Home » Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Romantismul anti-capitalist reloaded

Vladimir Tismaneanu iulie 9, 2015 Global / Europa, Politica & Doctrine
29 comentarii 1,649 Vizualizari

Utopia comunistă clasică şi-a pierdut nimbul de-odinioară, dar proiectele colectiviste cu pretenţii escatologice nu au dispărut. Chavismul, cu a sa mitologie ce-si zice “socialism bolivarian”, este unul dintre acestea. Acţiunile unui Alexis Tsipras fac parte din aceeaşi tradiţie a anti-capitalismului şi anti-liberalismului. Este vorba despre romantismul anti-capitalist reloaded. Se resping valorile modernitătii burgheze, capitalismul este stigmatizat drept triumf al celui mai cras egoism, se exaltă ceea ce ganditorul venezuelean Carlos Rangel numea “traditia bunului salbatic”. Fostul premier belgian Guy Verhofstadt avea perfectă dreptate să-i spuna lui Tsipras: “Cum vrei să fi tinut minte? Ca un accident electoral care si-a facut poporul si mai sărac? Ori ca un reformator revolutionar autentic? Evită sa cazi in capcana PASOK. Nu-ti trăda poporul. Deoarece 80 la suta vor să rămană in zona euro. Arată că esti un lider real, nu un profet.” Marea provocare pentru lumea de azi este, mi-e teamă, absenta liderilor de anvergura si revenirea, pe varii meridiane, a profetilor. Revine stilul oracular in politica, se proclama enormitati si se inchid ochii in fata unor scandaloase actiuni ale noilor “tribuni”.

Politologul Stephen Sestanovich scria in anii 90 un articol in “The National Interest” cu titlul “The Hour of the Demagogue” (Ora demagogului). Cineva m-ar putea intreba cum se combina ceea ce, intr-un articol publicat aici zilele trecute, numeam cinismul ludic, un sindrom propriu radicalismului de stanga de azi (diferita de cvel al anilor 20 sau chiar 60), cu acest neo-romantism colectivist si autoritarist care febriciteaza, este tot mai evident, pe plan global? Raspunsul tine poate de ceea ce un profesor al meu care preda istoria sociologiei obisnuia sa spuna: “Orice cinic se pretinde romantic si orice romantic se deghizeaza in cinic”…

Drepturile omului par sa fi intrat intr-o alarmanta desuetudine. Ne indignam selectiv si, de-obicei, in raport cu societatea deschisă si cu valorile democratiei liberale. La două decenii dupa genocidul de la Srebrenica, veto-ul Rusiei putiniste impiedică o rezolutie ONU care să spuna lucrurilor pe nume. Stanga radicala l-a uitat de multa vreme pe Slobo the Great, e prea ocupată cu demonizarea Angelei Merkel. Tsipras a crescut in universul mitocratic al arhetipurilor revolutionare stangiste, de la Nikos Beloyannis la Che Guevara. Ii repugnă, asemeni lui Guevara, tot ce inseamna concurentă, piată libera, risc.

Imediat dupa revolutiile din 1989, ganditorul politic Bruce Ackerman, profesor la Universitatea Yale, a publicat o carte intitulata “The Future of the Liberal Revolution”. Astazi, iata, ar putea apare una cu titlul “The Future of the Anti-Liberal Revolution”. Neo-romanticii anticapitalisti stiu să distrugă, nu să cladească. Capitalul financiar este condamnat apocaliptic, as zice wagnerian, drept “domnia cametei”. Se reiau fixatiile unor Proudhon, Bakunin si Marx legate de rolul malefic al banilor. Dihotomii ce parea definitiv compromise renasc sub ochii nostri. Maniheisme obosite isi traiesc a doua viata. Neo-romanticii stiu să nege, nu să afirme. Stiu să suprime contracte asumate, nu să le onoreze. Impreună cu Marius Stan, am publicat, in decembrie 2014, un eseu in apărarea valorilor burgheze. Credem că la acest ceas este de o ardentă actualitate.

http://www.contributors.ro/cultura/secret-arzator-elogiu-burgheziei-un-articol-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

Discut aceste teme in interviul luat de de Melania Cincea si aparut in revista timisoreană “Timpolis”:

http://timpolis.ro/vladimir-tismaneanu-romantismul-anti-capitalist-reloaded/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , ,



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. athos spune:

    Subscriu 100%:intr-adevar, discursuri ce păreau compromise de o istorie relativ recentă ce le-a demonstrat falsitatea, ipocrizia sau chiar periculozitatea, sunt resuscitate si azvarlite catre zidurile de apărare ale principiilor liberal democratice căutând puncte slabe si urmarind cu îndârjire compromiterea lor.

