Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Scutul antirachetă, Rusia şi ordinea europeană. O tensiune insolubilă?

Valentin Naumescu mai 18, 2016 Analize, Global / Europa
64 comentarii 7,658 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Antiliberalismul organic al Rusiei şi propensiunea spre autoritarism (amplificate de dimensiunile teritoriale imense, de dispreţul conducătorilor din toate regimurile ruseşti pentru libertăţile şi drepturile individuale, de corupţia structurală şi de specificul ortodoxiei răsăritene) au ţinut imperiul slav la periferia spaţiului occidental, nu numai geopolitic, dar şi (sau în primul rând) pe dimensiunea culturii politice şi a formulei de organizare statală;
  • Incapacitatea istorică şi culturală a Rusiei de a se integra paşnic sau de a fi compatibilă cu ordinea politică europeană de esenţă westfalică, a determinat şi determină în continuare o mare parte din mizele şi încărcătura emoţională a politicii internaţionale pe continentul european. După succesul major repurtat la Congresul de la Viena (1815), în care ţarului Alexandru I şi Rusiei le-au fost recunoscute statutul de mare putere europeană şi participarea la echilibrul de forţe de pe continent, în principal datorită victoriei asupra Grande Armée a lui Napoleon, Rusia nu a mai dorit sau nu a mai reuşit niciodată să se integreze politic armonios în sistemele de organizare liberale de mai târziu ale Europei. Ţari desprinşi de realităţi, comisari ai poporului abuzivi, secretari generali de partid monstruoşi şi preşedinţi autoritarişti, cu trecut de ofiţeri KGB, au preferat, în schimb, într-o succesiune a înstrăinării Rusiei de cultura liberală, pluralistă şi autonomă a Europei, să adopte felurite strategii de intimidare, de forţă şi de exprimare a pretenţiilor privind recunoaşterea unei sfere de influenţă în Europa Centrală şi de Est. Toate acestea s-au întâmplat în paralel cu pierderea competiţiei cu Occidentul pentru modernizare şi dezvoltare economică şi socială, implicit a atractivităţii externe a Rusiei ca soft power;
  • Exceptând perioada Războiului Rece (singurul interval al istoriei moderne în care Moscova a fost parte a ordinii europene şi globale, negociate de Stalin cu aliaţii occidentali din timpul celui de-al doilea război mondial, e drept în mod abuziv şi împotriva voinţei naţiunilor Europei Centrale), Rusia s-a aflat în dezacord cu sistemele succesive de aranjamente politice şi instituţionale din Europa, pe care le-a considerat în mod ipocrit „ameninţări la adresa securităţii sale”, cu unicul scop a-şi legitima doctrina bazată pe capacitatea tradiţională de intimidare militară;
  • După încheierea Războiului Rece şi destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, Rusia, să-i zicem postcomunistă, nu a mai putut şi nu a mai găsit soluţii politico-diplomatice să revină în cadrul ordinii europene, decât ca posibil agresor, ca furnizor de gaze gata oricând să şantajeze o ţară „neprietenă” sau ca putere nostalgică, revendicând iluzorii drepturi şi „interese specifice” în regiunea cuprinsă între Germania şi frontierele occidentale ale Rusiei, numită atât de sugestiv Zwischeneuropa;
  • Agitaţia creată recent de operaţionalizarea scutului american antirachetă de la Deveselu şi de viitoarea instalare a componentelor scutului şi în Polonia, un gest politic, militar şi simbolic prin care Statele Unite şi NATO îşi delimitează definitiv şi categoric teritoriul intereselor strategice pe flancul estic al spaţiului euro-atlantic, în acord cu voinţa democratică a naţiunilor din Europa Centrală, este o reacţie patognomonică a frustrărilor Moscovei. Rusia doreşte să arate lumii că nu a acceptat noua ordine europeană şi mondială şi nu este împăcată cu rolul deloc impresionant care îi revine în noua configuraţie a sistemului de relaţii internaţionale, dar mai ales cu pierderea capacităţii de intimidare militară asupra regiunii aflate în proximitatea frontierelor sale occidentale;
  • În mod evident, lăsând ipocrizia de ambele părţi deoparte, trebuie admis că discursul despre rachetele Iranului care ar ţinti Europa Centrală nu s-a „vândut” nicăieri, nici în Rusia, nici în Statele Unite, nici în Europa (iar în Iran tema nici nu există), programul strategic american de apărare antirachetă avându-şi în fond originea în anii ‘80, în perioada preşedintelui Ronald Reagan (Iniţiativa Strategică de Apărare – SDI, 1983), reflectând, atunci ca şi acum, dorinţa benefică şi legitimă a Statelor Unite de a crea o umbrelă de securitate asupra teritoriului său şi al aliaţilor, precum şi de a minimaliza implicit potenţialul ofensiv al puterii rivale. Pentru nimic altceva nu s-ar fi justificat o investiţie americană de miliarde de dolari, derulată de-a lungul a zeci de ani, Iranul fiind totuşi doar o putere regională a Orientului Mijlociu, care nu a ameninţat niciodată Europa. Chiar şi în aceste condiţii, o Rusie democratică, liberală şi cu cele mai bune intenţii faţă de Europa tot nu ar fi avut motive să fie în dezacord cu scutul antirachetă, în condiţiile în care miza Moscovei nu ar fi fost de fapt, ca scop în sine, tocmai contracararea puterii şi influenţei Statelor Unite în Europa;
  • Scutul antirachetă amplifică, ce-i drept, puterea politică, strategică, militară şi simbolică a Statelor Unite în Europa (fiind integrat acum oficial în instrumentarul NATO), dar nu justifică nicidecum discursul anti-scut al Rusiei, decât prin confirmarea indirectă a ambiţiilor de păstrare a capacităţii de intimidare a Moscovei asupra ţărilor din regiune. La urma urmei, dacă Rusia şi-ar construi şi ea un scut antirachetă pe teritoriul unui stat aliat (de exemplu, în Kazahstan), nu ar interesa pe nimeni, acesta fiind semnul cel mai clar că tema în discuţie nu vizează o eventuală agresiune asupra Rusiei, ci doar influenţa Statelor Unite în ordinea de securitate europeană şi globală. Dar Rusia nu este interesată să instaleze scuturi antirachetă, ci vorbeşte în continuare de amplasarea de noi baterii de rachete balistice;
  • Este de presupus că, prin acţiuni politice şi militare viitoare, Rusia va dori să decredibilizeze scutul antirachetă, nu pentru a distruge sau invada un teritoriu din proximitatea ei geografică (căci oricum nu ar avea ulterior capacitatea să-l hrănească şi să-l administreze), ci doar pentru a impune în conştiinţa publicului european că puterea ei militară trebuie luată în considerare pe mai departe. Dacă ar pierde definitiv capacitatea de intimidare militară, fie şi pe plan simbolic, neavând practic alte pârghii de putere stabile, Rusia s-ar simţi invalidă.

*

De peste două sute de ani, Rusia, în versiunile ei ţaristă, sovietică sau capitalist-autoritaristă, persistă în greşeala de a se vrea temută. În accepţiunea liderilor de la Moscova de ieri şi de azi, puterea Rusiei nu constă în atractivitatea ei pentru alte state şi naţiuni, ci în capacitatea de a semăna groaza în jur şi de a te obliga să i te supui. A rămas poate, în acest tragic şi brutal complex al istoriei ruse, ceva din trauma invaziei „Hoardei de Aur” a lui Ginghis-Han şi a îndelungatei dominaţii mongole, care a supus Rusia kieveană în secolul al XIII-lea şi i-a marcat evoluţia, timp de cel puţin două secole. Dacă Germania, Japonia şi mai nou China, toate având în trecut sau în prezent regimuri dictatoriale, au reuşit la un moment dat să găsească drumul spre influenţă globală fără apelul la instrumentul intimidării şi al puterii militare brute, ci prin dezvoltare economică, deschidere, modernizare culturală, diplomaţie publică şi soft power, Moscova a rămas încremenită în proiectul diviziilor de tancuri şi al bateriilor de rachete nucleare, cerând „sferă de influenţă” la schimb cu pacea Europei. Prea mult le-a plăcut generalilor şi secretarilor de partid ruşi momentul de graţie 1944-1945, când împărţeau lumea de la egal la egal cu anglo-americanii, şi chiar perioada Războiului Rece, când erau trataţi ca superputere, ca să îşi mai poată imagina acum o altă ordine europeană, în care Rusia să nu mai fie în măsură să decidă direcţiile de evoluţie ale ţărilor din regiune. După 1989, Rusia a rămas suspendată între nostalgia puterii pierdute şi incapacitatea de a se integra în logica noii ordini europene şi globale, fiind depăşită net ca influenţă internaţională de Statele Unite, China şi Uniunea Europeană.

