Home » Global / Europa » Citesti:

Un centenar ratat

Dorin Popescu martie 27, 2017 Global / Europa
3 comentarii 940 Vizualizari

Celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara (27 Martie) ar fi trebuit să fie un exercițiu de simulare a Centenarului și o oportunitate managerială de testare a coeziunii naționale din perspectiva anului 2018, mai ales în premisele simbolice deschise de includerea, corectă, a acestei zile în calendarul sărbătorilor naționale.

N-a fost așa, iar cei care credeau că vom avea totuși capacități și resurse pentru un program Centenar eficient vor fi ratat încă un bun prilej de a avea dreptate.

La 27 Martie 2017, cu celebrarea Unirii Basarabiei (și nu la 1 Decembrie 2017), ar fi trebuit să debuteze programul Centenar. Încă nu avem o filosofie aplicată a Centenarului, o fizionomie, un calendar de acțiuni, direcții prioritare clare, management transparent etc, în afara includerii ideii-concept a acestuia în diferite programe instituționale și linii de finanțare sectoriale (precum Administrația Fondului Cultural Național / AFCN). Nimeni din recent schimbata conducere a Departamentului Centenar nu a catadicsit să ne prezinte un bilanț de etapă al propunerilor și concluziilor ce vor fi fost formulate în seria de dezbateri academice România Centenară, care au avut loc, în perioada ianuarie – martie 2017, în 9 centre academice din Țară (Constanța, Iași, Suceava, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Arad, Timișoara, București). Păstrează pentru sine noul director al Departamentului Centenar, domnul Cristian-Ioan Videscu, cu vreun gând ocult, propunerile, proiectele, ideile academice ce se vor fi formulat în seria de dezbateri care s-a încheiat deja, la 16 martie a.c.?

Încet-încet, în afara presentimentului meu inițial (sumbru), de care am scris în dese rânduri (potrivit căruia incapacitatea administrativă a unei clase politice înghețată în trândăvie și minor va duce la ratarea obiectivelor programului Centenar) și de care ne apropie fiecare zi de lene a administrației naționale și a celor locale, se conturează o concluzie încă și mai tristă: Programul Centenar va fi confiscat de veleitarii de profesie și se va transforma, precum alte idei frumoase din ultimul sfert de veac (d.e. redobândirea cetățeniei române de către descendenții foștilor cetățeni români din Basarabia, regatul Herței și nordul Bucovinei), într-o afacere generoasă pentru apropiații sistemului administrativ. Căci, desigur, fonduri generoase vor fi, spre a adormi conștiința publică și spre a sprijini ideile minore ale unei administrații inepte și imune la emoție națională.

Departamentul Centenar (care, probabil, a avut de pierdut prin plecarea fostului său coordonator / Secretar de Stat, Daniel Șandru) n-a înțeles (ca atare, n-a exploatat) nici oportunitatea minimă generată de seria de dezbateri sus-amintită, pe care o putea face mai vie prin promovarea, la finele fiecărei dezbateri din cele nouă derulate deja, a ideilor și propunerilor rezultate, în așa fel încât să se imprime dinamism și plus-valoare fiecărei noi dezbateri din serie.

În fine, pentru a nu rata eu însumi acest pariu simbolic și pentru a spori dezbaterea publică în mediul Contributors, fac minima obligație morală de a vă numi, în câteva cuvinte, ideile și temele ce se vor fi prezentat la prima dezbatere academică, cea de la Constanța (20 ianuarie a.c.): construirea unui Centru Multicultural Național–Dobrogea, reorganizarea administrativ-teritorială și înființarea unei regiuni Dobrogea / Dobrogea-Bărăgan, consolidarea dialogului socio-cultural, revalorizarea infrastructurii regale a Tomisului, crearea unui Parc al Artileriei ca formă de memorie istorică, înființarea unor platforme on-line care să permită promovarea rapidă de idei, simplificarea procedurilor de acces la fonduri (ulterior s-a propus și înființarea unui Monument al Dobrogrei, care să confere plus-valoare împlinirii, în același an Centenar, a aniversării a 140 de ani de la Unirea celei mai mari părți a Dobrogei cu România).

