Home » Educatie »Reactie rapida »Sinteze » Citesti:

Încă o generație pierdută? Ce a testat subiectul de astăzi de la Evaluarea națională

Cristina Tunegaru iunie 22, 2015 Educatie, Reactie rapida, Sinteze
37 comentarii 22,119 Vizualizari

Orice alegere are la bază un compromis, chiar și în educație. Dacă la disciplina Limba română este evaluată însușirea multor elemente de teorie literară și de gramatică, atunci vom forma în fiecare an câțiva mici critici literari și foarte mulți copii care nu sunt capabili să-și ordoneze ideile în câteva propoziții scrise corect. Ne vom mândri apoi cu olimpicii excepționali care ne vor purta numele țării peste hotare. Vom vedea în ei mesageri ai valorilor noastre. Ne va tresălta inima de bucurie când îi vom auzi vorbind. Dar ceilalți?

Alegere aceasta pare lipsită de responsabilitate, pe termen lung. Aș sublinia înainte de toate că fiecare generație e tot mai mult stimulată intelectual de la vârste foarte mici, copiii fiind expuși la informații tot mai diverse; ei sunt bine ancorați în prezent încă de mici. Cea care rămâne în urmă și îi trage și pe copii după ea este școala care nu poate ține pasul. Copilul refuză ceea ce-i oferă școala, căci el are intuiția inutilității cunoștințelor date. Dar copilul are nevoie de o ghidare a dezvoltării sale, una care să-l vadă ca pe un om în formare, căruia să-i ia în seamă preferințele și interesele, și nu să i le ascundă între șirul de bănci așezate slugarnic în fața profesorului atotputernic.

Din păcate, examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a este un apogeu al educației bazate pe inducerea forțată a unui limbaj de specialitate, a unor concepte teoretice abstracte, a noțiunilor complexe de gramatică, toate acestea fiind dincolo de de nivelul de dezvoltare și de interesele elevilor. În consecință, vor apărea fără doar și poate rezultate mai mici decât cele dorite. Școala pare să nu se adreseze copiilor de astăzi – care nu sunt la fel cu cei de acum 20 de ani – ci, mai degrabă, adulților. Voi semnala în cele ce urmează câteva probleme ale Evaluării naționale care a avut loc astăzi, ecouri ale întregului sistem de educație.

Dificultate ridicată a textului literar

Școala nu le dezvoltă copiilor abilități necesare societății de mâine. Ceea ce a testat subiectul de astăzi de la Evaluarea națională a fost identificarea unor trăsături ale basmului popular în textul dat si redactarea unei compuneri argumentative. E nevoie de o cunoaștere profundă a teoriei literare referitoare la specia de analizat pentru a dezvolta două argumente în favoare afirmației că fragmentul citat aparține unui basm popular. Astfel, elevii se puteau referi la: nedeterminarea spațio-temporală, tiparul narativ specific basmului care evidențiază o stare de echilibru perturbată de un furt, formula inițială. Subiectul apelează într-o mică măsura la imaginația și creativitatea elevilor, invitându-i să reia, să reproducă elemente „învățate” de-a lungul celor patru ani. Astfel, lectura corectă a textului literar de la Evaluarea națională presupune exerciții diverse de lectură, de familiarizare cu speciile literare, construite de-a lungul anilor, prin pași mici.

Consider că studierea speciilor literare, aparent un deziderat al școlii gimnaziale, nu trebuie să fie un scop în sine. Mai îngrijorător este că Programa pentru examen a inclus anul acesta o serie de specii noi, printre care balada populară, doina populară, romanul și textul dramatic.

Schematizarea

În ceea ce privește celelalte exerciții, acestea sunt construite având la bază niște cutume. Construirea unor tipare pentru exercițiile de vocabular, fonetică, gramatică are drept consecință o învățare goală de sens. Învățăm cum să răspundem corect la anumite cerințe pentru a primi punctajul maxim, fără să fie nevoie să dovedim niciun moment o înțelegere profundă a  subiectului în cauză. Dintre aceste exerciții aș aminti: explicarea utilizării cratimei, notarea valorii morfologice, a funcției sintactice, construirea unei fraze etc.

