Vin alegerile. Vaccinați-vă!

Deși ar mai fi vreme până la alegeri, mesajele de tip preelectoral zburdă deja în întreaga presă românească: strigăte de luptă, oftaturi, chiote triumfaliste, fluierături ș.a. Recuzita prăfuită a fost scoasă de la naftalină, fiindcă până una-alta, după zarva care se aude, politicienii noștri nu au de gând să se bată cavalerește ci tot în registru caragialesc, cu discursuri sforăitoare, cu vitrioluʼ, cu scrisorica pierdută. Acum mai mult ca oricând ar avea nevoie oamenii de mass-media, să afle, să primească informație suficientă, neconfuză, selectă, pentru a se proteja de manipulare. Giovanni Sartori, într-o carte controversată la vremea ei, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea, reproșa ”videopoliticii” că supune electoratul acaparat de televiziune la ”malnutriție informativă”, debilizându-l și deposedându-l de puterea simbolică pe care i-o dau alegerile. Dacă peste 80% dintre români se uită zilnic la televizor, cu precădere la actualități, așa cum arăta în octombrie un studiu IRES efectuat pe un eşantion de 1243 de persoane de peste 18 ani, atunci se poate miza pe un ”videoelectorat”. Amețit de zgomote, cetățeanul tot mai turmentat face astfel alegeri proaste și îmbrățișează cauze false.

O presă profesionistă, diversă, fără mercenari și vaccinată împotriva manipulării ar putea servi ca antidot. Însă… De câteva zile se toacă pe toate canalele subiectul ”supendarea președintelui” servită de liderii USL. Presa a înghițit pe nemestecate tema. TVR Info a schimbat subiectul dezbaterii în emisiunea moderată de Alina Stancu, Turcescu l-a pus imediat ”sub semnul întrebării”, B1 TV s-a repezit și el, iar Realitatea TV-Elan/Vântu și Antenele au pompat cu entuziasm semnalul că dictatorul va fi spânzurat. Nici presa scrisă n-a scăpat de epidemie, ceva mai nuanțat și cu intensități diferite de la România liberă, Adevărul și Evenimentul zilei, spre exaltările Cotidianului electronic, până la presa locală. Fără excepție, știrile tuturor canalelor au făcut clăbuci la gură anunțând ce? Nimic. Un subiect despre nimic, fiindcă: Curtea Constituțională n-a apucat să delibereze asupra cererii USL de a declara neconstituțională înghețarea salariilor în bugetul pe 2012, deci nu exista încă o decizie a Curții care să fie aplicată sau încălcată. În consecință, președintele României n-a încălcat ceva, fiindcă nu avea ce. Dacă e vorba doar de afirmațiile făcute de acesta la postul public de radio, nici atunci nu avem subiect: n-a susținut că nu ar aplica ipotetica decizie negativă, a punctat doar că nu sunt bani, indiferent de poziția Curții Constituționale. Pe de altă parte, USL n-a procedat la suspendarea președintelui, ci a a cerut juriștilor săi o consultare în legătură cu posibilitatea și oportunitatea suspendării. Nicio procedură nu a fost demarată, chiar dacă declarațiile belicoase ale liderilor PSD și PNL au insinuat asta. În concluzie, nu s-a întâmplat nimic.

În loc să avertizeze publicul că povestea cu suspendarea este o manipulare standard, probabil pentru a acoperi cu zgomote conflicte interne de partid, vajnica noastră presă a dat în foc. I s-a dat de ronțăit, a ronțăit. Așa cum face și Puterea când aruncă pe piață un subiect ”tare” pentru a masca subiecte importante care îi afectează imaginea. Fără fapte, din prezumții, intenții și speculații, media a produs emisiuni, articole, interviuri, dezbateri. Era suficientă pentru vodevilul suspendării, inconsistent, ipotetic, irelevant, o notă de un rând. Dimpotrivă, jurnaliștii au consumat resurse, energie și nervii publicului. Presa nu s-a ferit de manipulare și nici n-a fost de partea cetățeanului. Sartori punea lipsa de prudență a presei pe seama inculturii gestionarilor ei care promovează extravaganța, absurdul și țicneala și pun umărul la înmulțirea lui ”homo insipiens”, netot și ignorant. Dar, ca să-l parafrazăm pe Woody Allen, ”nu aruncați gunoiul, din el se fac știri”.

Articol aparut si in Revista22