Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Ultima bătălie a stângii: dărâmarea idolilor

Vasile Dancu noiembrie 14, 2011 Politica & Doctrine
15 comentarii 1,127 Vizualizari

Nu știu dacă trebuie să-i fiu recunoscător sau nu lui Mircea Geoană pentru că m-a ajutat să mă las de politică sau, mai exact, să trec de la acțiune la analiză. Un rol mult mai comod și, poate, chiar mai potrivit pentru subsemnatul. Încerc acum să fiu ușor mai pragmatic în raționamentele pe care le fac, caut să schimb mai multe turnuri de observație, să înțeleg mai bine înainte de a judeca. Este un lucru pe care nu poți să-l faci atunci când ești în teren, când ești înfierbântat de competiție.
La începutul conflictului dintre Mircea Geoană și Victor Ponta am privit totul ca pe o fatalitate politică românească. Partidele sunt animale politice care își antrenează mereu instinctul de a sfâșia în interior atunci cînd nu au războaie externe. Am revăzut filmul în care Iliescu și Năstase îl împing spre lider la o decizie riscantă, apoi se retrag strategic și organizează judecata lui pentru pierderile suferite. Și eu am gândit la început în termenii clasici ai solidarității interne: un lider cu potențial trebuie ținut aproape de partid, el aduce voturi, coagulează simpatii. Modul în care se desfășoară bătălia mă convinge însă că nu este o tradițională execuție, ci ultima bătălie a stângii pentru a scăpa de umbrele trecutului.

Ion Iliescu reloaded
În aceste ultime săptămâni, Iliescu l-a atacat pe Ponta constant, retractând de fiecare dată și promovându-l pe Adrian Năstase ca și stadiul cel mai înalt al pesedismului. Chiar dacă acest lucru poate fi valabil pentru fostul Premier, este un calificativ doar pentru trecut și în nici un caz pentru viitor.
Format în anii cincizeci, anii de aur ai bolșevismului târziu din România, Iliescu l-a exterminat pe Ceaușescu și apoi a avut trei mandate de Președinte, timp în care singura lui preocupare a fost exercitarea puterii si dominației. A căutat să simuleze tot ceea ce se putea simula (inclusiv toleranța, acceptarea împăcarii cu Regele, a vorbit cu misticism despre dialog, iar atunci când nu a fost convingător, a adus hoarde de mineri care au delegitimat puternic partidul, în timp ce el și-a întărit astfel puterea și dominația.
PSD a fost timp de 20 de ani un partid al unui lider cu legitimitate trucată. O supunere oarbă la mitul lui Ion Iliescu, un amestec de spaimă și umilință: ce facem dacă pleacă Domnul Iliescu? El pleca și se întorcea mereu de la ușă. Din păcate, noi, în România, confundăm acest comportament cu forța unei personalități politice. Se prea poate să fie un simbol al forței, însă doar dacă vorbim despre o personalitate politică a Evului Mediu. Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate. A creat dușmanii democrației încă înainte ca ea, sărăcuța, să vină pe lume. Regele și partidele istorice, străinii, intelectualii sau studenții au devenit primele ținte ale echipei lui Ion Iliescu. A avut popularitate și putere legală, dar mereu i-a lipsit ceva: legitimitatea democratică, legitimitatea tehnocratică (vă amintiți vreo mare decizie?) și chiar ideologică, în măsura în care nu a adus nici o viziune privind ordinea viitorului și nua propus niciun proiect de societate.
A domnit, dar nu a luptat pentru nimic. Asemeni unui demiurg de birou a pronunțat emfatic cuvinte așteptând ca realitatea să-i urmeze vorbele, iar vorbele să se întrupeze. A vorbit despre corupție doar cât să-l înfunde pe Năstase, despre cauza românilor din teritoriile pierdute doar la evenimente oficiale, a vorbit despre muncitori, dar nu a căutat să facă nici un program de reconversie a industriei sau agriculturii la noua realitate economică și politică.
În schimb a fost atent ca fiecare lider care putea să apară, să rămână sub autoritatea lui. L-a trădat pe Năstase atunci când era în vârf și a reușit, cu răbdare, să-l scoată din circuit și, culmea, să-l păstreze nerevoltat în aria lui de prozeliți, într-o perfectă simbioză victimă-agresor. Adrian Năstase devenise foarte periculos, reușise o guvernare de succes și deci trebuia anihilat. Când l-a grațiat pe Miron Cosma și i-a distrus coaliția politică ce era câștigatoarea alegerilor, Adrian Năstase era deja scos de pe șină.

