Home » Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Idei pentru noul premier

Sebastian Bodu februarie 6, 2012 Politica & Doctrine, Reactie rapida
12 comentarii 2,050 Vizualizari

Vom avea un nou guvern cu un premier (sper) technocrat, dupa toate probabilitatile (desigur ca acesta va trebui validat de Parlament iar votul va fi unul strans). Guvernul condus de Emil Boc pleaca si un altul nou ii va lua locul, fara a sti care va fi componenta lui si cine va ocupa ministerele-cheie. In toate cazurile, as vrea sa remarc cateva chestiuni, economice pe fond, dar cu serioase implicatii sociale, politice si electorale. Spun electorale avand in vedere declinul PDL de la 35% in 2007 la 21% la sfarsitul lui 2011 si 15% la inceputul lui 2012, ceea ce pune partidul pe o panta descendenta periculoasa, in ciuda remanierilor, schimbarilor si alegerilor interne care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei politice si, mai ales, guvernamentale prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili. Rolul noului premier este sa aleaga, dintre ministeriabili pusi la dispozitie de coalitia care va sustine guvernul, pe cei mai buni, fie ei parlamentari, functionari in administratia publica si, de ce nu, specialisti din mediul privat (daca e cineva dispus sa faca acest pas) care sa formeze o echipa coerenta si competenta, cu masuri bine tintie care sa produca maxim de efecte.

Intai de toate, ar trebui ca noii ministri sa nu adopte imediat orice idee care zburda pe buzele unor functionari publici dornici de afirmare. De asemenea, noii ministri vor trebui sa fie atat manageri performanti in domeniul lor, cat si sa dea dovada de solidaritate cu primul ministru, pentru a-i consolida autoritatea necesara unui tehnocrat. In cei 2 ani cat am fost presedinte al ANAF eu personal am invatat sa nu plec urechea la orice astfel de idee si sa invat sa discern intre initiativele corecte si cele de vitrina. Inainte de asta, in cei 10 ani de cariera in domeniul privat (incheiata intr-o functie de top management al unei banci multinationale) am invatat sa decid nu doar de dragul de a arata ca decizia e in mana mea ci pentru a fi de folos unei echipe, pentru a obtine rezultate financiare. Si, mai nou, in aproape 4 ani de mandat in Parlamentul European am invatat ca o propunere de lege trebuie indelung chibzuita, incercand a i se anticipa toate efectele si nu doar cele aparente, mentionate in titlul actului normativ. Daca, la nivel de guvernare, am face toate aceste lucruri si le-am face in mod competent, poate nu am mai da legi care, in loc sa reduca evaziunea fiscala, creaza probleme mari contribuabililor corecti. Sau un loc sa aduca mai multi bani la buget, alimenteaza economia neagra ori bulverseaza contribuabilii. Sau in loc sa stimuleze cresterea economica alimenteaza coruptia si birocratia.

Este cat se poate de adevarat si ar trebui sa fie clar pentru orice cetatean care lasa deoparte emotiile politice ca situatia prin care trece Romania a reprezentat la origini rezultatul imbinarii nefericite a unei crize financiare globale cu populismul unui fost prim-ministru in perioada 2007-2008, santajat din parlament de o “opozitie” iresponsabila. E de notorietate faptul ca adancirea deficitului public a avut loc in guvernarea Tariceanu II (nu pot insa sa nu afirm deschis ca supraevaluarea veniturilor bugetare ori cheltuirea banilor din Fondul National de Dezvoltare a inceput sub mandatul unui ministru de finante liberal preluat apoi de noi ca si mare specialist). Tin insa sa remarc faptul ca Romania este printre putinele state membre UE care simte efectele crizei in cel mai grav mod, din 2009 pana in prezent, in sensul ca atat criza financiara cat si criza ce a urmat acesteia, adica cea a deficitelor bugetare, au fost traduse, fara intermitente pentru Romania, intr-o criza sociala.