  2. DanielS spune:

    Poate gresesc. Dar capitalismul ca definitie nu mai corespunde deloc realitatii actuale, mult mai complexe si mai evoluate. Parerea mea. Bineinteles, recunosc razboaiele reci dintre capitalism si comunism, dintre capitalism si feudalism. Sunt realitati istorice incontestabile, pe orizontala si verticala istorica.

    Dar capitalismul, ca terminologie, a lasat locul democratiei, ca noua inventie sociala teribila. Si mai nou, se impune statul de drept, care bineinteles nu exista decat in societatile democratice. Cumva, statul de drept este noua infatisare a progresului social, si include democratia.

    Nu mi-as permite sa va impun vreo terminologie domnule profesor. Va rog sa-mi spuneti in ce masura ati analizat si poate v-ati apropiat de structura mecanismelui progresului social, asa cum incerc eu sa-l decelez. Ca pe o evolutie exponentiala capitalism – democratie – stat de drept. Nu istoria terminologiei ma intereseaza neaparat, ci structura progresului in evolutia sa naturala. Ma rog, ceva nu-mi place nici in terminologia “mea”. Evolutia societatii este prin definitie omeneasca, adica artificiala, nicidecum naturala. Calificativul “natural” incearca sa surprinda absenta unei viziuni globale, constiente si controlate a progresului. Viitorul evolueaza natural in ce directie “vrea” el, alegand cele mai usoare si mai simple cai, greu de prezis. Cred ca am plictisit deja. Scuze.

    Considerati curiozitatea mea legitima stiintific?

    • Harald spune:

      Părerea mea (plagiată :) ) e că societatea se umană se îndreaptă în mod natural spre socialism, din cauza evoluției tehnologice.

      Pe vremuri, un lucrător nemulțumit al unui fierar putea să înceapă oricând să fabrice singur potcoave și fiare de plug, deci putea să încaseze direct contravaloarea muncii sale de la client. În zilele noastre, angajații de la o fabrică de avioane sau de la un șantier naval nu pot începe să fabrice avioane sau nave pe cont propriu, așa că nu pot avea acces direct la banii plătiți de către client.

      Așa apare ”lupta de clasă”, pentru a-și îmbunătăți plata și condițiile de muncă ei sunt nevoiți să se implice în conflicte cu patronatul. Ca urmare, statul trebuie să intervină și să reglementeze salarizarea și condițiile de muncă, așa că în acest moment socialismul deja există și funcționează din plin. Iar asta nu se poate schimba: oricât am încuraja IMM-urile și activitățile individuale independente, nu putem fabrica garnituri TGV și aeronave de pasageri bazându-ne pe IMM-uri.

      • dana eugenia spune:

        confundati sindicatele – entitatile alea comuniste care se lupta pentru salariati (buni sau rai = puturosi sau harnici, deopotriva) cu statul :)

        daca nu mai sunt buni la proiectat avioane, se pot apuca de proiectat masinute rosii zburatoare pe baza de idei positive – dar asta ar insemna sa intre in competitive, in economia reala, sa devina intreprinzator – adica sa manance EXACT cat produce … prin opozitie salariul fix si constant platit de stat/compania monopol vine cu “mici neajunsuri”

  3. dna spune:

    Domnule profesor,
    Von Hayek spunea ca puterea politica (se referea acolo la statul-natiune) a intervenit in functionarea unora dintre instrumentele esentiale ale civilizatiei > moneda si dreptul, astfel ca acestea au incetat a fi ezultatul evolutiei spontane ci sunt transformate/produse de catre ideologiile politice (care sunt fundamentul oricarei politici).

    Atat au in disputa propagandistica aceste ideologii occidentale: moneda si dreptul.
    Felul in care sunt concepute cele doua instrumente este, in esenta, acelasi: Prin autoritate.
    Autoritatea, la randul ei, este data, zice-se, de catre cetateni (acesti sclavi moderni) in baza unui mecanism gandit de catre aceeasi putere politica si asupra caruia cetatenii rar/aparent sunt chemati sa se pronunte.