Un Iliescu puternic pentru un PSD slab
De fapt, când am ajuns în PSD mi-am dat seama că nu Iliescu este puternic, ci că partidul era foarte slab. Era slab pentru că avea oameni cuminți, disciplinați care se închinau camarilei lui Iliescu. Mulți erau speriați de lustrație și de alte lucruri, alții erau nostalgici, dar cei mai mulți erau oameni cuminți, unii specialiști buni din fostul regim, alții funcționari între două vârste care aveau o veritabilă sensibilitate de stânga. I-am văzut cum se bucurau când Iliescu a pierdut puterea și pleca agale de la Sala Palaltului: nu le venea să creadă, se uitau la cer, se uitau în stânga și în dreapta să vadă dacă nu sunt pe aproape supraveghetorii lui Nea Nelu.
Iliescu s-a pus de-a curmezișul tuturor deciziilor pe care partidul le lua, doar pentru a-și arăta puterea și a știrbi autoritatea celor care le propuneau, dar folosind mereu o tehnică perversă: îi lăsa pe ei să anunțe public decizia lor, le susține propunerile chiar prin vot, în schimb a doua zi era împotrivă și, de multe ori, lașitatea celor din jurul lui îi făcea jocul. Partidul a pierdut multe trenuri pe baza mofturilor lui Ion Iliescu. A reușit să păstreze partidul slab, pentru ca el să rămână puternic.
Partidul este de șapte ani în opoziție, dar Ion Iliescu nu are de ce să fie trist: nici un lider care i-a urmat nu a mai fost capabil să câștige funcția cea mai înaltă în stat și El a rămas unic, singurul învingător, restul pot să vină să-I pupe papucul.

Managementul prin frică: vigilența față de trădători și deviaționiști
Iliescu a condus mereu înfricoșând partidul de pericole imaginare și folosind tehnica bolșevică a vigilenței față de trădare: cine spune adevărul este trădător, dacă vrea alegeri libere în partid este CDR-ist, dacă vrea ca vicepreședinții să fie aleși, nu numiți, sigur este infiltrat de dușmanii politici. O altă metodă de control a fost acuza de deviaționism, etichetă care mi-a făcut onoarea să mi-o atribuie mie.
Partidul era mereu timorat, chiar și atunci când era puternic din punct de vedere electoral. Era mereu dependent de lumina care venea de la Tătucu. Guerrila lui Traian Băsescu a putut avea succes numai datorită faptului că PSD se mișca greu, oamenii nu puteau acționa independent.
Marea problemă a PSD a fost faptul că era mereu captiv al unui lider care a delegitimat orice formă de autoritate, rupând prin aceasta constant coloana vertebrală a unui partid de stânga care, altfel, ar fi putut face istorie mai mult decât a făcut. Doar trei ani, în perioada 2001-2003, partidul a fost liber de influența lui Iliescu (intrând sub autoritatea unui Adrian Năstase cuprins de entuziasmul schimbării), iar rezultatele pentru țară s-au văzut.

Mircea Geoană – primul care s-a speriat de libertatea de a decide

Mircea Geoană a fost primul care a aceptat să conducă un proiect de revoltă și, după ce a câștigat, nu a avut curajul să preia puterea cu autoritate, legitimitate avea. S-a speriat, a făcut un târg cu baronii locali, iar aceștia i l-au adus pe Iliescu din nou la conducere. În momentul în care el a crezut că Ion Iliescu l-ar putea ierta pentru că a adus un dram de democrație în partid și, mai ales, pentru că i-a contestat autoritatea, Mircea Geoană a pierdut totul, restul era doar o problemă de timp. Și-a trădat apoi prietenii, dar și pe cei care l-au transformat în lider.
A avut noroc să piardă în fața unui lider tînăr și nu să fie înjunghiat pe la spate de vreo manevră a vechii nomenclaturi, ținută de Iliescu în viață. În mod normal, după pierderea alegerilor, Mircea Geoană ar fi trebuit, oricum, să renunțe la președinția partidului și la orice altă funcție.

Victor Ponta- ultimul dintr-o serie veche sau primul dintr-o serie nouă?

