Home » Analize »Idei si solutii » Citesti:

Despre relația dintre dreptul de proprietate privată și dreptul la mediu sănătos în Constituția României

Virgil Iordache martie 15, 2013 Analize, Idei si solutii
34 comentarii 1,957 Vizualizari

În acest text argumentez că modul de abordare al relației dintre dreptul de proprietate privată și dreptul la un mediu sănătos în Constituția României actuală nu ne permite să avem un mediu sănătos.

Avem dreptul la un mediu sănătos (Constituția României art. 35). Un mediu sănătos este un mediu în care se produc în cantitate suficientă ceea ce în jargon tehnic numim servicii ecosistemice cu caracter public, de exemplu apă curată, aer curat, un climat local și regional favorabil, sau protecție în fața inundațiilor. Preferăm, și plătim scump, să avem locuința lângă o pădure de câmpie sau un lac, deși nu deținem pădurea și lacul, în loc să o avem lângă o zonă industrială. Preferăm, de asemenea, să avem casa de vacanță într-o zonă montană idilică lângă un râușor fără inundații catastrofale cauzate de faptul că în porțiunea sa din amonte au avut loc puternice defrișări pe versanți făcute de proprietarii acelor păduri.

Problema este următoarea: de ce proprietarii capitalului natural (ai lacului, ai pădurii de câmpie și ai pădurilor montane) din exemplele de mai sus ar gestiona proprietatea lor într-un mod în care să beneficiem și noi de serviciile ecosistemice produse de acel capital natural? Ei sunt interesați de beneficiile lor, nu de ale noastre. Cum este posibilă în practică asigurarea dreptului la un mediu sănătos?

Există două modalități de a asigura dreptul la un mediu sănătos: prin stimulente negative și prin stimulente pozitive. Pot să interzic prin reglementări un anumit mod de management al capitalului natural deținut în proprietate privată și să penalizez în diferite forme proprietarul dacă nu face ceea ce i-am impus. Prin această soluție restrâng dreptul de proprietate privată, pentru că acesta are în structura sa și dreptul de management al proprietății pe care o deține cineva. Restrângerea dreptului de proprietate este legitimă doar atunci când proprietarul pune în pericol prin ceea ce face siguranța sau viața altora (nu pot folosi laptopul la care scriu acum ca să arunc cu el după vecinul de deasupra când lucrează cu bormașina în toiul nopții). Restrângerea nu este însă legitimă atunci când prin ce fac diminuez doar niște servicii care nu țin de siguranța persoanelor. De exemplu, dacă eu desec o mlaștină aflată pe tarlaua mea și se întâmplă că într-un oraș aflat la zece kilometri de mine scade nivelul apei subterane pentru că pânza de apă era alimentată de ploi prin mlaștina pe care o dețin eu, aceasta e mai degrabă problema lor, nu a mea. În acest caz se potrivesc mai degrabă stimulente pozitive, nu negative. Din banii plătiți de consumatorii din acel oraș pentru apa extrasă din subteran ar trebui să primesc și eu ceva, dacă vor să las mlaștina așa cum e și să nu o transform într-un teren agricol profitabil pentru mine.

Nici stimulentele pozitive, nici cele negative nu sunt panacee universale pentru a asigura un mediu sănătos. Stimulentele negative ridică problema costurile de implementare (cât costă controlul, cine controlează și dă amenzi fără să fie corupt în condițiile în care profitul pe termen scurt asociat distrugerii capitalului natural poate fi foarte mare, de exemplu în defrișări). Iar stimulentele pozitive ridică problema adunării banilor de la beneficiari. În cazul menționat cu apa orașului lucrurile sunt simple pentru că este vorba de un bun cu valoare de piață, dar atunci când beneficiarii folosesc gratis ceea ce produce un teren sau un teritoriu mai mare deținut de mine nu mai este simplu să strâng banii. Dacă am păduri într-un parc național conform legii în România am dreptul la compensații pentru faptul că nu le pot exploata. Dar până acum nu a primit nimeni vreun leu drept compensații pentru că banii nu au fost strânși de la cei care beneficiază de păstrarea biodiversității în acel parc național. Cine beneficiază? Toți oamenii din România în mod egal? Doar iubitorii de natură? Mai mult cei aflați lângă parcul național? Trebuie să plătească și cine nu l-a vizitat niciodată? De ce? Un alt exemplu este faptul că de curățarea apelor Dunării la trecerea prin Delta Dunării beneficiază toate stațiunile turistice de pe coasta românească a Mării Negre, îndeosebi firmele din ele, prin faptul că apa mării rămâne suficient de curată ca să vină turiștii și să lase bani în economiile locale. Dar până acum nici un leu din cei cheltuiți la mare de turiști nu a ajuns în bugetul comunităților locale din Delta Dunării.

Faptul dacă pot să  iau bani de la beneficiarii serviciilor ecosistemice și să îi dau deținătorilor capitalului natural care îl produce sau nu pot depinde de modul cum este concepută relația dintre dreptul la mediu sănătos și dreptul de proprietate privată în Constituție. Să vedem cum se prezintă lucrurile în Constituția noastră în vigoare.

Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător (Art. 35 alin  3). Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi (Art 44 alin 7). Cetăţenii români (și străinii europeni care au cumpărat teren prin firme deschise aici, conform legii) trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi (implicit dreptul la un mediu sănătos, Art. 57). Statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic (Art. 135 alin 2 litera e). Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice (Art. 136 alin 5).

Observăm că deținătorul privat de capital natural are îndatoriri, respectă sarcini, trebuie să aibă bună credință față de vecini, are proprietatea inviolabilă, dar numai în condițiile legii organice, și că, în fond, statul se ocupă de echilibrul ecologic, nu el.