În altă ordine de idei, compunerea imaginativă, care vizează relatarea unei întâmplări presupune nu numai cunoașterea elementelor specifice textului epic, ci și aplicarea lor. Se urmărește așadar, prezentarea etapelor acțiunii – construirea unei intrigi, a unui moment tensionant și rezolvarea acestuia. Copiii noștri au mari dificultăți la această compunere, din cauza absenței lecturilor.

Ieșirea din această fundătură părea să fi apărut în anul școlar 2011-2012, cu o Foaie de parcurs [i] emisă de Ministerul Educației care prevedea câteva schimbări mai mult decât interesante. S-a cerut atunci realizarea unor activități de lectură, la ora de limba română, cel putin două pe săptămână, care să dezvolte competențele de lectură ale copiilor. Dar nu erau vizați doar profesorii de limba română, ci și celelalte cadre didactice; indiferent de disciplina de predare, aceștia trebuiau să valorifice oportunitățile de dezvoltare a competențelor citit-scris. A apărut și obligativitatea realizării unui moment ortografic, în fiecare oră de română. Aceste măsuri au venit ca o revigorare a școlii sufocate de texte literare greoaie și noțiuni complexe. Dar n-a ținut multă vreme. A fost un pas mic pentru România. Dar nu se poate modifica un sistem care se hrănește din comoditatea instalată și susținută politic. Schimbarea ministrului a însemnat și uitarea acestor măsuri.

O evaluare a cunoștințelor

Cu excepția a patru exerciții de gramatică, înțelegerea textului nonliterar și câteva de vocabular, toate notate cu cel mult 40 de puncte din 100, cerințele subiectului de examen se pretează la o evaluare subiectivă. Mai mult decât atât, se constată că un vorbitor de limba română, care să nu-și fi însușit toate conceptele de teorie gramaticală și literară, dar care știe să vorbească și să scrie corect nu poate obține nici măcar nota 5 la acest examen. Examenul de astăzi este unul al supunerii, al asimilării de informații.

Așadar, Evaluarea națională este un examen al adulților, având texte pentru adulți, adresându-se unor generații trecute; iar adulții nu încetează să se minuneze de eșecurile copiilor. Tratându-i în acest mod, pierdem cea mai importantă resursă pe care o are România – minți inteligente, cu un potențial foarte mare, neexplorat suficient. Altor copii le vom marca destinul, le vom distruge șansele, prin acest examen care nu testează nimic în fond. Nu aș atribui școlii nici măcar succesul celor care fac mai târziu performanță, progresul lor realizându-se prin muncă proprie, meditații, ajutorul părinților.

Pentru elevi, examenul este o ciocnire înainte de vreme cu o lume căreia nu-i pasă cine ești cu adevărat. Școala te învață să te supui, să accepți, să asculți, să reproduci. De aceea, elevilor li se cere să fie ceea părinții lor au fost cu câteva generații în urmă. Ne vom revolta și în acest an din cauza generațiilor nepregătite, vom considera că rezultatele proaste sunt reprezentative pentru tinerii de astăzi. Însă aceste note sunt pentru un sistem educațional care nu știe să valorifice potențialul elevilor săi.


[i] https://isjph.files.wordpress.com/2011/09/foaie-de-parcurs-an-scolar-2011-2012.pdf

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "37 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Pornind de la basm … totul e un fel de basm … o iluzie din care oamenii ar face foarte bine sa iasa si sa vada in sfarsit realitatea. Antrenati cu iluzii, le vor lua de bune si vor crede ca ele sunt de fapt realitatea, pentru care vor fi dispusi sa-si sacrifice energia si o buna parte din viata, devenin resurse in mana manipulatorilor abili ai realitatii … al caror interes este de a ave permanent resurse umane suficient de istete pentru a putea face fata unor tascuri mundane si suficient de docile pentru a-si se pune la dispozitia celor care vor sa-i utilizeze … o perioada.

    Cred ca s-au varsat foarte multi biti in directia asta … fara niciun efect palpabil, care denota ca inertia, comoditatea, siguranta data de functie si sfantul sistem sunt mai importante decat realitatea care ne inconjoara.

