Home » Educatie »Reactie rapida » Citesti:

Bacul, tichia de perle a ministrului

Cristina Tunegaru iunie 29, 2015 Educatie, Reactie rapida
16 comentarii 2,118 Vizualizari

Cu o zi înainte de proba scrisă la Limba și literatura română a examenului de bacalaureat, ministrul Educației afirmă cu hotărâre, într-o emisiune televizată, că subiectele de anul acesta sunt de dificultate medie și că baremul va fi lipsit de obișnuita corectare subiectivă.

Mai mult, întrebat fiind de ce elevii sunt taxați la examene atunci când îndrăznesc să iasă din tipare, domnul ministru vorbește despre câțiva olimpici internaționali care dovedesc că învățământul românesc te îndeamnă să ieși din tipare. Interesant este că ministrul Educației evită să răspundă la o întrebare fundamentală care macină acest sistem de ani buni, preferând să aducă iarăși în prim plan pe elevii excepționali, care ar fi reușit sa facă performanță în orice situație. Dacă ministrul refuză să admită problemele de funcționare ale sistemului de educație, dacă dumnealui consideră că în acest moment o reformă educațională este deja în derulare, așa cum el însuși a afirmat, cum am putea ieși din această buclă a aruncării gunoaielor sub covor?

Când, cu câțiva ani în urmă, Funeriu a scos la iveală murdăria, prin supravegherea video a examenului, reacțiile tuturor au fost de indignare. Iar consternarea tuturor s-a întors asupra ministrului care a stricat cumva mașina românească de producere a unor tineri valoroși. Din acel moment, bacalaureatul este un examen de temut pentru care elevii ar trebui să piardă mult timp „învățând” idei de-a gata, opinii critice, abordări mai mult sau mai puțin celebre ale unor texte literare.

Conținutul subiectului

În mod cert, pentru acest examen nu e nevoie să citești poeziile, proza scurtă, romanele sau textele dramatice ale autorilor canonici și să formulezi un punct de vedere argumentat cu privire la acestea, ci să reții celebrele comentarii, căci ele sunt soluția unei note de promovare. Prin ele, poți și tu, elevul, să ascunzi lipsa lecturilor și a experienței redactării unor eseuri. Subiectele, așa cum sunt formulate acum, necesită o aprofundare demnă de un specialist a textelor literare și a istoriei literaturii românești.

Subiectul pentru absolvenții profilului real începe cu un text dramatic pe baza căruia sunt formulate nouă cerințe ce vizează vocabularul, explicarea cratimei și a semnelor de punctuație, aplicarea unor elemente de teorie literară (trăsăturile operei dramatice, mijloace de caracterizare a personajului, rolul indicațiilor autorului). Cu excepția ultimului exercițiu asupra căruia mă voi opri mai târziu, nicio cerință nu necesită o reflectare, o trecere a textului prin propria conștiința, un oarecare grad de creativitate. Cerințele toate sunt repetări ale unor modele consacrate a căror rezolvare înseamnă o reluare a ideilor date de-a gata. Ultimul exercițiu al acestui subiect se pretează la o analiză demnă de un absolvent de litere și nu cere o interpretare personală, ci una stilistică.

Subiectul al doilea, singurul unde elevul are o oarecare implicare, limitată și aceasta, cere un text argumentativ cu privire la importanța practicării unui sport la orice vârstă. Însă, la clasă l-ai citit și comentat pe Miron Costin și cronicarii moldoveni, ai trecut prin toată literatura română și nimeni nu te-a întrebat vreodată ce crezi despre orice subiect al realității concrete.

Ultimul subiect constă într-un eseu care în aparență are o cerință ușoară. Însă nu este vorba de caracterizarea unui personaj dintr-un text narativ studiat, ci de prezentarea particularităților de construcție a unui personaj dintr-un text narativ de Creangă, G. Călinescu sau Marin Preda, urmărind:

  • prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului, prin raportare la conflictul din textul narativ;
  • evidențierea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două episoade comentate;
  • ilustrarea a patru componente de structură, de limbaj, de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului;
  • susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului.

