Home » Reactie rapida » Citesti:

Atentatele de la Paris , islamismul şi războiul civil global

Ioan Stanomir noiembrie 17, 2015 Reactie rapida
21 comentarii 5,135 Vizualizari

Atentatele de vineri seară de la Paris sunt semnul, tragic, al intrării într-o nouă vârstă istorică. Se simt în aer emoţia şi neliniştea ce au anticipat anii 1914 şi 1939. Crimele comise de Statul Islamic sunt expresia unei patologii ale cărei simptome erau vizibile de ceva timp. Asasinarea ziariştilor de la “Charlie Hebdo” a făcut parte din această serie de evenimente ce anunţa un teribil val de ură şi de barbarie.

O dată cu seara de vineri, Parisul şi intregul Occident se trezesc la realitatea unei confruntări globale ce nu mai cunoaşte graniţe şi care va înghiţi, rând pe rând, naţiuni şi destine. Departe de a fi un fenomen îndepărtat, Statul Islamic se află mai aproape de noi decât credem. Prin miile de soldaţi fanatizaţi care se întorc spre Europa, el deţine un cap de pod care devine, cu zi care trece,din ce în ce mai solid.

Ca şi la 11 septembrie 2001, statul modern se află faţă în faţă cu teribila dilemă morală a luptei cu acest inamic invizibil şi amoral. Declararea stării de urgenţă, atacurile aeriene purtate împotriva cartierului general din Siria, acţiunile poliţiilor belgiene şi franceză sunt dovada gravităţii fără precedent a clipei de faţă. Miza zilelor şi anilor care urmează este menţinerea unui civilizaţii, a unei mod de viaţă întemeiat pe libertate şi pe liber-arbitru. Nu este aici un exerciţiu de retorică excesivă, ci transcrierea unui sentiment de urgenţă, etic şi intelectual.

Statul Islamic

Atentatele de la la Paris spulberă iluzia capacităţii de a ingrădi această entitate monstruoasă, fără un angajament militar de durată. Spre a folosi un vocabular familiar dreptului internaţional, Statul Islamic este un inamic al întregii umanităţi. El ameninţă, direct şi indirect, fundamentele ordinii globale.

În Siria şi în Irak, acolo unde s-a consolidat teritorial, Statul Islamic pune în operă propria sa utopie politică. Teologia salafistă, ce este legitimarea sa, oferă alibi pentru un experiment de o barbarie teocratică fără precedent. În maniera sa, ce uneşte premodernitatea şi rafinamentul propagandei, Statul Islamic realizează o operă de educaţie globală. El pune în mişcare un mecanism ce are o vocaţie universală. Califatul este avatarul local al unei ambiţii de remodelare antropologice.

Prin misiunea pe care şi-o asumă, califatul subminează tot edificiul etatic al Orientului Mijlociu. Prin abolirea graniţei dintre secular şi sacru, prin recursul la o retorică a convertirii şi jihadului, Statul islamic pune în chestiune tot ceea ce i se contrapune, juridic şi politic. Regimurile mai mult sau mai puţin moderate care se află în această regiune sunt, pentru Statul islamic, o expresie a ereziei- tratamentul rezervat pilotului iordanian luat prizonier este un exemplu de o cruzime ultimă.

Teritorializarea Statului Islamic este o strategie înşelătoare. Căci vocaţia sa nu se limitează la decuparea unui segment smuls unor state prăbuşite. Revendicarea de la Califat nu este întâmplătoare. Ea trimite la voinţa de a extinde stăpânirea sa peste toţi necredincioşii. Strategia de exterminare a minorităţilor religioase din Irak ilustrează această dimensiune criminală care îl defineşte de la naşterea sa.