    In ceea ce priveste ordinea juridica, diferentele sunt narative: Avem, pe de o parte, statul de drept – oglindire a ideologiei liberale, conform careia bogatia ce este deja distribuita este in siguranta, iar de cealalta parte se vorbeste despre distribuirea “echitabila“ a bogatiei (gandirea socialista), care presupune intotdeauna uzurpare.

    In fond, vorbesc despre acelasi lucru: Bogatie, care se traduce, dupa “esecul“ primei faze a Bretton Woods, prin moneda liber-convertibila. Deoarece etalonul-aur nu mai este de actualitate au intrat in joc si marile corporatii care, la randul lor, au propria ideologie aplatizanta ca si capitalul.

    Rezultatul este o lume globalizata in care politica nu mai este apanajul statului-natiune, din contra: Dani Rodrik scrie ca nu pot coexista globalizarea, statul-natiune si democratia ci doar doua dintre acestea, in oricare combinatie posibila. Ii dau dreptate.
    Parerea mea este ca avem si alte fronturi.
    Va multumesc.

    • DanielS spune:

      Nu am inteles cum ati interpretat autoritatea de stat, cauza, efect sau complementaritate a finantelor si juridicului. Relatia, oricum o intelegeti dumneavoastra, mi se pare fortata.

      Autoritatea este o functie a statului. Pe masura ce-si pierde autoritatea, statul se dilueaza, eventual pana la disparitie. Ceea ce se si intimpla in realitatea istorica sau cea contemporana. Vezi recent Somalia, Siria, Libia, etc. Deci stat fara autoritate nu exista, sau cel putin, este pe cale de disparitie iminenta. Cum ar putea exista un stat fara autoritate??!! Iar cetatenii intaresc prin credinta autoritatea statului (cei care au aceasta credinta), dar cei mai multi erodeaza permanent autoritatea de orice tip (statala, parentala, institutionala, etc.), constient sau nu. In cazul fiecarei surse de autoritate, aceasta trebuie permanent gestionata, innoita, intarita. Cetatenii pot confirma sau tolera autoritatea statului, dar statul este primul responsabil de propria autoritate. Ca dealtfel oricare generator de autoritate.

      Daca-mi permiteti, tocmai datorita democratiei, statul natiune nu poate decat sa se subordoneze globalizarii. Deoarece globalizarea lucreaza la toate nivelurile, dintre care cel mai profund si mai puternic, este nivelul individual. Oricat ar pretui natiunea si statul-natiune, cetateanul nu se poate lipsi de progresul tehnologic si cultural global. Teroristii de exemplu, folosesc tehnologie moderna. Desi detesta cultura straina, teroristii nu ezita in a o folosi (si a o raspindi implicit), de la arme si electronica pana la internet, presa internationala, transporturile internationale, cultura imaginii publice, etc. Deci globalizarea ne cuprinde pe toti, indiferent cat ne-am opune ei, indiferent cat am iubi natiunea. Globalizarea copleseste orice individ si orice comunitate. E o forta de neoprit. Toate statisticile sociale, ale sanatatii, ale educatiei, ale progresului evolueaza pe termen lung in acelasi sens, in toate tarile. Si anume ascendent, chiar daca temporar apar sincope. Progresul global este inevitabil pe termen lung. Si este atat progres, cat si global. Cele doua nu pot fi separate. Atentie, sa nu confundam cresterea economica cu progresul! Cresterea economica e o notiune restransa, provizorie, mut mai saraca in semnificatii decat progresul, care include toata cultura omeneasca.

      Scuze pentru dizertatie. Comentariul dumneavoastra m-a inspirat.

      • dna spune:

        Draga domnule,

        Haideti sa privim, impreuna, in vechime: Statul-natiune este o inventie a Occidentului medieval. Nu este ceva atemporal.

        Occidentul medieval este oblojit de doua Forte spirituale: Biserica Catolica (cea mai viteaza dintre toate uneltele acestei forme de dominatie, oricand si oriunde – parere personala) si de catre protestanti, plus una tehnologica: TIPARUL (acesta a creat viziunea moderna, de care fugim care-mai-de-care).