Din nefericire pentru Europa tradiţiilor liberale de după Revoluţia Franceză, dar şi pentru proprii ei cetăţeni, conducătorii unei Rusii incompatibilă structural cu liberalismul nu au putut depăşi paradigma puterii temute şi nu au putut „inventa” o altă metodă de a pretinde un loc la masa împărţirii influenţei globale şi regionale decât forţa armată. E adevărat, faptul că doi mari dictatori ai Europei occidentale, Napoleon şi Hitler, şi-au găsit declinul în iernile din marea câmpie rusă, le-a întărit ruşilor de ieri şi de azi sentimentul absurd că Occidentul doreşte să distrugă Rusia şi că numai prin expansiune teritorială şi supremaţie militară Moscova se poate apăra de „planul secret al Vestului”.

Scutul antirachetă, fără să fie „îndreptat împotriva Rusiei” în sens agresiv, diminuează incontestabil potenţialul de intimidare al acesteia asupra Europei. E ca şi cum ai administra un „vaccin” împotriva unei vechi epidemii care bântuie zona sau ai împărţi veste anti-glonţ locuitorilor unui cartier terorizat vreme îndelungată de o bandă de prădători din apropiere. Scutul nu-ţi bagă bani în buzunar şi nu-ţi dă de mâncare, dar, făcându-i pe adversari nepericuloşi, cel puţin ca percepţie subiectivă (s-ar putea ca tehnic lucrurile să nu stea chiar aşa), redefineşte geopolitic şi strategic întreaga regiune, mutând-o dintr-o anumită categorie de riscuri într-o ligă cu o cotă de încredere superioară, aflată sub un alt centru de coordonare. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, bătălia este pur simbolică, scutul nu va fi folosit niciodată. America aduce însă în regiune un instrument care reduce teama de Rusia, iar gândul în sine că ţările din regiune nu s-ar mai teme de Rusia pare insuportabil la Moscova. Putin ar face acum orice pentru a anula acest sentiment local de încredere în scutul american antirachetă. Având de partea lor Europa, Statele Unite, la rândul lor, au fost şi vor fi întotdeauna mai puternice în sistemul relaţiilor internaţionale, având în vedere bagajul impresionant istoric, strategic, cultural şi de influenţă al micului continent care a fost până acum o sută de ani centrul lumii. Alianţa SUA-Europa este aşadar un win-win game care trebuie să continue.

În întreg spaţiul euro-atlantic şi mai ales la Washington, singurul actor politic de prim nivel care pare să nu priceapă această interdependenţă sau să nu îl intereseze raţionamentul cu privire la securitatea Europei este Donald Trump, candidatul republican pentru Casa Albă. Aproape că nu s-ar găsi o soluţie mai bună pentru ambiţiile lui Putin de menţinere a fragilităţii ordinii europene şi influenţei Rusiei în Europa de Est decât victoria lui Trump, care ar întoarce Statele Unite la izolaţionism şi ar scoate scutul antirachetă din priză, pentru a face economie la curent, pe motivul „managerial” că e plătit din banii contribuabililor americani. Cel puţin din acest punct de vedere (dar mai sunt şi altele) faptul că nici măcar establishmentul Partidului Republican, format din congresmeni cu vastă experienţă politică, nu îl susţine pe Donald Trump, câştigătorul alegerilor primare la Grand Old Party, este un semn relevant al crizei republicanilor americani.

În sinteza acestor consideraţii, ar fi interesant să ne întrebăm dacă tensiunea dintre Rusia şi ordinea europeană de securitate este sau nu insolubilă. Cu alte cuvinte, dacă Rusia ar putea deveni vreodată simpatică în Europa Centrală şi de Est, schimbându-şi profilul internaţional de putere expansionistă, abuzivă şi ameninţătoare, care a divizat continentul, a răpit teritorii şi a distrus trei generaţii de est-europeni, într-unul de democraţie liberală care îşi respectă vecinii, este prietenoasă, deschisă şi ofertantă. Uşor de zis, greu de făcut. Este Moscova capabilă de o asemenea schimbare esenţială de etos? Eu zic că pe termen scurt şi mediu nu, şi nu mă refer aici doar la conducerea actuală, ci şi la precaritatea resurselor interne (partidele de opoziţie) capabile să furnizeze o alternativă reală la tradiţiile politice ruseşti.

Aşa cum Germania a devenit, din putere agresoare, ţara cea mai populară în România (sunt sondaje recente în acest sens), sau Japonia a câştigat simpatii într-o Asie care o ura înverşunat (şi nu fără motive) până acum câteva decenii, teoretic este posibil să vedem, în viitor, şi un alt tip de relaţie al Rusiei cu Europa. Mă îndoiesc însă că asta ar fi posibil în timpul generaţiei noastre, chiar dacă Moscova şi-ar schimba de mâine discursul extern şi conduita internă. E nevoie de timp, de mult timp pentru a reaşeza profilul unei mari puteri şi percepţiile asupra ei, uneori de mai mult de o generaţie. Dar, în primul rând pentru binele propriilor cetăţeni, Rusia are nevoie să-şi construiască un alt model de leadership, care să-şi propună modernizarea internă, ieşirea din autoritarismul de inspiraţie ţaristă şi reconcilierea istorică la nivel european, prin renunţarea la dorinţa obsesivă de a fi temută din perspectivă militară, oferind în schimb europenilor alte argumente pentru a întoarce capul spre ea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "64 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Foarte buna analiza.
    Dar.
    – Soljenitin, caruia nu trebuie sa-i prezint eu cartea de vizita ca luptator impotriva gulagului comunist, odata reintors in Rusia, dupa implozia URSS, a trecut cu arme si bagaje in tabara kgbistului ajuns presedinte: nu putea nici el suporta ca maretia mamei Rusia sa apuna, trebuia reaprinsa, nu contau mijloacele.
    Asa ca nu suspectez doar conducatorii Rusiei de grandomanie.
    – Pornirea contra lui Trump: e campanie electorala. Ce dovezi aveti ca va face ceea ce zice? va fi cumva dictatorul SUA si va face ce vrea muschii lui?
    M-as abtine de la verdicte ferme.

    • George Gafencu spune:

      @Victor L,

      O să vorbesc eu despre Donald Trump.

      L-am urmărit multă vreme, încă de când și-a anunțat candidatura la Casa Alba. Am urmărit toate dezbaterile republicane și toate acțiunile lui din ultimile luni.

      Omul are probleme serioase și pur și simplu nu poate funcționa ca președinte a unei mari puteri cum este SUA. O sa vă dau argumentele mai jos:
      1. Trump a adus discursul public la cea mai joasă calitate posibilă. În momentul în care a discutat voalat într-o dezbatere despre mărimea penisului lui sau s-a luat de familiile contracandidaților s-a descalificat pentru un dialog civilizat. Ce o să facă ca președinte american, o să spună despre regina Angliei că e o babă și trebuie să iasă la pensie? Ce fel de reacții o să trezească când spune, cum a și spus deja, că nu are o problemă să lanseze o bombă atomică asupra Europei, că nu are nici o problemă Arabia Saudită, Japonia și Coreea de Sud să dezvolte arme nucleare și că vrea să forțeze China ca să îl termine pe Kim Jon Un? Astea sunt afirmații bombastice de o gravitate mare în arena internațională.
      2. Omul are tendințe dictatoriale. Nu suportă să fie contrazis, nu suportă nici un fel de critică. A intrat în război cu presa, inclusiv cu cea favorabilă, încercând chiar să anuleze acreditări de presă la convenția republicană din luna iulie. În același timp cu cât încearcă să polueze spațiul public în fiecare zi cu apariții din ce în ce mai superficiale.
      3. Omul e instabil. Își schimbă părerea cum își schimbă ciorapii și vântul electoral. Nu are nici un fel de sistem de valori concrete ci mai degrabă interesul propriu este sistemul de valori personal. În sensul ăsta nimeni nu știe cum arată adevăratul Trump, pentru că se înconjoară cu o perdea de fum de petarde. Ce are de ascuns?
      4. Nu în ultimul rând, omul e rasist, misogin și extremist de dreapta folosind în interes propriu teoriile conspirației. Ani la rând a pornit o cruciadă prostească să dovedească că Barack Obama a fost născut în Kenia și este musulman. Mai luna trecută a încercat să-l discrediteze pe Ted Cruz spunând că tatăl său a fost implicat în asasinarea lui JFK. Mai zilele astea a lansat un atac concertat împotriva lui Hillary Clinton nu împotriva politicilor ei, ci încercând să pună în cârca ei infidelitățile lui Bill Clinton. A incitat la violență publică la mitingurile sale electorale direct (”ce l-aș pocni pe ăsta în bot”, ”pe vremea mea oamenii erau scoși pe targă de la mitinguri electorale”, ”pocniți-i că plătesc eu avocații să vă scoată basma curată”, ”dacă nu obțin nominalizarea republicană o să aveți violență la convenție”).
      5. În afară de intenții și declarații bombastice, Trump nu are nici un plan concret să facă America măreață. Eu personal nu am văzut nimic care să aibă noimă.