Statul Islamic este farul dinspre care radiază mesajul acestei religii politice. Unind wahabismul şi salafismul, islamismul din zilele noastre are în acest stat criminal un centru de operaţiuni şi o sursă de inspiraţie. Simpla sa existenţă pare să confirme posibilitatea unei politici a adevărului integral. Zelul său misionar nu este mai puţin redutabil. Radicalizarea convertiţilor occidentali este măsura succesului său. Cariera unui asasin cu sânge rece ca “Jihadi John” este semnificativă. Religia politică a islamismului îşi are propriul său panteon de martiri.

Islamismul oferă mai mult decât adrenalina luptei. El permite musulmanilor care i se alătură să stabilească ordine în acest univers de nuanţe care este viaţa modernă. Tabloul se desenează, simplu, cu inamicii care trebuie exterminaţi. Lectura literală coranică le acordă acestor indivizi sentimentul de a fi parte dintr-o comunitate de aleşi.

Din toate aceste raţiuni, Statul Islamic se cere atacat şi lichidat. Eliminarea bazei sale teritoriale este unica garanţie a pacificării şi restaurării normalităţii. Acest edificiu canceros nu mai poate fi tolerat în corpul umanităţii. Statul Islamic trebuie înfruntat, decisiv.

Inamicul din interior

Atentatele de la Paris au indicat existenţa unui tipar de radicalizare prezent deja şi în crimele din ianuarie. Planificarea este realizată pe teritoriul Statului Islamic,dar agenţii care pun în operă barbaria sunt cetăţenii occidentali, francezi şi belgieni. Acesta este simptomul acelui război civil global în plină desfăşurare. După pelerinajul războinic, urmează faza atacului împotriva propriilor naţiuni.

Islamismul este cu atât mai redutabil cu cât dispune de sprijinul unei intregi societăţi paralele occidentale, societate din care se recrutează luptătorii şi ideologii săi. De la Imamii ce predică ura la reţelele de socializare ce exaltă martiriul, Occidentul este străbătut de acest labirint. Radicalizarea nu este un accident, ci parte din efortul de consolidare şi de regenerare al acestui univers subteran. Din când în când, acest univers subteran devine vizibil. Atacurile verbale salafiste împotriva “ decadenţei “ occidentale, visceralitatea antisemitismului ( legitimat, în ochii stângii progresiste, de solidaritatea cu Palestina) , toate acestea probează vitalitatea unui mediu ce se defineşte prin ostilitatea implacabilă faţă de statul secular.

Cetăţenia este veriga absentă, cea pe care o elimină islamismul din decorul cotidian. Cei ce aderă la această religie politică renunţă la patria lor, spre a îmbrăţişa o nouă patrie, aceea a Califatului. Un cult al morţii se ţese în jurul celor care se ridică împotriva compatrioţilor lor. Temeliile statului democratic şi secular sunt înlocuite cu edificiul salafist. Iată ceea ce revelă atentatele de la Paris. Războiul impotriva naţiunii este pornit, în numele mântuirii divine.

Şi dacă Statul Islamic este expresia teritorială a barbariei islamiste, această societate paralelă ce se dezvoltă în Occident, sub semnul fanatismului, este inamicul din interior: ambii actori sunt definiţi prin respingerea, globală şi directă, a valorilor noastre. Ceea ce este , pentru noi,o crimă devine, în ochii prozeliţilor lor, devoţiunea martirului.

A negocia principiile care ne definesc ar fi nu doar laş, ci şi suicidar. Libertatea de expresie şi de conştiinţă nu au loc în acest univers modelat de islamism. Egalitatea între bărbaţi şi femei, demnitatea umană, libertatea alegerilor- toate acestea dispar, sub atingerea barbariei. Rezistenţa este o manieră de asumare a decenţei.

