Home » Media / Tech » Citesti:

Telecomunicatiile mobile: latifundiarii moderni

Rares Ispas martie 26, 2012 Media / Tech
16 comentarii 1,474 Vizualizari

In multe feluri se pot trage paralele intre latifundiarii Evului Mediu si  monopolistii moderni ai telecomunicatiilor. Dar, pentru inceput, sa precizez contextul.

“Industria telecomunicatiilor mobile este una dintre cele cateva rare industrii care genereaza mai mult de 1 Trilion de dolari (1000 de miliarde) in venituri anuale”. Deci industria mobilelor este mult mai mare decat a telefoanelor fixe, de DOUA ori mai mare decat cea a calculatoarelor, de trei ori mare decat business-ul global al televiziunii, de 4 ori mai mare decat industria internetului, etc. Industria mobilelor a fost mica cu douazeci de ani in urma si doar medie cu zece ani in urma dar acum s-a ridicat ca una dintre cele mai mari industrii de pe planeta, la acelasi nivel cu vanzarile totale de automobile, sau cu marimea cheltuielilor militare globale anuale, etc. Cel mai bogat om din lume este Carlos Slim, magnatul mexican al telefoniei mobile, pentru doi ani la rand, care a luat titlul de la Bill Gates.” [1]

Wow. Adica cheltuim in total la fel de mult pe telefonia mobila ca pe masini?

In unele cazuri – extreme – cum ar fi transferul a 40 GB de date in roaming international, costul se  poate ridica la nivelul unui iaht (conform tarifelor operatorului Virgin Mobile, UK). Sau chiar la nivelul unei case cu 3 dormitoare in Anglia (O2, roaming de date in afara UE). Insa UIE, plini de compasiune fata de serbii lor, se gandesc sa reduca acest pret la nivelul unei masini de clasa medie.

Pentru comparatie, trebuie mentionat costul de transfer international al acestor 40 GB prin internet, si la viteze net superioare: 0,03$. Trei centi. (conform ofertei actuale Romtelecom de 50 mbit /s pentru 12 eur / luna).

Sa luam insa ceva folosit de toata lumea: apelurile de voce. Costul unui minut de voce national La Vodafone, in retea, este 0.148 EUR / min. Sa zicem insa ca ai parte de mega-oferta, si costa doar 1 cent pe minut (de 15 ori mai putin). Insa pe o linie normala de internet ai putea purta 3125 de convorbiri simultane, timp de o luna, pentru 12 euro (O convorbire VoIP ocupa aproximativ 16 kbit/s). Adica pretul convorbirii celulare este de 6,7 milioane ori mai mare decat al transferului efectiv de date.

Cifrele sunt atat de revoltatoare incat cred ca o sa-mi imi pierd credibilitatea in fata cititorilor. O sa ziceti: “Nu poate fi adevarat! Autorul delireaza! Una este sa transmiti datele wireless si altceva sa le transmiti prin fir”.

Intr-adevar, este cu totul altceva. Este mult mai ieftin sa le transmiti wireless, deoarece nu ai fire de tras.
Capacitatea de banda la wireless este mai mica cu aproximativ un ordin de marime, dar si infrastructura fizica necesara este cu doua ordine de marime mai mica decat la sistemul cu fir.

Cum s-a ajuns in aceasta situatie?
Se pot scrie volume despre asta, dar cauza primordiala este urmatoarea: abuzul din telefonia celulara este generat de monopoluri, la toate nivele business-ului celularelor.
Sa o luam de jos in sus, de la conceptia produselor pana la clientul final.

Patente
Toate, dar absolut toate standardele industriale din telefonia celulara sunt protejate de multiple patente. Cateodata sunt zeci sau sute de patente pentru o singura componenta esentiala,  cum ar modul de codare a sunetului. Adica metoda matematica de a aloca numere cuantelor de sunet este patentata si monopolizata, iar oricine implementeaza un program sau un dispozitiv care respecta aceste standarde internationale trebuie sa se supuna acestor patente si firmelor care le controleaza. Dar un telefon mobil modern si infrastructura din spate contin sute de astfel de componente esentiale, pentru fiecare bucatica trebuind platite dari.

Fara sa stiti, de fiecare data cand achizitionati un telefon mobil dumneavoastra achitati indirect zeci de dolari proprietarilor de-facto al acestor standarde, constructia telefonului in sine, cu hard si soft costand de fapt mult mai putin. (Apropo, aceasta se aplica si la televizoare, camere video, playere DVD si BluRay, calculatoare, soft, etc).

Tehnologic, dificultatea efectiva a inventiilor standardizate patentate este mica, un student destept la Calculatoare putand sa proiecteze un astfel de algoritm intr-o seara, pentru o pizza Quattro Formagi si o sticla de Cola. Diferenta este strict politica, aceste patente devenind standarde internationale peste care nu se poate trece.
Va rog cititi acest articol zguduitor despre impactul patentelor asupra unei vieti: http://niederfamily.blogspot.com/2012/03/goliath-v-david-aac-style.html

Monopoluri de stat
Urmatorul pas in progresia jafului sunt licentele de telecomunicatii celulare emise de state. Statele, inclusiv Romania, acorda un numar mic de licente de operare, pentru sume mari de bani. Motivul aberant des invocat este banda radio limitata, dar in realitate cauza sunt banii: de exemplu telecomunicatiile sunt monopoluri de stat in foarte multe tari, chiar cele prin linii fixe, care nu prezinta interferente de semnal.
Pentru a obtine o astfel de licenta de operare nu iti trebuie doar zecile de milioane de euro necesare ca sa castigi o astfel de licitatie,  ci si sprijin politic. Aceasta deoarece licitatiile pentru acordarea de licente de operare se desfasoara foarte rar, la distanta de ani, la initiativa si bunul plac al agentiilor guvernamentale pentru telecomunicatii.
In cazul in care aveti indoieli privind monopolizarea pietei din Romania, considerati ca primele 3 firme de pe piata din Romania, in ordine Orange, Vodafone si Cosmote au avut impreuna 94% din piata in 2010. Doar 3 firme. Comparati asta cu industria internetului, in care activeaza mii de firme in Romania.