Sunt solidar cu Victor Ponta nu pentru că, în toată această bătălie, si-a ales rolul de luptător si nu de negociator, ci pentru că am încredere în visul lui de schimbare. Uneori, poate l-am pritocit împreună, dar asta nu are mare importanță, el este prea mândru ca să ceară ajutorul. Nu a fost întotdeauna erou în lupta pe care a dus-o alături de noi, cu nomenclatura iliesciană, dar are timp să se achite de datoriile față de prieteni.
După ce l-a învins pe Geoană într-o luptă inegală, Ponta avea mare parte din gașca baronilor locali împotrivă, a ezitat și i-a făcut unele concesii lui Iliescu, dar câteva și lui Năstase, iar cei doi ajung să transmită că tânărul lider este imatur și că, de fapt, ei sunt cei care conduc partidul. Strategia le-a reușit într-o anumită măsură, cu toate că Ponta nu este naiv. Chiar dacă mă uimește cu cunoștintele sale despre istorie, o pasiune despre care spune că-l ajută și în politică, Victor nu a preluat însă tot limbajul și nici practicile decizionale ale celor mai vechi. Nu a scăpat nici el de ideologia victimizatoare conform căreia orice pesedist care nu îl înjură pe Băsescu de mamă, cu voce tare, este tradător pedelist, dar cred că el are timp să înțeleagă că cei care strigă cel mai tare s-ar putea să o facă pentru că este cea mai bună acoperire.
Însă cel mai important lucru este că noul Președinte PSD nu a uitat nimic din ce a promis la Congresul în care a fost ales, ba mai mult, din când în când își verifică lista de promisiuni, iar eu pot depune mărturie sub jurământ că așa este. A bifat deja câteva propmisiuni importante aflate pe lista sa, fără mare scandal, dar cu încăpățânare, și are determinarea de a nu renunța la niciuna. Partidul nu poate decât să aibă încredere în el, căci Victor Ponta este captiv, datorită vârstei. La vârsta lui nu are unde să se retragă, nu poate ieși la pensie, mai are vreo 30 de ani buni de politică. Cât privelte retragerea, poate da chiar un exemplu bun, pe care partidul nu l-a avut din partea lui Ion Iliescu, adică se poate retrage la timp pentru a deschide calea tineretului și reformei necesare la acel moment când se va produce.

Organizarea capcanei pentru Ponta

În ultimele zile nucleul celulei vechi de partid a întrevăzut o ocazie să-i dea lovitura de grație lui Victor Ponta. Au simțit că ordinea impusă în ultimii 7 ani de către Băsescu se delegitimează rapid, sub presiunea unor scandaluri de corupție. Imediat au întrevăzut posibilitatea revenirii la putere. O iluzorie ocazie pentru a reveni ”minunata lume veche”. Cea mai simplă luptă, fără adversari, doar cu niște mici capcane pentru necopții și imaturii de la conducerea PSD.
La început, toți am crezut că este vorba doar de doar insubordonarea lui Geoană, competiția cu Ponta și doar o luptă de rutină în care Vodă va tăia capul unui boier infidel. Am gândit pragmatic și aritmetic și am crezut că ar trebuie să terminăm cu excluderile și luptele interne. Dar am înțeles repede că miza nu este aici, iar Geoană este doar un pretext sau poate deveni o pierdere colaterală dintr-un război mult mai mare. Bătălia este pentru ca autoritatea lui Ponta să primească o ultimă lovitură, iar lumea veche să pozeze în loc de lume nouă.

Ultima bătălie a stângii, așa cum o știm acum

Poate fi ultima șanșă pentru PSD de a se redresa și de a reîncepe drumul reformei și modernizării. Este o ultimă șansă pentru un partid ca să-și apere liderul împotriva unui reflex cultural de a-l trăda mereu pe liderul partidului pentru unul care promite privilegii mai mari și parte mai mare din pradă.
Alegând lupta directă, fără compromisuri, sper că și Victor Ponta înțelege că este șansa lui de a rupe tradiția nefericită a alegerii compromisurilor și umilinței, în locul luptei. O șansă pe care, în 2005, a avut-o Adrian Năstase, dar i-a dat cu piciorul. În acel moment, când forța motrice a schimbării l-a dorit pe Năstase drept contracandidat la Iliescu, iar Năstase a refuzat, acesta din urmă a pierdut cel mai bun prilej de a deveni liderul providențial, iar partidul a pierdut o șansă importantă.
Capcana pentru Ponta ar fi să se bucure cu o victorie facilă împotriva lui Mircea Geoană. Asta se va obține ușor, dar nu asta este miza. Marea capcană ar fi să se facă frate de cruce cu umbrele trecutului și cu cei care dezonorează partidul sau să amâne bătălia cu cei care au încercat acum să-l arate ca lider imatur, slab, șovăielnic, numai bun de trădat.

