Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Dreapta populistă şi rebeliunea douămiistă: o schiţă a polarizării politice româneşti

Tereza-Brindusa Palade iunie 18, 2016 Politica & Doctrine
17 comentarii 2,082 Vizualizari

O radiografie, oricît de sumară, a climatului nostru politic şi civic din ultimii ani nu poate trece cu vederea polarizările definite mai ales în “epoca pedelistă”, în care s-a cristalizat şi o opoziţie civică “anti-sistem” ce a culminat cu Revoluţia #Colectiv. Pe de-o parte, “pedelismul” din epoca Băsescu a promovat un neoliberalism ”fără faţă umană”, în virtutea căruia au prosperat marii antreprenori, în dauna micilor întreprinderi private, cuvintele “social” şi “asistenţial” devenind anatemă. Corifeii regimului pedelist au fost “intelectualii de dreapta”, care au pledat cu patos cruciat împotriva unui, horribile dictu, “welfare state” care ar reinstitui “marxismul” pe plaiuri mioritice.

Meritele pedelismului nu ar trebui totuși ignorate. Acest partid i-a oferit o platformă Monicăi Macovei, care a lansat o politică anti-corupţie și a instituit DNA-ul. Într-una din cele mai corupte și mai sărace ţări din Europa, DNA-ul a fost și este o instituţie necesară. Este, cred, un relativism moral absurd să susții o toleranţă faţă de corupţii ce îi depriveaza pe săraci de dreptul la o viaţă mai decentă.

În plus, condamnarea comunismului din partea preşedintelui Băsescu, urmată de înființarea comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste care a prezentat Raportul Tismăneanu, este o altă contribuţie a “pedelismului” la crearea unui climat politic mai respirabil. Pentru justiţia privitoare la abuzurile concrete ale dictaturii comuniste, “epoca pedelistă” nu a fost totuși la fel de favorabilă. În pofida ”dreptății” vehiculate retoric nu doar de PDL, în momente electorale, ci și de susținătorii PDL-ului și ai Monicăi Macovei din societatea civilă, Dosarele Revoluţiei, Braşov și Gheorghe Ursu au fost îngropate şi n-au fost readuse la lumină decît recent. “Epoca Iohannis” se dovedește mai prielnică pentru a se face, în sfîrșit, dreptate în aceste dosare, în parte şi datorită eforturilor consilierului prezidenţial Andrei Muraru și sprijinului acordat de procurorul adjunct al Parchetului General Bogdan Licu. La ora actuală, justiţia românească beneficiază şi de pe urma portofoliului ministerial asumat de Raluca Prună, o profesionistă impecabilă, cu un foarte dezvoltat simt al dreptăţii.

Neoliberalismul pedelist ce a urmat demagogiei ”social-democrate” a pesedismului a generat, cum era firesc într-o democraţie, o opoziţie “anti-sistem” și ”anti-politicieni”. În vizorul acestei opoziții a intrat chiar şi Monica Macovei, care, deși are merite incontestabile în crearea DNA-ului, nu s-a mulţumit cu o platformă anti-corupţie, ci şi-a extins ideologia înspre o zonă economică şi socială situată mult prea “la dreapta” ‒ ea dorește un stat minimal, funcții reduse la esențial ale statului și un sector privat puternic, după o agendă parcă desprinsă din Anarhie, stat și utopie a lui Robert Nozick (o carte pe care filosoful politic american a scris-o totuși la tinerețe și ale cărei teze aveau să fie ulterior revizuite).