Bineinteles ca exista cresterea economica de aproximativ 2% in 2011, crestere care este reala, desigur, dar care este totusi bazata pe agricultura si pe exporturi, adica pe doua elemente conjuncturale: agricultura este dependenta de vreme iar exporturile de situatia economica a statelor din vestul Europei. Cum Europa se pregateste de o noua recesiune, situatia exporturilor noastre se va inratutati cu siguranta. Romania nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o tara preponderent exportatoare si, in nici un caz, cu exporturi globale. Mai mult, fara o crestere a consumului (a carui pondere in PIB este uriasa), cresterea economica nu va ajunge sa se simta in buzunarele populatiei. Consumul nu este rau, asa cum poate spun consilierii guvernamentali, rau este doar consumul in exces sau bazat prea mult pe creditare. Singura, consolidarea fiscala nu este o solutie decat, eventual pentru tari ca Grecia, care a avut si are in continuare o situatie economica dezastruoasa, incomparabila cu a Romaniei. Toate statele membre UE au adoptat masuri de reducere a cheltuluielilor publice (masuri moderate de consolidare fiscala) in combinatie cu masuri de stimulare a cresterii economice.

La noi stimulii guvernamentali s-au tradus prin alocarea unui procent insemnat din PIB catre investitii, masura neinspirata si care ar nu fi trebuit insusita sau macar abandonata dupa primul an, ca si strategie anti-criza, cand toata lumea a vazut ca nu produce nici un efect de antrenare. Probabil ca sfatuitorii guvernatentali pe probleme de ecomomie i-au vorbit premierului Emil Boc despre factorul de multiplicare al investitiilor publice, asa cum scrie prin manuale. Din pacate insa, acest factor este, in cazul Romaniei, aproape inexistent din cauza problemelor structurale precum coruptia, birocratia, intarzierea lucrarilor, transferul profiturilor in strainatate etc. E drept ca Romania are mare nevoie, printre altele, de infrastructura rutiera, de autostrazi si de alte investitii. Dar nu asta este, astazi, prioritatea nr. 1. Asa cum am stat 20 de ani fara autostrazi mai putem sta inca 2-3 ani. Si cum banii sunt putini, Guvernul trebuie sa fie foarte atent atunci cand stabileste prioritatile alocarilor bugetare, pentru ca nu poti face prea multe. Prioritatea nr. 1 a Romaniei de astazi este pastrarea locurilor de munca si crearea altora noi (acest ultim indicator este de fapt si cel mai relevant privind mersul economiei, nu rata somajului). Dupa ce depasim aceasta etapa critica putem vorbi si de continuarea investitiilor in infrastructura.

Acest obiectiv ar putea fi realizat prin subventionarea partiala a dobanzii la creditele (noi sau deja contractate) ale IMM-urilor. In acest fel s-ar realiza, pe langa obiectivul esential mai sus amintit, urmatoarele: (i) cresterea productiei, (ii) pastrarea sau cresterea nivelului salariilor din mediul privat, (iii) cresterea consumului, (iv) stimularea creditului, in prezent semi-blocat si consolidarea sistemului bancar, precum si alte efecte pozitive induse de cele deja enumerate, printre care si inchiderea ciclului economic, componentele enumerate ajutandu-se una pe cealalta si toarte ducand catre crestere economica.

Largirea bazei de impozitare este intr-adevar importanta in general, nu numai pe perioada de criza, insa nu trebuie confundate masurile inteligente luate in afara influentei financiare obscure, cu masurile haotice, adoptate cu elan heirupist care nu reduc in nici un caz evaziunea fiscala ci doar agreseaza mediul economic sau creaza confuzie si nervozitate in randul contribuabililor si asa afectati de situatia economica. Si asta intr-o tara in care statul nu a fost nevoit nici sa salveze banci si nici sa acorde ajutor altor state.