    Exemple si variante posibile exista la o aruncatura de bat: siteme educationale incercate de finlandezi, japonezi, germani, armeni, americani. S-a schimbat ceva, nu zic tot, dar macar ceva … de genul 10%, de genul introducerii unei noi materii in corpul comun, cum ar fi sahul pe care l-au introdus armenii. Realitatea e ca oamenii sunt paralizati de frica de schimbare si nu realizeza ca neschimband nimic dar absolut nimic lucrurile nu inceteaza sa se schimbe. Nu poti opri schimbarea daca te inchizi in casa si faci ce stii cel mai bine in urmatorii 100 de ani. Poate ca ok, e riscant sa schimbi totul dar macar ceva ? Care e riscul sa introduci sahul spre exemplu ca materie obligatorie, in scoli, care e riscul sa introduci o ora sau o jumatate de zi care sa muleze unele reforme din educatia finlandeza. Care e riscul sa introduci la clasa sisteme alternative de educatie, disponibile deja in mod gratuit pe Internet cum e Khan Academy ? Riscurile sunt minore si beneficiile posibile mult mai mari decat potentialul dezastruos al unor conditionari intr-un trecut care nu mai corespunde realitatii inconjuratoare.

    Poate nu ar fi rau sa ne gandim si la comunicare non-verbala, intr-o lume in care oamenii merg in linie, stau pironiti in fata calculatoarelor, volanelor si devin de la o zi la alta tot mai inerti si apatici.
    Niste minti eficiente si calculate care privesc opac din spatele mastilor sociale si al unor corpuri care ii tin prizonieri pe oameni. Prizonieri in rutina zilnica si infometati de viata care ii eludeaza din ce in ce. Transfigurati ici colo de ivirea unui patruped sau de un colt viu de natura oamenii isi accepta soarta si se indreapta apoi docili in linie ducand conditionarile mai departe. Nu, azi nu o sa riscam, cine stie … poate maine.

  2. parinte spune:

    la cel mai bun gimnaziu din Sibiu, cu profil real, se intra testandu-se niste cunostinte de limba romana inutile. Arhaisme si regionalisme pe care nici un copil normal nu le intalneste nici daca-l plimbi pana la Humulesti, pe care trebuie sa le memoreaze si pe care nu le mai utiliyeaya niciodata.
    Si se intre cu meditatii la sursa, intrucat codul de ETICA al cadrelor didactice NU este adoptat. Si astfel, o invatatoare poate medita industrial si apoi sa fie in comisia de organizare si corectare si apoi sa le fie si profesoara.

  3. Mihai Maci Mihai Maci spune:

    Asa e. As adauga si eu doua intrebari:
    1) De cate ori, citind un text, noi, adultii, ne intrebam carui gen literar ii apartine? Care e, pentru un cetatean obisnuit, relevanta acestor categorisiri ce tin de teoria literaturii? In schimb nimeni nu le explica elevilor deosebirea dintre o carte buna si una proasta. Facand atata teorie uitam sa ne bucuram de literatura.
    2) De unde aceasta insistenta pe “popular”? Si, in general, de unde pasiunea pentru lucruri fara masura comuna cu ceea ce intalnim in experienta noastra concreta? Cum ar fi, de pilda, pastelul. Cate pasteluri ati citit dupa ce ati terminat scoala?
    Senzatia pe care o am eu e aceea ca programa are menirea de a transmite elevilor niste lucruri mari, nobile, “sfinte”, care formeaza textura traditiei si a neamului nostru si care trebuie cunoscute, desi sunt exclusiv muzeale. Elevul e abandonat prezentului – in a carui rationalitate autorii prgramei nu cred deloc – dar e calauzit solemn in salile gradioase ale unui muzeu sobru. Acolo e maretia lumii noastre; nu in viata efectiva. In fata noastra nu sta viitorul, ci trecutul maret.
    Si inca ceva: pentru noi schemele sunt scurtaturi. Ceea ce – altundeva – s-a invatat in secole, cu generatii ce s-au adancit in continutul culturii, noi facem in viteza, cu scheme formale, menite a scurtcircuita timpul. Ideea programei noastre e una de instructie militara: toti, si rapid!