Problema acestui mod de abordare nu este, din punct de vedere al protecției mediului, că este unul autoritarist, în care statul are un rol major, iar ceea ce fac actorii privați din proprie inițiativă nici unul garantat de Constituție, ci că este un mod de abordare ineficient. Ineficiența lui vine din faptul că permite asigurarea dreptului la un mediu sănătos doar prin stimulente negative, nu și prin stimulente pozitive, adică prin mecanisme de piață (cazul cu apa orașului este un exemplu despre cum se rezolvă problema în Statele Unite ale Americii) sau prin intervenția statului printr-o taxare a beneficiarilor de servicii ecosistemice în scopul plății de bani celor cu terenuri în arii protejate atunci când nu există o piață (cazul pădurilor deținute în parcuri naționale).

Modul de abordare al relației dintre dreptul de proprietate privată și dreptul la un mediu sănătos în Constituția României actuală nu permite plata pentru serviciile ecosistemice furnizate de capitalul natural deținut în proprietate privată, și nici măcar pentru cel deținut în proprietate publică (exemplul cu Delta Dunării). Imposibilitatea aplicării de stimulente pozitive pentru inducerea unui management al capitalului natural deținut în proprietate privată compatibil cu producerea de servicii ecosistemice publice face impracticabilă asigurarea dreptului la un mediu sănătos.

Cu ocazia revizuirii Constituției s-ar putea aborda și această problemă, dacă dorim un mediu sănătos, nu doar dreptul de a avea un mediu sănătos.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "34 comments" on this Article:

  1. Dani D spune:

    Doar in cazul revizuirii Constitutiei in acest sens (dorinta adevarata de a trai intr-un mediu sanatos)am putea avea o asa zisa “dezvoltare durabila”.

  2. iosiP spune:

    Sincere felicitari pentru articol, domnule Iordache!

    In fine, ciresc si eu o luare de pozitie echilibrata, care incearca reconcilierea a doua drepturi (uneori) antagonice.

    Pozitia adoptata in articol este cu atat mai meritorie cu cat este dublu surprinzatoare, nu doar pentru ca vine din partea unei persoane cu inclinare spre sustinerea ecologiei dar si pentru ca renunta la mentalitatea romanului “statistic mediu”, sintetizata prin vestita condamnare a caprei vecinului.

    Desigur, si eu sper ca problema sa fie abordata cu ocazia reviziei Constitutiei, mi-e teama insa ca aceasta abordare sa nu fie una partinitoare.

  3. Andrei George spune:

    Stimate domnule,

    Ceea ce susțineți dvs. este- fie-mi iertate cuvintele- o aiureală. Niciodată un proprietar din România nu va înțelege necesitatea unui parc sau a unui mediu natural. Primind proprietatea înapoi- deși după majoritatea legilor în vigoare din Europa n-ar avea dreptul la ea- va rade tot și va construi blocuri. Stimulentele ”pozitive” trebuie să fie la ora aceasta- biciul. Toți așa-zișii proprietari care au lăsat clădiri de patrimoniu în paragină- vezi moara lui Assan- ar trebui să-și piardă proprietatea fără despăgubiri iar dacă se va dovedi că n-aveau nici un interes să restaureze dar au cerut bunurile înapoi- și închisoare.

  4. DanSu spune:

    “Dreptul la un mediu sanatos” contra “dreptului la proprietate”, iata o dilema, saracul Yorick!
    False dileme, false opozitii.
    Exemplul cu mlastina tine mai degraba de folclorica ecologistilor antimondializare. Acestai comunica intre ei pe internet si prin retele telofonice globale si se deplasaseaza cu avioane/masini la locuri de protest din toata lumea, pentru a protesta contra globalizarii si poluarii aduse de ea. Si bineinteles pentru a incasa banii platiti de firmele injurate organizatiilor globale ce sponsorizeaza pe ecologistii anti-globalizare.
    De fapt nu exista un “drept al mediului sanatos”, pentru ca mediul este al “comunitatii”, in timp ce proprietatea se aplica individului. Asa ca mai incet cu “drepturile” pe scari.
    “Drepturi ale colectivitatilor” au inventat Lenin, Hitler, Stalin si epigonii lor (pana la Iliescu & Ponta & Crin). Comunitatea (ca atare) are “puteri”, nu “drepturi”. De aceea exista legi (sau ar trebui sa existe), care sa limiteze “puterile” contra “drepturi naturale” (viata si proprietate – singurele drepturi naturale).

    • cristi spune:

      Hmmm. Un alt exemplu: un individ are o proprietare pe care se afla un lac. Este proprietate privata. Si respectivul deverseaza in mod continuu in lac deseuri toxice (ca doar este lacul lui). Desigur, deseurile respective afecteaza panza freatica din toata zona. Este cam aceeasi paralela cu mlastina din text. Are dreptul comunitatea sa ia masuri sau nu contra respectivului? Sau proprietatea este inalienabila.

    • Andrei George spune:

      Hai să fim serioși. Oare urmașii lui Ludovic al XVI-lea n-o avea oarece drepturi asupra grădinilor din jurul Louvre ? Și dacă da, e cineva suficient de prost să le dea înapoi ? Dreptul individual trebuie să fie un drept de bun simț. Figurile făcute de anumiți tovarăși cu parcul Bordei- de exemplu- sunt figuri de cea mai proastă educație și creștere- dar așa cum am fost în stare în ultimii 3 ani să ne mințim singuri că trăim în cea mai bună dintre lumi așa și minciuna că proprietarul parcului este dl.X- și nu municipalitatea- și că ar avea dreptul să radă parcul și să construiască ce vor mușchii lui…

      • iosiP spune:

        @Andrei George

        “Oare urmașii lui Ludovic al XVI-lea n-o avea oarece drepturi asupra grădinilor din jurul Louvre ? Și dacă da, e cineva suficient de prost să le dea înapoi ?”