      Omul ăsta vrea să devină președintele unei superputeri?

      • victor L spune:

        Ramin la parerea ca e in campanie.

        • Alius spune:

          Parerea mea e ca Trump este gol de continut si tot ce-a facut/declarat este de fapt campanie electorala.

          In “realitate”, eu cred ca o sa fie fratele lui Putin si al conducerii chineze, la propriu. Adica oamenii ca ei (si Putin si Trump) o sa se inteleaga foarte bine, in detrimentul statelor mici. Dictatorii se plac intre ei si se admira. O sa o vanda si pe maica-sa (nu mai vorbesc de Romania si Tarile Baltice) daca e sa ajunga la un acord/”prietenie” cu Putin.

          • cineva spune:

            inlocuieste numele Trump cu Sanders, a se vedea: http://www.nationalreview.com/corner/420228/bernie-sanderss-soviet-honeymoon-john-fund, iar in ce privest China, inlocuieste Trump cu Clinton and Co.: http://abcnews.go.com/International/story?id=82426, iar NAFTA tot familia: https://en.wikipedia.org/wiki/Presidency_of_Bill_Clinton#Trade

            In ce priveste relatiile dintre SUA si Rusia aceastea vor continua indiferent de cine va fi ales, asa cum au continuat pana si acum si intre EU si Rusia. Asa ca nu mai agitati de pomana pe tema aceasta, sau puneti mana si construiti o armata solida.

            • Alius spune:

              Ok Sir! Am inteles, sa traiti! Acum m-am apucat sa construiesc armata. Just wait few minutes si armata mea va fi gata.

          • victor L spune:

            Insist: deocamdata il cred in campanie electorala.
            Totusi, la ce spui: nu confunda organizarea si politica SUA, cu Rusia ori China.

          • cineva spune:

            Domnule draga, din raspunsul dat inteleg ca nici nu ai citit articolele indicate, ca atare nu ai cum sa intelegi despre ce e vorba. Iti mai trimit un articol:

            https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2016/03/10/bernie-sanderss-praise-for-communist-cuba-just-became-an-issue-but-do-people-even-care-anymore/

            Daca faci un efort sa-l citesti, sa intelegi ce spune Sanders,nu Gafencu, intreaba-te: cum este posibil ca un individ precum Sanders, explicit partizan al ideilor comuniste si al Uniunii Sovietice, sa tina piept armatei rosii? Chiar nu e vizibila contradictia? Inca o intrebare: comunistii cred intr-un sistem economic care duce inevitabil la falimentul economiei: a se vedea Venezuela, Cuba, Nicaragua toate proslavite de Sanders. Deci cu ce bani vor putea SUA sa va protejeze tarisoara? Daca Clinton sau Sanders sunt alesi s-a terminat cu scutul, s-a terminat cu imigratul in SUA, s-a terminat cu joburi la firme private samd. E o consecinta directa a ideilor socialiste. Apropo, decizia instalarii scutului de la Deveslu a fost luata in 2002: https://en.wikipedia.org/wiki/NATO_missile_defence_system
            cand deci nu era presedinte Obama. Te asigur ca lucrurile ar fi stat altfel daca Obama era presidente in 2002, nu aveai niciun scut, pentru ca Obama, precum Sanders si Clinton nu sunt interesati..

            Acum nu ai decat sa crezi ce doresti, realitatea ramane aceeasi. Asa ca daca doresti Sanders/Clinton ti-am sugerat sa te gandesti sa-ti flexezi muschii, pentru ca americanii nu mai vin. Oricum la datoriile imense create de Obama (20 de trilioane) nu cred sa mai reziste mult pe acolo, in Romania si nici nu au prea multe interese sincer sa fiu.

            In ce-l priveste pe Trump ascutla interventia lui la 60 minutes: a spus clar ca o cooperare cu Rusia nu are cum sa dispara ca asa vreti voi in Romania, un lucru, repet, pe care l-a facut si Obama (a se vedea discutiile lui cu Mevdeev in preajma alegerilor prezidentiale din 2012). Deci daca dta iti inchipui ca SUA nu are altceva de facut decat sa intre in conflict cu Rusia pe seama Romaniei, atunci chair nu ai inteles nimic..

        • virgil spune:

          E in campanie, si intr-adevar cred ca oamenii care il urmaresc doar de cand si-a anuntat candidatura nu inteleg asta.

          Dar, acestea fiind zise, atitudinea sa izolationista e veche. Nu cred ca va deveni prieten la catarama cu Putin, nu cred ca va deveni “dictator”; dar cred cava incerca sa stoarca valoare maxima pentru SUA din relatia cu EU. Nu uita, background-ul lui e de “tough negotiator”. Sunt destul de convins ca Trump la casa alba e o veste proasta pentru UE si prentru RO.

          • George Gafencu spune:

            Domnule Virgil,

            In calitate de cetatean american, mie mi-e teama de calitatea lui Trump de negociator si izolationist.

            Pot sa va spun concret de ce mi-e frica.

            Trump o sa isi imparta lumea cu Putin ca sa fie America lasata in pace si asta ar insemna posibil abandonarea estului Europei de catre SUA. Alternativ Trump ar cere bani Romaniei ca sa mentina bazele militare americane in Romania sub forma de taxa de protectie. Deja a afirmat asta.

            Asta nu inseamna ca Putin si Trump or sa fie prieteni la catarama. Inseamna doar ca fiecare isi va vedea de propriile interese si putin sa le pese cine e lovit de relatia respectiva.

            In privinta asta, nimic in lume nu o sa ma faca sa votez pentru Trump in toamna. Am prea mare respect pentru Romania ca sa las unul ca Trump sa o calce in picioare. Cel putin Clinton s-a dovedit un mare prieten al Romaniei, cu toate bubele ei in cap.

      • Nautilus spune:

        Aşa s-a întrebat în 2009 şi Trumpul român, pe numele său Becali.

        • George Gafencu spune:

          Nautilus,

          Cred ca mai degraba Trump e mai degraba asociat cu Vadim-Tudor. Daca tribunul era in viata, ar fi fost un mare fan al lui Trump si ar fi resuscitat PRM ca sa fie in ton cu vremurile.

      • cineva spune:

        Bine ca are Sanders, un comunist declarat si prieten al ideologiei sovietice sau Clinton implicata in scandalul Benghazi, scandalul emailurilor si mai nou in scandalul fraudelor fiscale ale fundatiei Clinton (pentru a nu mai mentiona platforma politica socialista, dezastrul economic rezultat de pe urma semnarii acordului de liber schimb cu China) . Are cu adevarat succes orice politician afiliat cu o ideologie (ssocialismul) care a generat milioane de victime, dezastre economice, samd. Domnule Gafencu, nu stiu ce urmariti, barfele disperate ale posturilor TV socialiste de tip MSNBC sau minciunile New York Times aka Scantei Tineretului? Vi se intampla momente rationale cand cititi si intelegeti ce anume implica platformele politice ale candidatilor? Faceti o evaluare obiectiva a marilor realizari interne si externe ale tovarasului Obama? Or sunteti comunist, dar atunci de ce nu va mutati intr-una din tarile socialiste, Cuba, Venezuela, China si a comentati de acolo pe bloguri, mai ales ca e gratis totul?

        • George Gafencu spune:

          Domnule,

          Nu se merita raspuns comentariul dumitale.

          La fapte raspundeti cu insulte. Punct.