        Cat priveste viziunea Dvs. proprie asupra globalizarii, sunt absolut convins ca aceasta ar putea fi subiectul unei introspectii.

        Cu respect,

        • DanielS spune:

          N-am nimic impotriva viziunii dumneavoastra, pertinenta si lecturata. Tot respectul. Asa cum poate sunteti de acord, ritmul progresului nu a fost constant. Zeci si sute de mii de ani de istorie omeneasca ofera indicii nule despre un progres probabil nul. Nu la fel se poate spune despre ultimii 12 mii de ani. Cat despre ultimii 20 de ani, explozia tehnologica depaseste cu mult ceea ce ne-am putut imagina vreodata. Iar progresul social trebuie sa tina pasul cu cel tehnologic.

          Asta nu inseamna ca analizele vechi ar fi gresite. Nicidecum. Datoram mult spiritului occidental, tiparului categoric, bisericii, grecilor si romanilor, si nu in ultimul rand, statului natiune. Acolo-s radacinile noastre.

          Chiar daca ne-am inteles bine radacinile, totusi nu exista vreo tradare in desuetitudinea tiparului, a statului-natiune sau a religiei, in general. Nimeni nu conduce eroziunea morala, ca sa-l putem acuza de tradare. Asa cum se erodeaza moral utilajele noastre, tot asa se erodeaza moral si institutiile stravechi, aparent imuabile, in contact cu realitatea tehnologico-sociala a ultimilor ani. Nevoia de biserica pare a fi tot mai mica. La fel nevoia de stat-national si de limba nationala. Importanta acestora scade. Ca si tiparul, multe par si probabil ca sunt in involutie. Evident creste masiv a doua limba universala si comunicarea. Repet, nu e nimeni vinovat pentru asta, nimeni nu a tradat nimic. Lumea se adapteaza tot mai rapid la schimbari tot mai rapide.

          Toate procesele recente si rapide, in decursul a doar cateva zeci de ani, s-au infasurat in globalizare, desi va displace prezentarea mea, prea putin originala. Ma rog, sunteti vag, puteati sa ma contraziceti mai viguros, asa cum poate am facut-o eu. Nu ma suparam.

          Toate cele bune va doresc.

          • dna spune:

            Hihihi,

            Sunt convins ca v-ati dorit. Insa, doar atat m-a dus capul. Ca, doara, nu gandesc cu al altuia, exemplu Ilie Badescu.

            Draga prietene, daca vei dori vreodata sa citesti o carte sau mai multe care nu sunt si in bibliotecile noastre, nu ezita sa ma contactezi: naefixpix coadademaimuta yahoo punct com

  4. Daniel Coman spune:

    Domnule profesor:
    Critica facuta capitalului financiar nu este neaparat o forma de extremism. O citesc toata ziua in Financial Times. Este vorba de un sistem financiar care ne-a costat 3 mii de miliarde pana acum. Extrem de instabil si de prociclic. Din cauza dezastrului creat de el platim taxe mai mari. Iar argumentele aduse de Syriza sunt respectabile printre economisti liberali. LIberalismul are si o latura Keyensista, lucida si sociala, nu poate fi redus la neoliberalism.
    Cu respect,

  5. Haplo spune:

    Din pacate, vad ca in Romania haiducismele lui Tsipras sunt aplaudate, unii se inchina in fata nolui profet.
    Pacat!

  6. B. Rusu spune:

    Dihotomiile acelea pareau definitiv compromise in sensul ca se mai ofilisera in constiinta oamenilor. A fost de ajuns o criza economica pentru ca ele sa revina in actualitate, cum vor reveni mereu, de fiecare data cand oamenii vor constata pe pielea lor ca capitalismul e bun pe vreme de abundenta si foarte rau pe vreme de penurie. In vremuri de restriste intrajutorarea permite supravietuirea tutror, cum o stie orice om de bun simt, nu competitia. Cand foamea cronica iti provoaca carente in tot organismul solutia e sa mananci, nu sa-ti faci operatie de reducere a stomacului.