Noul guvern va trebui de asemenea sa reconsidere tinta de deficit public. Actuala tinta de 1,9% din PIB (3% pe ESA, diferenta regasindu-se in pierderile companiilor de stat) nu numai ca este nerealista pentru Romania de astazi, dar este in afara chiar si a noului pact fiscal convenit de 25 din 27 de state membre UE, care prevede acest maxim incepand cu data de 1 ianuarie 2014, si asta cu exceptii. Diminuarea deficitului public prin noi masuri de austeritate (ca de largirea bazei de impozitare cu aproape 2% nici nu poate fi vorba) nu poate conduce decat la recesiune economica, in conditiile unui deficit cronic de cerere in sectorul privat. Si atunci se va intra intr-un cerc vicios, poate cel mai periculos. De altfel, daca el s-ar realiza, am putea asista la situatia in care operatia reuseste, dar pacientul moare.

Ar trebui revizuita de asemenea si legatura intre masurile de consolidare fiscala si dobanda la obligatiunile de stat ale Romaniei, in conditiile in care nu se vede o imbunatatire a randamentului acestora, comparativ cu statele vecine. Cu exceptia Ungariei, state care au o situatie macro-economica mult mai dificila decat a Romaniei beneficiaza de mai multa incredere din partea pietelor. Altfel spus, observam ca ratingul de tara si valoarea CDS-urilor nu au fost aproape deloc influentate de gradul consolidarii fiscale (si mai uit aici la statele PIIGS, cu exceptia Portugaliei), Romania nedevenind o insula de stabilitate si o exceptie economica est-europeana. Pietele sunt in continuare sensibile la faptul ca economia este nerestructurata (ma refer aici la companiile de stat generatoare de pierderi uriase) si ca sistemul bancar autohton poate fi vulnerabil, daca criza europeana se accentueaza, capitalul acestora fiind majoritar grecesc si austriac.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. mircea spune:

    In aceeasi idee, Guvernul ar trebui sa dea o lege care sa oblige lanturile de magazine si supermarketuri sa ofere cel putin 40% din spatiu pentru produsele romanesti.

    Producatorii romani nu mai au cum sa vanda in orase, pentru ca magazinele romanesti au fost eliminate de cele straine iar acum nici produsele romanesti nu mai sunt vandute de aceste lanturi de magazine straine, industria nationala si agricultura fiind condamnata la subzistenta.

    Politicile comerciale ale lanturilor de magazine trebuie sa respecte tarile in care s-au dezvoltat!

    • Creo spune:

      Mie mi se pare ca sunt destul de multe produse romanesti in hypermarket-uri

    • mm spune:

      O lege care sa oblige magazinele la rezervarea de spatiu pentru produse romanesti este contrar angajamentelor luate la nivel UE, si a legilor prin care se consfintesc aceste angajamente.
      Insa o educare a consumatorilor in directia “luati ma produse pe care scrie fabricat in romania”, cred ca este permisa.

  2. Ioan spune:

    Articol cu mult bun simt. Ar fi bine sa va integrati in noul Guvern, si daca in spatele cortinei ar fi acum putin calm si cumpatare, poate ar fi si posibil, nu credeti?

    ”Prioritatea nr. 1 a Romaniei de astazi este pastrarea locurilor de munca si crearea altora noi (acest ultim indicator este de fapt si cel mai relevant privind mersul economiei, nu rata somajului). Dupa ce depasim aceasta etapa critica putem vorbi si de continuarea investitiilor in infrastructura.

    Acest obiectiv ar putea fi realizat prin subventionarea partiala a dobanzii la creditele (noi sau deja contractate) ale IMM-urilor. In acest fel s-ar realiza, pe langa obiectivul esential mai sus amintit, urmatoarele: (i) cresterea productiei, (ii) pastrarea sau cresterea nivelului salariilor din mediul privat, (iii) cresterea consumului, (iv) stimularea creditului, in prezent semi-blocat si consolidarea sistemului bancar, precum si alte efecte pozitive induse de cele deja enumerate, printre care si inchiderea ciclului economic, componentele enumerate ajutandu-se una pe cealalta si toarte ducand catre crestere economica.”