          • cineva spune:

            Pai fapte v-am oferit domnule nu vorbe, cum spuneau comunistii odinioara. Nu aveti ce sa raspundeti cata vreme v-at incurcat in vorbe gratos…

          • cineva spune:

            Domnule, nu ati adus nimic. V-ati simitit ofensat pentru ca v-am expus minciunile cat se poate de tipice pentru un socialist. Va sugerez sa va inscrieti in doua tipuri de cursuri: de filosofie politica unde sa invatati diferentele de baza dintre conceptele de “dreapta”si “stanga”., “manipulare”, si etica aplicata unde sa invatati legatura dintre afirmatii si realitati. Asta pentru a evita sa flecariti aiutrea in tramvai si sa aruncati cu termeni asa cum fac inginerii ajunsi la pensie dar cu visuri efemere de intelectual. Turmp este conservator economic, adica de dreapta, Snders, Clinton, Obama socialisti. Pe teme de politica externa am postat deja niste comentarii – orice analist politic normal la cap in SUA stie foarte bine ca Rusia nu poate fi evitata, asa cum a dovedit si Obama (am spus deja acest lucru) sau Bush Jr. V-am trimis o multime de articole pe teama respectiva inclusiv cele scrise de Pacepa pe cat se poate de dreapta PJ Media. Probabil nu reusiti sa cititi in engleza articole cu un vocabular mai sofisticat – faceti apel la google translate sau la un prieten. Daca nu, evitati sa va faceti de pomina comentand aiurea

            • George Gafencu spune:

              Domnule,

              Mie mi se pare stilul Dv. cunoscut si nu sunt sigur ca nu postati la fel cu numele Josef Sveik. Acelasi stil injurios. Daca aveti sange in instalatie semnati cu numele intreg, asa cum fac si eu, nu va ascundeti in spatele unei tastaturi. Nu de alta, insa nu ma lupt cu umbrele.

              In rest nu ati facut nimic sa raspundeti la observatiile mele despre Trump. Nu ati facut decat sa atacati opozitia la el. Tot ce am adus sunt lucruri care sunt colectate din spatiul public si afirmate de Trump fata de multi martori. Le-am auzit cu urechile mele si la televiziuni prietene lui Trump.

              Asta ce faceti in limbaj bolsevic se cheama atac prin deviere.

              Ce pretentie aveti de la mine sa va citesc fituicile cand ati inceput direct cu insultele si nici un raspuns la faptele expuse? Ce faceti nu e discutie, e pumn bagat in gura direct.

              Curat murdar, coane! Dupa dumneata, cea mai buna aparare e atacul, insa nu merge cu un partener de discutie care intreaba mereu si mereu aceeai intrebare fara sa primeasca nici un raspuns. Se vede imediat cusatura.

          • cineva spune:

            Nu am comentat niciodata sub alt pseduonim. Motivul pentru care va raspunde lumea in mod similar este bias-ul comentariile dvs. care atrag replici in cauza. Ati ales singur si nesilit de nimeni sa va dezvaluiti identiatea reala, este alegerea dvs. personala dar eu nu ma simt responsabil sa fac o alegere similara. Va asigur insa ca asta nu schimba cu nimic parerile mele. Nu percep presupusul izolationism a lui Trump ca o amenintare la adresa Romanie, insa percep demagogia ordinara si ideile unor Sanders/Clinton ca un pericol mortal la adresa SUA si implicit a Romaniei asa cum in alte cuvinte am explicat. In plus percep aceste preocupari cu privire la Trump o forma de egoism mizerabil din partea unor tari carora li se pare ca cineva le datoreaza ceva desi nu au absolut nicio justificare concreta. Un soi de socialism la nivelul politicii externe. Relatiile dintre SUA si alte tari nu pot fi bazate pe argumente morale vagi de tipul “hai sa luam refugiati, ca asa e omeneste” ci pe interese mutuale. prin urmare Romania va trebui sa dovedeasca ca SUA au motive concrete pentru a proteja Romania.

            Best.

            Cineva.

  2. DanielS spune:

    Rusia este o federatie profund inapoiata, foarte periculoasa datorita arsenalului nuclear si al potentialului imens de saracie si terorism.

    Influentele negative ale dezastrului rusesc asupra lumei libere nu pot fi evitate decat prin strategii active, curajoase, bazate pe sustinerea armatei rusesti, dupa colapsul inevitabil al sistemului economic si social al federatiei.

    Rusii ne vor costa multi bani. Asta e. Numai o Europa unitara va putea tine piept amenintarilor globale, intre care Rusia ocupa locul fruntas.

    • Cenzuratu' spune:

      Poți citi și despre relațiile germano-ruse, de pe Euractiv, distanța dintre percepțiile tale despre Rusia și realitate fiind incomensurabilă.

      No other country sends as many politicians or businessmen to Russia as Germany; not all of the visits are made public knowledge either. EurActiv’s partner Der Tagesspiegel reports.

      Officially, Berlin-Moscow relations remain strained. But the Bundesrepublik has in fact sent more of its politicians and businessmen to Russia than any other county. Bavarian powerhouse and Angela Merkel’s number one critic these days, Horst Seehofer (CSU), met with Vladimir Putin back in February in a visit seen as an attempt to distance himself from the chancellor.

      In the last few weeks, Die Linke’s Bodo Ramelow, Thuringia’s minister-president, took a 40-strong delegation to Moscow and Kazan. His counterpart in Saxony-Anhalt, Reiner Haseloff (CDU), met with the Russian ambassador in Berlin and suggested that he would be in favour of seeing an end to the current sanctions against the Russian Federation. Then there are other trips, made unbeknownst to the German public, that are seen in Russia as Berlin’s efforts to normalise relations in spite of the war in Ukraine.

  3. gabi spune:

    O buna radiografie a slabiciunilor elitelor ruse. Dar la fel ca in Romania elitele vin din poporul care are aceleasi metehne. Sa nu uitam ca in vest noul tip de marxism intelectual numit political correctness sau “indiscutabila morala” in aplicarea literei legii (cazul Butnariu) duce la aberatii sociale. Acest tip de societate libera cu excese ei (si sunt multe in ultima vreme) nu e inteles in mediile conservator-ortodoxe si in consecinta respins. (Petru cel Mare le rade barbile si le schimba straiele la 300 de ani de la caderea Imperiului Roman de rasarit). Spre deosebire de anii 80 cand tot rusul vroia trening inscriptionat cu Adidas si asculta pe ascuns rock occidental acum nu sunt atat de convins ca e fan Conchita Wurst sau suporter neconditionat al lui Google sau Apple. Mai degraba cred ca ar ajuta tiparirea in ruseste a cartilor despre coruptia regimului Putin sau despre asasinatul Annei Politkovskaya sau a altor carti despre mareata societate sovietica – Anne Applebaum, etc. Asa ca putem sa lasam Rusia sa fiarba in suc propriu in spatele sanctiunilor economice, dincolo de scut dar sa ne concentram si asupra propriilor slabiciuni.

  4. gogu spune:

    rusia nu mai e iubita nici macar in spatiul slav. Putin varsa camioane (la propriu) de bani in propaganda in acest spatiu dar oamenii il urasc pentru invadarea unui alt frate.
    Mai mult decat atat propaganda desantata – Televiziuni, insemne pe strada, pana si grafitii (da plateste oameni ca sa faca grafitii pe modelul Basarabia e Romania) are un efect doar asupra paturilor de foarte jos ale societatii transformand panSlavismul intr-o monstrozitate urata de tot ce inseamna clasa mijlocie sau saraca mai spalata.

    • Nautilus spune:

      Asta şi vrea Piticul Atomic, să fie susținut de păturile cele mai de jos ale societății.