După descrierile colegilor mei Claudiu Crăciun şi Dinu Guţu, lideri şi mentori ai unei părţi ai “opoziţiei anti-sistem” apărute în ”epoca pedelistă”, opoziţia în discuție are mai multe facţiuni. O parte considerabilă a ei este constituită din ”hipsteri” postmoderni, tineri de pînă în 30 de ani care urmează tendințe vestimentare cool copiate din Occident, dar care sînt, în adîncul sufletului, ataşaţi de platforma dreptei, pe linia Macovei. Ei sînt astfel angajați civic în lupta anti-corupţie, dar, afirmă aceiași Crăciun și Guțu, sînt ”intoleranți” și insensibili la programe sociale. Opoziția anti-sistem are și o facțiune coerentă de stînga, progresistă, critică și rebelă, pe care o mobilizează și asistă, inter alia, chiar Claudiu Crăciun şi Dinu Guţu. De pildă, Dinu Guțu le propune ”hipsterilor” autohtoni să adopte nu doar ţinuta, ci şi valorile specifice aşa-numitei urban cool-left occidentale, ce acţionează şi pentru gentrificarea zonelor sărace şi pentru egalitate socială. E vorba de asumarea unui conținut pentru un trend care, altminteri, rămîne doar o formă fără fond.

În parte, valorile apărate de întreaga ”opoziție anti-sistem” au fost ocazional ”de stînga”, dacă ne amintim de agenda environmentalistă a mișcării civice mobilizate pentru a salva Roșia Montană de exploatarea cu cianuri – chiar dacă motivațiile unora din susținătorii protestului civic în discuție nu erau în realitate ”de stînga”.  Agenda Revoluției #Colectiv a fost, în schimb, mixtă, totul pornind ca o reacție la consecințele dezastruoase – tragice, pentru tinerii care au murit la Colectiv – ale corupției sistemice.

Mai nedumeritor însă, în programul facțiunii cu valori ”de stînga” a opoziției anti-sistem, este că, deși au participat și la proteste civice împotriva corupției politice, liderii ei mai sus-amintiți au o  antipatie declarată faţă de politici anti-corupţie în genul Monicăi Macovei. Acest tip de politici ar încuraja, sugerează ei uneori, o intoleranţă “iacobină”. Să ne înţelegem totuși puţin. Nu putem dizolva toate reperele moralei şi ale justiţiei numai pentru că “ei”, adversarii politici (populişti, conservatori, pedelişti) le-au susţinut. Dacă facem aşa ceva, “rebeliunea douămiistă”, sau cel puțin o facțiune a ei,  riscă să devină o mişcare fără substanţă, construită doar pe logica reactivă a unui anti-. La limită, se estompează chiar miza cauzelor nobile pe care mișcarea le-a apărat (ecologiste, anti-politicianiste etc.) dacă liderii ei se dovedesc niște ”rebeli de profesie”, pentru care rebeliunea înseamnă o fobie de tot ce au făcut ceilalți și o dorință utopic-anarhistă de a face tabula rasa cu tot ce înseamnă establishment sau statu quo.

În plus, dacă privim lucrurile rezonabil, nu există nici o contradicţie între politici anti-corupţie şi programe sociale. Cu banii recuperaţi de la corupţi se pot foarte bine acoperi coclauri în Ferentari și se pot construi spitale, școli și grădinițe – ba ar mai rămîne cîte ceva și pentru programe asistențiale pentru vîrstnicii săraci. În România lipseşte – am mai spus-o – o mişcare civică şi politică de centru, care să combine o agendă economică și politică liberală cu politici social-democrate.  Cu respect atît pentru rafinaţii intelectuali conservatori ai lui Horia Patapievici, cît şi pentru ”ultraşii” ce au luptat civic pentru cauze nobile ai lui Dinu Guţu, aş propune să nu ne pierdem uzul raţiunii, rămînînd mai pasionaţi de ideologiile noastre coerente (dreapta neoliberală fără politici sociale vs. stînga rebelă și progresistă fără justiţie) decît de realităţile complexe din propria societate. Avem nevoie atît de dreptate și justiție, cît și de echitate și programe sociale. Dreptatea în justiţie nu excude în nici un fel dreptatea socială.