Acest subiect presupune o analiză stilistică a textului literar, observarea particularităților de construcție a personajului literar la autorul ales. Nu e un exercițiu de caracterizare a personajului, ci de analizare a textului narativ din perspectiva unui personaj, pornind de la personaj. Este un exercițiu foarte dificil, căci personajul trebuie privit în toate aspectele sale în raport cu tema textului, conflictul, compoziția, structura, limbajul textului.

La profilul uman, subiectul al doilea cere scrierea unui text argumentativ despre rolul scriitorului în societate, în timp ce ultimul subiect, redactare unui eseu care evidențiază relația dintre două personaje aparținând unui roman interbelic.

Cu ce îl ajută pe tânărul absolvent de mâine cunoașterea tuturor acestor idei, acestor aspecte complexe demne de un filolog și scrierea unui eseu pornind de la text pe care nu-l are în față? Ce demonstrează răspunzând tuturor acestor cerințe?

Rezultate prevăzute

Încă o dată și anul acesta vom auzi, vom citi și ne vom amuza pe seama perlelor de la examen, vom acuza și această generație de lipsă de pregătire, ne vom simți superiori în raport cu mulți dintre tineri când vom vedea notele lor proaste. În mod straniu, perlele devin aproape o bucurie. Ceea ce trebuie să nu uităm este că notele sunt de fapt pentru sistemul de educație și pentru ministrul care astăzi decide să ascundă hibele majore ale educației românești. Acest examen are subiecte demne de un istoric literar și țelul învățământului de masă nu este acela de a forma specialiști la orice disciplină. Ceea ce nu trebuie să uităm este că subiectul de astăzi distruge destine. Domnule ministru, sistemul de educație va promova anul acesta?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. Anca spune:

    Nu ca as avea vreo urma de respect pentru minister, dar intreb si eu – cum ar trebui sa arate, concret, un subiect la romana? Pana la urma, se poate argumenta ca toata literatura e ceva destul de inutil.

    Am avut ocazia sa vad subiecte de bac la literatura germana din landul Baden Württemberg. Sunt construite cam in acelasi fel ca cele de romana de la noi.

    Nu le cere nimeni elevilor sa scrie lucrari de filologi. Dovada ca exista totusi destul de multi care se descurca onorabil. Nu mi se pare totusi ok sa coboram stacheta tot mai jos pe principiul “la ce le foloseste”?

    • Chiar eu spune:

      Aveti acele subiecte traduse din germana. Ar fi interesat de comparat; poate si subiecte din alte tari unde exista echivalente pentru Bacalaureat.

      • Anca spune:

        Iata:

        “Don Carlos” de Friedrich Schiller. Interpretati si analizati fragmentul din drama. Explicati, pornind de la rezultatele interpretarii, intr-o analiza comparativa cum a fost tratat subiectul iubirii nefericite in alta opera literara.

        Eseu argumentativ pe baza unui text: analizati modul in care autorul Friedrich Christian Delius (discurs despre extindere UE din 2005) si-a dezvoltat pozitia intr-o structura argumentativa. Luati in considerare mijloacele verbale folosite. Explicati pozitia autorului fata de functia artei si literaturii in societatea de azi.

        Nu mi se par cu nimic mai simple decat cele de la noi. Singura diferenta e ca in germana formularea e ceva mai putin lemnoasa. Un alt subiect cerea analiza unei poezii de Durs Grünbein, unul din poetii cei mai dificili din literatura germana contemporana, si, de asemenea, comparatia ei cu alta poezie tratand aceeasi tema.

        • Chiar eu spune:

          Multumesc! Din ce scrieti dumneavoastra, pare ca subiectele sunt pe texte la prima vedere (sau orixcum subiectele includ si textul). La noi genul asta de subiecte, cu texte reprezentand romane intregi, imping la toceala. M-am uitat si pe subiectele Bacalaureatului francez: http://www.bacdefrancais.net/ecrit/annales-ecrit.php
          Si acolo sunt prezente textele de comentat si subictele sunt OK, fara atata teorie literara: “ilustrarea a patru componente de structură, de limbaj, de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului(“ex, ….relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, perspectiva narativa,… registre stilistice)”?!?!? Nu e totusi cam mult!