        Sa facem totusi distinctia intre proprietatea acaparata prin forta si cea dobandita pe cai legitime.
        Si mai ales sa nu vorbim de prostie (sau despre absenta acesteia) pentru a justifica abuzul, altfel va pomeniti ca maine se instaleaza cativa “minoritari” in casa dumneavoastra si nu mai pleaca de-acolo… ca doar n-or fi prosti.

        • Andrei George spune:

          Stimabile, tot forță a fost. Nu știu dacă cei care i-au vândut drepturile prietenului dlui.Băsescu pentru parcul Bordei au sfârșit-o chiar ca regele Ludovic al XVI-lea…dar nu se prea confiscă proprietăți legitim. Și dacă e să ne uităm la cealaltă Europă- nici nu se prea dau înapoi. Sunt curios cât a dat înapoi Austria- și Germania- din proprietățile evreiești. Sau Polonia și Cehia din proprietățile nemților- care au fost expulzați forțat și fără nici un fel de drept- sau lege.

          • iosiP spune:

            Recunosc, n-am inteles mare lucru din ceea ce ati scris (in afara faptului ca nu se prea confisca proprietati legitim, desi nici aici nu-mi este clar daca “legitim” se refera la actiunea de dobandire sau la cea de confiscare).

            Dar lasand parcul Bordei si dinastia Bourbon la o parte, sa revenim putin la cele lumesti:
            1. Bunicul meu a avut o casa in “buricul targului”, construita cu bani castigati absolut legitim.
            2. Comunistii i-au luat casa cu pricina, intr-un mod complet ilegitim.
            3. Ma judec de 15 ani cu statul ca s-o recapat, dar pana acum n-am reusit.

            Acum, daca mai iau dupa opinia dumneavoastra, nici n-ar trebui sa o recapat… ca doar urmasii lui Ludovic, evreii, pecenegii si cumanii etc.
            Sau cine stie, poate bunicul meu a dobandit-o ilegitim, ca doar nu e legitim sa fii medic militar cu grad de colonel si sa salvezi mii de vieti pe cateva fronturi.

            Desigur, puteti argumenta ca statul stie ca face un abuz, dar nu e “suficient de prost” ca sa renunte, si e dreptul dumneavoastra sa aveti aceasta opinie. Dar daca apreciati politica fortei, domnule Andrei George, va anunt ca si eu voi face taieri masive in padurea care mi-a fost retrocedata, ca nu sunt “suficient de prost” ca sa ma renunt.
            Si sa nu-mi cereti sa ma abtin din “bun simt”, ca daca bunul simt exista atunci ar trebui sa fie reciproc.

            • Andrei George spune:

              Stimate domnule,

              Dacă în casa dvs. nu este nici un fel de autoritate sau instituție de interes public și dacă aveți de gând să o păstrați și nu să o demolați sunt primul care să mă alătur demersului dvs. Așa că n-are nici un rost să tăiați nu știu ce pădure- pe care ați primit-o înapoi.
              Un neam de-al meu (mai exact sora mătușii) a devenit milionară în Euro după ce a primit înapoi câteva hectare înspre Ciric- pentru că străbunicul a fost cavaler al Ordinului Mihai Viteazul și a avut 25 de ha primite de la stat. N-are rost să discutăm motivarea unor astfel de ”cadouri” generoase dar oamenii au vândut pentru nușce autostradă și au acuma cu 6 milioane de Euro mai mult. Genial e că proștii care munceau cinstit- și atunci și acum- primeau exact ete cucu. ”Excepționalismul” retrocedărilor în România ne-a condus să avem o capitală mai tristă decât Tirana- dar noi suntem legali , nu ?

            • iosiP spune:

              @Andrei George

              Vedeti vreo diferenta intre o casa pe care o mosteniti de la bunicul dumneavoastra “pe cale naturala” (prin decesul persoanei) si una pe care o mosteniti in acelasi fel, dar care a fost instrainata o perioada in mod abuziv, fara acte?

              Atunci cand intrati in posesia mostenirii (in primul caz) nu se intreaba nimeni daca nu cumva ar fi preferabil sa cazeze acolo vreo autoritate sau instituție de interes public și nici dacă aveți de gând să o păstrați și nu să o demolați. De ce credeti ca aceste intrebari ar trebui puse in cel de-al doilea caz?

              Deci sau aveti dreptul legitim sa va primiti casa (deci nu ma refer la cazuri gen Bâzu Cantacuzino) si atunci o primiti, indiferent cine o ocupa in prezent si ce intentii aveti in privinta ei (ca veni vorba, intentiile se pot schimba in timp), sau nu-l aveti.
              Altminteri instauram drepturi de proprietate cu doua viteze, in care unii sunt “mai proprietari” ca altii, ceea ce nu este etic!

  5. iosiP spune:

    Interesant, nici nu s-a uscat bine cerneala virtuala pe comentariul meu si au aparut deja sustinatorii ambelor forme de dezechilibru in problema cu pricina.
    Mai mult, agresivitatea de limbaj a celor doi comentatori arata clar ca problema este departe de a-si gasi o solutionare care sa satisfaca ambele “tabere”. Sau dupa cum spuneam, domnule Iordache: si eu sper ca problema sa fie abordata cu ocazia reviziei Constitutiei, mi-e teama insa ca cei cu drept de decizie sa nu fie membri ai unuia dintre cele doua triburi.