Să îl privim puţin, în încheiere, pe Joachim Gauck, preşedintele Germaniei, care va vizita în curînd România. El este celebrul anti-comunist care a înfiinţat Institutul Gauck – instituția care a expus crimele fostului STASI. Cu o istorie de familie marcată de Gulag, Gauck a devenit pastor luteran nu atît dintr-o vocație religioasă, cît pentru că Biserica era cam singura instituție necontaminată de comunism din fosta Germanie de Est, care îi îngăduia libertatea să studieze filosofia. După logica polarităţilor din România, un anti-comunist precum Gauck ar fi trebuit să fie “de dreapta”. Ei bine, nu, el se descrie pe sine ca un ”conservator liberal de stînga”. Adică cineva de centru-dreapta și, în același timp, de centru-stînga. În nici un caz un libertarian sau, la polul opus, un rebel anarhist. Refuzînd etichetările ideologice facile, el a declarat: ”nu sînt nici roșu, nici verde, sînt Joachim Gauck”. Pe scurt, Gauck gîndește nuanțat și refuză să se înregimenteze la o singură ideologie. Privind exemplul său, nu pot să nu mă întreb: oare nouă ce ne lipseşte? De ce nu putem gîndi și noi nuanțat, și sîntem mereu captivați de polarități ideologice, devenind ori neoliberali hardcore, ori rebeli de meserie?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    “Welfare state” e luxul tarilor bogate. Doar ele si-l pot permite. Romania e o tara mult prea saraca pentru sistemul de asistenta sociala pe care il are deja. Aplicarea principiilor statului social in Romania are rezultate catastrofale. In 2011 (pe vremea lui Boc cel rau) numarul celor ce contribuiau la buget cu mai mult decat primeau era de 3.5 milioane. Acest numar a stat aproape constant in cei 10 ani anteriori, osciland intr-o marja de sub 200000. Daca luam in calcul emigratia masiva de dupa aderarea la UE din 2007, de fapt prcoentul contribuabililor neti la buget a crescut.

    La sfarsitul lui 2014 numarul contribuabilor neti scazuse deja la 2.6 milioane. Adica in nici 4 ani scazuse cu 25%. Daca adimitem cifra de 19 milioane de romani, atunci inseamna ca avem 13.7% romani productivi, iar restul romanilor, intr-un fel sau altul, traiesc de pe urma statului, platiti de la buget, sau sunt pensionari platiti de la buget, asistati sociali, etc. plus familiile contributorilor neti. E un procent cumplit. Mult mai prost ca al Greciei.

    Daca Romania continua politica statului social de acum, se indreapta spre un colaps inevitabil. In cei aproape 4 ani de guvernare Ponta datoria publica a crescut cu peste 70%. Ma indoiesc ca treburile stau mai bine sub Ciolos pentru ca nu am vazut nici un fel de taieri ale cheltuielilor sociale si nu imi imaginez de unde ar putea veni cresteri masive de incasari. Adica tara plateste pensiile astea amarate si lefurile bugetarilor indatorandu-se. Deci Romania va ajunge relativ rapid in postura insolventei grecesti. Cu enorma diferenta ca nefiind parte a zonei Euro nimeni nu va misca nici un deget sa o scoata din rahat. Deci mare grija ce va doriti cand vine vorba de statul social. El exista, e malign si e pe cale sa dea o lovitura cvasi mortala Romaniei…

    Si aici nu e vorba doar de indatorarea peste masura pentru finantarea statului social roman. Adevarata tragedie, e ca pana sa se ajunga la indatorare, fiscalitatea fanariota duce costul muncii la un nivel insuportabil. Pentru o companie sau un intreprinzator care joaca dupa reguli, nu triseaza, face productie industriala si exporta o buna parte a ei, costul muncii unui angajat roman e de deja de ~ $4/$1 dolar platit acestuia inainte de taxe. E o suma infernala, foarte mare chiar si pentru Europa, care e prin excelenta un conglomerat de state sociale. In Polonia (principala concurenta a Romaniei la investitiile industriale) acesta e sub $2/$1 platit angajatului.

    In concluzie statul social roman indatoreaza tara continuu pentru a plati pomeni sociale si in plus mai si alunga oamenii productivi din tara pentru ca dupa colaps sa nu mai fie cine sa o reconstruiasca… Vae victis!