    Mihai Maci

    • Vlad spune:

      Domnule Maci, cred ca intrebarea pe care mi-o pun cel mai des cand citesc un text, este care e valoarea lui de certitudine si corectituine raportata la realitatea la care face referire. Cele mai multe texte sunt pur si simplu crunte divagatii, de aici si cautarea … se cauta, se cauta … intr-un permanent ieri o urma care sa corespunda cat de cat unei macar trecute ancorari in realitate.

      In meseria pe care o am, am pierdut zeci de ore cautand informatii. Cred ca as putea spune ca 80% din timp e petrecut cautand. De ce cauta, de ce realitatea il eludeaza din ce in ce parca tot mai mult.

      Cred ca lipseste orientarea spre aspectul comunitar, de care trebuie sa recunoastem prea putina lume e preocupata.

      Ieri mi-am uitat umbrela intr-un mall. O umbrela pe care de altfel m-am chinuit destul de mult sa o gasesc si cand mi-am dat seama, probabil la vreo jumatate de ora, fiind in apropiere mi-am dat seama ca dusa a fost … Acuma nu atat umbrela cat mentalitatea omului care a gasit-o si care in gandul lui s-a bucurat de ce a gasit …

      Apoi gandul meu … care in mod normal trebuia sa se indrepte spre, hei cineva a gasit-o si a dus-o la ghiseul de informatii de unde am s-o recuperez … doar ca nu asta a fost primul gand care mi-a trecut prin minte. De ce ?

      M-am uitat o vreme la constructia impozanta si la fluxul de oameni care se perinda prin mall si m-am gandit ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici in lumea asta in care suntem asaltati de materialitate din toate partile.

    • Geo spune:

      Mihai,
      S-a ajuns aici dupa reforme succesive in ultimii 30-35 de ani. Toate reformele acestea au ceva in comun; s-au facut de sus in jos. Reforme gandite si decise prin birouri ministeriale de specialisti cu foarte multe puncte la evaluari. Este improbabil ca ei sa constientizeze Raul pe care l-au facut sistemului. Posibilitatea ca o reforma sa fie pornita de jos in sus nu intra in discutie cred eu, intr-un viitor apropiat.
      PS Te rog sa pui ghilimelele acolo unde lipsesc.

  4. Vlad spune:

    Cred ca un factor care nu se preda la scoala incepe sa fie tot mai pregnant in definirea relatiilor umane si acesta este abilitatea de raportare la context. Contextul incepe pe de o parte sa fie extrem de diferit si extrem de specializat pe de alta parte, raportat la oameni el incepe sa fie extrem de similar. Daca e sa luam orasul ca mediu: atunci toata lumea se poate raporta la trafic, aglomeratie, praf, zgomot, lumini … Daca e sa luam experienta cotidiana: mersul la lucru, munca, intoarcerea acasa, cumparaturile, orele de relaxare si odihna. Daca e sa luam biroul: e statul la calculator, sedinte, articole, mesagerie electronica, programe.

    Exista niste diferente de nuanta si cu siguranta multe experiente sunt mult mai bogate prin continutul interactiv si prin expunerea interioritatii ca rezultat al factorilor de mediu care expun interioritatea in mod diferit in functie de context si care dau fluiditate vietii … dar si un filon comun destul de tern cred care isi pune amprenta in felul in care interactionam ducand la o anumita inertie, poate chiar blazare …

  5. B. Rusu spune:

    “Școala nu le dezvoltă copiilor abilități necesare societății de mâine”. – Dar de ce aveti dvs o conceptia atat de instrumentalista despre scoala?

  6. Vlad spune:

    Cred ca ar trebui finantate cate 3 mall-uri cultural-existentiale cate unul pentru fiecare din cele trei orase ale fiecarei tari din lume, in ordine ca si numar de locuitori care sa fie construite de oameni, pentru oameni. Ele trebuie in gandite in jurul conceptului de biosfera autosustenabila, cu spatii dinamice care sa faciliteze trecerea fireasca dintr-un spatiu-socio-temporal in alt spatiu-socio-temporal fara a ca aceste spatii-socio-temporale sa fie marginite de pereti ci de elemente bio-arhitecturale tranzitorii care pot fi spatii de odihna sau pur si simplu de promenada.