Lansez autorilor și cititorilor Contributors provocarea de a adăuga, aici, temele ce vor fi rezultat din derularea celorlalte opt dezbateri academice din seria menționată (România Centenară), spre a avea, măcar aici, la Contributors, dezbaterea publică ce lipsește din rutina zilnică a Departamentului Centenar.

În fine, se pare că nu avem nici cea mai măruntă intenție de a include în programul Centenar românii din Basarabia, regatul Herței și nordul Bucovinei (și instituțiile acestora, plus instituțiile de stat din Ucraina). Unii dintre aceștia au ajuns să cerșească, astăzi, confraților lor de dincoace să le fie introduse cărțile de istorie scrise de ei în fondurile cu circuit închis gestionate de apropiații sistemului administrativ/vegetativ din România…

Românii din Basarabia, regatul Herței și nordul Bucovinei (cărora li se adaugă, de bună seamă, cei din Transilvania) sunt eroii cărora le este, teoretic/ipocrit, dedicat chiar Centenarul! Astăzi, sunt din ce în ce mai multe premise (am scris în mod repetat despre acest risc) pentru a se constata că vom celebra Centenarul nu doar fără românii de dincolo, dar chiar fără a-i include în proiectele de anvergură (de vor fi fiind) ale acestuia. Un Centenar exclusiv pentru Transilvania, din motive de comoditate (sau pentru că Președinția și MAE român nu își asumă omagierea Centenarului la Chișinău ori Cernăuți), este un Centenar RATAT!

Avem nevoie ca Departamentul Centenar să implice în mod activ și responsabil Românii din Basarabia, regatul Herței și nordul Bucovinei în Centenarul nostru, care este în primul rând al lor! Mai ales că, peste un an, la Cernăuți și Chișinău, vom celebra 100 de ani de unire și uitare! Este nevoie ca Programul Centenar să genereze apropieri ale Academiei Române de Academia de Știință a R. Moldova, ale Parlamentului României de Parlamentul R. Moldova și Rada Supremă a Ucrainei, este nevoie ca asociațiile de istorici, scriitori, artiști etc. din România, Basarabia, Herța și nordul Bucovinei să lanseze proiecte comune, să participe împreună la Centenar, să exploateze această oportunitate pentru a construi poduri, pentru a consolida cărările subțiri construite deja etc.

Este nevoie ca managerii programului Centenar să iasă din lenea zilnică în care se complac, să scoată proiectul Centenar din zona business, din zona comodă, din zona ocultă, din zona minoră! Numele lor se poate adăuga, altfel, listei lungi a rușinii pe care acest Centenar o tot sporește…

Vom avea și vizite oficiale ale Președintelui României la Chișinău și Cernăuți în 2018? Vom avea și vizite oficiale de răspuns, la București ori vizite de lucru, la Alba-Iulia, ale omologilor săi? Are Parlamentul României în intenție derularea de sesiuni comune cu Parlamentul R. Moldova, în 2018? Se negociază cumva vreun document (declarație politică) în formate bi- sau tri-laterale (București-Chișinău, București-Chișinău-Cernăuți/Kiev)? Vor veni măcar în vizită, în 2018, la București ori Alba-Iulia, frații noștri din Basarabia, cinstiții lor aleși? Vor putea trece granița fără vize, în vizite, în 2018, românii din Basarabia, regatul Herței și nordul Bucovinei? Dacă Programul Centenar nu va fi include obiective simbolice de acest gen, dacă rămâne doar un pretext rușinos de sacralizare a unor eroi de mucava de astăzi, în locul celor reali de ieri, dacă devine pretext ingenios pentru sinecuri și hoții, dacă devine simplă rampă de accelerație politică pentru cei care vor face parte din Forumul României Centenare, Centenarul va rămâne un proiect de batjocură, o flagelare sinistră a emoției noastre drepte față de buneii care ne-au murit pe front…

În loc să sporească încrederea și credința noastră, Centenarul (ne) va adăuga rușini și frici.