  3. biris spune:

    Sebastian – ce spui tu este real, dar problema nu sunt investitiile publice, ci investitiile publice prost facute. Sunt cativa factori care afecteaza efectul de antrenare: investitiile orientate gresit (sali de sport, parcuri de distractie la sate si altele asemenea), investitiile neterminate (vezi miliardele din autostrazi nedate in folosinta) si investitiile la preturi exagerate (care nu fac decat sa limiteze drastic efectul de antrenare). Solutie este corecta (investitiile publice), ea a fost insa subminata de coruptie si prostie.

    In ceea ce priveste propunerea ta cu privire la subventionarea dobanzii – cam cata birocratie crezi ca e necesara pentru implementarea ei? Si cata coruptie va genera o astfel de birocratie?

    Nu crezi ca ar fi mult mai eficient sa se scada pur si simplu costul muncii prin reducerea/plafonarea bazei de calcul a contributiilor sociale? Sau prin cateva masuri simple, de bun simt, pentru eliminarea unor prevederi care duc la conformare redusa? sau poate scaderea TVA?

    Cred ca ar fi mult mai eficient ca mana statului corupt sa se afunde mai putin in buzunarele noastre, ale micilor sau marilor contribuabili, decat sa lasam tot statul asta corupt sa redistribuie – pe propriile lor criterii, banii pe care ii ia de la noi?

    Doar un gand de contribuabil (inca) neimplicat politic…

  4. crap spune:

    cei mai buni premieri in lumea asta n-au fost tehnocrati, ci oameni politici cu cap si de bun simt care au stiut sa se inconjoare de oameni foarte capabili. ai nevoie de cineva capabil sa vada intregul si sa dovedesca un leadership competent, fara sa fie expert in vreo zona anume, care ofera un bias de regula greu de surmontat.

  5. Lambada spune:

    Intotdeauna am trait cu senzatia ca PDL este un fel de PSD in camara. Acest articol imi dovedeste inca odata, prin similitudinea de solutii cu USL-ul si Felix ca nu m-am inselat. O alegorie de vorbe goale, IMM-uri, creare de locuri de munca, etc. Va platim degeaba d-ul deputat. In primul rand ca fara infrsatructura de transport nu se poate vorbi de dezvlotare economica. Ah da, putem vorbi de un IMM la marginea drumului dar nu mai mult. Statul capitalist nu creaza EL locuri de munca, nu el face fabrici de camasi si ciorapi ci privatii. Ori ca si bancile nu mai opereaza tintit spre obiectivul lor ci tintesc spre contracte cu statul sau sa crediteze statul. Ati facut un calcul economic sa vedeti cat costa oprirea lucrarilor la o auto-strada? Constructorii de azi nu-si mai abandoneaza utilajele de sute de milioane de euro precum stantierele de stat dupa 1990. O oprire de auto-strada o factureaza in costuri cu realocarea utilajelor, etc. De curiozitate: sunteti absolvent ASE? Daca da, la Sorbona sau Manchester de ce nu incercati?

    • Au fost luate in calcul aceste costuri. As spera sa avem mai putine IMM-uri in 2012-2013 in faliment sau oprire temporara a activitatii. Acest articól va avea o continuare in care lucrurile vor fi detaliate, prin calcule atente. Nu, nu sunt absolvent al ASE. Sunt absolvent al facultatii de drept (Universitatea din Sibiu) si MBA (Washington University). Scrie in antetul articolului.