  2. Margicu (preten cu Hank Rearden) spune:

    Ideologia politica la romania, in special la Traian Basescu si la sustinatorii acestuia este o spoiala minarhista ieftina incropita pe internet la Cato Institute, Heritage Foundation si alte asemenea. Libertarianism … hmm. Majoritatea sunt pupatori de moaste care vor un stat statul mic in economie si unul mare in dormitor (si biserica in constitutie). Vopsea ieftina peste un Ford resapat. Libertarianism de red neck de lunca Dunarii.

    Sigur ca e placut sa citesti pe Contributors despre Judt sau despre Aron sau despre alti clarvazatori ai secolului trecut. Inca nu prea am vazut pe nimeni sa spuna ca Judt a lasat cu limba de moarte o carte extrem de critica a a regimurilor Thatcher si Reagan in care apara democratia sociala sau ca Aron recunoastea dreptul si necesitatea redistributiei si (ca alti mari liberali inainta lui) cauta echilibrul intre libertatea capacitate (pozitiva) si libertatea noninterferenta (negativa).

    In fine, sincer sa fiu nu stiu in ce masura are rost discutia. Cum naiba nu e Romania cu al sau coeficient Gini de care rad si curcile polul productivitatii, dezvoltarii si inovatiei nu stiu. Asta este, eu sa fiu sanatos ca doar asa spune etica egoismului rational si cu cat mai departe de moldovlahistan cu atat mai bine.

  3. euNuke spune:

    Din programul ‘radical de dreapta’ al doamnei Monica Macovei:

    Ce inseamna limitarea rolului statului in economie in viziunea ‘neoliberalilor’ M10. Sa citam de pe pagina partidului.

    ” Credem că rolul statului în economie trebuie să se restrângă la activitățile unde este
    necesar, într-un mod transparent, eficient și principial să dețină controlul în sectoarele
    considerate de siguranță națională [...]

    Rolul statului în economie, ca proprietar de companii, trebuie stabilit în mod principial, în
    urma unei politici de deținere a proprietății publice care să definească clar și transparent
    rațiunile, modalitățile și criteriile prin care statul desfășoară această activitate, în acord cu
    practicile țărilor dezvoltate.”

    https://www.mzece.ro/documente/program-politic/

    curat libertarian acest program care nu are nicio problema cu statul ca reglementator, actionar si participant direct pe piete. Statul centreaza, el da cu capul, rateaza si apoi se judeca sumar si ne anunta glorios ca totusi a invins.

    Hai sa vedem ce sustine doamna Macovei despre proprietatea asupra bogatiilor subsolului [caci s'a pronuntat frecvent asupra chestiunii cand cu 'criza' Rosia montana]. Citez de pe blogul domniei sale:
    “fac doua propuneri:

    1. sa cream locuri de munca la Rosia Montana prin inscrierea in patrimoniul UNESCO, refacerea galeriilor antice si investitii in turism in aceasta zona;

    2. daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului (asa cum procedeaza Norvegia cu exploatarea petrolului de catre stat).”

    Pur Nozickian. Statul sa exploateze din nou, ca pe vremea comunistilor libertarieni, aripa ceausista, zacamintele poporului.

    http://www.monica-macovei.ro/blog/2012/02/02/despe-licenta-de-la-rosia-montana/

    deci, doamnelor si domnilor, despre ce vorbim aici? Unde’i statul minimal, unde’i dreapta aia extrema?

  4. bogdan spune:

    cred ca vezi prea multe idei acolo unde exista doar emotii si imitatii ieftine, de dragul de a fi ca aia din afara vazuti la tv!…o anumita predispozitie mentala, foare rudimentar exprimata in mediul nostru frust, mai degraba decat o ideologie constienta!

  5. Ionic spune:

    După citirea acestui articol mă întreb ce înseamnă populism. Dar această expresie rezolvă tot mesajul din articol – epoca Băsescu a promovat un neoliberalism ”fără faţă umană”- Fața Umană trebuia adusă, probabil, de la haznaua 3.
    Oricum eu nu am locuit în România rescrisă aici. Iar dacă despre dreapta se poate spune că este populistă, VAI !!!, ce s-ar putea spune despre stânga -PSD- care întruchipează toate bolile de după 1989. PD-PDL abia dacă are curriculum față de câți ani de mizerii ne-a făcut să trăim PSD-ul.