  6. vida clara spune:

    Singura proprietate naturala a omului este … propria-i persoana.
    De aici incolo, incepe “conveniul”.
    O Constitutie care nu are ca punct central apararea acestei naturale proprietati
    oricareia dintre persoanele societatii careia acea “Constitutie i se vrea a fi
    constitutie, nu este o constitutie pentru o societate umana ci cel mult
    un regulament de functionare valabil pentru o lume artificial creata, sa
    zicem o “rezervatie naturala”.
    Nu e rau ca cineva care isi propune sa abordeze revizuirea unei Constitutii sa
    inceapa prin a-si citi “Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (forma cea mai
    actualizata a Bibliei) pentru ca a reinventa roata, tocmai acum dupa ce o
    imbracaram si cu “tubelesuri” , este total neproductiv.
    Deja nu cred ca s-ar potrivi acea roata tocmai la bmw-ul tarziului ei inventator.

    “Usl-eii dumneavoastra, incepeti prin a respecta “persoana” (n-are importanta
    nici numele, nici portofelul nici nimic alt …. ceva) iar de aici, toate celelalte
    respectari de proprietati, decurg natural, de la sine.
    Eu zic sa incepeti prin a crea cadrul legislativ necesar eradicarii prostitutiei
    (inclusiv celei sexuale) pentru ca uite, desi ceea ce numim “circulatie rutiera”
    s-a nascut mult mai tarziu are reglementare legala de zeci de ani.

    Nu vi se pare destul ca a-ti marit de la 4 la 5 ani mandatul prezidential si v-ati
    oferit masochismul de a-l injura si scuipa pe Basescu 10 ani in loc de 8?
    Acum, ce traznaie vreti sa va mai pregatiti? Ce noua lovitura de tesla?

    • Andrei George spune:

      Pentru a imita o reclamă celebră, stimate domnule, vă pot spune că prostituția e bună. Datul jos al copacilor pentru ca să construiești porcării nu e bun. Dărâmarea monumentelor istorice pentru ca tu să construiești porcării nu e bun. Arhitecții șefi ai capitalei- ăia de dau bunul de construcție pentru tot felul de grozăvii pe unde nu te aștepți- sunt chiar tâmpiți rău de tot- începând cu arhitecta Ceaușeștilor.
      N-am nimic cu restituirile de bun simț- așa cum nu sunt neapărat de partea unui monument vs. niște case pentru oameni. Dar am prins acest oraș și înaintea furiei distructive a lui Ceaușescu din anii 80- pe vremea când erau sălcii pe malul Dâmboviței- și pot să spun că arhitecții care au dat aprobările de construcție pentru imens de marea majoritate a oribilităților- de la Cathedral Plaza și până la cealaltă oribilitate- de lângă Biserica Armenească- și mult mai multe alte oribilități- ar merita ușor 20 de ani de muncă grea în SIberia…

      • iosiP spune:

        Va rog sa imi raspundeti la cateva intrebari (evident, daca doriti sa faceti acest lucru):
        1. Ce intelegeti prin “restituire de bun-simt” si ce criteriu obiectiv folositi pentru a decide in aceasta privinta?
        2. Puteti sa imi dati un exemplu (generic) in care restituirea este de bun simt, respectiv unul (tot generic) in care nu este?
        3. Care este, in opinia dumneavoastra, definitia notiunii (conceptului) de proprietate, si care credeti car ar trebui sa fie limitarile asociate acesteia?

        • Andrei George spune:

          Haideți să o mai repetăm.
          1. În 1945 prințul Bâzu Cantacuzino- pilotul- pune amanet o casă de pe Budișteanu 15 la Creditul Imobiliar- sau cum îi spunea atunci.
          2. În 1946- neplătind creditul- instituția de creditare care era arondată primăriei Capitalei- îi ia acest sediu- legal.
          3. În 199.. la ușa institutului Ministerului Muncii- care era găzduit in acest sediu- se prezintă un avocățel- de la nu știu ce firmă de avocatură româno-americană- care îl informează pe directorul de la acea vreme că el va câștiga acest sediu venind din partea unor moștenitori indirecți ai dlui.Cantacuzino- pentru că are suficiente resurse să cumpere justiția de care are nevoie. Pentru cei amatori de dreptul sfânt al proprietarului la restituire trebuie spus și faptul că întreaga stradă Budișteanu aparținea familiei Cantacuzino- care avea casele servitorilor și grajdurile acolo.
          4. Între 199. și 2005- moștenitorii în spe pierd pe bună dreptate toate procesele.
          5. În 2005 se schimbă echipa de moștenitori- cu alțiii și mai îndepărtați.
          6. În 2006 se găsește un judecător (îmi rețin comentariile despre domnia sa pentru că ar fi prea scabroase) care să considere că nu contează că proprietatea a fost amanetată și nu preluată cu forța de comuniști pentru că dacă n-ar fi venit comuniștii cu siguranță că prințul și-ar fi luat proprietatea înapoi. În fața unui astfel de exemplu de ”logică” cuvintele pălesc și-ți dorești să fie aprobat în România portul de armă și sezonul deschis la vânătoare de judecători imbecili.
          7.Ministerul Muncii propune proprietarilor prin justiție să cumpere casa- să lase institutul acolo unde era. Proprietarii spun că nu vor să vândă pentru că vor să facă un muzeu al familiei.
          8. Odată actele de retrocedare perfectate , proprietarii vând faimoasei firme Millenium- cea cu Cathedral Plaza.
          Morala: Pe un avocat/judecător îl convingi cu greu cu vorba bună. Uneori, mitraliera ajută..

    • iosiP spune:

      “Singura proprietate naturala a omului este … propria-i persoana.
      De aici incolo, incepe “conveniul”.”

      Imi permit sa nu fiu de acord: din faptul ca omul este proprietarul legitim al propriei persoane deriva acela ca este proprietarul legitim al tuturor bunurilor pe care le obtine utilizandu-si propria persoana, ca si al celor pe care le dobandeste in schimbul acestora, prin tranzactii voluntare si reciproc avantajoase.
      Si chiar nu vad nimic conventional in acest lucru.