Bătălia pentru a da jos tablourile de pe pereți

Este o mare bătălie pentru Ponta, dar nu este doar războiul lui. Sigur, în bătălia internă îl pot ajuta doar cei care sunt în funcții de conducere la PSD, dar războiul are o altă miză. Este războiul pesediștilor care au sperat mereu că va ieși ceva măreț din marile decizii ale unui sistem politic rămas în picioare de două decenii.
Nu știu dacă războiul lui Ponta este lupta pentru modernizarea instituțiilor, cum a scris cineva, dar este o luptă în care pesediștii își pot recâștiga demnitatea. Pot da dovadă că s-au eliberat de frică și pot duce viitoarele lupte politice cu capul sus. Ar putea chiar reveni într-un spațiu politic de unde au fost excluși din cauza greșelilor majore ale liderilor, a lipsei de gândire strategică sau pe fondul orgoliilor unei oligarhii care a început schimbarea prin împușcarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun. Și Nastase, dar și Geoană au câștigat bătălii, dar nu au avut curajul să dea jos tabloul de pe perete. Această luptă a fost mai grea decât luptele cu Băsescu sau cu Alianța DA.

Nu știu ce poate face Ponta după ce va câștiga acest război, ar putea avea și el o Pasada a lui, dar cred că acum merită să fie sprijinit de către cei care nu vor mai suporta umilința de a vedea aceleași tablouri ale trecutului pe pereți. Pesediștii pragmatici trebuie să facă un pic de istorie recentă și să înțeleagă că alternanța automată la putere nu mai este regula; a fost până în 2005. De acolo încolo ceva s-a rupt și nu doar Traian Băsescu cele care a blocat PSD. Traian Băsescu s-a bazat, chiar și atunci când a călcat peste reguli și cutume, pe o anumită ilegitimitate a PSD care nu se putea desprinde de trecut, care purta un balast istoric, o vină pe care deja majoritatea pesediștilor nu au de ce s-o împărtășească cu Iliescu and co. Erau prea tineri, erau în altă parte sau nu au decis ei când s-a tras la Revoluție, când a fost calcată în picioare Piata Universității, când au venit minerii să planteze trandafiri.

Aceasta nu este o capcană pentru Ponta, el are două căi de ieșire din această luptă

Cei care spun că Ponta este învins în ideea în care nu are altă șansă decât să își dea demisia pentru că pierde parlamentari și este belit apoi de sfinții partidului, nu au dreptate. Dacă Ponta este destul de hotărât să mergă până la capăt, el are două variante câștigătoare. Aș putea spune chiar că are un win-win perfect. Îl elimină pe Geoană, apoi merge mai departe cu schimbarea conducerii și reformează partidul. Dacă pierde în luptă, dar le lasă corabia coșcovită vechilor figuri, aceasta se va scufunda în șase luni. Pe noua lui corabie se vor duce toți care visează la un partid modern al stângii, fără toate tarele celor douăzeci de ani de democrație împleticită. Iliescu sau Năstase au tot amenințat cu plecarea, și-au făcut chiar bagajele de câteva ori, dar Ponta este obligat să lupte pînă la capăt și asta înseamnă chiar această variantă extremă. Varianta win-win se realizează cu o singură condiție: să uite tot ce a învățat în acești 10 ani de pesedism, să fie egal cu sine și să meargă înainte.