Practici comerciale monopoliste
Ca si cum primele doua nivele de monopol nu ar fi suficiente de abuzive, la nivelul urmator al ierarhiei industriale, fiecare dintre cei trei latifundiari face tot posibilul sa-si lege serbii de glie. De exemplu:
- contracte pe 2 sau 3 ani cu penalitati mari de terminare
- telefoane blocate in retea, ce nu mai pot fi folosite in alte retele, desi clientul le-a platit (cu varf si indesat)
- pana de curand lipsa de portabilitate a numerelor de telefon (problema care este insa incomplet rezolvata dupa se va vedea).
- practici de tip cartel in distributia exclusia a telefoanelor mobile (vezi acordurile Apple de distributie exclusiva in reteaua AT&T [3], sau pana de curand Orange in Romania [4] ).
- integrarea verticala a operarii backbone-ului retelei, a turnurilor celulare cat si a distributiei de terminale mobile. Aceasta putere combinata face posibile alte practici abuzive  secundare, cum sunt blocarea distributiei telefoanelor mobile dual-SIM sau a celor cu VoIP integrat.

Insa metoda cea mai simpla (si mai greu de inteles exact din acest motiv) sunt tarifele diferentiate la apelul intre retele. De ce? Legea lui Metcalfe: valoarea unei rețele de comunicații este proporțională cu pătratul numărului de utilizatori conectați la sistem (n2). (Vezi si [1], [5])  Astfel, daca prietenii tai sunt in reteaua Vodafone, iar preturile de apel din orice alta retea catre ei sunt mai mari, va fi dezavantajos pentru tine sa pleci la alta retea. A se observa ca asta se aplica chiar  mai mult pentru apelurile primite decat cele date: daca pe ei ii va costa mai mult sa te sune, ei vor tinde sa te caute mai rar pe telefon. Astfel incat sistemul existent de portabilitatea a numerelor, in contextul in care apelurile catre retele diferite au preturi diferite reprezinta doar jumatate din solutie, jumatatea mai usoara si mai putin importanta.

Un alt aspect care dpdv comercial este abuziv este acela ca pretul unei convorbiri telefonice dat catre o alta retea este determinat de tariful de interconectare stabilit de reteaua destinatie, desi initiatorul convorbirii nu are un contract direct cu acea retea. Sigur ca pentru a preveni abuzurile statul stabiliste un pret maxim de interconectare, dar orice situatie in care statul este cel care fixeaza preturile operatorilor economici trebuie sa ne traga semnale de alarma asupra competitivitatii acelei piete.

Impactul economic si social
Acesta este un subiect foarte larg, pe care nu am cum sa il acopar in acest articol. Voi zice doar atat: telecomunicatiile fac parte din infrastructura economiei si societatii moderne. Costurile mari ale serviciilor de infrastructura, cat si profiturile exacerbate de monopoluri limiteaza dezvoltarea economica si sociala a intregii natiuni moderne romanesti. Alte tari cu politici mai rationale, cum ar fi de exemplu China sau Finlanda, beneficiaza de rate de crestere economice mult mai mari, care in Romania par de domeniul fantasticului: in perioada de boom China a avut rata de crestere de 11% fata de Romania maxim 5% (iar noi credeam ca ne merge super si ca economia duduie). PS. Sigur ca nu este acesta unicul motiv, dar se aduna.

Ce se poate face?.

Dupa cum se vede,  se  impun schimbari majore si de substanta.

In legatura cu patentele, Romania este membra a Biroului European al Patentelor. Odata cu aderarea la acest tratat, Romania a recunoscut automat toate patentele deja inregistrate la EPO, a imbogatit parazitii industriali comunitari si a saracit implicit toata industria romaneasca care trebuie acum sa platesca accesul la aceste patente. M-ar deranja mai putin daca aceste patente ar fi acordate pentru inventii adevarate si nu pentru specificatii de standarde. Din pacate politicienii romani si de pretutindeni nu inteleg natura inventiilor si cum functioneaza cu adevarat patentele. Aici solutia este sau iesirea din tratatul EPO, pur si simplu, sau elaborarea unor standarde de patentare nationale rationale (caz in care iesirea din tratatul EPO se impune, deoarece standardele lor numai corecte nu sunt), sau elaborarea unor standarde tehnice nationale, asa cum fac chinezii. Sau toate la un loc.

In legatura cu monopolurile licentiate de stat e iarasi simplu: desfiintare! Licentele de operare sa se acorde la cost ZERO. Se tot vorbeste atata de economia de piata, dar in practica, cand e vorba de bani multi, nu se aplica. La ora actuala sunt mii de companii de internet “de bloc” in Romania, ce ofera servicii excelente la preturi derizorii. Imaginati-va acelasi sistem si pentru celulare. De pico-celule ati auzit? Dar de femto-celule?

Solutia in cazul efectului de retea si a practicilor abuzive corelate este simpla, dar neintuitiva: taxe ZERO de interconectare intre retele. Adica fortarea operatorilor telefonici (care de buna voie nu o vor face) sa permita traficul inspre reteaua proprie fara costuri, in puncte de acces standardizate de catre stat. Practic, costul unei convorbiri telefonice intre abonatul retelei A si B va fi impartit intre A si B, proportional. Abonatul retelei A va suporta costul in reteaua proprie, de la el la punctul de interconectare, iar abonatul retelei B va suporta costul de la punctul de interconectare la terminalul propriu, atat pentru  apelurile date cat si cele primite.