          • Ioana spune:

            Toti autorii canonici germani se studiaza in liceu, printre care si Schiller. Am vazut manuale de liceu de literatura germana, sunt foarte pretentioase. Elevilor li se cere sa fi citit cel putin una din operele fiecarui autor canonic. In exemplul dat de mine, doar subiectul II cuprinde un text la prima vedere. Drama lui Schiller se presupune a fi citita si cunoscuta de fiecare absolvent. :)

            Si da, elevii germani trebuie si ei sa toceasca, sa stie teoria referitoare la curentele literare, sa cunoasca figuri de stil si altele asemenea. Diferenta majora consta in aceea ca, pe parcursul liceului, li se cere constant sa invete si sunt sanctionati drastic daca nu o fac. La noi, in schimb, e mult mai lejer si copiii ajung la examenele majore fara sa fie, de fapt, constienti de necesitatea unei anumite exigente si discipline de invatare si de lectura.

            • Mihai_ spune:

              Ceea ce urmeaza nu are neaparat nevoie cu bacalaureatul….

              Dupa ce am terminat facultatea, am citit (mai intai din intamplare) pe Schiller. Mi s-a parut cu mult peste unii scriitori romani care se studiaza in liceu. Atunci m-am gandit ca ar fi interesant daca fiul meu va studia in liceu Schiller si poate inca 4-5 scriitori europeni (chiar si la mate-info). Probabil va fi dificil de ales. Si mai dificil va fi sa se puna degetul pe 4-5 scriitori care sa fie inlocuiti. De exemplu eu as alege cronicarii si pe George Cosbuc.

              Ar fi interesant de auzit parearea unor profesori de limba romana.

            • Chiar eu spune:

              Daca textul din primul subiect nu este dat, la ce se refera “Interpretati si analizati fragmentul din drama.”? Care “fragment”?

    • Marius Lazarescu spune:

      Afirmatia ca “toata literatura e ceva destul de inutil” este departe de intentiile autoarei acestui text. Va rog sa va argumentati afirmatia si sa precizati in ce limba ati compus-o.

  2. Chiar eu spune:

    Nu am fost de acord cu parerea dumneavoastra din articolul privind evaluarea nationala, dar in legatura cu bacalaureatul la limba romana va dau dreptate. M-am uitat peste subiectele pentru profilul real (si uman). In afara de subiectul al II-lea, si parti din subiectul I care par OK, restul cerintelor mi s-au parut destul de grele pentru un absolvent de liceu. Am vazut pe anumite site-uri (ex. gandul.info) ca unul dintre subiecte ar fi o caracterizare a unui personaj. Pai cum bine ati mentionat si dumneavostra e mult mai mult decat o simpla caracterizare este “prezentarea particularităților de construcție a unui personaj”. Daca dai asa ceva la Bacalaureat la profilul real (dar si uman), la facultatea de litere ce subiecte mai propui?

  3. DanT spune:

    Nu sunt profesor de romana, dar pot sa-mi dau cu parerea: azi am fost asistent la Bac (profil Uman), iar elevii pareau stapani pe subiecte.
    Iar candidatii de la liceul meu (Colegiu Tehnic) mi-au spus ca subiectele au fost usoare.//

    Altceva voiam sa zic, referitor la ideea “Cu ce il ajuta pe tanarul absolvent…, ce demonstreaza…?”
    Mie mi se pare ca problema e pusa gresit. Din matematica de liceu, nu cred ca am folosit dupa absolvire nici macar ecuatia de gradul II. Dar studiind matematica mi-am dezvoltat capacitatea de a rationa. E ca atunci cand rezolvi rebusuri sau joci sah. Aparent nu iti foloseste la nimic, dar gandirea se dezvolta.
    Asa e si cu alte materii. Probabil ca absolventii nu vor folosi in viata nici 10% din informatiile dobandite la romana, chimie, fizica, istorie, biologie etc. Dar nu e vorba de pierdere de timp sau de munca in zadar. Daca invata la aceste materii elevii isi dezvolta capacitatea de analiza si sinteza, memoria, etc.
    De-aia e diferenta intre un absolvent de liceu si unul cu 4 clase. Nu pentru ca primul stie ca sarpele e reptila si ca Stefan cel Mare i-a batut pe turci la Vaslui, ci pentru ca a invatat sa gandeasca.