    Coabitarea presupune implicarea in sustinerea biosferei-culturale prin participarea la activitatile de baza: hrana, modificari bio-arhitecturale, crearea de materiale sustenabile atat pentru biosfera-culturala cat si pentru uzul oamenilor.

    Proiectele pornesc de la concept si sunt sutinute si dezvoltate prin implicarea la nivelul comunitatilor locale, urmand ca generatiile care vin sa le definitiveze, construiasca si locuiasca …

  7. Vlad spune:

    Predictii despre educatie pentru urmatorii 60 de ani de pe Khan Academy:

    https://youtu.be/CiKrFcgVSIU

  8. Consonant spune:

    Lasand la o parte cerintele de critica literara, care sunt absurde la nivel de gimnaziu, pun o intrebare pe care am pus-o de foarte multe ori. De ce gramatica limbii romane se studiaza doar la gimnaziu? Mie mi s-ar parea normal ca gramatica limbii romane sa sa studieze la gimnaziu de o maniera practica, minimala, revenind asupra ei in primii doi ani de liceu: anul I morfologia, anul II sintaxa. Gramatica limbii romane nu este usoara si carentele mari de exprimare pe care observ chiar la absolventii de facultate deriva din proasta distribuire pe anii de studiu pre-universitar. Insa am intrebat si intreb in van.

    • crina spune:

      Domnule Consonant, aveti dreptate, ar fi frumos sa fie asa, pentru ca presupun ca un elev de liceu ar intelege mai bine la ce este folositor aparatul de intrebari pe care il pune la dispozitie sintaxa frazei, sau legatura dintre o concesiva si concesiile din viata de zi cu zi, sau importanta contragerii si expansiunii; am lucrat o vreme intr-o redactie si am fost mirata sa constat ca majoritatea celor care venisera sa invete sa fie ziaristi nu (prea) cunosteau rostul unor cuvinte. Dar de ce sa mergem asa departe, cand absolventi de Pedagogic (si nu numai) nu cunosc ce sunete reda consoana “x” in cuvinte ca “examen”, “exemplu”, “exista”.

  9. Stefan spune:

    Cu foarte mare tristete copilul meu a descoperit in barem ca a depasi numarul de cuvinte la eseuri este depunctabil. 5 puncte lipsa pentru prea mult entuziasm. L-am intrebat de ce nu a taiat fraze intregi pentru a se incadra, dar mi-a raspuns copilareste: dar am scris atat de frumos! Si desigur, nu si-a imaginat ca va fi depunctat!
    Ce ii pot spune eu acum? Cum voi manageria situatia la rezultate?
    Simtim cu totii ca i s-au furat cele 5 puncte. Ca entuziasmul, imaginatia, talentul, munca, nu sunt pretuite. Munca din acest an la limba romana, munca de dezvoltare a creativitati au fost inutila. Doamna de limba romana ni s-a scuzat: eu la clasa nu i-am penalizat niciodata pentru prea mult entuziasm, din contra, i-am incurajat! Ce naiba pot sa mai spun acum?! Pana la urma aceasta nota va face diferenta pentru urmatorii 4 ani. Oribil!
    Am sa fiu mai direct:intotdeauna am urat ambiguitatea examenelor de limba romana!

    • Laura spune:

      Va inteleg. Eu, in calitate de copil cu performante la olimpiade si concursuri de creatie literara, am crescut intotdeauna indrumata ca trebuie sa scrii cat mai mult; pagini peste pagini. Asta se apreciaza la concursuri si pana de curand si la examenele nationale. Dati-mi voie, cu tot respectul, sa va spun ca este o mare prostie.

      Tin minte si acum cu groaza cum altii scriau 18 pagini de nonsens (nici nu stiu cum aveau timp fizic sa isi miste mana atat de repede, daramite sa mai si gandeasca ceva) cand eu scriam, umil si cu groaza, 6. Ati zice, prin comparatie, ca eu luam nota 5 si cealalta persoana 10. Nu, diferenta nu era atat de mare, pentru ca ceea ce scriam eu era scurt si cuprinzator. Nota mea era undeva pe la 9 si ceva, iar persoana cu cele mai multe pagini castiga concursul.