In felul acesta,intr-un sistem in care legile pietii functioneaza, costul convorbirii lui A catre orice B va fi identic, indiferent daca este in aceasi retea sau nu. Iar costul apelului oricarui B catre A va fi la pretul pe care si l-a ales liber B, si nu la pretul maxim impus fortat de stat (4 centi pe minut, a fost 10 centi / min). Acest pret maxim constituie de fapt si pretul minim al unei convorbiri telefonice intre orice grup de operatori telefonici care nu se afla in cartel (deoarece ei au interesul sa-si maximizeze profitul convorbirilor intrate, pentru care nu raspund comercial in fata clientilor).

Poate mai important insa ar fi dezvoltarea unor legi anti-trust cat si anti-monopol si care sa previna cresterea companiilor peste o anumita cota de piata, practicile abuzive de tip cartel, integrarea verticala si altele. Exista foarte multe cazuri in Romania in  care acestea s-ar aplica.

Concluzie
Ca si aristocratia din vechime, ce stapanea drepturile integrale dintr-o tara asupra tuturor resurselor necesare vietii, si extragea arende, taxe de poduri, fumarit, etc, de la toti locuitorii, operatorii moderni de telefonie constituie monopoluri locale ale puterii, intarite de forta statului, peste care nu se poate trece. Profiturile obtinute, exacerbate relativ la valoarea adusa societatii infraneaza intreaga dezvoltare economica si sociala a natiunilor prin lipsirea de capital al altor domenii economice vitale. Datorita efectului globalizarii, patentele si preturile umflate ale echipamentelor constituie si transferuri majore de bogatie de la tarile in curs de dezvoltare la tarile industriale detinatoare ale acestor tehnologii.

Retelele de telecomunicatii tind in mod natural sa devina  monopoluri. De aceea reglementarea lor ferma si proactiva este o necesitate pentru orice stat care se doreste competitiv in secolul XXI.

Referinte
[1] http://communities-dominate.blogs.com/brands/2011/09/why-do-carriers-hate-skype-let-me-count-the-ways.html
[2] http://www.evz.ro/detalii/stiri/orange-vodafone-sau-cosmote-care-este-cel-mai-bun-operator-de-telefonie-mobila-din-romania-9225.html
[3] http://techcrunch.com/2010/05/10/apple-att-iphone-agreement/
[4] http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-5265613-acordul-exclusiv-dintre-apple-orange-pentru-vanzarea-iphone-3g-suspendat-franta.htm
[5] http://blog.simeonov.com/2006/07/26/metcalfes-law-more-misunderstood-than-wrong/

http://www.raresispas.ro/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. euNuke spune:

    “Profiturile obtinute, exacerbate relativ la valoarea adusa societatii infraneaza intreaga dezvoltare economica si sociala a natiunilor prin lipsirea de capital al altor domenii economice vitale.”
    In Coreea de Nord nu au reuşit aceşti nemernici de feudali să intre şi să pună mîna pe “monopolurile de stat”, şi iaca ce bine se dezvoltă poporul eliberat de aristocraţie, de brevete, de drepturi intelectuale şi alte pîrghii sofisticate ale stăpînilor de sclavi capitalişti. Nici proprietatea termenilor nu este alterată in Coreea, cuba, Iran şi alte ţări libere, acolo sigur exacerbarea incă se mai referă la sentimentele alese, nobile ale conducătorilor luminaţi, ale adevăratei elite umaniste care denunţă zilnic matrapazlîcurile şi tratatele occidentului hrăpăreţ. Numai rău-voitorii se referă la aceste simţăminte curate exacerbate calificîndu-le drept o formă de paroxism ideologic, oameni răi şi vînduţi printre care mă număr şi eu, un oarecare mercenar capitalist care nu vrea nici in ruptul capului să renunţe la tratatele alea internaţionale care garantează creatorilor industriali proprietatea asupra invenţiilor lor.

    • Rares Ispas spune:

      @EuNuke
      Asta e contul de nuking?

      “In Coreea de Nord nu au reuşit aceşti nemernici de feudali să intre şi să pună mîna pe “monopolurile de stat”

      Ba au reusit sa puna mana pe putere, si sa creeze monopoluri absolute de putere, in toate domeniile societatii, si uite ce bine le-a mers. Esenta totalitarismului este monopolul politic. Uite si ce servicii telefonice excelente am avut noi in Romania, chiar si dupa caderea comunismului, cand Romtelecom avea inca monopol pe telecomunicatii.

      “Si iaca ce bine se dezvoltă poporul eliberat de aristocraţie, de brevete, de drepturi intelectuale şi alte pîrghii sofisticate ale stăpînilor de sclavi capitalişti.”

      Poate am fost neclar. Eu sunt *pentru* patente, dar contra patentelor acordate aiurea si cu siguranta contra patentelor legate de standarde. In cazul telecomunicatiilor, patentele pe standardele ITU echivaleaza cu o taxa pe vorbire.

      “un oarecare mercenar capitalist care nu vrea nici in ruptul capului să renunţe la tratatele alea internaţionale care garantează creatorilor industriali proprietatea asupra invenţiilor lor.”

      Grozav, si eu! In fond imi cistiga painea in industrie. Dar atunci cand tratatele aceastea internationale recunosc copyright-ul lui Mickey pana in 2200 sau cam asa ceva, sau ne obliga sa recunoastem patente asupra substantelor din plante medicinale, iconita de Smiley, forma lui iPad de dreptunghi cu colturi rotunjite [insert 100 pages here] prefer sa nu le recunosc.

  2. Unu' spune:

    Logica rudimentara, de 2 bani. Nu mai bine ar fi totul gratis si toti egali, cam ca in Corea de Nord? Nu mai bine dezvolta unii pe gratis toate tehnologiile alea si apoi le da la toata lumea? Stupid.