    • Cetatean spune:

      Dupa cum toata lumea stie :-) , primul pas pentru rezolvarea unei probleme este admiterea faptului ca acea problema exista. Scoala romaneasca se bazeaza pe memorare mecanica, nu pe dezvoltarea abilitatilor, pe intelegerea notiunilor, fenomenelor. De asemenea, materia este supradimensionata. Cantitatea totala de cunostinte (toate materiile) trebuie sa fie astfel stabilita incat sa poata sa fie asimilata de catre elevi, fara a-i demotiva (prin supraincarcare – imposibilitatea aprofundarii materiei). Scoala romaneasca distruge motivatia copiilor de a invata si le consuma tot timpul (celor care se incapataneaza sa “invete”) cu memorarea de cunostinte inutile. Din aceasta cauza, obtinerea unei diplome (atestare formala) devine singurul obiectiv pentru majoritatea tinerilor romani.

      Motivatia cea mai importanta este cea data de dorinta de a cunoaste si nu cea legata de recunoasterea sociala. Adica nu trebuie sa memorezi informatii pentru a face parada de cunostintele pe care le ai, ci pentru ca iti folosesc la intelegerea subiectului care te pasioneaza. O mare parte a indivizilor inteligenti si creativi (cei care imping inainte limitele cunoasterii), carora le repugna memorarea de dragul memorarii, se vor pierde in anonimat si astfel societatea va pierde o resursa esentiala pentru progresul ei. Un exemplu celebru in acest sens este Einstein. Norocul omenirii este acela ca in cazul lui, finalul a fost unul fericit.

      Albert Einstein: “Si eu vream sa parasesc scoala … principalul motiv era metoda de predare stupida, mecanica. Din cauza memoriei mele slabe pentru cuvinte, aceata metoda imi crea mari dificultati, a caror depasire imi parea fara sens. De aceea am preferat sa suport tot felul de pedepse decat sa invat sa turui pe de rost”.

      Modern Science, 1896-1945 – Ray Spangenburg & Diane Kit Moser, pag. 28

      Am vazut cadva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti.
      Informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. De asemenea trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate si mai devreme, in functie de traseul ales de elev. Trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii.
      Cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat. Cresterea calitatii vietii depinde de dezvoltarile din domeniul stiintei si tehnologiei. In aceste domenii, cresterea cantitatii de cunostinte noi este cea mai accelerata. Tarile care vor constientiza aceste adevaruri (decidentii) vor asigura prosperitate pentru cetatenii lor.

      Ulla Vaisto (ambasadorul Finlandei la Bucuresti): “programa (scolara) este revizuita permanent, pe baza cerintelor economiei, a ceea ce vom avea nevoie peste 10 ani sau 20 de ani”.

      http://tinyurl.com/pzqmpvb

      • DanT spune:

        N-ai inteles. Probabil ca 90% dintre absolventii de liceu nu vor avea nevoie in viata nici macar de ecuatia de gradul II. Inseamna asta ca matematica de liceu trebuie predata doar la nivel de aritmetica?
        Nu, deoarece rezolvand probleme de matematica elevii invata sa gandeasca. Si, da, sa si memoreze (formule, procedee), pentru ca in viata au nevoie si de memorie.
        Asa e si la celelalte materii. Programa nu pune accent pe memorare, ci pe INTELEGERE.
        Eu am facut paralela cu sahul si rebusul. Citeste si ce spune Catperson, ea are o paralela foarte frumoasa cu mersul la sala.

