Inginerul Gheorghe Ursu a fost un intelectual in sensul nobil si frumos al acestui cuvant. A crezut in libertate si a murit pentru ea. A scris poezii, a fost prieten apropiat al unor poeți, romancieri, regizori, compozitori. Iata una din poeziile sale: “Poetii sint in general tristi/Ei nu inteleg lumea /Si lumea nu-i intelege/ Ei iubesc lumea dar nu o inteleg/ Lumea ii iubeste dar nu-i intelege/ Uneori cand ajung sa inteleaga lumea ei o detesta/ Alteori cand lumea ajunge sa-i inteleaga e prea tarziu /Si uite asa, poetii mor in general tristi”. Inginerul Gheorghe Ursu a ales sa traiască in adevar. A refuzat să fie sclavul unui regim ilegitim si criminal.
A ținut un jurnal in care a notat ce vedea, ce gandea, ce simțea. Aceasta este funcția unui jurnal. Dar a ține un jurnal in regimurile totalitare poate fi un gest sinucigas. Adică unul care te poate distruge, daca politța secreta află de existenta lui. Pentru a afla asemenea lucruri “c-un dedesubt primejdios” (cum scria Boris Pasternak), există delatorii, turnătorii, acea specie infectă despre care N. Steinhardt spunea că-i produce o greață infinită (“Eu am oroare de oamenii lipsiți de caracter, de codoși, de delatori, informatori…“). Inginerul Gheorghe Ursu a fost turnat, arestat, anchetat, torturat, ucis.
Era in noiembrie 1985, au trecut 30 de ani de-atunci, a căzut dictatura lui Ceaușescu, s-au succedat la putere diversi presedinți si premieri. Cazul inginerului Gheorghe Ursu, menționat explicit in Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, a fost in continuare neglijat, ignorat, mușamalizat.
Principalul vinovat de moartea lui Gheorghe Ursu, torționarul Marin Pirvulescu, a scăpat de binemeritata pedeapsă, s-a fofilat prin interstitiile legilor astuțios răsucite de avocati perfizi si judecători indiferenți ori mai rău. Timp in care s-au mai găsit si unii care să-l calomnieze postum pe cel omorât de Securitate. Intregul caz trebuie redeschis in regim de urgență si judecat corect. In clipa cand scriu aceste randuri, fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, se află de opt zile in greva foamei. Sub ochii noștri, un om iși riscă viața pentru a salva memoria, dreptatea, adevărul. La conferinta de presa de la GDS au participat, intre altii, Radu Filipescu, H.-R. Patapievici, Andrei Vieru, Magda Carneci, Nicolae Margineanu. A fost prezenta buna prietena a lui Andrei, Monica Macovei. Politologul Marius Stan, istoric al represiunii comuniste si activist civic, a fost acolo, va scrie pe acest subiect. De asemenea, istoricul Dumitru Lacatusu, specializat in istoria Securitatii. Din pacate, cu foarte rare exceptii, mediile de informare au ignorat deoptriva greva foamei a lui Andrei Ursu si conferinta de presa de azi. Matrapazlacurile lui Andrei Hrebenciuc sunt, se pare, mai interesante decat lupta pentru adevar si dreptate a lui Andrei Ursu.
Trei institute functioneaza in Romania, sustinute din bugetul statului, care se ocupa de istoria comunismului, inclusiv de aceea a ultimilor ani ai dictaturii: Institutul Revolutiei, prezidat de Ion Iliescu, IICCMER, condus de Radu Preda si Dinu Zamfirescu si Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, prezidat de Radu Ciuceanu. Sper sa ma insel, dar din cate inteleg, niciunul dintre aceste institute nu a gasit de cuviinta sa fie prezent, prin cercetatori si/sau la nivel de conducere, la aceasta conferinta de presa.
Să nu mi se spună că este vorba de o chestiune tangențială, fără legătura cu istoria contemporana si chiar cu alegerile. Nu este adevărat: acum decidem ce fel de stat va fi Romania, unul de drept ori de nedrept, unul al legii sau al fărădelegii. In plus, cum bine remarca Dumitru Lacatusu in articolul aparut aici, pe „Contributors”, nu e vorba doar de securistul-tortionar Marin Pirvulescu, ci de grangurii din varful Securitatii, inclusiv Tudor Postelnicu si Iulian Vlad. Acesta din urma este celebrat in cercurile national-securiste drept un „autentic patriot”. Unul responsabil, intre altele, de lichidarea fizica a lui Gheorghe Ursu. Procesul celor care l-au omorat pe Gheorghe Ursu, inclusiv al sefilor lugubrei institutii care s-a ocupat cu terorizarea cetatenilor Romaniei, trebuie sa devina procesul Securitatii.
Textul de mai sus este versiunea largita si actualizata a articolului meu aparut in editia online a ziarului „Evenimentul Zilei”:
http://www.evz.ro/solidaritate-cu-andrei-ursu-asasinii-trebuie-sa-si-primeasca-pedeapsa.html
Link la interviul cu Andrei Ursu transmis la postul de radio Europa Libera:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
greva foamei, sa mori pentru adevar, nu fac rating. doar cind omul se va prabusi pe caldarim cyborgii cu camere si reportofoane se vor imbulzi sa i prinda in direct ultima suflare. sobolanimea din mass media are azi deal uri mai banoase pe care nu le poate rata. aceiasi analisti, aceiasi protagonisti aceleasi talk show ri insipide si racnite intre doua pauze lungi de publicitate.
si culmea e ca mass-media o formateaza urmasii fostilor!
Sa ne gandim totusi cum se intra pana in 2000!, nu 1990, la Jurnalim/ DREPT si cine anume erau cei admisi pe baze ciudate la aceste facultati, in Postceausism.
(putea oare un absolvent normal de liceu sa treaca examelnele respective cu cunostinetele pe care le acumula in Liceu, pana prin 2000?
Evident ca NU!
Daca acest om, Gheorghe Ursu, nu ar fi existat, sau Doina Cornea, Radu Filipescu, ori Havel, nu ii pot enumera pe toti cei care imi vin acum in minte, Lech Walesa, de pilda, nici noi nu am mai comunica acum liber pe acest site.
Alegerile sunt foarte importante, este viitorul copiilor nostri in joc. Am totusi in minte imaginea acelui individ, Enoiu. Un personaj abject. Daca ne dorim o altfel de Romanie, va trebui sa le aratam copiilor nostri care este diferenta: Ursu vs. Enoiu.
Sunt amarat. Astazi, 29 octombrie, aproape nimeni nu a avut timp sa aprecieze lupta lui Andrei Ursu. Chiar si aici: 4(patru) articole si foarte putine comentarii.
Va multumesc. Va impartasesc tristetea.
Tot respectul pentru Andrei Ursu. Ar trebui insa alaturi de el sa intre in greva foamei mai multi din Societatea Civila – pt. ca Andrei Ursu nu este un nume cunoscut, decat pentru cei care s-au obosit sa studieze cat de criminal a fost regimul Ceausescu…
Si nu doar pentru dosarul neterminat al lui Babu ar trebui sa se faca greva foamei, ci si pentru dosarele Mineriadelor si ale Revolutiie. Este trist ca acceptam ca popor ca toate aceste crime sa ramana nepedepsite.
De aceea eu o voi stampila doar cu jumatate de inima pe doamna Macovei duminica: pentru ca nu au fost deranjati nici Enoiu, nici Plesita nici alti mari criminali (inclusiv batranul bolsevic!) in mandatul dumneaei (2004-2007)