    Cam cita lume isi cistiga banii din acea industrie? Cam citi bani intra in bugetele nationale din acesta industrie?
    Intimplator cel mai bogat om din lume e din acea industrie cum in trecut au fost din alte industrii si nu e nici o garantie pt. viitor ca va fi tot asa. Poate incearca dl. Ispas sa revolutioneze industria de telecomunicatii si ne da apoi gratis tuturor rezultatul muncii lui.

    Nici nu prea au rost comentarii la articole de acest nivel.

    • Rares Ispas spune:

      @Unu
      “Logica rudimentara, de 2 bani. Nu mai bine ar fi totul gratis si toti egali, cam ca in Corea de Nord? Nu mai bine dezvolta unii pe gratis toate tehnologiile alea si apoi le da la toata lumea? Stupid.”

      Credeam ca trolii traiesc sub poduri si in pesteri, nu si pe acest blog. Despre ce tehnologii vorbiti? Despre “tehnologia” de a debloca telefonul tragand degetul de la stanga la dreapta, patentata de Apple desi fusese folosita de o alta firma mai mica cu ani inainte? Sau despre specificatiile standardele industriale, specificatii patentate de unele firme participante? De exemplu Rambus care patenta standardele de DDR in timp discutiile tehnice progresau?

      “Cam cita lume isi cistiga banii din acea industrie? Cam citi bani intra in bugetele nationale din acesta industrie?”

      Telefonia este esentiala pentru societatile moderne. La fel ca drumurile, apa, electricitatea. Va doriti si electricitate scumpa?

      “Poate incearca dl. Ispas sa revolutioneze industria de telecomunicatii si ne da apoi gratis tuturor rezultatul muncii lui.”

      Incerc, incerc, dar nu sa ii blochez si pe altii sa o faca prin monopoluri create artificial.

  3. Muad_Dib spune:

    În mare parte articoolul este corect. Se observă cum, atunci când statul intervine în piaţa liberă şi impune diverse restricţii, de la nevoia de licenţiere până la impunerea tarifelor, consumatorul este cel care suportă costul acestora.

    De acord cu faptul că liberalizarea domeniului telecomunicaţiilor (şi a tuturor celorlalte domenii monopolizate de stat, la o adică) ar duce la scăderea puternică a preţurilor pentru consumatorul final. Acesta este beneficiul principal al pieţei libere, care este evident şi pentru un copil de clasa a 4-a.

    De asemenea într-un sistem normal, în care dreptul la proprietate privată ar fi respectat şi protejat, toată treaba cu patentele ar dispărea, deoarece sunt nenaturale şi abuzive. Şi patentele, şi copyright-ul sunt tot medote feudale de extragere a rentelor de pe urma celor mai puţin conectaţi politic. Pentru mai multe detalii poate fi citită cartea lui Stephen Kinsella, “Against intellectual property”.

    Nu sunt însă de acrod cu următoarele afirmaţii: “Poate mai important insa ar fi dezvoltarea unor legi anti-trust cat si anti-monopol si care sa previna cresterea companiilor peste o anumita cota de piata” şi “Retelele de telecomunicatii tind in mod natural sa devina monopoluri. De aceea reglementarea lor ferma si proactiva este o necesitate”

    Legile anti-trust nu fac nimic altceva decât de a favoriza companiile cele mai mari în detrimentul celor mai mici. De asemenea reglementarea şi legiferarea sunt anti-liberalizare. Dacă o piaţă este liberă, adică oricine poate intra pe piaţa respectivă atunci când vrea, fără a fi nevoie să îndeplinească nişte reguli impuse de puterea politică (care are tot interesul să propună reguli care să prevină accesul pe piaţă unor noi concurenţi, datorită lobbyului făcut de marile companii), nu este nevoie de nicio lege anti-trust. Piaţa liberă este cea care decide cât să crească o anumită firmă sau nu.

    • Rares Ispas spune:

      @Muad_Dib

      “Şi patentele, şi copyright-ul sunt tot medote feudale de extragere a rentelor de pe urma celor mai puţin conectaţi politic.”
      Patentele impuse spre utilizare sunt cu siguranta cat se poate de feudale. Dar patentele foarte specifice, cu un regim apropiat de copyright, pot fi benefice. Marea problema a sistemului patentelor este genericitatea lor.

      “poate fi citită cartea lui Stephen Kinsella, “Against intellectual property”.”

      Sa nu confundam copyright-ul si trademarking-ul cu patentele. Si acestea prezinta unele abuzuri, dar sunt in mod fundamental solide si functionale.

      “Legile anti-trust nu fac nimic altceva decât de a favoriza companiile cele mai mari în detrimentul celor mai mici.”
      Aici va rog sa justificati, eu cred ca nici macar nu au legatura cu mare vs mic. Oricand doi mari vor domina unul mare. Mai multi mari coalizati pot domina tot restul concurentilor.

      “De asemenea reglementarea şi legiferarea sunt anti-liberalizare.”
      Sigur ca sunt opuse liberalizarii, in fond nu ne dorim sa traim intr-o jungla. Va asigur ca in lipsa lor se pune altfel problema, si nu v-ati dori sa fiti acolo. Cazul baronilor-talhari din anii 1800 merita citit (cautati Robber Barons).

      “Piaţa liberă este cea care decide cât să crească o anumită firmă sau nu.”
      Sigur. Problema este ca daca o astfel de firma depaseste jumatate din cota totala de piata, forta reunita a restului participantilor nu mai este suficienta sa tina bulldogul la respect. Este vorba de principiul elementar al balantei puterilor. Libera decizie a pietii in absenta competitiei este un non-sens.