  6. Harald spune:

    De ce nu faceți și un calcul, cam câte ”spitale, școli și grădinițe se pot construi cu bani recuperați de la corupți” ? Și vedeți că trebuie să vă dea cu rest, să mai rămână ”cîte ceva și pentru programe asistențiale pentru vîrstnicii săraci” :P

    Numai cineva care n-a produs în viața lui vreun ban real poate veni cu astfel de ”avioane”. În lumea reală, bunăstarea trebuie mai întâi creată și abia apoi poate fi împărțită. În România de azi nu se creează niciun fel de bunăstare, deci nici nu rămâne nimic de împărțit.

    Cât despre Claudiu Crăciun, e atât de anti-sistem încât mâine-poimâine îl vedem deputat sau senator PSD. Asta dacă nu va fi mai mare nevoie de el spre a crea un partid-satelit, gen ALDE.

  7. Dorin B spune:

    @ autor

    “În plus, condamnarea comunismului din partea preşedintelui Băsescu, urmată de înființarea comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste care a prezentat Raportul Tismăneanu, este o altă contribuţie a “pedelismului” la crearea unui climat politic mai respirabil.”

    Parca cronologic a fost invers: inati s-a infiintat comisia si pe baza raportului ei T.Basescu a tinut o cuvantare in care a condamnat comunismul in Parlamentul Romaniei. as zice ca ar trebui scris PRECEDATA si nu “urmată “; dar ce conteaza asta COMUNISTII sunt in continuare bine merci.

  8. radustroe spune:

    Virajul fatal spre neoliberalism a avut loc in epoca lui Constantinescu. Atunci cand a inceput demantelarea industriei si economiei nationale in general, fenomen ce a continuat sustinut apoi si in al doilea mandat a lui Iliescu. Deci PSD a virat si el spre centru dupa anul 2000 si si-a abandonat in mare masura electoratul si pozitia ideologica (dar a pastrat uneori discursul, retorica, alimentand false sperante in paturile saracite, sau chiar devastate, de dezindustrializare si nesfarisita tranzitie)

    Basescu/PDL a fost propulsat la putere de tema coruptiei, nu a avut un mandat pentru neoliberalism, dar desigur a continuat si el trendul. In perioada manadatului lui insa s-au vazut consecintele politicilor precedente. Ele au fost scoase in evidenta de criza economica, nu au mai putut fi compensate de depopularea masiva a tarii prin emigare in Vest in urma dezintegrarii economiei nationale si pierderea locurilor de munca. Asta in face pe Basescu sa fie puternic asociat cu aceste transformari dar de fapt el e un continuator insa el e cel care a avut si de suferit politic consecinte.

    O revolutie anti-sistem in Romania, daca va avea loc, va fi una impotriva ultimilor 20 de ani nu doar a epocii Basescu.
    Putin insa ca ea sa aiba loc. Generatia urbana cool-left, “tinerii frumosi si liberi”, sunt putini la numar. Sunti copiii foartei subtiri clase de mijloc si servesc mai mult ca decor pentru sistem. Sunt produsul imitatiei juvenile a modei si mediei occidentale, nu au substanta politica.

    Migratia (motivata economic) spre Vest din ultimii 26 de ani (si colapsul demografic de dupa 1989) a depopulat Romania de tinerii inteligenti, educati si de cei capabili de munca, practic a scos din jocul politic “generatia urmatoare” de romani. Astfel a scos din discutie si viitorul in Romania. Nu mai e cine sa se revolte fiindca nu mai e cine sa se ingrijoreze despre viitorul lor sau al copiilor lor (demografie).
    Nu faci revolutie cu pensionari, nu ii mai intereseaza viitorul, nu mai e al lor.