      • vida clara spune:

        @IosiP.
        Ceea ce am spus cu acest “singura proprietate naturala a omului este …
        propria-i persoana” are aceeasi valoare cu a spune “2 + 2 = 4″ si nu spun
        ca este obligatoriu sa fie toata lumea de acord, ba chiar ca ar fi pacat,
        daca cineva si-ar demonstra mai intai lui insusi lipsa de validitate a unei
        asemenea afirmatii, sa nu deconspire si celorlalti rezultatul adevarat.
        Cu alte cuvinte, toti ne nastem in pielea goala (recomand, spre o readucere
        aminte a ceea ce de fapt suntem, lecturarea subiectului … “Jaguar
        (panthera onca)”, eu recomand varianta spaniola, pentru ca cea romana
        informatia este “cheala” rau, iara engleza eu o inteleg prea putin).
        Ca imediat ce dam primul strigat, intram in lumea (care nu mai este “naturala”
        ci bazata pe conventii incepand de la “iesirea din rai”, de la Adam si Eva”)
        conventionala, a oamenilor, eu nu am spus ca e rau (sau ca e bine) ci doar
        am re-afirmat o “evidenta”.

        Eu sunt perfect de acord in ceea ce priveste cu:
        …”faptul ca omul este proprietarul legitim al propriei persoane deriva acela
        ca este proprietarul legitim al tuturor bunurilor pe care le obtine utilizandu-si
        propria persoana, ca si al celor pe care le dobandeste in schimbul acestora,
        prin tranzactii voluntare si reciproc avantajoase” ….

        dar nu inteleg acest::
        “Si chiar nu vad nimic conventional in acest lucru”

        Intreaga “viata sociala” se bazeaza pe “conventie intre membrii ei”.
        Legitimitatea este legitimitate ca urmare a actiunii insumate a unui set intreg
        de “conventii” (reguli, legi) pre-stabilite intre noi (si acordate si re-acordate
        clipa de clipa intre cei ce la un moment dat, pe firul istoriei, se intampla a fi
        “contemporani”.
        O pricina poate fi faptul ca acordati cuvantului-concept “conventional” doar
        intelesul de “artificial” pe care-l folosim spre ex in diferentierea intre florile
        naturale si cele de plastic, sau intre relatiile “de forma” afisate in nu stiu
        ce reuniuni.
        Gaseam limba romana ca o limba de o bogatie deosebita inaintede a
        avea cum si cu ce sa o compar. Din pacate insa, orice limba urmeaza
        ca o umbra spiritul poporului ei, si o constat (fara a-i reprosa) mult mai
        saraca si complacuta in echivocitate, la analizarea prin comparatie,
        decat inainte de a fi fost capabil sa fac (comparatia) asta.
        Este suficient cuiva sa scrie “convencion” in bara de google si … sa se
        aseze in fata unor noi dileme (in genul “silogismul cainelui”) pricinuite
        de acel “disambiguación” pe care-l intalnim cu asa ocazie.

        Eu nu contest cu nimic valoarea “conventiei” pentru ca ea ne diferentiaza
        de fapt de lumea celorlalte animale (altele decat omul), si numai datorita
        ei putem deveni “oameni”, dar nici nu fac abstractie de faptul ca ceea ce
        traim este “conventie”. Cand spunem ca “incalcam regula jocului” tocmai
        asta spunem : ca incalcam “conventii”, ca incalcam “reguli prestabilite”,
        reguli pe care atunci cand le gasim “neconvenabile noua” nu prin incalcare
        (comportament animal) le putem solutiona ci prin re-conventionare
        (re-negocierea intre toti, a acelei reguli).
        Va stimez si va respect domnule IosiP (ca si pe domnul Andrei George,
        “aci” de fata) si inteleg ca privim Viata dispusi la altitudini diferite, ceva
        ca si cum eu as privi de la Marea Moarta (referinta altitudinii joase) iar dvs.
        pe alte (inclusiv socio-economice) trepte. Este normal ca privind Viata
        din puncte diferite sa relatam diferite privelisti. Eu relatez intotdeauna
        asa cum se vede de la mine, fara a avea pretentia de a-si si insusi
        cineva cel ce spun. Este ca atunci cand cineva, acum niste sute de ani
        ar fi facut afirmatia “vin tatarii”.
        Cine vroia ii acorda crezare, iara cine nu, nu.
        Sa nu uitam si aceea ca suntem in continua gravitationare in jurul
        adevarului, asa cum satelitii sunt in jurul planetelor, si ca “punctul de
        vedere” vizual nu-l are nimeni batut in cuie, si daca nu ne ancoram cu
        ajutorul “punctului de vedere” mental, umblam intr-o continua deriva.

        • iosiP spune:

          “O pricina poate fi faptul ca acordati cuvantului-concept “conventional” doar intelesul de “artificial” pe care-l folosim spre ex in diferentierea intre florile naturale si cele de plastic, sau intre relatiile “de forma” afisate in nu stiu ce reuniuni.”

          Va inselati, acord termenului principalul inteles din DEX, si anume:
          “Acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; contract.”

          In aceasta acceptiune, dreptul de proprietate nu este o conventie intrucat el exista indiferent de acordul stabilit intre persoane, iar negarea acestuia nu este desfiintarea unui astfel de acord ci o incalcare a unui drept natural. Sau altfel spus, un abuz!

          In schimb, faptul ca acest abuz este considerat acceptabil din diverse ratiuni este rezultatul unor conventii.