      • Muad_Dib spune:

        “Dar patentele foarte specifice, cu un regim apropiat de copyright, pot fi benefice. Marea problema a sistemului patentelor este genericitatea lor.”

        Problema cu sistemul patentelor e faptul că este abuziv, prin însăşi esenţa sa. Prin intermediul unui patent, un om poate deţine proprietatea asupra unei idei, împiedicând astfel alţi oameni să dezvolte şi să beneficieze de pe urma acestei idei. Dar acest lucru afectează drepul la proprietate asupra bunurilor tangibile rare. Adică cineva, care deţine un patent, îmi poate spune ce pot şi ce nu pot să fac cu bunurile pe care le deţin. Acest lucru contravine dreptului de proprietate. Iar patentele (ca parte a drepturilor de proprietate intelectuală) nu îşi pot justifica existenţa din prisma “furtului”, deoarece în cazul furtului unei idei, “victima” nu pierde posibilitatea de a se bucura de pe urma ideii sale. Practic, definiţia furtului se bazează pe faptul că lipseşte de posibilitatea utilizării viitoare pe victima infracţiunii respective. Dar în cazul “furtului” unei idei nu se poate vorbi de aşa ceva.

        Justificarea cum că ” în cazul lipsei patentelor nu ar mai fi invenţii, pentru că oamenii nu ar mai inventa dacă nu s-ar putea bucura pe deplin de pe urma ideii lor” este una falsă, demontată atât prin exemple practice (toată industria open source din domeniul IT care se bucură de o dezvoltare mult mai mare decât cele care beneficiază de patente) cât şi teoretice, prin prisma faptului că, într-un sistem protejat prin patente, competiţia şi inovaţia sunt mai mici decât într-unul în care patentele nu există (iar istoria lumii demontrează că în lipsa patentelor dezvoltarea este una formidabilă). Pentru mai multe argumente recomand Boldrin and Levine – Against Intellectual Monopoly, carte care tratează în primele capitole în special problema patentelor şi care justifică teoretic şi practic această idee.

        “Aici va rog sa justificati, eu cred ca nici macar nu au legatura cu mare vs mic. Oricand doi mari vor domina unul mare. Mai multi mari coalizati pot domina tot restul concurentilor.”

        Într-o piaţă liberă, orice ar face unul sau doi jucători mari pe piaţă, la urma urmei ei sunt la “mila” consumatorilor. Dacă jucătorii mari de pe piaţă (să spunem că au o cotă de piaţă cumulată de 70%) decid să facă un cartel şi să mărească preţurile doar pentru creşterea profitului (fără a avea o justificare în creşterea preţului factorilor de producţie) iar piaţa este liberă în sensul că oricine este liber să intre cu o afacere similară cu siguranţă că vor apărea jucători noi pe piaţă care, deşi la început au o cotă mică de piaţă, vor furniza serviciile sau produsele respective la un preţ mai mic, ceea ce va duce automat la creşterea substanţială a cotei lor de piaţă prin faptul că acei clienţi nemulţumiţi de preţurile practicate de firmele din cartel se vor duce şi vor cumpăra produsele/serviciile de la cei care au preţul cel mai mic.

        Dar în cazul în care statul impune reglementări pe piaţă, prin faptul că noii jucători trebuie să îndeplinească o serie de condiţii pentru a putea să îşi desfăşoare activitatea pe piaţa respectivă, automat marii jucători vor face lobby pe lângă politicieni ca aceştia să impună condiţii din ce în ce mai dure la intrarea pe piaţă, astfel că celor care vor să pornească o afacere în acest domeniu să le fie practic imposibil să inte în afacere. În lipsa reglementărilor din partea statului, oricât de mare ar fi cota de piaţă a marilor jucători, orice nou jucător va avea o şansă cel puţin la fel de bună prin faptul că poate practica preţuri mai mici atrăgând astfel clienţi noi.

        Toată această teorie este frumos şi logic explicată de şcoala austriacă de economie, al cărei exponent princiapal a fost Ludwig von Mises, a cărui carte “Human Action” o recomand oricu vrea să înţeleagă de ce imixtiunea statului în viaţa economică duce automat la preţuri mai mari pentru consumatori şi deformarea structurilor de producţie.

        “Sigur ca sunt opuse liberalizarii, in fond nu ne dorim sa traim intr-o jungla. Va asigur ca in lipsa lor se pune altfel problema, si nu v-ati dori sa fiti acolo. Cazul baronilor-talhari din anii 1800 merita citit (cautati Robber Barons).”

        Liberalizarea nu este acelaşi lucru cu o junglă. Într-o piaţă liberă sunt foarte multe reguli, dar aceste reguli nu sunt impuse într-un mod coercitiv de un sistem centralizat, ci sunt impuse de consumatori. Dacă “baronii” nu vor respecta cerinţele consumatorilor, producând altceva decât ce se cere pe piaţă, automat vor da faliment, indiferent de cât de mare e cota lor de piaţă sau influenţa. Dar în cazul condiţiilor impuse de stat, cei care fac aceste reguli sunt susceptibili de corupţie, iar marilor “baroni” le va fi foarte uşor să îi corupă pentru a impune doar acele reguli care îi favorizează pe ei în detrimentul celorlalţi jucători de pe piaţă.

        “Sigur. Problema este ca daca o astfel de firma depaseste jumatate din cota totala de piata, forta reunita a restului participantilor nu mai este suficienta sa tina bulldogul la respect. Este vorba de principiul elementar al balantei puterilor. Libera decizie a pietii in absenta competitiei este un non-sens.”