În acest timp al războiului civil global, inamicul poate avea multe feţe, mii de deghizamente şi strategii rafinate. Dincolo de toate acestea, se află un singur chip, uşor de întrevăzut pentru cei ce posedă luciditatea curajului intelectual- este imaginea barbariei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. xolv spune:

    Sa nu uitam ca Occidentul are 60 de ani de esecuri militare in Africa si Asia. Cum va fi altfel de data asta ? Nici mama armatelor moderne nu se pot opune recrutilor nelimitati din cei 1.4 mld de sunniti. In rest proiectul merge inainte. Spre califatul saudit si spre atragerea Europei in razboiul Israeului.

  2. Uhm spune:

    Excelent articol, foarte bine sintetizata si reprezentata actuala situatie geopolitica.

  3. Despera spune:

    un articol frumos,multumim.

  4. gigi spune:

    Foarte adevarat si bine punctat. Dar daca impotriva cristalizarii fizice, ISIS, se poate lupta, cum facem cu milioanele de potentiali radicalizati din sanul Europei?

  5. Grigore spune:

    Salut Ioane,

    Am fost colegi de scoala generala, chiar daca eu sunt mai mic. Tata care a lucrat la Editura Academiei se cunostea destul de bine cu tatal tau. Apreciez analizele tale, mai ales atunci cand esti pe terenul dreptului constitutional…si nu numai. Legat de ceea ce ai scris mai sus, sunt pertinente judecatile tale in privinta SI. Rugamintea mea este sa nu cazi si tu, ca atatia altii, in plasa ipocriziei si a minciunii consimtite colectiv…PROBLEMA CEA MAI MARE ESTE CA MUSULMANII DIN EUROPA SUNT DIN ACEEASI PLAMADA SPIRITUALA CA SI SECATURILE ALEA DIN CALIFAT, DOAR CA AU PASAPOARTE UE. FRANCEZII TREBUIE SA IA MASURI EXTREME SI SA UITE PENTRU MULTA VREME DE VALORILE DEMOCRATIEI, ALTFEL VOR DISPARE!!! Vorba fostului prim-ministru algerian Boumediene, “sulitele islamului in Europa sunt tocmai burtile femeilor musulmane insarcinate…”
    Numai bine!

    • Falstaff spune:

      “PROBLEMA CEA MAI MARE ESTE CA MUSULMANII DIN EUROPA SUNT DIN ACEEASI PLAMADA SPIRITUALA CA SI SECATURILE ALEA DIN CALIFAT,…” – Adica, daca va inteleg bine, dvs si Ioan Stanomir, caruia-i cunoasteti tatal, cu care ati frecventat aceeasi scoala, etc., considerati ca aveti aceeasi “spiritualitate” ;) ?

    • ion adrian spune:

      Si aici repet de a spus presedintele Basescu: nu toti ba chiar o minoritate dintre musulmani sunt teroristi dar toti sau aproape toti teroristii din Europa indiferent de etnie sunt musulmani. PUNCT.

      • Mihai spune:

        Mai putin ETA (bascii) si IRA (irlandezi), nu?
        Plus ca mai erau ceva grupari teroriste de stanga prin Italia si Germania, dar nu mai stiu cum le zice.

  6. Ela spune:

    As fi preferat sa aflu ca am desconsiderat adversarul, ca i-am nesocotit capacitatea de expansiune si forta distrugatoare, ca ne-am inselat in desemnarea principalilor dusmani ai civilizatiei noastre…
    Ar fi insemnat ca am inteles partea noastra de vina, si ca vom actiona in consecinta, adica, in niciun caz ca pana acum!!!
    Nu ajunge sa admitem ca suntem in razboi, trebuie sa-l si facem, si sa-l facem astfel incat sa-l castigam! Pentru asta, trebuie sa inovam…
    N. Sarkozy a propus luni, 16.11 (jurnalul de la ora 20, pe TF1) cateva puncte de strategie, concrete si foarte pertinente, ramane de vazut daca ego-urile unora si altora vor accepta sa ia lectii de la el…
    Unii observatori, a caror opinie o impartasesc si eu, considera ca propunerile sale sunt remarcabile, fiind singurele care raspund unei preocupari majore, des intalnite in lumea occidentala, si anume sa se actioneze eficace si decisiv, evident, DAR fara sa se incalce principiile si valorile noastre fundamentale!
    Altfel spus, “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” da, dar reinterpretate, ca sa nu ramanem cu totii orbi si stirbi ;)