    • DanielS spune:

      Intr-ajutorarea e una simpla si clara in vremuri de restriste. Oamenii au nevoie imediata de apa, hrana, locuinta, servicii medicale. Si oamenii actioneaza instictiv, in virtutea pornirilor tribale, protejandu-se reciproc, ajutandu-se. Prioritatea este unica si straveche, supravietuirea colectivitatii. Nimic special in acest comportament, previzibil si instinctual, cam asa ne-am comporta toti in vremuri de restriste. Altfel nu s-ar fi perpetuat haitele si triburile speciei noastre.

      Dar intr-ajutorarea in vremuri de pace, e cu totul si cu totul altceva. Competitia oamenilor este absolut necesara, dar asta nu neaparat datorita egoismului si paleo-trecutului animalic. Separat fata de oameni, in cultura omeneasca se manifesta competitia ideilor. Cum aflam care idei conduc progresul mai repede decat alte idei? N-avem cum sa aflam rezultatul confruntarii ideilor decat prin competitia directa a ideilor de tot felul, stiintifice, tehnologice, sociale, etc. Intr-un final, dupa multe meandre si povesti, ideile castigatoare, cele mai simple si mai eficente, se impun. Desi competitia pare a fi fost intre oameni si colectivitati, de fapt o alta competitie alearga oleaca independent fata de noi, in plan cultural. Intotdeauna pe termen lung, castiga eficienta energetica si simplitatea, indiferent de calitatile taberelor combatante.

      Cea care ne-a indepartat de animalitate, nu a fost competitia oamenilor, cat competitia ideilor, cea pe care o intrezarim mai greu in plan secund. Caci in prim-plan, oamenii sunt doar vehicule provizorii si pacatoase ale unor idei. In contrapartida, competitia ideilor confera societatii omenesti darul progresului inevitabil si perpetuu. Asta bineinteles daca reusim sa supravietuim tuturor prostiilor noastre,

  7. ROMANTISM.Interesanta abordarea, dar evolutia in secolul XXI are complet alte orientari politice.In prezent societatea civila nu se mai confrunta cu terminologia stanga, dreapta, centru.Exista complet o alta evolutie a societatii civile.Care este de exemplu structura societatii in Rusia?Visam la o societate in care sa putem trai normal, fara excese distrugatoare.Dar care este calea pentru a o crea?Este clar ca directia actuala, daca nu ne trezim si nu luam masurile de protectie adecvate, va genera mari dificultati populatiilor expuse.Era o speranta modelul Suedez, dar din nefericire prin schimbarile actuale datorate diverselor influente, are si acesta carente.Fiind inginer,speranta este legata de implementarea rapida a evolutiilor tehnologice, pentru protectia sociala, economica,a mediului, a resurselor naturale, a reciclarii deseurilor, departe de distrugerile de orice fel.Totul depinde de noi!

  8. dna spune:

    Unii spun ca se urmareste, de fapt, “construirea unor spații interstatale eliberate de servituțiile legitimității naționale și populare“ (Jacques Rancière – „Ura împotriva democraţiei”). Qui prodest?

    Cu asta se lupta lumea si asta deranjeaza, nu ideologiile. Dumneavoastra nu sunteti banuit prea des de a conduce subiectul in alta directie. E vorba despre ce lasam copiilor, ca empatici suntem cu totii.

    Popoarele aleg nedreptatea mai degraba decat dreptatea pentru ca este, in zilele noastre, cea mai confortabila viziune. Nu te mai bat “aia“ la cap si-ti dau papa. Ai cu ce-i creste! (Totusi! Cate suflete crestem? Banuiesc impertinenta de care as fi acuzat daca v-as intreba cati copii aveti. Intamplator, am trei copii, sa-mi traiasca).

    Antagonismul/maniheismul poate fi privit ca fiind manipulator daca il folositi prea des.

    Personal, am trait 39 de ani pe acesta lume. Mai am inca 55 de la bunicul meu, cel care a fost omul de la care am aflat despre ce este aceasta lume si care, la randul sau, avea inca aprox. 40 de la tatal sau. Am trait, asadar, destul de mult incat sa spun ca nu ma mai uit la rusi (acolo unde ‘ICU a stat, cazut in prizonierat, patru lungi ani) ca la niste dusmani. E vorba despre succesiunile coexistente – vedeti Tudorel Postolache (da, stiu, l-a balacarit Cornel Ban in cartea sa tradusa la Tact, e posibil sa o fi comis academicianul, insa cu altceva, cu Pactul de la Snagov).
    Inchei aici.