        Dar nu ceilalţi participanţi la piaţă trebuie să ţină în frâu “bulldogul”. Singurii care sunt în măsură să decidă ce trebuie să facă sau să nu facă un producător sunt clienţii. Ei decid dacă vor continua să cumpere produsele/serviciile acelui producător, indiferent de mărimea lui pe piaţa respectivă. Repet, dacă accesul pe acea piaţă este neîngrădit de reguli şi reglementări impuse de stat, tot timpul vor triumfa cei care reuşesc cel mai bine să satisfacă cerinţele clienţilor. Iar dacă, la un moment dat, producătorul încetează să mai satisfacă aceste cerinţe, automat el va da faliment, deoarece nu va mai avea clienţi iar cota lui imensă de piaţă se va vaporiza şi va dispărea ca aburul.

        It’s that simple!

        • Rares Ispas spune:

          @Muad_Dib
          Chestiunea cu patentele apropiate de copyright nu o mai elaborez, ma gandeam sa scriu un articol mai detaliat. Raspunsul meu este: Da. Da, aveti dreptate. Da. … Da. Pana la paragraful

          “Într-o piaţă liberă, orice ar face unul sau doi jucători mari pe piaţă, la urma urmei ei sunt la “mila” consumatorilor. ”

          Aici eu as zice ca este exact invers, in general consumatorii sunt la mila companiilor mari. Ma refer la stare de fapt, nu la ceea ce ar trebui sa fie.

          “iar piaţa este liberă în sensul că oricine este liber să intre cu o afacere similară cu siguranţă că vor apărea jucători noi pe piaţă”

          Pe aceasta puteti sa o uitati. Pietele nu sunt, si nici nu vor fi perfect libere, in viitorul predictibil. Si nici nu cred ca ar trebui sa fie 100% libere. Sa dau doua exemple: cutiile de icre, sunt concave, astfel incat par sa contina o cantitate mai mare de produs decat in realitate. Unii consumatori observa, dar nu toti, iar costul de organizare pentru a transmite aceasta informatie si celor mai neatenti este mare. Sau normele de control ale constructiilor de case. Sunt fericit ca exista si ca niste oameni competenti se ocupa de asta. Pana ar afla proprietarul despre defectiunile casei, ar trece poate ani si ar costa vieti omenesti.

          “Producătorul încetează să mai satisfacă aceste cerinţe, automat el va da faliment, deoarece nu va mai avea clienţï”

          In general monopolistii satisfac marea majoritate a cerintelor pietii, dar la un cost neoptim. Considerati cazul IBM, care are monopol pe mainframe-uri. Costurile de iesire ale clientilor din sistemul mainframe sunt atat de mare, incat acele firme sunt blocate de zeci de ani in sistemul IBM.

  4. Dragos spune:

    Articol foarte pertinent. Mie nu mi se pare deloc ca autorul ar vrea comunism/egalitarism/etc., ci doar mai putina ‘haiducie’ .

  5. andrei spune:

    intrebare pt autor.
    Daca licenta nu se plateste, oricine poate opera pe frecventa de 900 sa zicem ? ce faceti cu interferentele ? daca o sa spuneti ca se stabileste totusi cine ce frecventa, atunci sa mi spuneti pe ce criterii se face asta de regulator.

    • Rares Ispas spune:

      Cum de functioneaza multiplii operatori simultan pe aceasi frecventa? Simplu, in GSM nu este o singura frecventa, banda este impartit in canale mici, din care cele de voce sunt alocate dinamic. Banda in GSM nu este limitata atat de numarul de operatori, cat de numarul de terminale. Cum numarul de terminale ramane acelasi, dar impartit intre mai multi operatori, numarul total de canale nu se schimba.

      Iar daca exista vointa politica, se pot aloca mai multe benzi echivalente GSM-ului, in fond banda totala, pentru toate canalele GSM 900, este de doar 170 Mhz.

      Cand se termina si astea, se poate face LICITATIE pentru licente, si nu un tarif standard fixat.

      In timpul asta, facem un efort si definim un standard in jurul acestei tehnologii (codare prin moment de rotatie):
      http://iopscience.iop.org/1367-2630/14/3/033001/article

      • andrei spune:

        nu mi-ati raspuns la intrebare. Standardul GSM il cunosc si eu un pic, ceea ce nu pot spune despre d-voastra. Cand spuneti ca acelasi nr de canale duc acelasi trafic indiferent de cati operatori le impart se vede clar ca nu prea va pricepeti. Mai sunt semnalizarile pe care FIECARE trebuie sa le implementeze pe un canal, poate doua … Rezulta ca daca sunt 124 de provideri fiecare cu cate un canal o sa aveti o mare problema cand o sa incercati sa dati un telefon si d-voastra si inca 3-4 insi etc..Dar nu conteaza, ramanem la nivelul intentiei ca toti care se pricep la toate
        cereti desfiintarea licentelor de operare dar in acelasi timp spuneti ca ele sa se acorde – adica nu se desfiinteaza. curat murdar as spune … “In legatura cu monopolurile licentiate de stat e iarasi simplu: desfiintare! Licentele de operare sa se acorde la cost ZERO”
        trecand peste constructia logica defectuoasa, si incercand sa inteleg ceea ce spuneti, speculez , ca nu am ce face, si retin ca doriti ca aceste licente sa existe si sa se acorde gratis. In acest caz, sa presupunem ca e posibil sa fie mai multe decat acum, cum sustineti ; nu 124 de canale, sa zicem ca sunt 300 de canale si ca se poate muta peste noapte televiziunea si armata in alte benzi de frecventa ( ANCOM incearca asta pana in 2014) . Sa presupunem ca o sa apara si telefoane rapid care sa lucreze in aceste benzi- asta se poate relativ repede dar si aici sunt limitari …
        Credeti ca vor ajunge 300 sa le impartiti cum spuneti la sute de operatori de cartier ? nu, desigur, v-ati gandit si la asta ca doar va pricepeti la multe nu-i asa, si spuneti
        “Cand se termina si astea, se poate face LICITATIE pentru licente, si nu un tarif standard fixat.” aha…deci revenim la licitatie. adica pe bani banuiesc , ca nu o fi licitatie pe ochi frumosi.
        ati observat ca va contraziceti ? ati plecat de la ideea salvatoare ca licentele sa se dea fara bani si ati sfarsit la o licitatie, adica exact la ce se intampla acum. poate va mai ganditi..
        va mai supun atentiei omnisciente de Pico della Mirandola alta problema. ati pomenit de picocell si microcell. aveti vad cunostinte adanci in domeniu, doar ati terminat automatica nu asa…, si ne puteti si noua arata calea . Aveti idee cum se poate acoperi un oras cu pico cell si micro cell ? aveti idee de valoarea atenuarii de spatiu liber si a atenuarii pt 2-3 ziduri de beton ? de puterea de emisie a acestor device-uri magice ? puteti sa va uitati pe wikipedia, sunt convins ca nu o sa reusiti sa le puneti cap la cap..
        …ei bine nu se poate face acoperire cu asa ceva decat la nivelul strazii si este nevoie de site-uri cu antene mari pe blocuri. si devine evident ca nu poti sa inghesui 20 de operatori, ca sa ai intr-un oras pe fiecare bloc antene…in fine, nu mai insist ..
        va doresc sa va dati cu parerea in alte domenii. Aici nu va pricepeti si aduceti mai mult intuneric si in casele altora

