Jurnaliştii scamatori

Luaţi de valul senzaţionalismului, stimulaţi de dorinţa nesăţioasă a publicului de a vedea noi şi noi minuni (dacă nu sânge, cel puţin un câine care cântă, un elefant care joacă şah, o Elodie, ceva), sete nesatifăcută nici de generosul YouTube sau de FaceBook unde orice tâmpenie câştigă milioane de vizualizări şi like-uri, reporterii de televiziune se tranformă câteodată în actori, cascadori şi prestidigitatori. Adică, în locul prezentării unor date şi fapte veridice,  oferă publicului puneri în scenă, mutilări ale realităţii, mistificări. Scamatoria are uneori ţinte prestabilite, cum ar fi lovitura politică. Alteori este o consecinţa comodităţii reporterului de a selecta interlocutori autentici, de a decupa din realitate momentul propice, secvenţa relevantă. Cazul recent, prezentat pe larg pe site-ul paginademedia.ro, aparţine unui cameraman deja de notorietate, Marius Panţu care l-a promovat în chip de client la marţişoare pe însuşi organizatorul Târgului de mărţişoare din Constanţa, fără a preciza calitatea acestuia. Astfel regizată cu încuviințarea reporterului, ştirea a fost difuzată pe Digi24. Organizatorului i s-a părut că nu-i strică publicitatea gratis a târgului şi a intrtat în joc. Cameramanul şi-a cîştigat o proastă reputaţie cu ceva vreme înainte, când a pus în scenă împreună cu un reporter al Realităţii TV o „furtună de nisip”, răscolind cu picioarele nisipul de pe plajă. Vestea despre jurnalismul practicat în România s-a dus peste mări şi ţări, multiplicată de Huffington Post, YahooNews, France24 ş.a.

Că asemenea întâmplări nu sunt simple accidente în televiziune, o arată şi reiterarea procedeelor. N-ar trebui uitată scandaloasa transmisie în direct a Realităţii TV din faţa Spitalului din Urlaţi când s-a pus la cale un leşin în direct, pentru a potenţa dramatismul evenimentelor. Reporteriţa Laura Calciu, corespondent de Prahova, a comandat cu un gest vizibil în cadru (cameramanul nu a vrut, poate, să fie complice!) un leşin live de la o femeie care şi-a jucat prost rolul. Poliţia, Salvarea au fost şi ele alertate, pentru autenticitate. Scopul scamatoriei era să se înfiereze politic decizia guvernului de atunci de a renunţa la spitalele nefuncţionale.

Pagina de Media reaminteşte şi cazul cunoscut în lumea presei sub denumirea ironică „Mirela bugetara”. Se întâmpla anul trecut când lamentaţiile preelectorale cu tema „săracul popor căruia i s-au tăiat salariile şi pensiile” erau la apogeu pe televiziunile aliniate politic. Aşa s-a născut ştirea de rupt sufletele miloase de pe Antena 1 cu Mirela, o biată bugetară care nu-şi poate permite să cumpere din piaţă mai mult de trei roşii, fiindcă sunt scumpe şi, nu-i aşa,

s-au tăiat salariile. Secvenţele următoare o arată pe Mirela-bugetara vânzând liniştită la taraba ei.

Diferenţa dintre cazul recent de la Digi24 şi celelalte, este că autorii făcăturilor au fost concediaţi de oficialii postului: „Precizăm că materialul a fost realizat şi difuzat de către Digi 24 Constanţa. Condamnăm acest demers şi considerăm că nu are nicio legătură cu jurnalismul. Autorii derapajului jurnalistic nu vor mai face parte din echipa Digi 24”, a fost reacţia promptă a oficialilor postului. Realitatea TV şi Antena 1 în nu numai că au păstrat  jurnaliştii-scamatori, dar i-au şi apărat public, încercând să justifice ceea ce era de  neapărat.

Nu este o scuză deja invocata foame de senzaţional a unei categorii de public. Jurnaliştii au regulile lor şi trebuie să se ţină de ele. Codul Deontologic Unic al jurnaliştilor români spune la capitolul 5: „Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii  nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate”. Asta e.

Articol aparut in revista 22