  9. Dan spune:

    Problema e ca sentimentele ‘anti-capitaliste’ mentionate nu sunt nici romantism revolutionar si nici gandire colectivista. Aceste sentimente pleaca dupa cum stim cu totii de la tzeapa globala data de niste smecherashi din sistemul financiar care au mituit si au lucrat mana in mana cu politicieni corupti si agentii de influenta neconcurentiala a pietei.

    Problema greceasca in mod specific este doar superficial in cheia grecii puturosi si comunisti contra nemtilor muncitori si capitalisti. De fapt programul de bailout este pentru bancile germane si franceze care aveau o expunere de vreo 100 miliarde euro la datoria greceasca. In loc sa fie pedepsite in pur stil capitalist pentru ca au dat bani garla unora care evident erau supra indatorati, gaura generata de lacomie a fost nationalizata si trecuta in galeata UE in pur stil colectivist. De altfel toti economistii monetaristi ‘de dreapta’ spuneau prin 2008-2009 ca bancile trebuie lasate sa moara cu orice risc pentru ca economia de piata sa functioneze. Nu a fost asa, au primit in SUA si UE vreo 2000 de miliarde ajutor de la stat. Asta e colectivism, asa putem sa fim toti bancheri daca investim cum ne place si riscurile sunt preluate in criza de catre stat, pe spinarea cetatenlor. Asta nu e capitalism si globalizare ci capusare globala de cstre grup organizat.

    Grecii sunt niste hoti de buzunare de la Dristor pe langa rechinii mari din sistemul bancar. Iar Tziparas e un baiat de comitet pe langa figurile sumbre ce au rasarit in prim planul politic pe fondul crizei economice. Sa nu cumva sa avem ghinionul unei Le Pen la putere in Franta, a unui Farge in UK samd. Extrema dreapta are solutii ‘extrem-burgheze’ la criza si s-ar putea sa nu ne placa mai mult decat astia de vor sa limiteze o criza sociala majora. Ei vin cu teorii puritaniste si masuri la propriu din topor. Nu cred ca vrem sa experimentam asa ceva.

    E absolut democratic faptul ca grecii ‘indraznesc’ sa aiba opinie si sa nu vrea un program de plata a datoriei care ii sugruma si ii duce evident intr-o spirala de indatorare si mai mare, fara sanse de revenire. Un program din care doar 10% a ajuns la greci iar restul inapoi la institutiile financiare din tarile ‘salvatoare’. Inclusiv la fonduri sacal speculative care in mod normal trebuiau sa ramana cu paguba. Nu spun eu asta, o spune acum inclusiv IMF si au spus-o cam toti economistii care conteaza. Numai nemtii se incapataneaza cu o austeritate punitiva, inutila si paguboasa asupra Greciei care va distruge euro si poate conduce la pulverizarea UE. Grecia aproape nici nu mai conteaza in ecuatiaa asta cu implicatii mult mai mari.

    Doar o parere, nu simpatizez Tziparas si nici nu am partizanate fundamentaliste pentru greci, nemti sau orice alta natie de aiurea. O parere rece, calculata, interesata si capitalista.

    • Harald spune:

      Nu pot decât să subscriu la un asemenea comentariu.

      Și ca o părere personală, nemții se încăpățânează să impună austeritatea ca soluție pentru că sunt cam prea mult implicați în modul cum au apărut problemele Greciei. Un singur exemplu: pe vremea lui Karamanlis, nemții au ”convins” Grecia să cumpere sute de tancuri germane second-hand, oferind și creditele necesare in the process. Așa a ajuns Grecia datoare la bănci germane și așa și-a promovat Germania vânzările produselor companiilor proprii. De aceea vor acum ca Grecia să plătească, fiindcă o înșelătorie nu e încununată de succes până nu se încasează integral și banii.

      • Geo spune:

        Deci, daca te conving sa te imprumut cu 100 lei ca sa-mi cumperi 10 kg de fier vechi,de care nu ai nevoie, eu sunt de vina ca tu esti :
        1. prost?
        2. corupt? – pentru ca bagi in buzunar 50 lei din 100!
        3. 1+2 ?
        :)

        • Harald spune:

          Nu, problema apare doar când cineva face apologia capitalismului, pornind de la o asemenea tranzacție. Capitalismul nu este despre a corupe demnitarii altei țări și nu este despre a oferi marfa și creditul pentru aceeași tranzacție obținută prin corupție.