        • Rares Ispas spune:

          @Andrei
          Standardul GSM il cunosc si eu un pic, ceea ce nu pot spune despre d-voastra. Cand spuneti ca acelasi nr de canale duc acelasi trafic indiferent de cati operatori le impart se vede clar ca nu prea va pricepeti. Mai sunt semnalizarile pe care FIECARE trebuie sa le implementeze pe un canal, poate doua …
          Este minunat ca stiti cate ceva despre standardul GSM, poate imi acordati si mie cate o consultatie. Pacat insa ca nu va puneti capul la treaba ca sa gasiti solutii pentru problemele care apar. Nu exista nici o solutie? Este imposibil sa ai mai mult de 3-4 operatori?
          Atat cat ma pricep si eu, va ofer eu una: un operator virtual care sa faca dispatch-ul de semnalizare catre nivelul 2, al operatorilor. Sunt sigur ca mai gasiti si dvs cateva, daca va straduiti nitel.
          Eu personal as fi multumit si cu 30 de operatori, nu neaparat 124.

          “cereti desfiintarea licentelor de operare dar in acelasi timp spuneti ca ele sa se acorde – adica nu se desfiinteaza. curat murdar as spune”
          Ma refeream la preturi. Consider ca operatorii trebuie sa fie sub licenta, dar pe considerente strict tehnice, la pret zero, pana cand limitarile tehnice *reale* intervin. Cred insa ca mult inainte de asta vor interveni limitarile economice, ca nu este ieftin sa faci o retea GSM. Cand se loveste un zid, se organizeaza licitatie publica.

          “Aveti idee cum se poate acoperi un oras cu pico cell si micro cell ? aveti idee de valoarea atenuarii de spatiu liber si a atenuarii pt 2-3 ziduri de beton ?”

          Avand putere foarte mica, asemenea picocelule acopera si creaza interferenta intr-o zona foarte mica, in mod similar cu access-point-urile wireless 802.11n, care nu au nevoie de licente speciale de zeci de milioane de euro. Nu mai ganditi in alb-negru, ca doar nu o sa pavam toata tara doar cu micro-celule, si turnurile actuale de putere au sensul lor. Insa un AP pe etaj de bloc ar fi grozav.

          “Aici nu va pricepeti si aduceti mai mult intuneric si in casele altora”
          Bine ca aduc eu intunericul si cei trei monopolisti aduc lumina ;-) . Haide domnule, recunoasteti, la care dintre cei trei operatori lucrati? Scrieti si dvs un articol, sa auzim si propunerea dvs pentru imbunatatirea sistemului de telecomunicatii.

          In ceea ce priveste asemanarea cu Pico della Mirandola, m-ar fi onorat daca ar fi fost sincera.

  6. Muzungu spune:

    Felicitari ptr articol!

    De acord, patentele “incorecte”, sa le numim asa pentru simplificare, sunt o frana semnificativa. Cum s-ar fi dezvoltat internetul daca l-ar fi patentat careva? Patentele relativ “incorecte” sunt in fapt marea speranta ptr “eficientizarea” internetului, odata creata “dependenta”. Oricum, parca nici patentele asta nu sunt vesnice. Doar nu-mi inchipui ca priza cu doua mufe si tensiunea de 220v ste in continuare patentata :-) )

    Ref la licentiere, pe bani grei: nu cred ca are vreo importanta. Sincer, daca piata suporta preturi mari, nu conteaza cat de ieftina a fost licenta. Altfel, daca ai platit prea mult pe licena iar piata nu suporta preturile tale, iesi din piata – si parca au fost ceva cazuri de iesire, e drept marginale si mai degraba ale baronetilor saraci sau nepriceputi. Licentierea e suficienta prin ea insasi ca bariera la intrarea pe piata, indiferent daca e scumpa sau ieftina.

    Ref la licentierea ca atare : cu siguranta ar trebui un sistem mai flexibil. Si cu siguranta in timp se pot dezvolta tehnologii care sa limiteze interferentele astfel incat licentierea sa devina caduca.

    Ref la tarifele de interconctare: nu sunt asa sigur c-ar fi bine sa fie zero. Inchipuiti-va ca suna telefonul de fiecare data cand primesc un spam, k la email, si cate spamuri ar putea veni pe telefon…si chiar daca mi-l setez sa nu sune la numere pe care nu le cunosc, poate vreau totusi sa raspund unor numere necunoscute, de exemplu cand am dat un anunt de vanzare.
    De aceea, as vedea tarifele astea undeva aproape de zero: suficient de mici sa nu conteze ( ca instrument anticoncurential) dar suficient de mari sa descurajeze spamurile.