  9. Dedalus spune:

    Avem deja o istorie a politicii romanesti, constat. E de bine.

    Doar o observatie: OK, putem face multe cu banii luati de la corupti. Dar dupa ce ii terminam?

  10. dorin valeriu spune:

    Mai e cale lunga pana la “clarificari ideologice” in societatea romaneasca … Eforturile absolut remarcabile ale Surorilor Barbus si ale echipei de la Inliniedreapta au din pacate un prea slab ecou.Imi amintesc un citat din Marx (sau Lenin ?):”ideologia devine o forta materiala indata ce cuprinde masele !”. Si ca sa “cuprinda masele” are nevoie de vectori eficienti, de lideri charismatici si convingatori, de sprijinul presei. Nu se vede nimic la orizont …
    Actiunea Dnei Macovei este centrata pe justitie si legalitate. Desigur, nu e destul. Nici nu pot crede ca Monica Macovei isi face iluzia ca ar putea castiga alegeri, conduce guverne. E insa O VOCE care trebuie sa sune mereu si mereu, Romania are nevoie de ea !

  11. victor L spune:

    De la ridicarea in slavi a lui Nicusor Dan la ridicarea altor statui “anti-sistem”: Claudiu Crăciun şi Dinu Guţu.
    Pe baza dosarelor Revolutiei se ridica statui “consilierului prezidential Andrei Murariu” si ministrului Justitiei, nu se pomeneste de cei care au ajuns pina la CEDO pentru inchiderea dosarelor, sau macar episodul asta:
    https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1138744929472390/?type=2&theater
    Curat anti-sistem: “În plus, dacă privim lucrurile rezonabil, nu există nici o contradicţie între politici anti-corupţie şi programe sociale.”
    Sa luam de la corupti si sa dam la saraci :D

  12. Lucifer spune:

    O încercare de a cristaliza puţin situaţia eşichierului ideologic românesc.Care ar trebui tratat pe două paliere:intelectual(teoretic) dar şi social.Apoi ar trebui o sinteză a celor paliere care,vai,va fi aproape o filozofie.
    -Pe palierul teoretic ar trebui să vedem şi mişcările politice din Europa şi de aiurea,toate prinse în vârtejul globalismului(libera circulaţie a informaţiei,forţei de muncă,a capitalurilor,etc) care pulverizează pieţe,state naţionale,civilizaţii şi chiar culturi.Care va fi sensul dezvoltării umanităţii în condiţiile globalismului este o întrebare tulburătoare la care trebuie dat un răspuns(…).Chestia este valabilă şi pentru România unde viitoarele curente ideologice trebuie să se raporteze la această nouă sfidare mondială.
    -Pe palierul social trebuie avută în vedere structura socială a populaţiei României.O structură cu mulţi săraci şi asistaţi sociali(pensionari,ţărani,ţigani,bugetari,etc),cu o migraţie catastrofală(cea mai mare tragedie din istoria modernă a României),cu un stat slab şi instituţii ineficiente,etc se pune imediat întrebarea care poate fi metoda unei dezvoltări accelerate.Şi aici eventualele ideologii trebuie să se raporteze la modalităţile optime de conducere socială.

    Nu este deloc simplu să faci această sinteză.Este nevoie de viziune şi bună intenţie.Nu este suficientă numai abordarea politică-ideologică,trebuie,aşa cum am spus,şi o abordare filozofică.