  6. Mache spune:

    Oricat de bune ar fi deciziile unui prim ministru acestea nu vor da rezultate daca vor fi aplicate de aceeasi oameni, vezi administratiile locale corupte si/sau prost pregatite din punct de vedere profesional. Acesta este probabil motivul pentru care la noi nu se vor obtine rezultate cu asa-numitii tehnocrati, asa cum s-a dat drept exemplu Italia, Spania, etc. Uitati-va ce se intampla in Parlamentul Romaniei – cand se voteaza ceva primeaza decizia de partid si nu cea care este corecta si in interesul tarii. Noul prim ministru spaniol a avut decenta sa-i multumeasca lui Zapatero pentru activitatea depusa, chiar daca a facut-o numai dintr-o politete formala. “Capetele” USL il numesc pe Boc cel mai prost prim ministru uitand de alde Vasile, Ciorbea si de situatia in care a fost obligat Boc sa se descurce.

  7. Domnule Bodu,

    Îmi permit să vă scriu tocmai pentru a vă atrage atenția asupra următoarelor lucruri:
    1. Subvenționarea a orice înseamnă că luăm bani de undeva adică de la toți ca să dăm celor care au IMM-uri. Nu tuturor ci doar acelora pe care îi selectează statul ca fiind ”merituoși” să creeze locuri de muncă. De aici apare corupția;
    2. Dacă oamenilor li se va lua ceva ca să se dea la IMM-uri ca subvenție înseamnă că vor avea mai puțini bani în buzunar care vor fi transferați în buzunarul IMM-urilor creatoare de locuri de muncă. Ceea ce înseamnă că va apărea scăderea consumului privat. De aici apare ideea că IMM-urile nu vor avea de ce să dea buluc pentru credite ieftine iar dacă o fac se vor păcăli groaznic. De aici apare eroarea antreprenorială;
    3. Să presupunem că guvernul decide să nu ia mai multe taxe de la oameni pentru a subvenționa dobânda și atunci tipărește bani pentru acest program. De aici apare inflația. În fapt, degeaba capitalul va fi mai ieftin dacă celelalte materii prime se vor scumpi (a se vedea de exemplu gazul). Mai mult, puterea de cumpărare a consumatorului se va diminua și deci IMM-urile intră din nou în eroare.
    4. Banii se vor da pe dosare. De aici apare birocrația.
    5. Prin subvenționarea dobânzii se vor angaja în activități antreprenoriale și IMM-uri care nu merită. De aici apare eroarea antreprenorială la nivelul unor IMM-uri care au exploatat hazardul moral și s-au implicat în afaceri eronate atrase doar de dobânda ieftină și nu de efectele sale economice perverse.

    Domnule Bodu, cu tot respectul cuvenit, vă invit să reflectați asupra argumentelor menționate de mine. Vă fac atent la faptul că criza A APĂRUT TOCMAI DATORITĂ ACESTOR POLITICI MONETARE FOLOSITE PE POST DE SOLUȚIE ECONOMICĂ. Ieșiți din paradigma aceasta de stânga: statul și numai statul crează sau trebuie să creeze locuri de muncă direct sau indirect. Nu e adevărat. Crearea locurilor de muncă într-un sistem economic de piață este făcută de ANTREPRENORI PRIVAȚI ȘI DE O PIAȚĂ FUNCȚIONALĂ. Așadar, creați un mediu de afaceri atractiv fiscal și stabil pe termen lung și locurile de muncă se vor crea de la sine. Greșeala vechii guvernări a fost tocmai că a mixat stupid măsuri de dreapta (reducerea cheltuielilor guvernamentale prin reduceri salariale în mare) cu măsuri de stânga (programe pentru antreprenori, creșteri de fiscalitate, cheltuieli pe proiecte publice ineficiente și prost prioritizate).

    Nu îmi luați în nume de rău acest comentariu clarificator. Vă recomand și câteva articole pe subiectul crizei de pe blogul meu:

    http://cristianpaun.finantare.ro/category/despre-criza-financiara/

  8. monica spune:

    faceti si ceva pentru copiii cu autism,va rugam din tot sufletul



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sebastian Bodu


Sebastian Bodu

Sebastian Bodu este doctor in drept comercial (2002), MBA (2004) si cadru didactic universitar din 1996 (in prezent conferentiar si titular de curs la Institutul Bancar Roman). Int... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)