          Știi că US și UK au legi împotriva propriilor companii care dau mită, oriunde pe planetă? Știi că Germania nu are astfel de legi și că firmele germane dau mită în neștire, peste tot? Ăsta e capitalismul la care i se face apologia în articol, un capitalism bazat pe ”șmecherul” neamț contra ”fraierului” grec?

        • Dan spune:

          Pai cam asa s-a intamplat si in Romania cu avioanele F16 second hand primite gratis dar a caror reabilitate a costat vreun miliard de euro.

          Sau cu fregatele Regele Ferdinand si regina Maria: fier vechi gratis pe care s-au platit niste sute de milioane reabilitarea.

          Nimic nou sub soare, doar scara la care se intampla e mai mica sau mai mare.

      • Haplo spune:

        Nici nu stiu daca aici este locul pentru astfel de discutii. Deci spuneti ca cele 400 de miliarde datorie au la baza 10 tancuri si 2 submarine? Personal m-am convins ca, cel putin in Romania, Tsipras este eroul, dar parca nu este necesar sa spalati si aici haina profetului. Este clar, nemtii sunt vinovati :)

        • Harald spune:

          Dacă tu crezi că Germania a vândut Greciei doar 10 tancuri, orice discuție e pierdere de vreme.

      • Dan spune:

        Multumesc pentru apreciere si la randu-mi subscriu la completare.

        as mai adauga un singur lucru la argumentatia de mai sus: masurile astea de austeritate otova lovesc excat in nucleul capitalismului, respectiv burghezia mai sus mentionata sau mai corect spus clasa mijlocie. Si prin modul in care a demolat economia greceasca, a lovit dur in intreprinzatori, motorul capitalismului. Un sfert din populatia apta de munca e somera, iar in randul tinerilor somajul e la 50%.
        In plus, este capitalist un program de ‘salvare’ care in acest moment este evident fara finalitate realista? Un plan care in 2010 promitea sa aduca economia greceasca la acelasi PIB precum in 2009 dar de fapt l-a redus cu vreo 30%, crescand nivelul de indatorare de la 140% la 170% din PIB?
        Capitalismul sau mai bine spus economia de piata are nuantele ei, nu este apriori si neconditionat un concept ideal. Dictaturile de extrema dreapta au fost si sunt pe principii indubitabil capitaliste. Numai ca nuantele sunt importante in succesul punerii in practica a modelului, respectiv modul in care economicul si politicul conlucreaza, gradul de respectare a drepturilor fundamentale a indivizilor samd.

        deci despre ce vorbim aici?
        cine sunt romanticii, care sunt capitalistii, sunteti siguri ca ii putem identifica fara echivoc?

    • Paul Butoi spune:

      Problema pare sa fi fost legata de faptul ca vreo 90 % din cele 2000 de miliarde de care vorbiti erau – de fapt – ( tot ) banii cetatenilor .
      Lasarea bancilor in faliment ar fi insemnat – de fapt – ca ( tot ) cetatenii pierdeau banii ( ireversibil ) .
      Banii dati de cetateni – prin intermediul guvernelor – ca ajutor bancilor au facut ca sistemul sa supravietuiasca , cu sansa de a conserva – cat de cat – banii deponentilor .
      Altfel , a fost un incredibil moment al adevarului , deoarece s-a vazut limpede ce inseamna – in Realitate – pentru bancheri / supraveghetori / reglementatori cateva notiuni fundamentale : prudentialitate , profesionalism , responsabilitate .

      • Dan spune:

        Corect, dar e important cum dai cele 2000 de miliarde.
        In principiu bancile sunt obligate la o anumita disciplina si o parte din bani sunt garntati in caz de faliment. Daca statul compensa restul si oamenii isi primeau direct banii inapoi iar bancile neperformante dadeau faliment asta avea rol educativ si viitroul ar fi fost mai putin speculativ.
        Cat timp statul plateste hotul pentru a proteja cetatenii, hotul ramane cetatean onorabil si va continua aceleasi practici.
        E precum ai rasplati un copil pentru obraznicie; sa nu te astepti ca metoda asta sa-l faca mai bun ci sa fii sigur ca va deveni din ce in ce mai obraznic.
        Economia de piata presupune ca piata regleaza in principal activitatile economice si financiare si nu interventia masiva a statului.
        Daca e sa aplicam modelul aplicat Greciei, atunci cele 2000 de miliarde trebuia imprumutate bancilor si nu date cadou. Sa fi fost si ele pedepsite precum sunt grecii ‘lenesi’ care au huzurit din imprumuturi. Zic eu.