Îmi este rușine de copiii mei că nici atât – un Centenar cinstit, o fotografie colectivă a noastră, la 100 de ani de la fricile învinse ale bunicilor mei – nu am putut construi. Degeaba am luat cu împrumut de la ei această Țară, dacă nu putem nici păstra, nici spori zestrea și emoția ei

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Să ne reamintim Declarația de la Alba Iulia 1918. Un proiect promițător. Ce s-a realizat? Ce s-a transformat în contraiul?

    ….. „….. Mai ales că, peste un an, la Cernăuți și Chișinău, vom celebra 100 de ani de unire și uitare!…. „…..

    Cetățenii Moldovei votează liber și democratic de mult timp… 1994-2017. Cum au votat?
    Cetățenii în Ucraina liberă au încercat o schimbare de direcție spre occident. Ce s-a întîmplat?

    Continentul nostru cunoaște pacea în cele mai multe regiuni 1945- 1989-2017. In tratatele europene/mondiale:
    1945 ONU, drepturile omului
    1947 Consiliul Europei
    1957 EWG/ Uniunea europeană UE6
    1975 tratatul de la Helsinki ( ce a făcut regimul de la București 1975- 1989 care a semnat acest tratat?).
    2007 România aderează la UE28, e membru în NATO, în ONU de mult timp
    2017 România semnează declarația de la Roma UE27.

    Tratatele semnate de regimurile de la București ( 1881- chestia evreiscă – conferința de la Berlin și Regatul România) au fost respectate, aplicate?
    Moldova e subventionată de mult timp din Bruessel/UE28.
    Bucureștiul încasează subvenții nerambursabile ( peste 30 miliarde Euro) de la Bruessel/UE.

    Ce e de sărbătorit 1918- 2018?
    România liberă e de 10 ani partener în UE27. Moldova? Ucraina?
    Speranțele tinerilor în regiunile enumerate de autor se îndreaptă înspre?

    Declarația de la Alba Iulia 1918 merită recitită și discutată. A fost un proiect îndrăzneț pentru un stat nou cu 30 % minorități. A fost un poiect promițător ( șvabii bănățeni și sașii ardeleni au aderat 1919 prin „document oficial” la noul stat în formare, … Otto Alscher a fost un jurnalist bănățean PRO România 1919… lagărul de la Tirgu Jiu 1945..). A venit altfel, 50 de ani de dictatură 1939-1989 autohtonă (Leagănul respirației, Patria mea a fost un sîmbure măr) au zguduit, deformat, amputat din temelii societatea civică ( epurarea etnică 1941- 1989, expropierea, deportarea și eliminarea evreilor, vînzarea pentru dolari a cetățenilor evrei, sași, șvabi în naționalcomunismul ceaușist, deci eliminarea a 1,4 milioane cetățeni din economie, cultură, etc).

    Distrugerea monedei naționale după 1990 e rezultatul a căror fapte? Emigrarea a peste 3 milioane de cetățeni români1990-2017 în toate părțiile continentului are vreo importanță? Tinerii din Cernăuți, Chișinău (bunicul a făcut armata în Chișinău, tatăl la canal, eu la Focșani) se orientează azi spre ?

    Generația „ședințe și broșuri (NATIUNEA ceaușistă…)” poate să sărbătorească 2018.. chiar și fără….

    „Vrem o operă națională chiar și pentru un public nenațional”… după I.L. Caragiale.