  13. Caliman Eugen - analist economic spune:

    1.D-l Harald afirma ceva fundamental:,,In lumea reala, bunastarea trebuie mai intai creata si abia apoi impartita”! Intr-o tara saraca in care impartim saracia catre cei aflati cu ceva peste ori sub limita de suprvietuire, discutia despre liberalism, neoliberalism ori statul social, este pur teoretica.
    La fel ca revolutia ,,antisistem”, care s-a rezumat la iesirea ocazionala a bucurestenilor dupa o catastrofa suferita de tineri, fara trimitere si consecinte la multele si marile catastrofe nationale din invatamint si educatie, spitale, orfelinate, 5 milioane de persoane fara locuri de munca, 4 milioane de emigranti economici, aproape 100 de miliarde de Euro datorie externa, etc., adica o tara fara SPERANTE, cum spune d-l Radustroe.
    Liberalism teoretic, neoliberalism teoretic, stat minimal teoretic (cu statul roman ,,retras” de 26 de ani din zona ,,constructiei economice si industriale nationale”), ,,partide gratis” tip antisistem, cuprinse intr-o analiza lipsita de raporturile si fundamentele economice nationale care trebuie sa sustina ideologic, material si financiar, pe vreuna dintre ele…
    2.Dezastrul general national continua la brat cu analiza politica fara viziune economica, in care problematica ideologica si politica este rupta de suportul economic national, care sa sustina pe oricare si pe toate din curentele politice si ideologice nationale.O epidemie tematica politica si penurie absoluta de prezentare si articulare a acestora cu economia nationala, ca fundament national al acestora. Orice analiza politica, trebuie inceputa cu ce spune d-l Iosef Svejk privind numarul de salariati care sustin sistemul social si incheiata cu ce anume poate si trebuie sa faca liberalii, neoliberalii, socialdemocratii, anti-sistemicii si orice partid/miscare politica, pentru sustenabilitatea societatii romanesti. pentru ca (asa cum arata d-l Margicu) ,,sa mai aiba rost discutia”…
    Fara conexarea analizei politice cu componenta sa economica, Romania va ramine o tara esuata, lipsind solutiile care sa conduca la realizarea proiectului national de schimbare.

  14. cinic spune:

    ce s-a vazut in economie dupa 2007 este efectul aderarii. Cine a facut fata concurentei si taxarii statului a supravietuit.
    Cat despre osanalele ridicate lui Coriolan Draganescu -pardon Claudiu Craciun un singur cuvant; PENIBIL

  15. Adrian B spune:

    “O parte considerabilă a ei este constituită din ”hipsteri” postmoderni, tineri de pînă în 30 de ani care urmează tendințe vestimentare cool copiate din Occident, dar care sînt, în adîncul sufletului, ataşaţi de platforma dreptei, pe linia Macovei. Ei sînt astfel angajați civic în lupta anti-corupţie, dar, afirmă aceiași Crăciun și Guțu, sînt ”intoleranți” și insensibili la programe sociale. ”

    Sigur ca sunt angajati civic in lupta anti-coruptie, dar neavand nostalgii comuniste si crezand in dreptul de proprietate (care include roadele muncii proprii) si in munca nu pot sa creada in furt (“redistribuirea” e un furt de la cei care au) si parazitism. Programele sociale in Romania nu mai sunt de mult programe sociale, ci un model de parazitism in care milioane de oameni profita de sistem cu certificate de boli pe care nu le au, cu pensii care nu reflecta contributiile platite, sprijinind usa crasmei cand ar putea pune mana sa munceasca. Intr-un fel, ca si autoarea, platita din banii contribuabililor ca sa faca propaganda comunista, cu “bogatiile intregului popor” si “de la fiecare dupa posibilitati fiecaruia dupa nevoi”.

    Dreptul la asistenta sociala e un drept doar atata timp cat promotorii lui il suporta din propriul buzunar. Cand e un drept promovat de unii si platit de altii, e demagogie; cand plata se face sub amenintarea puscariei (“evazionistii” care nu platesc), e talharie.