  7. Osiris spune:

    -ISIS a fost in categoria ”baietiilor buni” pana la intrarea in Irak . A cui a fost creatia ISIS ? Cine a finantat aceasta organizatie ? Sa nu fim ipocriti si sa nu ne facem ca nu stim de cine au fost ( sau sunt ! ) finantati…..
    –Problema Frantei nu este ISIS , nu este in Siria , problema este in Franta
    – poate ar fi timpul sa renuntam la aceste aberatii stangiste ca multiculturalism ,corectitudine politica , discriminare pozitiva , toleranta ( pseudo-toleranta ) , etc
    –daca am fi prieteni si am fi , la o bere , la o terasa , inclin sa cred ca ati fi reticent fata de varianta oficiala WTC 2001……

    • Relativ neutru spune:

      Nu va impartasesc parerea despre 2001. De mult ori prostia si incompetenta explica mai bine un esec decat nu stiu ce conspiratie subtila.
      Sunt de acord cu dumneavoastra la ideea ca problema Frantei este acasa. As spune ca e treaba lor, dar vor s-o exporte si altora: impartim emigranti, vorbesc de nu stiu ce campanie inca nedefinita prin Siria, se imprietenesc iar cu rusii (mie asta nu-mi suna bine niciodata). Si cer solidaritate.
      Cureti Siria de ISIS. Mai departe? Nu faci decat sa pregatesti terenul pentru alta grupare. Intre timp cei care te masacreaza acasa sunt cetatenii tai, pe care ai reusit sa-i integrezi atat de bine incat vrei sa le dai si altora. Parca e atitudinea celui cu HIV care vrea sa-i imbolnaveasca si pe altii.

  8. Nicoleta Bobric spune:

    Acest articol ar trebui tradus in engleza si transmis unor suporturi media occidentale de prestigiu. Chiar daca este scris sub candoarea unei terminologii elevate, proiectia lucida a acestui flagel poate va ajuta, un pic macar , la constientizarea acestui mare rau ce se infiltreaza
    de la o zi la alta. Si asta , in conditiile in care, Occidentul si-ar asuma propriul adevar. Multumesc.

  9. andu d. spune:

    Toate bune si frumoase, problema este ca statul islamic nu poate fi infrant. Cel putin nu cu metodele clasice, nu cu bombe si fronturi de lupta pe teren. Si asta pentru ca daca se va destrama in Siria si Irak el se va reconfigura in alta parte, in orice alt spatiu din lumea musulmana unde este o criza! Lupta va fi de durata si se va stinge de la sine la un moment dat. Sa nu uitam terorismul anilor 70-80, sustinut din umbra de URSS si care pina la urma s-a stins cind s-a destramat… URSS. Atit timp cit avem state gen Arabia Saudita vom avea si miscari de genul statului islamic! Nu trebuie tolerate regimuri extremiste nicaieri in lume, la fel cum nici incercarea de a instaura democratie prin zone ca Afganistan nu merge. Trebuie gasita o cale de mijloc, si culmea aceasta cale a mers in tari precum Siria sau Turcia.

  10. ATENTATE.Interesanta prezentarea, ne confruntam cu situatii tragice si anormale pentru evolutia civilizatiei democratice in Europa. Trezirea la realitate ar fi trbuit sa inceapa din 2001,insa datorita imobilismului politic, suportam cu totii consecintele. In perspectiva, daca dorim o viata normala si civilizata, abordarile vor trebui schimbate radical.