      Un profesoraş putinist, pe nume Piotr “Peter” Turchin a zis cam aşa: “instabilitatea socială care poate mergebpână la lupte de stradă şi războaie civile nu apare când lumea e prea săracă, ci atunci când începe să se mai ridice cât de cât din sărăcie, făcând meserii specializate, care cer cunoştințe tehnice. Atunci există o presiune de jos în sus, se caută cariere, investiții, credite, e amenințată clasa conducătoare tradițională. Tehnocrații sunt duşmanii stabilității” :-)

  5. nimrod spune:

    Eu cred că Putin e conştient că Rusia lui şi a celor ca el e, practic, terminată, de aia e aşa furios şi
    tot de aia ameninţă, ca grăsunelul nord-coreean, cu tot felul de rachete. Faptul că Aeroflot-ul e dotat aproape în totalitate cu avioane lung-curier americane şi europene spune mai multe decât orice paradă militară cu câte “trei din alea, trei din celelalte” (că oricum n-are prea multe) iar în rest infanterie şi “Urrra!”. :)

  6. dan spune:

    Consider ca ar fi greșit sa consideram situația actuala din Europa ca fiind rezultatul unor acțiuni de moment. Dimpotrivă, ea este rezultatul evoluției continue (nu sporadice) a relațiilor și intereselor economice și geopolitice a diferiților actori în zona.
    Data fiind istoria ultimilor 70 de ani, este firesc ca în Romania sa existe un curent pro America (și implicit anti Rusia din cauza antagonismului dintre cele doua sisteme). Este firesc de asemenea, ca aflați în mijlocul teatrului de lupta dintre cele doua blocuri sa ne aliem unuia sau celuilalt (nu poți fi neutru cata vreme ești ținta).
    Baza americana de la Deveselu este doar un pas intermediar (cel mai recent din punct de vedere istoric, dar cu siguranță nu ultimul) într-o bătălie care nu durează de ieri – de azi. “Liniștea” relativa a ultimilor 20 de ani nu cred ca a păcalit pe cineva (din ambele tabere).
    Diplomatic se pot face afirmații în spatele cărora se ascund alte adevăruri, se pot oferi “motive” pentru diferite acțiuni (unele credibile, altele incredibil de puerile și de false pana și pentru cei mai neinițiați dintre noi). Cu toate acestea, politica expansionista (condusa de interese de dominare cel putin economica) nu va înceta sa existe. Ar fi o utopie sa consideram ca se va ajunge la momentul unui echilibru static din punct de vedere economic, un moment în care America, Rusia, China (și alții) vor sta liniștiți la aceeași masa și vor spune la unison “Avem destul!”.
    Istoria e plina de învingători și perdanți (ceea ce presupune existenta unui conflict). Am fost și suntem încă în mijlocul unui conflict, iar scutul anti racheta este doar un element menit sa irite adversarul și, cred eu, sa îl provoace (generând un nou episod dintr-un lung foileton).
    Cata vreme Rusia și Statele Unite – Europa sunt în tabere diferite din punct de vedere al intereselor (economice) tensiunea dintre cele doua blocuri este, cred eu, insolubila.

  7. mihai spune:

    Rezultatul politicii rusesti din toate timpurile se vede astazi : din punct de vedere economic, Rusia este de fapt un actor derizoriu pe piata mondiala. Conteaza doar ca furnizor de materii prime, fara valoare adaugata. Nimeni nu si-ar cumpara o masina ruseasca, un computer rusesc sau un televizor rusesc. Nimeni nu si-ar dori sa emigreze in Rusia, ci tot in mult-hulitul si decadentul Occident. Rusii au pierdut razboiul rece, au pierdut competitia economica si tehnologica cu Vestul, au pierdut Europa de Est si republicile ex-sovietice si nu este exclus sa piarda si ceva republici/regiuni autonome care se afla inca in componenta sa. Si atunci, singura solutie pe care o vad liderii rusi este politica de forta. Este insa evident, asa cum a observat si dl. Naumescu, ca adevarata influenta si simpatie pe plan international nu se castiga prin forta, ci oferind un model social, economic, cultural atragator.

  8. DanT spune:

    Foarte bine, i-aţi făcut de ruşine pe ruşi, aşa le trebuie.

    Dar nu pot să cred că aţi coborât cu nivelul analizei până la afirmaţia “Scutul antirachetă, fără să fie „îndreptat împotriva Rusiei” în sens agresiv”.
    Puteaţi să aduceţi în discuţie conceptul “Security dilemma”, pe John Herz şi pe Robert Jervis, care arată că măsurile defensive luate de o parte subminează securitatea celeilalte părţi şi sunt interpretate drept acţiuni ofensive.

    Mai pe româneşte, dacă doi adversari aflaţi pe o insulă au fiecare câte o sabie, exisă şanse mari pentru pace – deoarece nu vor să-şi rişte viaţa într-o luptă egală. Dacă unul începe să-şi meşterească un scut, atunci celălalt este în pericol, deoarece poate fi atacat de adversarul mai bine înarmat.

    Observăm că NATO percepe drept o ameninţare armamentul instalat de ruşi în Kaliningrad şi Crimeea pentru apărarea acestora. Cum să nu perceapă ruşii drept o ameninţare scuturile NATO?

    Alegerea lui Trump nu înseamnă izolaţionism. El nu vrea desfiinţarea alianţelor, ci majorarea contribuţiei financiare a aliaţilor, responsabilizarea acestora în privinţa propriei lor apărări.

    Rusia nu poate fi ca Germania şi Japonia, deoarece acestea au fost învinse în război şi ocupate de inamici, au renunţat la ambiţiile externe şi s-au pus sub protecţia SUA, deoarece erau ameninţate de pericole externe majore (URSS, China).
    Niciuna dintre aceste condiţii nu e valabilă în cazul Rusiei (şi Chinei). Ideea că ele vor putea ajunge (sau că şi-ar dori să ajungă) în situaţia Germaniei şi Japoniei e o naivitate.

    • tibi spune:

      Nu am vazut NATO sa protesteze ca efective si armament semnificativ sunt concentrate in Kalinigrad, doar au observat si remarcat asta, nu au amenintat Rusia pentru asta.
      Dl. Naumescu observa corect ca Rusia nu ameninta in contrapartida la scutul nostru cu un scut propriu, mai performant, ci cu noi rachete instalate in zone strategice, capturate, sau enclave.
      Nu crezi ca e putin ipocrit sa sustii ca o masura defensiva ameninta securitatea altcuiva?
      Cum poti sa pretinzi ca iti este amenintata securitatea ,cand ai un arsenal de mii de focoase nucleare, lansabile din pozitii fixe sau mobile, de pe uscat, apa sau din aer, iar adversarul tau abia daca si-a instalat cateva zeci de rachete care E POSIBIL sa poata intercepta un numar mic de rachete cu raza medie.
      E ca si cand eu as invata la judo cateva miscari de aparare de baza, simple, in caz ca sunt atacat, iar asta ar fi considerat drept o amenintare de interlopul cartierului, un zdrahon de 2 pe 2, cu cateva zeci de indivizi in subordine.

      • victor L spune:

        @ DanT este convins ca Rusia este agresata de catre Occident/SUA.
        Altfel, ar fi mieluselul Domnului :P pacifista pina la insuportabil.

      • DanT spune:

        “The things that worry us the most are their anti-access/area-denial [A2/AD] capacity — the Bastion defense system capability that they are building up in the high north in Murmansk, the Kola Peninsula, in Kaliningrad and in the Black Sea, and potentially now in the eastern Mediterranean — as potentially impeding and complicating NATO reinforcements and other NATO operations. We have both strategies and means to counter that but it may require additional investments on NATO’s part. Those are among the things we will be assessing as we design our future force posture.” – Alexander Wershbow, secretarul general adjunct al NATO.
        http://www.defensenews.com/story/defense/policy-budget/leaders/interviews/2016/02/13/nato-deputy-secgen-russias-anti-accessarea-denial-build-up-biggest-worry/80343130/

        Când Rusia spune ceva asemănător, imediat apar titluri în presă “Rusia ameninţă”. Nu se spune că Rusia “declară” ceva, sau “anunţă”, sau măcar că “avertizează”, ci se spune că Rusia “ameninţă”. Sigur că atunci când vedem zilnic mesaje în genul ăsta ne intră în subconştient şi începem să credem că asta e realitatea: Rusia ameninţă mereu ţările NATO, iar ceilalţi sunt exemple de reţinere şi echilibru.

        Gândeşte-te unde era NATO acum 20 de ani. Şi ce s-a întâmplat de atunci încoace. În 1999 şi 2004 au fost două valuri de extindere. La summitul de la Bucureşti s-a decis că Ucraina şi Georgia vor adera şi ele la NATO. În România a fost instalat scutul antirachetă. A început prepoziţionarea echipamentelor grele (Abrams, Bradley, Paladin) în Europa de Est. La summitul de la Varşovia se va decide probabil trimiterea de trupe în Ţările Baltice, Polonia etc.
        Aşa că e probabil ca această dinamică să continue. Adică instalarea scutului de la Deveselu să fie doar începutul, şi treptat să i se adauge noi elemente, până când în Europa va fi instalat un scut cu adevărat eficient împotriva arsenalului nuclear rusesc. Sigur, pentru noi poate fi un vis frumos, dar pentru ruşi e un coşmar (securitatea lor depinde de arsenalul nuclear).
        Dar întotdeauna li se va spune ruşilor: de ce vă agitaţi aşa, e vorba doar de un mic pas în plus…

        • OvidiuB spune:

          Ce s-a intamplat e simplu de spus, e chiar banal: tarile din est au fost in sfarsit libere sa-si aleaga tabara cu care sa ramana. Problema nu e de ce a avansat NATO spre Rusia (pentru ca a fost chemat, de-aia!), ci de ce nu si-au exprimat Austria, Italia sau Germania dorinta sa intre in Tratatul de la Varsovia.