  16. CALIMAN EUGEN spune:

    D-le ,,cinic”,
    1.Ceeace s-a vazut pina in 2007, este efectul ,,proiectului postcomunist Iliescu FDSN”, de refuz a privatizarii si liberalizarii economice rapide, care putea salva mare parte din industria usoara si ceva destul de important din industria grea, incit sa nu avem pierderea de 5 milioane de locuri de munca si emigratia economica fortuita a celor care au suferit consecintele.
    Ceeace s-a vazut dupa 2007 nu este efectul aderarii la UE, ci efectul lipsei unui ,,proiect economic national”, cu obiective economice si industriale concrete, cu o viziune de articularea a lor functie la proiectele si evolutia industriala a Vestului si cu cea mondiala.
    2.Tranzitia la economia capitalista are doua etape distincte, prima: a privatizarii, liberalizarii economice si constructiei institutionale dupa modelul vestic.Aceasta etapa a presupus (in mod fortuit) pierderea economiei nationale (banci, asigurari, institutii de investitii, active industriale, utilitatile si resursele lor, etc.), ca urmare a lipsei de resurse financiare nationale pentru a fi preluate de Romania.Aceasta evolutie reala, poate fi bine inteleasa, daca privim aceeasi etapa de tranzitie de la economie de stat la cea capitalista, in Argentina dupa 2000, sub consultanta FMI.
    Urmeaza apoi, etapa a II-a de ,,tranzitie la DEZVOLTARE”, pentru care insa, Romania, UE, FMI, UE, B.Europeana, BERD,. si nici insasi Argentina, n-au fost capabile (in intreaga perioada postbelica) sa construiasca un PROIECT NATIONAL, care sa asigure o dezvoltare economica si industriala accelerata, pe modelul celei din Japonia (epocii Meiji) sau a ,,tigrilor asiatici”, in anii 80.In lipsa ,,Uniunii ECONOMICE”, UE ,,produce” strategii si directive teoretice, care nu pot tine locul unui proiect national de felul celui aratat mai sus, iar Romania construieste la rindul ei, ,,la indigo”, acelasi tip de strategii teoretice – ultima fiind a ACADEMIEI ROMANE.
    3.Intelectualitatea ,,liberala” nici nu este interesata de economie, simplificindu-si la extrem discursul liberal prin stricta abordare politica, accentuind ruptura dintre cercetarea politica si cea economica, cu consecinta lipsei oricarui proiect economic national dupa 2007.De aceea, analiza politica ramine lipsita de ,,sarea si piperul analitic” dat de fondul economic, plutind in ideologia PURA, teoretica, fara fond si repere economico-sociale.Adica fara a constata cauza inexistentei liberalismului real si a ideologiei sale, cita vreme traim intr-un postcomunism fara clasa bogata si mijlocie industriala – lipsita de conexiunea ombilicala si financiara cu statul.In lipsa lor, este inexitenta si constiinta de clasa liberala, lipsesc asociatiile unificatoare antreprenoriale, nu exista institutii de cercetare economica stiintifica ale unei ,,asociatii nationale a oamenilor de afaceri”, A.O.A.R. fiind institutie de milogeli imposibile la Statul idiferent la starea antreprenorilor.In situatia data, intelectualii patruleaza stiintific strict in zona filosofica teoretica a liberalismului si ideologiei.Astfel concluzioneaza ca exista diverse curente de gindire, de stinga, de dreapta, consrvatoare sau antisistem, etc., cind de fapt nu exista nimic structurat in ideologie.
    Exista doar ,,trairi” politice sau ideologice functie de EVENIMENTE NATIONALE CATASTROFICE, la care intelectualitatea adauga (fara sa existe) conotatii ideologice si politice, creind senzatia POLITICA artificiala ca ar exista ceeace nu poate exista intr-o societate postcomuniata inapoiata economic:despartirea apelor si curgerea la stinga sau la drepta politica.Aceasta clarificare ,,tehnica” nu va exista pina cind teoreticienii de pretentie (si formatie) liberala, nu vor unifica cercetarea domeniului politic cu cel economic in definirea esicherelor politice.Abia dupa aceea, functie de viziunea economica liberala sau de stinga si proiectele nationale care sa le defineasca – cele doua esichere politice si miscarile/partidele care le reprezinta vor deveni realitati politice nationale.
    Pina atunci nu va exista dreapta sau stinga populista, iar polarizarea politica ramine teoretica sau functie de interesele electorale – demersurile neavind nimic se stinga sau dreapta – cita vreme ,,niciuna nu produce bunastarea”, iar in acelasi timp ambele ,,impart saracia nationala” in interes electoral si de imagine.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)