Home » Media / Tech » Citesti:

Pe scurt despre facebook

Virgil Iordache februarie 17, 2015 Media / Tech
12 comentarii 1,797 Vizualizari

Comunicarea pe face-book-ul să fie un mers la bere fără bere ? La prăjitură fără prăjitură, la o țigară fără tutun ? Sau să fie FB mai degrabă o jucărie pe care o aruncăm într-un colț după ce ne plictisim de ea ?

Poate fi și asta, dar poate și să nu fie. Ca orice instrument, are potențialul și capcanele lui. Poți să devii dependent de mașină și să cazi în obezitate și cvasi-sedentarism în mișcare fiind, sau poți să mergi cu ea până la intrarea în traseul montan scurtând 15 km de la stația de tren pe drumuri comunale și forestiere. Poți să îți exhibi frământările fără discernământ pe rețeaua de socializare și apoi să nu mai ști cum scapi de postări, dar poți să și moderezi conflicte între prieteni. Sau poți să te bagi ca musca-n lapte, unde nu-ți fierbe oala și să o iei pe coajă, sau poți să afli cu cine doar credeai că ai mai multe în comun decât te separă.

Dar ce fel de instrument de transport al gândurilor și stărilor nu îngăduia așa consecințe ? Poate diferența specifică în cazul socializării pe internet este doar rapiditatea. Dar asta e o caracteristică a internetului nu a instrumentului de socializare. Profităm de a citind revistele științifice on-line first, în timp ce în alte vremuri ni se umplea limba de clei de oase de la lipitul timbrelor pe zeci de cărți poștale pentru cerut articole de la autor. Se construiește altă lume, și se va construi, asta e realitatea. Cel puțin până nu taie cineva legătura cu serverele sau curentul.

Am avut rezerve până să folosesc FB, mai mult din inerție tehnică. Ce m-a făcut să intru a fost fenomenul de la alegeri, când a fost evident că poate ieși ceva bun din tehnica asta. După o lună de experiență cred că e un instrument folositor, care permite scrierea de epistole cu hipertext într-un alfabet lărgit, difuz chiar, incluzând imagini și muzică. Nu mai zic de ușurarea contactării oamenilor cu care ai vrea să te vezi, să comunici, dar sunt departe, de mici jocuri de societate call – reply folosind poezie, muzică, filmulețe, tot ce vrei, imposibile altfel.

Nu înlocuiește cu nimic cititul, mersul la cinematică, ateneu și operă, ori la concertele pe stadion, la muzeu, sau pe munte. Astea rămân cărămizele. Dar pe un deja existent, pe o acumulare de așa ceva, oferă altceva, un plus, nu doar din rațiuni de timp, ci și ca potențial semiotic. E un mic balcon sau un mic labirint, sau o vorbă peste gard cu vecinul, sau chiar tribună pentru unii, dacă îi ascultă lumea (și chiar dacă nu îi prea ascultă), după cum alegi. Descoperi artiști fotografi, gânduri, oameni noi, sau acoperi propria ta imagine publică, maschezi propriile gânduri cu postări. Te poți îmbogăți sau poți sărăci, sau și una și alta, sau când una, când alta. După chef.

Cine nu mai citește sau admiră artă pentru că stă pe facebook nu cred că citea cine știe ce nici înainte. Formarea culturală e o treabă diferită.

Ca și cărțile, folosit cu măsură nu produce dependență, iar folosit fără discernământ produce. Poți deveni un șoarece de bibliotecă, sau unul de internet, nu cred e nici o diferență de fond.

Prin lipsa anonimatului nu îndeamnă la lipsă de responsabilitate ca forumurile de discuții la articole. Prin caracterul public e mai degrabă o invitație să gândești înainte să spui ceva. Sigur, ca peste tot sunt și oameni cu nume false care doar stau și privesc ce zic alții. Voaioriști, altceva, nu știm și nici nu prea interesează pe nimeni.

În concluzie, dacă o carte sau o bancă în fața porții țăranului român sunt jucării, atunci și facebook-ul este o jucărie.

Iar dacă spargem semințe stând pe el sau vorbim despre Montaigne e treaba fiecăruia.

Have a nice day, friends.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. santana carlos spune:

    Welcome to Facebook! Where liars tell more lies, enemies are Facebook friends, weak people turn into Facebook gangsters, haters complain about haters and every person who talks about money aint got none.
    The place where people add you as a friend & walk past you in the street. Where relationships are perfect, affairs are started, & liars believe they are telling the truth. Your enemies visit your profile the most, yet your friends & family block you, & even though you write what you are really thinking, someone always takes it the wrong way, & people think your status is about them.