        • Cetatean spune:

          @DanT

          Cred ca nu ai citit cu atentie comentariul meu, asa ca voi repeta ideile principale:

          - scoala romaneasca distruge motivatia copiilor cu memorarea de cunostinte inutile.
          - scoala romaneasca se bazeaza pe memorare mecanica.
          - materia este supradimensionata.
          - cantitatea totala de cunostinte (toate materiile) trebuie sa fie astfel stabilita incat sa poata sa fie asimilata de catre elevi, fara a-i demotiva (prin supraincarcare – imposibilitatea aprofundarii materiei).
          - informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale (deoarece cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat).
          - trebuie stabilit foarte clar care sunt CUNOSTINTELE GENERALE strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii.
          - trebuie sa apara DIFERENTIERI DE PROGRAMA SCOLARA MULT MAI ACCENTUATE si mai devreme, in functie de traseul ales de catre elev.

          Memorarea cunostintelor necesare intelegerii subiectelor care te pasioneaza (vezi necesitatea ramificari programei scolare) trebuie sa devina o placere, nu un calvar (vezi cazul lui Einstein). Memorarea (si antrenarea memoriei) nu trebuie sa devina un scop in sine, ci trebuie sa ramana doar un mijloc in atingerea scopurilor educatiei (care nu pot sa fie atinse daca elevii sunt demotivati).

  4. catperson spune:

    Aferim, DanT !
    DESPRE “MERSUL LA SALA”

    Imi pare foarte paguboasa abordarea asta cu “la ce-o sa le foloseasca?!”, ca sa nu spun periculoasa…
    Invatand cumsecade la cat mai multe materii (atentie! Am zis cumsecade la cat mai multe materii, NU Excelent la toate materiile!), mai intai de toate…inveti sa inveti. Capeti o bruma de exercitiu, ca sa nu faci repede “febra musculara la neuroni” cand va trebui, vreodata in viata, sa inveti (poate chiar in timp scurt), ceva. De-abia pe un plan secund vin bagajul de informatii, orizontul, etc. Uitam enorm din cate invatam prin scoli. Daca insa ai acumulat destule, ramai cu o bruma, la sfarsit de etapa. Daca n-ai invatat mai nimic, nici nu e mult de uitat, nici nu ramai cu nimic…E asa de simplu!
    O sa alegi, apoi, o meserie. Sa zicem ca una cu ceva instructie in continuare, nu una exclusiv manuala. O sa trebuiasca sa inveti multe, in meseria asta. Dar daca tu n-ai pic de antrenament la sportul asta, invatatul / invatarea, orice ti se va parea fioros, din te miri ce vei construi tragedii personale. Daca esti un descurcaret, vei invata sa minti, sa inseli, sa te prefaci si, o vreme, pe unii ii vei convinge ca esti un bun meserias. O VREME. Daca nu esti insa un descurcaret, vazand ca nu poti invata sau ca asta iti cere un efort strivitor (pt ca tu n-ai invatat mai nimic, niciodata, ca doar stiai ca n-or sa te-ajute in viata!), o sa-ti dai singur nemeritate note proaste, o sa te crezi pe nedrept un prost, poate n-o sa reusesti in meseria aia, o sa te scufunzi in depresie…De ce?! Doar pt ca ti s-a parut ca e stupid sa-ti bati tu capu’ cu diviziunea celulara, vizigotii sau hidrocarburile, cand erai elev?! Pai, alea erau…MERSUL TAU LA SALA, fraiere! Mersul la sala pt creier, care e gratis si, teoretic, garantat de stat…Nu ca la sala pt muschi, unde platesti greu un abonament…Si nici musculos de profesie nu vrei sa te faci, nici de sport de performanta nu te-apuci acum, deja adult, nu?! Doar ca iata, ti se pare important sa te mentii intr-o buna forma fizica. N-ar fi fost simplu sa te mentii si intr-o buna forma mentala, adica sa inveti cumsecade, sa inveti sa inveti, ca, cine stie cand, ti-o trebui si forma asta mentala?!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Tunegaru


Cristina Tunegaru

Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedago... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)