          Sunt curios, in calitate de rusofil va puneti vreodata aceste intrebari? Daca da, aveti un raspuns?

          • DanT spune:

            N-ai prieput nimic. Nu sunt din nici un punct de vedere rusofil. Consider, ca toată lumea, că în Rusia există un regim autoritar şi corupt care frânează dezvoltarea acestei ţări.
            Dar acest regim a acţionat în mod raţional în privinţa intereselor externe ale Rusiei, legate în principal de securitate (care nu depind de regimul politic sau de omul aflat la conducere): blocarea aderării Ucrainei şi Georgiei la NATO, recuperarea Crimeei, apărarea aliatului Assad. (Nu se poate argumenta în chip raţional că interesul Rusiei ar fi fost să lase Ucraina să intre în NATO cu tot cu Crimeea!)
            S-a ferit să facă lucruri pe care putea foarte uşor să le facă: cucerirea Ţărilor Baltice, pentru a nu le lăsa să intre în NATO, cucerirea Kievului în 2014. Adică se poate discuta cu ei.
            Postările mele au drept cauză teama. Teama că presiunile permanente din partea NATO (tentativele de includere a Ucrainei şi Georgiei, deplasarea trupelor în Estul Europei, patrularea aero-navală agresivă lângă ţărmurile Rusiei etc.) pot provoca un război între NATO şi Rusia. Deja au avut loc incidente pe Marea Baltică şi Marea Neagră.
            Liderii NATO din perioada primului Război Rece au fost mai înţelepţi. Au găsit calea de a menţine pacea cu URSS, deşi trupele sovietice se aflau atunci la Praga şi Berlin.
            Dar acum liderii NATO pregătesc trimiterea trupelor la 100 km. de Sankt Petersburg! Dacă aceste contingente vor fi doar simbolice (3 batalioane), Rusia va recurge doar la proteste. Dar dacă se vor trimite forţe puternice, Rusia e posibil să se simtă ameninţată şi să atace preventiv. E nevoie de comunicare, de înţelegerea preocupărilor de securitate ale celuilalt, nu de retorică inflamantă, dacă vrem să evităm un dezastru.

            • OvidiuB spune:

              Sa presupunem ca aveti dreptate. Si ca solutia este o cat mai atenta luare in considerare a nevoilor/ingrijorarilor de securitate ale Rusiei, pentru a evita un dezastru. E corect sa spunem ca o aplicare intocmai a solutiei dumneavoastra ar fi insemnat o abtinere a NATO de la extinderea inspre est, inclusiv in ce ne priveste?

              Daca da – la ce ne-ar fi folosit? In fond, e adevarat ca si intre 1945 si 1989 s-a evitat perpetuu un dezastru, dar costul l-am platit noi (si altii de dincoace de cortina). Cu alte cuvinte, ce ce ne foloseste NOUA in concret (nu umanitatii, in abstract) ca Rusiei sa i se respecte “la sange” nevoile de securitate?

            • DanT spune:

              1.Nu e corect să spunem că integrarea României sau a Poloniei în NATO ameninţă securitatea Rusiei. Dar integrarea Ţărilor Baltice, a Ucrainei şi Georgiei o ameninţă.
              Rusia a făcut o concesie în privinţa Ţărilor Baltice (lui Putin i-ar fi fost foarte uşor să le ocupe în 2000-2004 pentru a le împiedica să adere la NATO), deoarece a respectat ataşamentul acestor ţări faţă de Occident şi al Occidentului faţă de ele. S-a bazat pe Actul Fondator NATO-Rusia care spune că nu vor fi instalate trupe NATO în Europa de Est. A crezut că se poate înţelege cu Occidentul, că extinderea din 2004 va fi ultima. A fost naiv. În 2008 s-a stabilit că Ucraina şi Georgia vor adera la NATO, iar acum se pregăteşte trimiterea trupelor în Ţările Baltice, pe care Rusia s-a abţinut să le ocupe înainte de 2004!

              2. Eu susţin existenţa NATO şi extinderile care au avut loc până acum.
              Dar trebuie să ştii când să te opreşti. Rusia a ajuns cu spatele la zid şi nu va mai face nici un pas înapoi. Abkhazia, Osetia, Donbasul, Crimea reprezintă pentru ruşi ultima lor linie de apărare în faţa NATO.
              Deci nu e vorba de România, ci de Ucraina şi Georgia. Menţinerea păcii în 1945-1989 a fost benefică pentru toată lumea inclusiv pentru România. Nu exista pentru noi alternativa comunism sau libertate, ci comunism sau război atomic.
              Adică Rusia va transforma mai degrabă Ucraina şi Georgia în deşerturi nucleare decât să le lase să intre în NATO.
              În timp ce situaţia celor două ţări e mult mai bună decât a României în 1945-1989. 90% din teritoriul lor e liber, pot stabili relaţii economice, politice, culturale cu ţările occidentale. Pot introduce reforme în economie şi justiţie (că nu vor, e altă poveste). Dar nu pot adera la UE şi NATO. Nu se poate, indiferent ce fac ele sau Occidentul. Insistenţa în direcţia asta înseamnă război.
              Iar politica e arta posibilului. Adică trebuie să-ţi foloseşti mai mult mintea şi mai puţin muşchii, dacă vrei să eviţi un dezastru.

    • Adi spune:

      Mai pe scurt, in opinia dvs., lucrurile stau cam asa: daca unul e capabil sa-si construiasca un scut si celalalt nu, atunci acesta ar trebui sa se abtina de la a-l construi pentru ca celalalt e prea prost sa-si faca si el unul si sa ramana mereu in pozitia de a se lupta fair-play, doar cu sabiile, cu dobitocul care, in plus, isi si tot agita sabia in stanga si in dreapta. Oare nu v-ar placea ca acela sa renunte si la sabie, ca idiotul sa nu se simta stresat? In opinia dvs., ciobanul ar trebui sa renunte la gardul din jurul stanei, la caini si, eventual, la pusca din dotare si astfel ursul nu va mai fi stresat si se va multumi cu fragi si mure. Pe scurt, prefer sa fiu mai bine inarmat decat un cretin despre care nu stiu niciodata ce are de gand! Just in case!

      • Harald spune:

        E mai complicat de-atât. Cel care-și construiește scutul trebuie să evite să ajungă în situația de a-l folosi. Are nevoie de el pentru propria securitate, însă trebuie să evite ca nivelul de amenințare perceput de adversar să fie prea mare. Un câine atacă atunci când se simte amenințat, iar soluția e evidentă: amenințarea trebuie menținută sub un anumit nivel critic, astfel încât să nu atace.

        În cazul reorientării spre vest a Ucrainei, nivelul de amenințare perceput de Kremlin a fost prea ridicat, așa s-a ajuns la evenimentele din Crimeea și Donbass. În cazul scutului antirachetă, simplul fapt că Rusia comentează în loc să treacă la fapte concrete înseamnă că nivelul de amenințare nu e prea ridicat :)

        • Adi spune:

          Nu. Un caine ataca atunci cand simte frica oponentului si crede ca poate invinge. Daca simte amenintarea suficient de puternica, atunci il veti vedea pe spate cu picioarele in aer, recunoscand cine e stapanul. Am cunoscut cativa oameni carora caini extrem de agresivi pur si simplu li se puneau cu botul pe labe in fata lor. Si singura lor explicatie era simpla: nu imi este frica de el. Poate mai aveau si ceva experienta si ceva in plus, pe care nu il spuneau, dar conditia necesara si aproape suficienta aceea era. E adevarat ca acei caini nu erau turbati. Pentru aia solutia era si mai simpla: pusca! Fara scut!

          • Harald spune:

            Încercați să experimentați și cu niște câini adevărați și mai discutăm. Ciobănești, de preferință. Cei care se întorc pe spate cu picioarele în sus sunt cei cu mentalitate de maidanez, pe aceia îi poți domina într-adevăr, prin simplul fapt că nu ți-a teamă de ei. Dar cu un ciobănesc adevărat nu merge așa. Are spațiul lui vital în care nu admite prezența nimănui și nu se întoarce cu picioarele în sus nici dacă e bătut cu parul în fiecare zi. Știu că e la modă să ștergem pe jos cu rușii, dar mentalitate de maidanez n-au. Așa alcoolici, violenți și abrutizați cum sunt ei.