          • vida clara spune:

            @IosiP
            Nu gresesc domnule. Lumea (la modul global este “conventionala”
            (functioneaza in baza de acorduri stabilite intre membrii speciei, dupa
            mintea lor.
            Lumea romaneasca (nascatoare a DEX-ului la care va referiti) este o
            “lume (locala) in Lume (globala)”, pe principiul papusilor Matrioska.
            Eu nu spun ca “dreptul de proprietate” trebuie desfiintat ci ca doar
            “dreptul persoanei” este “drept natural” (nu e un drept pe care ni-l
            acordam noi persoanele printr-un acord sau altul ci ca fiinta umana
            se naste cu el. Este … un “dat”. Este … sfant. Si ca,…de la el trebuie
            inceput.
            Ca ne nastem unii in pielea goala in mijlocul unor “circumstante deja
            create” mai bine situate decat ale altora, ramane o evidenta.
            “Circumstantele deja create” sigur ca au naturalitatea lor dar este o
            naturalitate in interiorul cadrului conventional, ne este naturala noua,
            oamenilor si nu ii este naturala … Naturii. Nu este asta nici condamnabil
            dar nici laudabil. Pur si simplu constituie o aceeasi evidenta. Fiecare
            dintre noi (fiintele umane) reluam un ciclu. Ne nastem cu o cantitate de
            “memorie conventionala” ( http://es.wikipedia.org/wiki/Memoria_convencional )
            deja inglobata (precum un pom fructifer altoit, unde radacinile si partea de pana
            la altoi sunt naturale, iar de aici in sus constituie un rod al “cunoasterii umane”,
            iar “cunoasterea umana” desi a aparut in mod natural este o rupere de natural,
            o trecere in “conventional”).
            Fiecare din noi suntem in mod natural “persoana” (in partea de … pana la altoi)
            dar “conventiile” fac din noi niste “personaje”.
            Asta nu este rau. Pentru a nu mai fi “animale”, pentru a fii “oameni”, jucam niste
            roluri intr-un joc imens, un joc pe care venirea noastra in el la gasit deja avand
            prestabilite reguli.
            Precum in fotbal, copii de azi se nasc intr-o lume (a fotbalului) care are legi deja
            facute. Aceste legi, unui copil de azi i se par “de cand lumea” si nu le discuta ci
            alege sa li se supuna sau nu.
            Dar exemplul asta este un “joc in Joc”. Viata este un “Joc” din care “persoana”
            nu alege daca sa il joace sau nu, pe cand in celelalte “jocuri” (sportive, sociale,
            politice, etc) activeaza ca “personaj”, si o face in baza alegerii … personale.
            O Lume care incepe urcarea in ierarhia proprietatilor cu primul pas (atentie, nu
            cu “prima treapta” ci cu primul pas”), deci cu respectarea dreptului persoanei
            accede si la al doile, al treilea,…etc pas, dar o lume care incearca sa sara peste
            primul pas nu face altceva decat sa se invarta in jurul cozii.
            (Este ca si cum ai vrea sa urci pe scari, la etajul 7 al unui bloc de locuinte sarind
            peste “parter”. In mod natural, nu o poti face). Este ca si cum ai vrea sa te cateri
            in coroana unui cires sarind peste capitolul “tulpina”).
            Din punct de vedere artificial se poate face abstractie si se poate sari nu doar
            peste primul ci peste multi primi pasi, dar din punct de vedere natural … incearca
            sa construiesti un bloc cu “n” etaje ne-mai-construindu-i si “primera planta” (parter).
            Uite, apropo de DEX, cautati semnificatia cuvantului “parter” si cautati semnificatia
            acestui cuvant si pe la el pe acasa.
            Faptul ca in limbajul nostru “etajul 1″ nu este primul ci al doilea “plan” nu inseamna
            ca se poate sari peste primul pas, nu inseamna ca sta in aer.
            “Proprietatea particulara” este una dintre ele (de fapt este cea mai) importante
            dintre conventiile umane, dar asta nu inseamna ca nu este totusi … o conventie.
            Daca ne ajutam luand model gradele si functiile din domeniul militar, avem in
            fata noastra conventii de acelasi grad “dreptul natural al persoanei” si “dreptul
            conventional al persoanei” dar unde functia (naturala) bate gradul (conventional).
            Daca nu ar fi cum spun eu, Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
            http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/
            ar incepe direct de la “articolul 2″ (unde ne “pre-valam”) si ar fi sarit peste
            “articolul 1″ (cel putin din economie de spatiu, de timp, de vorbe).
            Numai ca …. altfel, nu se poate.
            USL-ul (si oamenii care se regasesc in el) au o rupere de realitate pe care
            le este imposibil sa o vada. Au “zoom”-ul mental intepenit la maximum +/- 1,70
            deasupra propriilor talpi (la nivel cu proprii-i ochi).
            Nu este asta un repros, pentru ca asa cum nu se poate reprosa cuiva ca este
            miop, sau ca este prezbit nici ca nu se poate telescopa nu i se poate reprosa.
            Eu am creat un video care ajuta (in viziunea mea) ce inseamna aceasta
            “telescopare”, ce inseamna de fapt “inaltarea” (la cer), ce inseamna “sa te
            cresti, ca om” ( https://www.youtube.com/watch?v=zTBeLE8D5FA ).
            “Zoom”-ul virtual ne ofera posibilitatea sa intelegem ce inseamna “zoom”-ul
            mental. Nu are importanta pe ce inaltime fizica te situezi, daca “zoom”-ul
            mental este de 1/1 orizontul mental ramane acelasi indiferent daca orizontul
            vizual creste.
            Ceea ce spun eu nu este repros ci doar un amanunt foarte important acelora
            interesati care vor sa se cunoasca pe ei insisi in adevarata lor dimensiune.
            Altora, nici nu le foloseste (si nici nu li-l recomand, ca amanunt).