    un FBbalkanik n-ar fi asa politic corect, ai putea da “hate” si cauta dusmani

  2. Ela spune:

    Ca orice inventie fabuloasa, succesul FB rezida in putine cuvinte : simplu, federator si addictif!
    Geniul lui MZ & co nu consta, dupa parerea mea, in conceptia tehnologica propriu zisa, cat in gasirea raspunsului ideal la o cerere neformulata (!), dar latenta si unanim impartasita de oameni, aceea de a comunica!
    Inainte de aparitia FB, paradoxurile “mondializarii” erau flagrante : un zid se darama intr-un colt al lumii, dar se construiau numeroase altele, si mai inalte, si mai lungi, si mai bine aparate, unele frontiere se desfiintau, altele apareau tocmai ca sa delimiteze respectivul spatiu de “libertate” (!), etc., etc.
    Cu cateva exceptii, notabile dar momentane (China, Iran, Coreea de Nord), FB nu (re)cunoaste frontiere, si acest sentiment (iluzie?) de libertate deplina pe care-l confera utilizatorilor, este inestimabil!
    Acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem ca efectele adverse sunt, si ele, pe masura, adica…imense!
    Din fericire insa, FB nu este obligatoriu ;)

    • Vladel spune:

      Ela draga, Facebook a fost gandit ca o unealta de marketing eficienta. Cel putin asta e felul in care se obtin profiturile si anume punand in legatura firmele cu preferintele utilizatorilor prin volumul pietei pe de o parte si reclame targetate de cealalta parte.

      Doar secundar rolul retelei este cel de comunicare, existand si inaintea lui si acum nenumarate modalitati muult mai eficiente de comunicare.

      Personal pot sa spun ca ceea ce afiseaza oamenii pe Facebook este o metoda mult mai superficiala decat multe alte metode de comunicare existente, de exemplu blogurile si forumurile spun mai multe despre un om decat orice istorie clasica de Facebook.

      La nivel de comunicare Facebook-ul promoveaza superficialitatea si infantilitatea.

      Din punct de vedere comercial se constituie intr-o unealta eficienta de a surprinde si influenta prin tot felul de tehnici preferintele si starile emotionale ale utilizatorilor pentru a maximiza eficienta campaniilor de marketing, abuzand practic de increderea utilizatorului.

  3. Decebal spune:

    :)
    … iar varianta “customizata” pentru Romania ar avea si un buton “Sa-ti moara capra!”

    Cu un stilou poti scrie o scrisoare sau poti sa omori un om. FB e un instrument, care poate fi folositor sau nociv. Daca-l folosesti gresit (ca surogat de socializare, ca ajutor al “exhibitionismului personalitatii” sau narcisismului, ca umplutura pentru timpii morti, ca drog fara de care nu poti, ca motiv de-ati verifica smartphone -ul in fiecare minut, ca portavoce pentru platitudini sau rautati, ca mijloc de manipulare etc. etc. etc.), FB e nociv. Oare e bine sa-l folosesti ca purtator de cuvant sau ca surogat de canale oficiale de comunicare, daca esti intr-o functie publica? Nu stiu. Cert este ca e un mijloc de diseminare a informatiei, in timp real. Iar asta e mare lucru.

  4. Facebook -o mare minciuna spune:

    Facebook – o telenovela de cea mai proasta calitate care distruge vieti in lumea reala.
    Un loc unde fiecare afiseaza pe contul cu numele real o personalitate de vis, evident inventata, iar pe contul fals scoate din el toata ura si mizeria morala.

  5. Vladel spune:

    Din experienta pot spune ca Internetul intretine superficialitatea, mareste deficitul de atentie, nu incurajeaza memoria de scurta si lunga durata ba mai mult le diminueaza, diminueaza rabdarea, mareste instrainarea si creste dependenta de tehnologie.

    Utilizat rational si constient este o unealta eficienta, dar cum, in general acest lucru nu se intampla devine un mediu nociv.

  6. Vladel spune:

    Facebook nu e spatiu public decat in masura in care accesul la continut, stabilit de utilizator, este public.

    Oricine incalca aceste restrictii, inclusiv Facebook-ul, incalca viata privata a persoanei in cauza.

    • Adrian spune:

      Din pacate o instanta romaneasca a decis ca FB e spatiu public si ce spui pe-acolo iti poate atrage o amenda pentru discriminare sau alte asemenea intamplari.

  7. Fartat Cicero spune:

    Cel mai mare păcat al lui FB este că subminează încrederea între oameni:
    aparenta abundenţă de informaţii ascunde imposibilitatea utilizatorilor de a discerne adevărul de fals; şi toată lumea se prinde în această horă bolnavă, în care cu toţii deformează cu bună ştiinţă informaţia. Şi aşa dispar valorile, într-un vacarm general în care nimeni nu mai ascultă pe nimeni, pentru că nu mai crede pe nimeni.
    Iar dacă e să vorbim despre rostul acestu FB, da, este o maşină de făcut bani, ca multe altele, doar că asta exploatează miliardele de tastări ale milioanelor de utilizatori, fericiţi că s-au născut în această zodie norocoasă în care nu mai trebuie să facă niciun efort ca să aibă o droaie de prieteni şi o viaţă reuşită.

  8. Augustin spune:

    Am citit cu un rezervat interes mai ales comentariile la acest articol. As avea o prima concluzie: cei care considera necesar sa comenteze au in general 2 manifestari:
    A. Sunt romani ce nu prea inteleg ce reprezinta FB ca si importanta si tind sa minimizeze mult acest impact. Probabil ca daca ar fi intrebati cum justifica valoarea de piata a FB la nivelul intregului PIB al Romaniei adica 200 de miliarde de $ nu ar putea concepe ca este o valoare apropiata de adevar.
    B. Neincrederea si teama – partial justificata – fata de limitele mult mai largi ale tehnologiei de a se implica direct si indirect in vietile lor personale.