Semnele timpului. O lume care se prăbuseste si dărâmarea idolilor

Pe Victor Ponta îl ajută conjunctura politică generală, semnele timpului care ne spun că sistemul politic românesc se prăbușeste. În aceste zile o lume se dărâmă, un sistem de autoritate se face țăndări și România are șanse să iasă din acest model al politicii oligarhice, ale partidelor-stat care s-au succedat la putere. Cei care vor rămâne agățați de corabia partidelor, se vor scufunda odată cu lumea veche. Din această bulversare totală se poate naște o nouă clasă politică pe scheletul celor care astăzi vor avea curaj și nu se vor mai lega cu lanțuri de scaune. Oamenii așteaptă – și dinspre stânga, dar și dinspre dreapta – o schimbare, așteaptă oameni care să se gândească la un proiect colectiv. Ura lui Năstase față de Băsescu, a lui Iliescu față de Geoană, a lui Băsescu față de Tăriceanu șamd. nu mai pot reprezenta combustibilul necesar pentru ca motorul politic al României să poată duce România înainte. Trebuie un proiect de societate, o nouă atitudine, un alt tip de dedicare pentru interesul public. Nici premierul, nici miniștrii, nici primarii nu vor mai fi proprietarii bugetelor pe care le administrează, iar busola interesului colectiv va trebui să ghideze acțiunea politică. Acum, în furtună, nu mai este timp pentru adaptare. Am avut douăzeci de ani, dar am tras de timp conteplându-ne liderii narcisiști și, sperând la victorii facile sau la alternanța automată la putere, partidele au calărit bugetele comunităților și bugetul statului așa cum au vrut. Cred că în mare măsură aceste lucruri nu vor mai fi posibile.
Pentru a păși învingători în noua lume, pesediștii ar trebui să treacă la dărâmarea idolilor. Dacă Ponta nu va fi sprijinit de o majoritate consistentă, el poate oricum duce lupta mai departe. Dacă va fi o majoriate conservatoare ea va pierde oricum,
va fi îngropată sub dărâmături.

Victor Ponta trebuie așadar să nu rateze ocazia de a fi primul dintr-o nouă serie, nu ultimul dintr-o serie veche. El știe că în Marsul cel Lung au pornit 90.000, au ajuns 7.000, dar au învins.

Bibliografie
Psalmul 135:15-18 “Idolii neamurilor sunt din argint şi aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti. Au gură, dar nu pot grăi, au ochi, dar nu pot vedea, au urechi,dar nu aud, au nas, dar nu au suflare în nările lor. Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit, toţi cei ce se încred în ei.”

Articol preluat de pe blogul lui Vasile Dancu

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Romania PSD-ului…m-am lamurit cum arata! Haideti sa vedem cum arata Romania lui Florian PITTIS!

    “Nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc”. Oare?

    Genial aforism (exprimat in 2 versuri) al regretatului Florian PITTIS, in contextul halucinant al iesirii (iluzorii) din comunismul triumfator si, implicit, din enervanta “iepoca de aur”.
    Genial pentru ca el incerca, la inceputurile chinuite ale “democratiei originale” romanesti, sa stapaneasca hoardele de trogloditi manipulabili si chiar manipulati de maleficul Ion ILIESCU, asmutiti cu tarnacoape si cazmale impotriva oricui nu era tuns regulamentar si avea aerul unuia care gandeste, nu munceste!

    Ei bine, dincolo de incercarea magistrala a lui PITTIS de a lamuri cercopitecii bipezi care urlau pe strazile Bucurestiului “noi muncim, noi nu gandim!”, cele 2 versuri se vor fi vrut, probabil, un punct de plecare (in sens kantian, gnoseologic) pentru o societate dezirabila, in versiunea MERITOCRATIEI. Era si normal ca multa lume (prea putina insa…si asta s-a vazut in toti acesti 22 de ani!) sa-si doreasca reinventarea societatii romanesti prin promovarea unor valori autentice, independente de lungimea parului, independente de tipul de muzica preferat (evident altul decat muzica populara!), independete de orice alte aluzii, evident tembele, subversive, meschine si neavenite proferate de trogloditii/parvenitii vremii!

    Mare dezamagre, iata, dupa 22 de ani…Valorile aitentice, capabile sa se (auto)valideze in spatiul public, nu numai ca nu conteaza in anomia schizoida a Romaniei actuale..dar ele sunt brutal ridiculizate, sunt puse la infinit sub fatidicul semn al intrebarii, sunt condamnate la izolare ca si cum ar fi vinovate pentru marasmul actual si lipsa totala de perspective. Criteriile pe care se sprijina astazi potentatii vremii – dusmani ai gramaticii, ai logicii si ai bunului simt – sunt cu totul altele: smecheria, tupeul, agresivitatea primara, promovarea lingailor, a sfertodoctilor, promovarea si premierea (cu bani multi si posturi de o importanta capitala) a spagarilor, nepotilor, nepoatelor, curvelor, delatorilor de tot felul, impostorilor.