    Ce as mai fi adaugat, la descrierea “latifundiarilor”? Anacronismul perpetuarii “numerelor de telefon”. Sau de fapt, folosirea prefixurilor ca instrumente anticoncurentiale : daca are prefix de congo, costa de 5 ori mai mult, daca are prefix de mobil, numai de 3 ori. De ce sa nu pot sa sun la adresa de email, sau de fapt la adresa IP. E drept, inca nu toata vocea e IP, dar cu siguranta numerele vor continua sa fie standardu in voce.

    • Rares Ispas spune:

      @Muzungu
      “Felicitari ptr articol!”

      Multumesc!

      “Oricum, parca nici patentele asta nu sunt vesnice. Doar nu-mi inchipui ca priza cu doua mufe si tensiunea de 220v ste in continuare patentata :-)

      Este uimitor ce tehnologii comune sunt patentate. Standardul USB, inclusiv forma mufelor este patentata. Setul de instructiuni Intel. La fiecare cativa ani, Intel mai scoate o extensie noua, astfel incat desi patentele pe setul original au expirat, totusi nimeni nu poate sa intre in piata de compatibile Intel (nici macar Nvidia), deoarece seturile mai noi sunt in continuare protejate de patente. Uite ca baietii destepti au gasit o metoda de a anula efectele expirarii patentelor, odata ce au capturat piata si au instituit monopol, lumea e a lor.

      “Licentierea e suficienta prin ea insasi ca bariera la intrarea pe piata, indiferent daca e scumpa sau ieftina.”
      Corect. Dar barierele pot fi mai inalte sau mai joase. Oricum, sa te fereasca sfantul sa trebuiasca sa primesti vreo aprobare din partea statului roman.

      “Ref la tarifele de interconctare: nu sunt asa sigur c-ar fi bine sa fie zero. Inchipuiti-va ca suna telefonul de fiecare data cand primesc un spam, k la email, si cate spamuri ar putea veni pe telefon…si chiar daca mi-l setez sa nu sune la numere pe care nu le cunosc, ”

      As aborda totusi dreptul la viata privata separat de costul traficului de date. Cred ca sunt probleme diferite.

      “poate vreau totusi sa raspund unor numere necunoscute, de exemplu cand am dat un anunt de vanzare.”
      Daca competitia isi produce efectul scontat, se va ajunge foarte repede la un tarif fix lunar, indiferent de trafic, si atunci problema devine nesemnificativa. In fond, considerentul principal intr-un apel telefonic ar trebui sa fie timpul, nu costul. Dvs nu numarati cate pagini browsati pe net, si nu incercati sa va inscrieti intr-o limita.

      “Anacronismul perpetuarii “numerelor de telefon”. Sau de fapt, folosirea prefixurilor ca instrumente anticoncurentiale : daca are prefix de congo, costa de 5 ori mai mult, daca are prefix de mobil, numai de 3 ori.”

      Schema posibila exact datorita tarifurilor de interconectare intre operatori, care sunt in esenta fixate de operatori (ar trebui aici o explicatie, ca poate iar sare dl. Andrei pe mine, sa-mi explice ca sunt fixate de fapt de ANCOM). De ce este problema apelantului ca numarul de telefon destinatie se afla pe fix, mobil, sau satelit? Nu ar trebui sa fie problema celui cu telefonul pe satelit ca are asa smecherie de tel?

      “De ce sa nu pot sa sun la adresa de email, sau de fapt la adresa IP.”
      Se numeste ENUM.

  7. Sorin Paveliu Sorin Paveliu spune:

    Un articol interesant insa prea lung, prea tehnic, prea ampla tematica abordata. Cam tot asa scriu si eu si beneficiez de aceleasi critici (justificate). De asemenea, m-as bucura daca autorul nu ar intelege sa intre intr-o polemica “pe viata si pe moarte” raspunzind la orice opinie critica in aceiasi maniera. Nu este cazul si coboara nivelul. Ca sa revenim la subiect, m-as bucura ca analiza sa conduca la unele concluzii sustenabile, de ex. – cum s-ar putea face ca sa se inmulteasca operatorii de pe piata. Eu unul am optat (instinctiv) de a-mi lua un abonament la DIGI. Pur si simplu pentru a stimula competitia. Din conservatorism, oamenii nu isi reevalueaza abonamentul sau se bucura la un telefon luat pe puncte care ii fac captivi inca 2 ani! In ceea ce priveste implicarea politicului in alocarea frecventelor – este evident si “normal” – este o batalie intre “baieti mari” iar la nivelul acesta nimic nu se poate face fara politic. Acum, sa fim cinstiti, orice absolvent de studii minimale de marketing a invatat ca la analiza SWOT sa ia in calcul la factorii externi – STEP – adica inclusiv mediul si influenta Politicului asupra afacerii cu pricina, indiferent de nivel. Cum am putea face noi, cateii din agora sa impunem o crestere a competitiei este ceea ce ar trebui sa ne preocupe. Cit priveste izolationismul de genul renuntarea la acorduri legate de recunoasterea si respectarea patentelor – ei DA, acesta este un subiect care insa necesita o analiza aprofundata, in special din punct de vedere juridic. Este greu de crezut insa ca cineva care intelege prea bine cum stau lucrurile cu frecventele se pricepe in aceiasi masura si la drept international. Cine stie, poate ma insel!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Rares Ispas


Rares Ispas

A fondat o firma de software imediat dupa ce a terminat facultatea de Automatica in 2000. De atunci, a facut meseriile de programator, tester, inginer de retea, salesman, marketing... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)