  9. Lucifer spune:

    Autorul are dreptate,Rusia vrea egalitate cu SUA și Europa dar ca ”primus inter pares”(primul între egali).Fiindcă nimeni nu acceptă asta,Rusia amenință și vrea să inspire frică tuturor celorlați,un fel de ”dacă voi nu mă vreți,eu vă vreau”.Ca să fiu răutăcios,boala asta a mesianismului rusesc a fost întărită și de atacurile lui Napoleon și Hitler,pe de o parte,dar și de ”marile democrații” occidentale care în al doilea război mondial au ales pe Stalin contra lui Hitler,ceea ce,implicit,a făcut din Rusia comunistă o mare putere,temută de toți.
    Dar lucrurile s-au schimbat,Rusia nu mai este o mare putere,toată lumea știe asta inclusiv Rusia.Numai că…Rusia VREA să fie considerată o mare putere și se comportă ca atare,amenințând pe toți și căutând să inoculeze frica.
    Rusia are două alternative principale:
    -să se democratizeze în stil european și să intre în colaborare cu Europa,sau
    -să rămână izolată și să se topească ca lumânarea(scuzați-mi cacofonia!)

    În ambele cazuri Rusia nu va mai fi ce a fost odată,dar în primul caz poate exista o speranță pentru poporul rus.Ar fi bine să urmeze exemplul Germaniei,Japoniei și Chinei care au reușit să fie țări democratice(sau cât de cât în cazul Chinei) deși greșelile trecutului sunt încă proaspete în memoria istoriei Lumii.

    Mi-ar părea rău ca Rusia să se sinucidă.

  10. MariS spune:

    Rusia ar avea nevoie urgentă de modernizare, iar pentru asta e necesară deschiderea politică şi renunţarea la autoritarism. Pe de altă parte, o liberalizare a ei ar facilita în continuare procesul de exfoliere, de desprindere a altor republici din structura CSI-ului. Rusia e prinsă acum între două pietre de moară. Singura ancoră spre care se îndreaptă e alianţa cu China, deşi nici aceasta nu e interesată ca Rusia să crească.
    În era informaţiei, puterea soft se dovedeşte a fi mai profitabilă decât cea hard. Puterea soft e ca un magnet ce atrage spre ea şi ţine legate statele şi alianţele. Puterea hard e doar pe post de sperietoare, aşa cum foarte bine spune şi autorul articolului. Cine îşi leagă viitorul de creşterea puterii hard, va face o imensă greşeală. Va irosi resursele în vânt, doar pentru propriile vanităţi, iar în final va pierde. În ce priveşte scutul, el e pentru apărare, nu e pentru atac. Prea multele incursiuni ale altora peste noi, de-a lungul timpului, ne-au forţat să fim prevăzători.

  11. Vlad spune:

    Genul acesta de discurs precum si strategia de aparare a administrtiei Regan isi gasesc resorturile si ratiunea in Razboiul Rece.

    Discursul Occidentului ca un tot unitar nu este marcat de consistenta si coerenta in astfel de chestiuni sensibile pe de o parte, pe de alta nu prezinta publicului larg detaliile chestiunii pentru a favoriza o viziune obiectiva.

    Daca se consulta presa straina, de exemplu Reuters vedem ca:

    “As long as Iran continues to develop and deploy ballistic missiles, the United States will work with its allies to defend NATO,” said U.S. Deputy Defense Secretary Robert Work, standing in front of the shield’s massive gray concrete housing that was adorned with a U.S. flag.

    http://www.reuters.com/article/us-nato-shield-idUSKCN0Y30JX

    Ca sa intelegem ce inseamna consistenta si coerenta la nivelul unui discurs, oricare ar fi el, nu neaparat diplomatic la cel mai inalt nivel, ci unul sa-i spunem obisnuit, trebuie sa spunem ca consistenta presupune transmiterea unui mesaj clar, neechivoc si in deplina concordanta cu realitatea. Un mesaj este clar si neechivoc cand toata lumea implicata in receptionarea si transmiterea mesajului ajunge sa aiba o intelegere congruenta cu realitatea.

    Daca in articolul de pe Reuters scrie una si in articolul dumnevoastra scrie alta, vorbim de articolul scris de un politician roman si de o platforma de stiri respectabila, deci nu de tanti Saveta si de un ziar de scandal inseamna ca mesajul Occidentului, in acest caz asimilat cu Reuter, Secretarul Adjunct pe Securitate Robert Work si dumnevoastra nu transmite un mesaj clar, neechivoc si in deplina concordanta cu realitatea.

    Realitatea fiind in acest caz ambigua pentru Rusia sa zicem dar si pentru opinia publica occidentala care incearca sa-si formeze o parere obiectiva. Anume, Rusia si-a exprimat intentia de a vinde rachete antibalistice S-300 Iranului.

    • Rares spune:

      Atata timp cat Rusia are ca unelte de convingere omuleti verzi, propaganda, matrioska, orasele lui Potemkin…este ciudat sa reflectam la “congruente cu realitatea”.

    • victor L spune:

      @ Vlad,
      ti-ai pus macar intrebarea: oare eu inteleg bine un “mesaj diplomatic”?
      In plus, pentru oricine iti citeste postarea, e clar: nu ai citit (atent) articolul dlui Naumescu, ci il dispretuiesti doar pentru ca “vorbim de articolul scris de un politician roman”.
      Bine ca ni l-ai deconspirat pe dl Naumescu: din ce partid face parte? sa stim si noi si sa i-o strigam de la obraz :P

      • Dan G spune:

        @victor L (19/05/2016 la 9:31)

        Din ce partid face parte ? Asa vrei sa ne prostesti pe toti.

        Ghici ghicitoarea mea; cine este numit in functii in perioada
        in care esti la butoane………..pe ai nostri.

        “, fiind fost consul general al României la Toronto (martie 2008 – octombrie 2012) şi secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (ianuarie 2005 – iunie 2007).”

        • victor L spune:

          Bine-bine, informatiile dvoastra erau cunoscute.
          Dar din ce partid face sau facea parte dl Naumescu de il numeste @ Vlad “un politician roman”?
          Era basist?

      • Vlad spune:

        Eu am pastrat discutia la continutul mesajului, nu am facut atac la persoana. Nu inteleg de ce sugerati acest aspect …

        E ceva incorect in ce am spus ? Daca secretarul adjunct spune una si domnul Naumescu spune alta ce se intelege ?

        Ideea este simpla, discursul NATO nu poate fi unilateral si asta creeaza o anumita ambivalenta in comunicare si anume, una este relatia SUA cu Iran spre exemplu si a alta este relatia Romaniei cu Iranul. SUA, care e aliata si cu Israel-ul, care nu e recunoscut de Iran, poate avea un mesaj, pe cand Romania daca nu a avut tensiuni cu Iranul, pana la urma nu am avut istoric nimic de impartit cu ei, e clar ca nu are cum sa spuna, exact cum sustine si domnul Naumescu, ca ne aparam de scutul de la Deveselu vizeaza Iranul. Adica ar fi rizibil …

        Acelasi lucru putem sa-l spunem si despre China. Aici in schimb mesajul e univoc, atat SUA cat si Romania nu au tensiuni majore cu China, mai putin in marea Chinei de Sud, dar aceste aspecte nu au legatura cu scutul de la Deveselu si nu privesc Romania ci chestiuni de influenta geopolitica care vizeaza marile puteri: SUA in acest caz si China.

        Concluzie … de cine se apara Romania ? De Rusia … Deci rusii au reusit sa citeasca printre linii si au pus o intrebare legitima, de ce vrea NATO sa se pazeasca de ei si de ce spun altceva. Eu cred ca e o intrebare buna.

        Daca vrei sa te pazesti de Rusia nu zici ca te aperi de Iran. Nu ? Deci mesajul NATO, adica SUA + Romania ar trebui sa fie asa: scutul Deveselu vizeaza apararea de amenintarile din zona: Iran si Rusia.

        Ori in acest context intrebarea Rusiei este de ce aceasta aparare a NATO vizeaza apropierea de granitele Rusiei ? Sigur aici se poate raspunde in multe feluri …

        • OvidiuB spune:

          De exemplu, Transnistria, Georgia, Ucraina. Motive suficiente?

          • Vlad spune:

            Eu nu incerc sa sustin partea Rusiei intrucat nu sunt pe deplin familiar cu politica la granitele ei si cu revendicarile teritoriale pe criterii istorice sau etnice ci ma refeream la discursul Occidentului in raport cu Rusia. Sigur daca dumnevoastra credeti ca revendicarile teritoriale ale Rusiei sunt incorecte si doriti sa angajati o repunere in drepturi a natiunilor afectate sunteti liber sa faceti demersurile pe care le considerati oportune.