    Că să mă exprim clar: admir și sunt pentru Declarația de la Alba Iulia 1918…

  2. Paganel spune:

    Regret că trebuie să vă atrag atenția, dar Herța nu a fost „regat” niciodată! Pentru o mai exactă încadrare, ținutul Herței (asta e formularea corectă) este o porțiune de câteva sute de kmp și cu vreo câteva zeci de mii de locuitori, care n-a fost niciodată ocupată de altă țară, până în iunie 1940, făcând parte din fostul județ Dorohoi al Regatului României! Ghinionul de a fi „căzut” dincolo de frontieră s-a datorat, pe de o parte unui creion gros al dictatorului Stalin care a trasat o linie dreaptă, pe direcția NE-SV, între Prut și o zonă la nord de orașul sucevean Siret, pe o hartă la scară mică. Armata Sovietică nu s-a oprit la vechea limită dintre județul Dorohoi și Bucovina, ci, deși a întâmpinat o rezistență acerbă din partea românilor, a ocupat și orașul Herța și mai multe sate din apropierea acestuia. I-am chemat pe ruși la Dorohoi, le-am arătat că au depășit limita nordului Bucovinei, „revendicat” de ei, au recunoscut că au greșit, dar… nu s-au mai retras! În plus, în aprilie 1944, când sovieticii au reocupat zona, au anexat la teritoriul „rămas” lor încă un sat din același județ Dorohoi, Poiana, sat neocupat în iunie 1940!
    Ordinul de a ataca și de a ocupa, cât se poate, chiar la sud de „linia de demarcație” solicitată de Stalin nu a fost aplicat doar în ținutul Herței: din relatări ale unor participanți la luptele de acolo, din iunie 1940, rușii au vrut să ocupe și Mănăstirea Putna, dar acolo românii i-au respins pe invadatori. În plus, aceeași politică a fost aplicată și în Deltă, unde, în perioada iunie 1940-iunie 1941, rușii au tot urmărit să ocupe diferite insule și ostroave din lungul brațului Chilia!…

  3. Zadkielix spune:

    Excelent scris!
    Problema pe care o expuneţi are acoperire, numai dacă ne gândim legătura încă vie, prezentă cu Moldova.
    Numai că, dacă tocmai acest context neprielnic, neprrietenos este cu aviditate promovat de către politicieni, de către diplomaţi, fărăr să par aiuristic, cred că Unirea se va rezuma doar la nivel ideatic sau la…o nouă zi liberă dată tuturor.
    În altă ordine de idei, tocmai unirea Basarabiei cu România a fost este şi va fi un ideal al celor care cred că România dodoloaţă nu e o simplă vorbă.
    Apelând la istorie, unirea Basarabiei cu România a fost departe de a fi „pururea şi totdeauna”. Rupt prin ultimatumul din iunie 1940,vremelnic readus alături de ţară în 1941-1944,soarta teritoriului dintre Prut şi Nistru rămâne şi astăzi o ecuaţie cu multe necunoscute.
    De secole,dorinţa de unire a tot fost exprimată şi dincoace,şi dincolo de Prut,cu tragedii şi sacrificii înşirate în timp,pe care generaţiile de azi şi mâine au datoria să le cunoască.Aşa cum bine punctaţi, “Centenarul (ne) va adăuga rușini și frici.”
    Si nu din cauze interne , ci legate şi atent planificate, din acest zel ce ne cuprinde mereu…

    De aceea, explicaţiile dumneavoastră au rol de a mai tempera atât entuyiasmul cat şi a da sens şi direcţie diplomaţilor care, din varii motive nu se prea pricep să realizeze o agendă, să poarte un discurs coerent şi mai ales să aplice o gamă de politici care ar ajuta cele două ţări!
    Sper că n am critcat în exces …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), eseist, critic literar și cadru universitar (lector la Universitatea Andrei Șaguna Cons... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Dle Cranganu, sincer, nu ati gasit nimic mai interesant cu care sa atacati pe frumosul Trudeau ( a...

de: Quebecoisfier

la "Încălzire globală și ipocrizie politică în China și Canada"

Cauta articole

iulie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)