  11. Stelian Ene spune:

    E foarte interesantă istoria Daesh și cum a reușit al-Zarqawi să transforme ceea ce era la vremea respectivă un jucător marginal, facțiunea al-Qaeda din Irak (AQI) într-un ceea ce e azi Daesh. Principala metodă a fost instigarea războiului sectar în Irak și împiedicarea cu orice mijloace a stabilizării politice a țării, instaurarea unei atmosfere de suspiciune sunni-shia prin atentate și masacre în moschei și alte acțiuni ieftine dar de mare impact emoțional și de imagine.

    Realizez că e greu de judecat rațional în asemenea momente emoționale, când toată lumea cere sânge, răzbunare și acțiuni armate. Dar să nu credeți nici pentru o secundă că liderii Daesh sunt surprinși sau indiferenți la răspunsul Franței; este exact logica lor de funcționare din ultimii 13 ani, atragerea într-un război prelungit a cât mai multor actori și legitimarea în ochii susținătorilor ca un jucător statal veritabil care se opune occidentului decadent.

    Atentatele din Paris au fost asociate de retorica “pentru că asta faceți și voi în Siria”. Care va fi efectul unor raiduri aeriene, instrumente imprecise și cu multe victime colaterale ? Exact ce dorește Daesh, noi imagini cu copii morți perfecte pentru aparatul lor de propagandă online. Un răspuns în forță la nivel statal confirmă aspirațiile statale ale Daesh și forțează alinierea musulmanilor care și-au păstrat până acum neutralitatea. Dacă acțiunile vestului nu vor suprima complet Daesh și nu vor instaura un regim stabil în zona Siria-Irak – lucru aproape imposibil sau în orice caz excepțional de scump, judecând după experiența americană – atunci atentatele sunt un mare succes strategic și aspirațiile pe termen lung ale Daesh sunt confirmate: conflict continuu pe perioadă nedeterminată și război global cu toți musulmanii.

  12. michele spune:

    Asa,si? Concret,cum duci un razboi “democratic” cu monstrul pe care singur l’ai nascut? Sau te
    faci ca n’ai habar de cum a aparut SI?Intreaba’i pe americani si mai vezi si ce face coana europa de vreo 60 de ani incoace,mai ales cand are nevoie de fraieri pentru diverse meserii de
    “rahat”.

  13. DanC spune:

    La partea cu ‘Inamicul din interior’ trebuie spus clar fara sa o tot dam dupa deget: combustibilul e ideologia, e Islamul. Care are si parti faine, pozitive, dar are si chestii incompatibile cu lumea moderna.
    Vestul a pornit de la o premiza gresita, W. Bush a inceput cu prostia ca Islam = Religion of Peace. Nu e. Coranul le cere sa supuna/omoara necredinciosi, sa omoara evrei, sa trateze femeile ca niste obiecte si sa imite comportamentul unui individ care nu era chiar Fat Frumos. Iar Vestul nu s-a atins, ca nah! e vorba de religia omului. Ba inca s-au si acordat concesii la fiecare pas pt ca era mai simplu sa eviti conflictul si antagonismele.
    Trebuie spus clar: GATA! Nu aveti voie sa pretindeti ca tot ce e in Coran e adevarat si corect. Nu e ok sa cereti legile voastre (sharia) peste legile tuturor. Or fi legile astea de la Alahul vostru, dar se bat cap in cap cu legile din Vest. Si putem sa-l desenam pe profetul vostru, sa mincam porc si sa bem alcool ori de cite ori vrem, iar daca toate astea vi se par asa importante, in loc sa incercati sa ni le impuneti noua, mai bine va duceti inapoi in dictaturile teocratice de unde ati venit!