        • victor L spune:

          La nelamuririle tale cred ca @ DanT te poate lamuri.
          Caci eu nu te inteleg, decit daca accept ca esti impartial ca tot romanul :P

  12. Vlad spune:

    Ideea e ca discursul la nivelul tarilor NATO ar trebui sa fie unul consistent. Ori in acest caz particular, adica cel al scutului NATO tarile cu capabilitati balistice din apropiere sunt Rusia, Iran, China, toate tarile avand rachete balistice cu raza de actiune de la 2000 km in sus. In ce priveste scutul din Romania el e clar ca exprima o pozitie nu doar a NATO ci si al tarii gazda. Ori Romania este in relatii bune atat cu Iran cat si cu China. In Romania si Moldova exista resentimente de fond cu privire la ocupatia sovietica a Basarabiei iar acest lucru se reflecta in discurs.

  13. ion adrian spune:

    Dle Valentin Naumescu,
    Un articol excelent cu comentarii deasemeni multe din ele remarcabile.
    Asa este cand ai in fata o stacheta ridicata, incerci si tu sa nu cobori nivelul , desigur daca nivelul nu este inabordabil si dvs nu faceti asemenea erori.
    Subliniez ca din punct de vedere “psihologie de stat” este adevarat ca, si va citez :
    “Rusia doreşte să arate lumii că nu a acceptat noua ordine europeană şi mondială şi nu este împăcată cu rolul deloc impresionant care îi revine în noua configuraţie a sistemului de relaţii internaţionale, dar mai ales cu pierderea capacităţii de intimidare militară asupra regiunii aflate în proximitatea frontierelor sale occidentale”
    De fapt Rusia nu accepta ca nu mai este o supraputere si cum spuneam odata intr-un comentariu constatand ca singura supraputere este SUA si desigur fiind constienta ca o Europa unita la nvel de integrare si militar ar deveni rapid o a doua supraputere, ceea ce o sperie neavand alta conceptie decat, cum bine iarasi spuneti, una pornind de la “doctrina bazată pe capacitatea tradiţională de intimidare militară” adica jucand doar pe forta bruta fie a armamentului ofensiv, fie pe cea a resurselor primare pe care le poseda cu supramasura, ca mijloc de santaj, adca doar elemente ofensive si deci fiind deranjata de orice initiativa evident de aparare(desi cu totii recunoastem ca apararea potenteaza si atacul) careia in loc sa-i raspunda cum iarasi bine spuneti cu dezvoltari de sisteme de aparare ii raspunde iarasi cu forta bruta. Aici insa exista o explicaie capacitatile de aparare sunt mult mai subtile si mai sofisticate tehnic si deci si mai scumpe decat cele de atac brut. Este mai usor sa faci o sabie puternica decat o armura atot protectoare si daca o faci, atunci adversarul daca are muschi va inlocui sabia cu o ghioaga . :)

    Trebuie spus insa clar ca scutul antiracheta este un sistem defensiv, ceea ce nimeni nu poate combate,intrucat potentarea eficientei armelor ofensive in cazul uni defensive mai bune este aspectul secundar caruia ii raspunzi pentru echilibru, in mod simetric, adica tot cu arme defensive daca nu esti si nu vrei sa fii de fapt, un permanent potential agresor , repet scutul ste in primul rand un sistem defensiv care te apara in fata oricarui adversar atacator. Adica acest termen de oricui atacator trebuie asumat transparent si fara jena, fara ipocrizii inutile si perdante.
    Adica si SUA si Europa, in aceasta lume in care se globalizeaza mai ales ticalosia , prostia, obscurantismul de orice fel , forta bruta si violenta etc, etc desigur nerenuntand la orice efort diplomatic si educativ posibil, trebuie sa fie constiente ca trebuie sa se comporte ca putand fi potential asediate, adica sa-si intareasca zidurile sa-si dezvolte capacitatile defensive iar cele ofensive sa fie suficienta ca atunci cand atacantul si-a redus mult din forta ofensivei datorita tocmai acestei eactii defensive existente si dezvoltate din timp, sa fie oblogat sa accepte conditiile de pace sau sa fie distrus precum Japonia in 1945..
    Civilizatia euroatlantica ar trebui sa adopte parafazand si adaptand dictonul lui Ceasar care odata a spus Roma nu negociaza cu dusmanul sau inarmat desi azi nu mai poti spune decat ca vei negocia dar avand permanent superioritate militara pe masura superioritatii economice si civilizationale pe care o ai, cat si constiinta clara a acestei stari de lucruri

    Daca tampirtii sau tradatorii din multe cancelarii europene nu inteleg sau macar nu vor intelege asta noi, mereu ne-am facut datoria si le-am spus-o in fata.

  14. Klopo_Tare spune:

    Cred ca problema este mult mai fundamentala, si anume ca, asa cum bine remarca dl. Naumescu, influenta mongola a fost decisiva. Aceeasi influenta a creat statele despotice din Orientul Mijlociu, dar in Rusia a avut o altfel de influenta, si in decursul istoriei conducatorii rusi au indus impresia ca Rusia este permanent agresata si ca toti cetatenii a datoria sa isi apere tara si conducatorii, indiferent de faptele pe care acesti conducatori le comit – atrocitati, abuz de putere. De altfel notiunea de abuz si uz de putere se confunda pana la identitate in cadrul socio-politic rusesc. Daca cineva protesteaza impotriva ”Tatukului”, asta echivaleaza cu tradarea de tara si atrage implicit condamnarea la moarte. Aceasta doctrina subliminala transforma Rusia intr-un stat militarist de facto. Un stat similar era cel al Germaniei dominate de spiritul prusac – Frederi cel Mare transformase o tara intr-o cazarma. A fost nevoie de doua razboaie mondiale pierdute de Germania pentru ca spiritul cazon prusac sa dispara. Rusii sunt incapabili sa inteleaga ca ei au fost agresorii tarilor care au fost distruse sau afectate de pactul Ribentrop-Molotov(de fapt pactul Hitler-Stalin). Ei inca se mira de ce populatiile din Europa Centrala si de Est nu ii considera eliberatori, si atribuie acest spirit de neacceptare a istoriei ”maskirovkate” unor fantasmagorici fascisti care agita spiritele si atzatza la lupta impotriva pasnicei Rusii. Rusii nu au fost asupriti in nici un teritoriu desprins de URSS, dar simpla posibilitate face ca sa rasara omuleti verzi sau sa ramana trupe rusesti pe acel teritoriu.

    • Harald spune:

      Spiritul militarist german nu a fost eliminat de cele două războaie mondiale pierdute, ci de ocupația americană întinsă pe durata a trei generații. Chiar și în zilele noastre, Germania e plină de baze americane, chiar dacă numărul lor e probabil doar un sfert din cel de acum 50 de ani.

      Rusia se teme de Occident și a fost de două ori invadată de Occident, fără să-l fi provocat în niciun fel în prealabil.

      • Nautilus spune:

        Putiniştii de toate limbile zic cam aşa: “occidentalii au demonstrat câte parale fac în Războiul Crimeii, atunci când masonii şi iluminaţii lor au lăsat deoparte conflictele dintre ei şi s-au unit pentru a ataca şi umili Rusia drept-credincioasă, care proteja ortodoxismul în faţa turcilor, ateilor, materialiştilor şi altor reptilieni” :D

  15. CALIMAN EUGEN spune:

    Drept comentariu, ar fi intrebarea:ce face sau poate faca UE si SUA, incit Rusia sa fie ,,altfel”, adica prin ce poate si trebuie adusa la numitorul comun democratic – care inseamna coabitare politica, economica si militara pasnica cu vecinatatile sale.In ce masura se poate evita ceeace este luat (in mod logic) drept provovcare si amenintare de Rusia, la granitele sale…

    • Vlad spune:

      Pai primul rand un discurs coerent si consistent in deplin acord cu realitatea si intentiile reale. Asta inseamna respect. Sigur daca intentiile nu sunt onorabile … e clar ca dialogul nu poate continua … dar e un pas inainte oricum …

  16. Alexandru spune:

    Distanta de la Moscova pana in Letonia e sub 600km, pana la tarmul Estonian al M.Baltice de 700km, iar pana in Golful Riga sunt 830km. De acolo poate fi tinut in sah, destul de ieftin, tarul Putin.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)