        • Paul Butoi spune:

          Din cate stiu , in USA a fost – efectiv – un imprumut acordat de guvern celor mai mari banci – vreo 6 , cred .
          In primavara lui 2009 , cand a aparut anuntul ca ( cel putin ) una din banci a returnat imprumutul , io ma miram : ” la ce le-o fi trebuit sa ia imprumut pentru cateva luni , daca sunt capabili sa-l returneze in plina criza ? ”
          Am aflat apoi ca intr-o duminica din octombrie 2008 , secretarul de stat al Trezoreriei – Paulson , parca – i-a chemat pe sefii bancilor respective si i-a pus sa formuleze cereri pentru ajutor / imprumut , desi , asa cum s-a dovedit , unele din ele nu aveau nevoie de asa ceva .
          Cred ca explicatia vehiculata a fost ” Paulson a vrut sa evite criticile legate de ‘ hazardul moral ‘ al interventiei ” ; este tocmai problema abordata de dv. , care ar fi fost si mai evidenta daca ajuta doar cele 2-3 banci aflate in dificultate ( Paulson a simulat ca problema era a intregului sistem bancar si ca nu era vorba despre raspunderea punctuala a conducerilor unor banci ) .
          Din cate stiu , in GB banii au fost dati in schimbul unei parti din actiunile bancilor – s-a vorbit de ” nationalizarea ” bancilor – ceea ce ( in teorie ) inseamna ca la un moment dat statul poate recupera banii , prin rascumpararea actiunilor de catre banci .
          Teoretic , aveti deplina dreptate in ceea ce priveste rolul educativ pe care l-ar fi putut avea falimentul catorva mari banci ( dupa falimentul LB ) ; probabil ca guvernele au facut o evaluare cost – beneficii si au ales sa evite teribilul soc financiar / economic / social care ar fi urmat .
          Altfel , io ma tem ca – in Realitate – cei mai multi oameni au tendinta sa invete greu si sa uite usor .

          • Dan spune:

            Foarte frumoasa concluzia, subscriu. :)

            Altfel ajutorul financiar catre banci a fost mai nuantat, doar o parte din el a fost sub forma de infuzie de capital pe baza de imprumut in timp ce mare parte a sa a fost dat pein cumparare de active neperformante. Mai multe de ex la linkul de mai jos:
            http://www.investopedia.com/articles/economics/08/government-financial-bailout.asp

            Nu neg valoarea sociala a interventiei si e bine ca disciplina in sistemul bancar este sau va fi marita. Dar ajutoarele date prin cumpararea activelor neperformante trebuiesc si ele platite cumva, altfel este neducativ. Similar s-a intamplat in cazul Greciei in care bancile ce au imprumutat la risc imens au iesit bine merci si curate din poveste. Nu e educativ deloc precum bine spuneti.

  10. Bertolt Lazaroiu spune:

    Imi place sa vad cum oamenii se desteapta. Pentru o critica interesanta, nu neaparat irefutabila, a liberalismului si a ideilor lui von Mises (ca exponent mai recent) de pe pozitii de stanga non-marxiste, recomand “Marea transformare” scrisa de Karl Polanyi imediat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. A fost tradusa si in Romania, la Tact, se gaseste si la liber, pe net, in engleza (de preferat).

    http://www.edituratact.ro/produs/marea-transformare-originile-politice-si-economice-ale-epocii-noastre/

    Nu e de luat ca Biblie, e de pus pe ganduri.

    • iosiP spune:

      Domnule Lazaroiu,

      Cu scuze pentru raspunsul tardiv – am citit, am recitit si am “rumegat” – raman la Mises!
      Din pacate, cartea lui Polianyi are destule fracturi logice pentru a nu-mi permite sa o adopt ca model socio-politic.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)