  14. Incomod spune:

    E fascinant sa urmaresti mediocritatea in actiune… aproape doua pagini de clisee banale, limbaj de lemn, fara a spune de fapt nimic… cat despre intelegerea fenomenului, a cauzelor, nemaivorbind de o concluzie logica… nici pomeneala :) … dar ce conteaza, cand avem un cerc de fani o treapta mai jos pe scara evolutiei si care casca gura extaziati incercand sa retina pasaje sa le repete mai tarziu… :) Nu-i nevoie sa publicati comentariul, e doar un gest de curtoazie, m-ati bine-dispus enorm :)

  15. Adam spune:

    În primul rând ar trebui să înțelegem ceea ce se întâmplă.
    Care credeți că a fost scopul acestui atac terorist de la Paris?
    Nu cumva a fost făcut intenționat să determine o contra-reacție
    de răzbunare violentă și o politică de discrimnare contra musulmanilor.
    care să le aducă apoi teroriștilor noi recruți. De fapt acești teroriști se
    folosesc de instictele primare umane cum ar fi frica, spaima, panica,
    xenofobia, răzbunarea. Dar ca ființe evoluate ar trebui să înțelegem mai bine
    ceea ce se întâmplă și să putem să luăm deciziile optime, și nu
    mă refer numai la Franța. Alții care vor profita de situația creată sunt
    Rusia care acum este `aliată` cu Franța, uitându-se de crimele
    și cuceririle făcute de Rusia în Ucraina. Probabil că se va renunța la
    Shengen și la alte libertăți personale. Apoi probabil ca Marie
    Le Pen și Fronte Nationale vor profita în alegerile locale din Franța.
    Probabil că acesta va lua noi măsuri contra musulmanilor, drept
    rezultat aducându-le proaspeți recruți jihadiști.

    De fapt, pentru cei care v-ați întrebat cum de a reușit un grup mic de
    persoane să creeze și să extindă în sec. VII să extindă Califatul Islamic
    din Franța până în China în doar 100 de ani, trebuie să știți ca au procedat
    cam tot așa. Diferența este că în vremurile acelea nu exista acordul Shengen și nici
    avioane și se călătorea mai greu, așa că au aplicat tactica din aproape
    în aproape. Regate și imperii întregi le-au căzut pradă după ce au fost
    ațâțate de mici grupuri turbulente de musulmani.

    Dar musulmanii atunci ca și acum au profitat și de slăbiciunile celor
    care le stăteau în cale. În primul rând trebuie să ne înțelegem propriile
    greșeli și să nu le mai repetăm, căci altfel după cum spenea Sun Tzi
    înfrângerea este sigură! În primul rând pentru toți cei care merg în Franța
    ceea ce este șocant este numărul mare de musulmani, în special de origine
    Maghrebiană care sunt șomeri, nemulțumiți și izolați de către societate.
    Aceste populații locuiesc la marginea marilor orașe in Banlieu-uri.
    Existența acestor grupuri este însă produsul politicilor franceze în
    Algeria. În 1954, Franța a vrut să păstreze Alegeria drept o provincie
    franceză, a urmat însă `Războiul de independență` și cei care au vrut
    să rămână fideli statului francez au putut să se mută în Franța. Aceștia,
    împreună cu copii și nepoții lor însă nu au fost integrați niciodată și
    nu sunt considerați drept francezi pur-sânge. Astfel de persoane au
    fost formate așa de către Republica Franceză, dar ei reprezintă un
    teren ideal de recrutare pentru teroriști.

    De fapt și `Califatul din Irak și Levant` este de fapt produsul eșecului
    creării unei democrații în Irak (cum a dorit George Bush Jr. când a invadat
    în 2003), și a războiului civil din Siria. Prezența lor în Libia se datorează de
    asemenea unui `Stat Căzut` – Failed State în urma revoluțiilor `Primăverii Arabe` -
    Arab Spring.Toate acestea se datorează neînțelegerii acestei regiuni și a
    populațiilor de acolo de către occidentali. De la Lawrence of Arabia, trimis
    de serviciile britanice să organize și să ridice triburile de beduini arabi la lupta
    contra Imperiului Otoman, înțegerea occidentală a zonei nu a evoluat.
    Mai mult `Califatul din Irak și Levant` se pare că are `prieteni` în locuri
    neașteptate. Vedeți ce spune The Guardian în ediția de azi despre
    simpatia lui Erdogan și a Turciei, aliat central NATO, pentru acest stat terorist

    http://www.theguardian.com/commentisfree/2015/nov/18/turkey-cut-islamic-state-supply-lines-erdogan-isis