    FB pare un instrument simplut, limitat, superficial si neutru de comunicare publica. Aparentele inseala doamnelor si domnilor. Cu venituri de peste 8 miliarde de $ anual si 900 de milioane de utilizatori activi are in spate un sistem mai complex decat capacitatea celor mai multi dintre noi de a il intelege. Fenomenul din umbra la care ma refer si care genereaza venituri, informatie si putere e in termeni tehnici reprezentat de etichete precum data mining si big data sau pentru cei neavizati de inteligenta artificiala. O inteligenta artificiala capabila sa isi dea seama cu o precizie remarcabila daca un cont de facebook are date false de identificare, sa il lege de contul real pe baza identitatii de retea si sa traga concluzii pe baza acestor informatii. Aceste concluzii sunt in primul rand indreptate pentru a oferi membrilor sai ceea ce acestia asteapta (nu ceea ce ei se asteapta) si a determina pe termen lung aparitia de informatii reale, transparente, asumate.

    Pentru noi e un real castig capacitatea de a fi vizibil altora, intr-o lume mai populata decat si-ar fi putut cineva imagina, . Va puteti da seama ca in 1800 eram 1 miliard de oameni, in 1960 eram 3 miliarde si dupa numai 50 de ani (nici macar cat o viata de om!) am crescut de la 3 miliarde la 7 miliarde? E vorba de disolutia importantei umane la nivel global. Pacea si tehnologia sunt cele ce au permis aceste lucruri. Cand spuneam in copilarie ca esti unul intr-un milion parea ca esti un geniu nemaintalnit. Azi sunt mii de oameni unici intr-un milion iar acestia cel mai probabil pot comunca unii cu altii. FB ofera vizibilitate reala multor oameni ce si-au pierdut aproape toata vizibilitatea. Un tata isi poate vedea copiii, rudele, vecinii. Un guvern isi poate vedea opinia publica. Un vanzator isi poate vedea publicul tinta si satisfactia clientilor. Capitalul FB este increderea. Increderea e tot mai restransa si necesara de exemplu in perioade de criza. Insa pot exista afaceri fara incredere? Pot exista actiuni comune? Pot exista relatii de colaborare de orice fel fara o minima incredere? Insa un om vizibil, cu familia si opinia sa, un om usor de reperat, care se lasa uneori benevol urmarit in locurile unde merge, un om care creeaza si ofera ceva ce tu iti doresti e un om la care vei apela, pentru angajare, pentru produse, pentru servicii, pentru relatii sociale, pentru informatii, pentru idei, pentru ceea ce cauti si se potriveste. Sistemul se dezvolta inca exponential si va creste indemnand tot mai mult membrii sai sa iasa singuri la lumina, sa se vanda pe ei insisi, sa se descopere celorltalti. Va fi si este deja cel putin o piata de desfacere ale micilor intreprinzatori si o metoda la nivel inca neegalat de cunoastere reciproca intre organizatii private si statale si oamenii ce intereseaza.

    Facebook e o uriasa platforma de evaluare. Evaluarea se face pe baza de informatii ce intotdeauna sunt partinitoare si subiective. Insa informatiile partinitoare si subiective spun destul, fiind astfel, despre persoanele ce le adauga. Si daca evaluarile personale tin de propria intelegere a celorlalti si propriul sistem de valori exista si un sistem automat, bazat pe statistici si probabilitati, care ofera informatii pretioase marilor organizatii. E un instrument util tuturor inclusiv sistemelor dictatoriale. De unde frica partial justificata a multor romani ce stiu din trecutul recent ce se poate intampla cand te asculta altii. Ce nu intelegem noi inca e ca, asa ca in sistemele de spionaj si contra spionaj, e mereu preferabil un element opozant dar cunoscut si controlabil unui element nou, necunoscut si imprevizibil.

    • Vlad spune:

      Cred ca cunoasteti celebra fraza: ‘Ceci n’est pas une pipe’. Cam asta as spune despre iluzia comunicarii intretinuta despre Facebook.

      Legat de incredere si de evaluare … as zice ca platforma abuzeaza de increderea oamenilor, evaluandu-i inclusiv cu algoritmi automati. Cu alte cuvinte increderea nu e bidirectionala … Utilizatorii care isi pun incredere in retea si in proprietarii ei … fac o mare greseala pentru ca proprietarii si algoritmii NU au incredere in ei ci ii evalueaza rece pentru a le livra continut, abuzand de increderea lor si de informatiile la care ajung pe baza acestei increderi. La aceaste abuzuri se adauga cele ale statelor, care impreuna cu acordul Facebook invadeaza viata privata a oamenilor de pe Facebook si le incalca permisiunile de securitate oricand cred de cuviinta acest lucru fara sa existe o trasabilitate ca aceste drepturi au fost incalcate si fara ca cineva sa poata fi tras la raspundere.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)