    Romania visata (pe versuri) de PITIIS nu este si nu cred ca va fi vreodata o MERITOCRATIE! Cel mult va ramane o combinatie bizara, in proportii variabile si aleator distribuite de CLEPTOCRATIE, PARTITOCRATIE, PLUTOCRATIE. Ori ,in conditiile acestea, draga PITIIS, nu numai ca nu conteaza lungimea parului, dar nici pe atat nu conteaza cat si cum gandesti! Conteaza orice altceva, fara nici o legatura cu ceea ce ai gandit tu, eu sau ceilalti minoritari romani, din tara sau de aiurea, penru care INCA mai e important cat si cum gandesc!

  2. estu spune:

    Domnule Dancu, glumiti.
    ce e PSDul, partid de stanga? hai dom’le, sa fim seriosi! Ati fost si sunteti partidul mafiei, al impostorilor, al ticalosilor. Sunteti cancerul societatii romanesti.
    ce drac de masuri de stanga ati luat? ce ati construit, ce ati protejat? totul a fost ptr functiile si averile voastre. Totul la voi e demagogie, populism desantat, prostie si cinism.

    Si asta va spune un om cu puternice convingeri de stanga. Unul care o duce bine si in societatea actuala dar care-i intelege multiplele si gravele probleme strcuturale.

    Nu ati fost, nu sunteti si nu veti fi de stanga. Sunteti doar mafioti, sunteti doar niste impostori.

  3. Luk spune:

    Impresionant, domnule Dancu.

    Felicitari!

    • cinic spune:

      intr-o dezbatere intre politologi, argumentele sunt interesante. Eu, ca fiinta din vulg, cred ca scopul ORICARUI partid e sa guverneze. Chiar crede dl.Dancu ca Ponta poate guverna, in lumina declaratiilor facute? Atac la adresa bancilor (presupun ca va aduce Ponta bani de acasa si nu are nevoie de banci), atac la adresa FMI (ce face cu acordul existent inj caz de atac la leu?), atac la adresa imperialistilor americani, RESPINGEREA legii camatariei, RESPINGEREA modificarilor la asistenta sociala s.am.d. Crede dl.Dancu ca se poate guverna astfel, adica intr-o risipa IMEDIATA si NEMARGINITA, in afara regulilor UE si CE, etc? Teoria ca teoria, practica guvernarii ne omoara!

      • @cinic spune:

        Corect, cu amendamentul ca FINALITATEA GUVERNARII TREBUIE SA FIE BINELE PUBLIC, NICIDECUM EXACERBAREA, IMUNIZAREA SI PERPETUAREA LA INFINIT PRIVILEGIILOR DE CASTA sub pulpana unui partid!

        Ori, din pacate, cred ca este evident pentru toata lumea ca ceea ce s-a intamplat dupa Decembrie 1989 tocmai asta a fost: CLEPTOCRATIE, PARTITOCRATIE, PLUTOCRATIE, nicidecum DEMOCRATIE.

        Daca se pricep DE MINUNE la ceva, apai la (AUTO)DECREDIBILIZARE, PE TOATE PLANURILE, romanii se pricep ca nimeni altii! De la DEMOCRATIE la INVATAMANT, de la PROMOVAREA VALORILOR AUTENTICE pana la JUSTITIE, TOTUL, DAR ABSOLUT TOTUL A FOST DECREDIBILIZAT/DEMONETIZAT in Romania!

        Gratie, evident, bravilor romani!
        Sa le fie de bine!

  4. Emil spune:

    A trebuit să vă scoată Geoană din politica activă ca să aveţi aceste revelaţii despre Ion Iliescu?

    • @Emil spune:

      Geniala observatia! :)

      Cu alte cuvinte…cand esti la borcanul cu miere (al puterii)…nu-ti dai seama ca mierea e acra, constati asta dupa ce “ai fost scos din politica activa”! Pana atunci, mierea e al naibii de dulce, si zaharisita pe deasupra1 Si, ce sa vezi, mai constati ceva: ca si strugurii sunt acri!