  7. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Nu este vorba de drepturi colective, ci despre drepturi personale asupra unor bunuri publice care nu pot fi gestionat decât în comun. Pentru bunuri publice de ex. Aurel Iancu, Bazele teoriei politicii economice aici,

    http://www.price.ro/preturi_aurel_iancu_bazele_teoriei_politicii_economice_29278.htm

    S-a luat și un premiu nobel în economie pe asta in domeniul capitalului natural, un text gratis este aici:

    http://graduateinstitute.ch/webdav/site/political_science/users/elena.gadjanova/public/Issues%20in%20Env%20Politics%202010/Ostrom%201999.pdf

    Iar un text în engleză despre stimulente pozitive pentru servicii ecosistemice poate fi citit aici:

    http://www.pnas.org/content/105/28/9465.full

    Muțumesc, domnule IosiP.

  8. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    Cand chestionati probl stimulentelor, ridicati mai curand o probl de economie decat de drept. Ce spuneti dvs e ca externalitatile negative si proprietatea nu se exclud reciproc, mai curand se presupun (in anumite circumstante institutionale). Cu alte cuvinte, nu e suficient sa ai proprietate privata daca acolo lipseste un sistem de stimulente care sa faca neprofitabila generarea de externalitati negative, in cazul dvs mediul nesanatos. A pune probl asa inseamna a recunoaste ca institutiile sunt sisteme de stimulente care structureaza interactiunea umana si/sau asteptarile. Proprietatea si externalitatile negative/pozitive se presupun, evident in functie de circumstantele institutionale care furnizeaza mai curand anumite stimulente decat altele.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Exact. Am evitat să formulez problema în termeni de internalizarea externalităților ca să fie cât mai inteligibil textul. Dar pentru că sunteți în domeniu pot să precizez că ce spun este pe linia ideilor lui Hayek și mai ales North în acest caz, de evoluție a instituțiilor. Instituțiile formale crează structura de stimulente, iar regula formală constituțională a noastră în forma actuală nu susține decât crearea de stimulente negative în ce privește managmementul capitalului natural, nu și de stimulente pozitive. Observând asta în situația economică actuală se pune problema dacă adoptăm o forma mai evoluată a constituției, în măsură să ducă la eficiență crescută a utilizării capitalului natural.

      Ca rezultat al constituției actuale se favorizează îndeosebi doar internalizarea externalităților negative, prin penalizări de exemplu ale celor care poluează cu efecte asupra celor care au capital natural la distanță de sursa de poluare, dar nu se favorizează și internalizarea externalităților pozitive.

  9. Corneliu Cazacu Corneliu Cazacu spune:

    Dle Iordache,

    O carte care mi s-a parut interesanta si care are macar tangential de-a face cu subiectul e “The gridlock economy”, de Michael Heller.

  10. smaranda spune:

    Articol ecilibrat , actual poate prea teoretic desi sint aspecte practice foarte grave care ar trebui rezolvate. Nu de mult am vizitat un prieten care si-a construit o vila foarte frumoasa intr-o zona fara canalizare. Mi-a povestit cum si-a rezolvat problema. A cumparat o fosa septica care se intindea pe circa 20 mp iar pinza freatica fiind la 1,5 m adincime. Nu-l interesa vecinii si comunitatea pentru nu sint reglementari. Nu intru in detalii ce se intimpla cind fosa se umple. Se cuvine sa avem legi foarte clare de protejare a pinzei freatice si a surselor de apa.
    O alta poveste vine din America. O fabrica de medicamente (hormoni) isi deversa rezidurile intr-un lac. In circa zece ani in lac nu mai au fost pesti si alte vietuitoare. Orasul care se alimenta cu apa din lac a inceput sa aiba probleme de sanatate (sterilitate si cancer). O comisie federala a anchetat cazul si a ajuns la concluzia ca fabrica a respectat normele. Un tribunal federal a obtinut modificarea standardului de deversare a substantelor medicamentoase. Lucrurile nu sint simple. Merita de invatat si de la altii dar si de reparat legile care nu delimiteaza responsabilitatea propietarului.

    • Red spune:

      Povestea din America asa cum e relatata nu poate fi adevarata. Mi-e imposibil sa cred ca in SUA sau orice alta tara avansata o fabrica de medicamente sau chiar de lucruri mai benigne isi devarsa rezidurile intr-un lac. Toate rezidurile merg la statie de epurare ori in iazuri de decantare iar ce iese de acolo e probabil strict monitorizat pt tot felul de compusi. Poate era vorba de America Latina?

  11. vida clara spune:

    Eu unul nu inteleg cum vine asta:

    “Nu este vorba de drepturi colective, ci despre drepturi personale asupra unor bunuri publice care nu pot fi gestionat decât în comun. Pentru bunuri publice de ex. Aurel Iancu, Bazele teoriei politicii economice aici”

    dar cum intre mine si Nobel e oaresce distanta, nici nu-mi pretind.
    Dar ce sunt alea “drepturi personale asupra unor bunuri publice care nu pot fi gestionate
    decat in comun” aici m-am incurcat rau de tot.
    Pare a fi vorba de niste “SA”-uri (adica “societati pe actiuni” si, invatasem eu ceva cand
    incepusem sa-mi fac un SNC (sau SNP, nu mai mi-aduc aminte) dar parca alea aveau
    totusi niste reguli statuate deja.
    Lui de-alde ponta poate sa-i stea tot Nobelul in cap pentru ca tipologia asta de om vede
    ca proprietate in primul rand “agoniseala fizica” si nu in primul rand “persoana”.
    Cu asa aplicatii ne intoarcem la “democratia” de dinainte de 1700.
    Atunci mi se pare ca eram in Uniunea Turca sau in cea Fanariota. De, cand astepta
    Mihai Viteazu pe Europa sa-i dea o mana de ajutor, Europa dormea.
    Acu, cand ne-o da, nu ne mai trebuie.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Uitati un exemplu de drept personal asupra unui bun public care nu pot fi gestionat decât în comun: orice persoana are dreptul sa respire aer care sa nu fie contaminat cu poluanti, reglementarile asigura niste standarde din acest punct de vedere. Persoana care respira nu are in proprietate aerul pe care il respira, este aerul dintr-un parc, si atunci este un bun public. Nici aerul din casa nu are caracter debun privat, nu poate fi luat de facto in proprietate, pentru ca circula prin ferestre si usi. De asemenea nici o persoana in parte nu poate gestiona calitatea aerului din parc. Cu aerul din casa se mai descurca pentru anumite variabile, temperatura si umiditate de exemplu, daca are climatizare. Dar nu poate controla usor continutul de poluanti, pentru asta in laboratoare speciale unde este nevoie costurile sunt enorme.