    • Adam spune:

      Ca observatie, raidurile din banlieuri-le Parisiene sunt eficiente,
      Se pare ca principalul organizator a atacurilor teroriste de saptamana
      trecuta ar fi fost ucis intr-unul din raiduri. Altii au fost arestati.
      Dar, in sprijinul afirmatiilor mele de mai sus a aparut urmatorul
      articol pe BBC, care denota ineficienta bombardamentelor,
      care nu sunt coordonate direct pe frontul de lupta:

      http://www.bbc.co.uk/news/world-middle-east-34855514

      De fapt cladirile bombardate de francezi in Raqqa fusesera deja evacuate,
      iar rachetele de croaziera rusesti cad prin desert. Luptatorii Daesh-ului
      (`Califatul Islamic din Iraq si Levant`) de fapt stau in mijlocul populatiei
      civile, care este obligata sa le impartaseasca soarta. Sa nu uitam ca victimile
      civile va creste semnificativ numarul `martirilor` si in consecinta va aduce
      noi recruti la cauza lor diabolica.

      O solutie ar fi o actiune terestra, fie limitata fie de anvergura. Spre exemplu
      Franta dispune de trupele de elita ale Legiunii Straine care ar putea fi
      mutate in Siria si care ar putea prelua controlul anumitor zone cum ar
      fi Palmyra. Dar problema s-ar pune ce se va face cu astfel de regiuni
      recapturate de la Daesh – sa fie predate lui Bassar Al-Assad, Luptatorilor
      din `Armata Siriana Libera`, administratie ONU?

      Orice actiune ar trebui planificata si gandita cu atentia in prealabil si in
      cooperare cu celelalte forte locale. Singura armata locala care a obtinut
      succese contra Daesh sunt fortele Siriene, fie in Irak, fie in Siria, si acelea
      cu sprijin aerian American.

      Ramane acum sa vedem ce ne va aduce vizita lui Hollande la Moscova
      de saptamana viitoare si apoi ce va iesi la alegirile din Franta din decembrie.

  16. Dante spune:

    Foarte la obiect articolul doar un mic comentariu. Anume ca extremismul islamist vine in paralel sau odata cu sa zic asa mainstreamul musulman. Tot ce inseamna acesta religie, istoric, religios, teologic, moral si asa mai departe ne arata la o privire atenta esecul, incremenirea intr-o imagine despre lume si om, osificate, fara orizont. Extremismul e doar imaginea cea mai respingatoare a acestei realitati. Civilizatia islamica, care are un moment de varf se prabuseste tocmai incapaciatii de innoire in primul rand spirituale. Mari repere ale islamului cum ar fi Avicenna sau Ben Ghazali sint azi apreciate in spatiul occidental mai mult decit in spatiul lor natural. Scolile de gandire sau de drept reformatoare au sfarsit prin a fi excluse in beneficiul celor rigoriste. Astazi islamul este doar cochilia unei mari civilizatii spirituale care a ratat intalnirea cu substanta vie a lumii. Extremismul islamic prin dorinta sa disperata de a reforma Umma nu e simptomul bolii finale. Islamul azi este o cochilie goala pusa bombastic pe un pedestal foarte subred.

    PS: Revolutia islamica in Iran, raspandirea si inflorirea salafismului saudit, comunitarismul din sanul unor societatii au fost posibile cu naiva complicitate a unei elite occidentale cazute intr-o forma de utopie post-coloniala a carei faliment pare evident.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)