      Mda, mari caractere PSD-istii astia, chiar si cei “scosi din politica activa”

      NO COMMENT!

    • Emil spune:

      …cu atât mai mult cu cât este vorba de chestii extraordinar de grave la adresa lui Ion Iliescu, asta se deduce din ceeace însăşi dumneavoastră scrieţi, domnule Dâncu. Nu vorbim de bălării propagandistice pesediste despre “dictatorul” Băsescu, miştocăreli ieftine şi misogine despre Udrea sau aluzii la succesurile lu’ europarlamentara a mică.
      În condiţiile astea, reiau întrebarea, ce aţi mai căutat în PSD, partidul ăla, cum îi spuneţi “al unui lider cu o legitimitate trucată” atîţia ani? L-aţi săpat cumva din interior, cum au mai săpat, cică, unii, pecereul?

  5. cita spune:

    Domnule Dancu, expunerea dvs pare extrasa dintr-o carte scrisa pentru a reda incredere trupelor demoralizate si slabite!
    Vorbiti despre Victor Ponta de parca ar fi altceva decat un baietas de curte pus acolo sa fie cuminte, sa mai faca cate o gluma a la Nastase si…cam atat! O fi el mandru dar mandria nu e un sfetnic bun!
    Pai daca schimbarea sta in Ponta…vai de PSD. Va puneti nadejdea in el ca sa debaraseze PSD.ul de greii trecutului? Nu va e clar ca greii astia nu pleaca decat cu picioarele inainte?
    Din nefericire nici o figura demna nu se arata!
    Romania trece prin toate astea pentru ca asa a decis! Frica de nou ne-a paralizat.
    Daca tot ne-ati pus un pasaj din Psaltire va invit sa nu ocoliti Exodul din Vechiul Testament!
    Pare ca nimic bun si nou nu vine in popoarele oropsite inainte de 40 de ani! E lung razboiul! Poate sa fie un inceput, nu neg, insa ca Ponta sa aiba forta sa urneasca balastul PSD.ului eu nu sunt asa de optimista!
    M-as bucura totusi sa aveti dreptate!
    O seara buna

    • bladd spune:

      Victor Ponta, cavaler al reformei? Un scenariu SF, bine scris. A nu se confunda insa cu realitatea.

  6. M. Constantin spune:

    Ce sta sa ne spuna ochiul sticlos, privirea fixa a “monseniorului” Sova?

  7. Alin Vara Alin Vara spune:

    Bizar final. Am ajuns sa il luam pe Mao drept model?

  8. MariusP spune:

    Prea tarziu Domnule Dancu. Prea putin si prea tarziu. Dumneavoastra de ce nu l-ati infruntat pe Iliescu cand erati activ in PSD? Acum, cand e un biet bosorog de 81 de ani care se agata de putere cu vlaga care i-a ramas, acum e usor sa dati in el cu totii. Acum e usor sa recunoasteti ca e criminal. In urma cu 10 ani sau in urma cu 20 de ani de ce nu ati spus asta? Foarte mare parte a raului care domneste acum in Romania i se datoreaza lui Iliescu. De ce nu i-ati spus sa plece si sa ne lase in pace dupa ’89? Hai sa nu fi reusit in ’89, dar puteati sa il dati la o parte in ’92 si sa faceti ceva pentru tara. Tot ce ati facut a fost sa pastrati vechii nomenklaturisti pe functiile-cheie, ca sa poata fura in liniste si sa-si asigure viitorul lor si progeniturilor lor. Iar acum veniti cu tupeu sa ne spuneti cine e Iliescu. Ei bine, aflati ca stiam si fara sa ne spuneti dvs. Ce trebuia sa faceti dvs. era sa luptati sa ne fie tuturor mai bine atunci cand ati putut face asta. PSDul NU VA MAI FI CREDIBIL NICIODATA!!!! iar Ponta e un motiv in plus (daca mai era nevoie) ca sa nu votam niciodata acest partid format din fostii comunisti care au inapoiat Romania cu zeci de ani fata de alte tari din Europa, chiar si din blocul comunist.
    Asa ca va rog eu sa ne mai lasati cu revelatiile tarzii. Ponta NU este o alternativa pentru Romania. Daca o sa castige Ponta/USL alegerile, chestia asta o sa provoace un nou val de emigrari. Si cam atat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Dancu


Vasile Dancu

Profesor universitar Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)