      Prin urmare calitatea aerului din parc si chiar din casa se gestioneaza in comun platind niste institutii publice care aplica stimulente negative si pozitive pentru a reduce poluarea aerului. Un exemplu de stimulent pozitiv este programul rabla, iar un exemplu de stimulent negativ este ca iti ia talonul daca depasesti niste emisii anume la esapament.

      Imi cer scuze ca am facut referire la o detinatoare de premiu Nobel, a fost un reflex didactic, aici e o eroare de comunicare sa fac asta. cele bune, V.I.

    • iosiP spune:

      “Dar ce sunt alea “drepturi personale asupra unor bunuri publice care nu pot fi gestionate
      decat in comun” aici m-am incurcat rau de tot.”

      Simplificand:
      1. Un bun public este acel un bun care nu se afla in proprietatea cuiva (persoana fizica sau juridica sau stat).
      2. Fiind publice, orice persoana are drept de folosinta asupra acestora.
      3. Chiar daca sunt publice, nu sunt inepuizabile deci o folosire (exploatare) nerationala conduce la distrugere.
      4. Pentru a evita acest lucru, la anumite categorii de bunuri exploatarea poate fi gestionata individual. La alte categorii de bunuri insa, gestionarea individuala este imposibila.
      5. In aceste conditii, exploatarea excesiva trebuie descurajata prin stimulente negative (penalitati) sau pozitive (recompense).
      6. Stimulentele negative au o serie de dezavantaje (discutie care depaseste cadrul unui comentariu), deci sunt de preferat stimulentele pozitive.
      7. Constitutia actuala nu ofera decat cadrul legal pentru stimulente negative, deci ar trebui modificata (si) din acest punct de vedere.

      Sper ca n-am gresit explicatiile. Daca da, il rog pe domnul Iordache sa ma corecteze.

      • vida clara spune:

        Bine, bine dar respectand principiul asta … “bunul public” urca pana
        la dimensiunea Universului, ceea ce nu face ca asertiunea sa nu
        fie adevarata (este un bun public care chiar ca-i public, nu se afla
        (cel putin din cate stiu eu) in proprietatea cuiva si trebuie sa-l
        gestionam in comun.
        Dar chiar si mergand pana la asta maxima dimensiune, tot de la
        respectarea celei mai mici dintre proprietatile umane, trebuie pornit.
        Iar cea mai mica proprietate a persoanei este chiar “persoana” (in
        marimea ei 1/1).
        Imaginandu-ne ca ne inscriem la un concurs de urcat scari, stim cu
        totii ca nu se poate sari peste … primul pas (si sa incepem de la al
        doilea), oricate trepte am fi in stare, deodata, sa sarim.

  12. xxx spune:

    din articolele citate de dvs din constitutie nu rezulta ca stimulentele pozitive nu ar fi permise in sistemul constitutional din Romania.
    mai curind problema ar fi la nivelul legislatiei

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Nu sunt interzise. Legislatia uneori chiar le mentioneaza, de exemplu cu privire la terenurile din arii protejate, dar nu sunt puse in practica, adica oamenii nu primesc banii. Nu am competenta in drept ca sa spun la ce nivel ar fi mai bine sa fie inserate. Ca sa fie treaba serioasa ar trebui sa fie facuta o analiza comparativa a legislatiilor din tarile avansate din punct de vedere al acestui aspect, in special anglosaxone, si vazut in ce mod se poate adapta la noi.

  13. Red spune:

    Articolul pune degetul pe rana doar intr-o privinta: aceea ca romanul nu gestioneaza responsabil resursele de mediu din proprietatea sa. El vede proprietatea nu ca pe o parte ceva special, parte a unui ecosistem ci ca un bun absolut a carui folosinta nu trebuie ingradita defel. Dar de ce e asta o problema romaneasca? Remarc cu ironie trista cum ne indignam ca proprietarii de resurse ecologice nu dau dovada de responsabilitate. Ca si cum restul societatii ar avea pozitii normale si responsabile. Daca ar fi fost asa, atunci multe din aceste proprietati ar fi ramas publice, factorii de decizie ar fi actionat spre conservarea lor nu spre degradarea si valorificarea lor fara scrupule, o cultura extinsa a conservarii naturii i-ar fi molipsit si pe proprietari.

    Din pacate suntem o tara bolnava de ignoranta si lacomie, nu intelegem cat valoreaza o padure, un rau, un lac, o mlastina cu toate vietatiile ei. Felul in care unii propietari au distrus aceste comori e doar unul din simptomele bolii. Paduri defrisate, munti mutilati, rauri secate invadate de gunoaie, deseuri aruncate anapoda, mlastini secate, braconaj in floare, mii de fose “ecologice” facute fara a gandi o clipa ce s-ar putea intampla cu apa potabila. Nu avem cum sa traim sanatos pana nu ne insanatosim, popor la minte.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)