      Poate dumneavoastra nu stiti, pentru ca ati absolvit de multa vreme (din moment ce sunteti parinte), dar eu, la 23 de ani, va pot spune ca asa se face limba si literatura romana. In principiu, se pune accent pe continut, dar cand le vine unul cu un ‘roman’ de 15 pagini, brusc conteaza numai cantitatea. Si e nedrept. Credeti-ma, spun asta din experienta. Suntem educati sa batem campii cu gratie.

      Eu, din fericire, am avut si alti profesori (de la alte materii), care m-au invatat ca un text logic si cuprinzator trebuie sa respecte niste norme, iar abilitatea de a-ti pune ideile in ordine intr-un numar de pagini dat este mai importanta decat abilitatea de a scrie in nestire.

      Am vazut apoi, in facultate, cum facusera altii carte. Nu aveti idee cat este de trist sa vezi un om inteligent educat necorespunzator. Va spun sincer ca m-au apucat nervii; nu pe ei, ci pe profesorii lor.

      Dupa cum il descrieti, copilul dumneavoastra pare inteligent si cu un entuziasm tare simpatic. 5 puncte (din 100) nu inseamna atat de mult si daca nu a depasit prea tare, poate chiar nici nu il vor depuncta. E minunat sa fii lasat sa iti dezvolti creativitatea, sa nu ti se impuna limite de cuvinte si asa mai departe, insa cand ai un examen de genul acesta este important sa respecti regulile si sa iti dezvolti de-a lungul timpului abilitatea de a-ti rezuma logic ideile. De exemplu, ce vreau eu sa spun ar fi cam de 6 pagini. Abilitatea mea de a-mi rezuma aceste idei dupa o limita data inseamana ca eu pot pastra aceleasi idei, fara a omite nimic esential, si in 4, 2 sau 1 pagina. Asta il va ajuta la toate examenele inutile, dar de care depinde viitorul lui, si la facultate, cand va avea de citit mii de pagini si de retinut esentialul.

      Stiu ca vi se poate parea nedrept, intr-un fel este, dar celor care corecteaza nu le pasa de asta. Invatandu-l pe copilul dumneavoastra cum sa fie realist il pregatiti pentru viata. Nu incerc sa va tin lectii de ‘parenting’ acum, ci mai degraba va spun niste lucruri pe care mi-as fi dorit sa mi le spuna si mie cineva mai devreme de liceu. Si tot am fost norocoasa ca desi tarziu, s-a gasit cineva sa ma indrume.

      Nu va temeti, asta nu inseamna sa ii ucideti spiritul creativ (pe care i-l puteti cultiva pe alte cai: de exemplu, sa il indrumati sa citeasca cat mai multe carti, sa participe la concursuri de creatie literara samd), ci sa-l invatati cum sa fie practic intr-o lume care va fi mereu nedreapta si nepasatoare.

      • Laura spune:

        Si inca ceva, daca imi permiteti. Un om talentat, creativ, trebuie sa fie capabil si de aceasta sinteza. Altfel, mai tarziu in viata se va trezi ca e incapabil sa exprime exact ce vrea, obisnuit fiind sa fie lasat sa divagheze. Am avut astfel de colegi in facultate, de o inteligenta sclipitoare, dar care, cand se apucau sa scrie umpleau paginile cu ceva ce nu prea avea sens, pentru ca firul principal al eseului lor se pierdea printre paranteze si paranteze sau se exprimau prea plastic unde nu era cazul, facand textul sa devina ambiguu. Asta asa, ca un exemplu practic.

        Nu va lasati pacalit, un text plin de ‘pompozitati’ e de multe ori o dovada de continut slab in informatie. Eu studiez in afara acum si articolele stiintifice pe care le parcurg zilnic sunt cat se poate de clare in exprimare, fara intorsaturi de fraza, fara divagari. Totul este logic exprimat, dupa o structura anume, chiar si intr-un domeniu umanistic ca istoria artei, unde te-ai putea astepta la tot felul de artificii de limbaj. (Ca sa nu credeti ca fac matematica sau ceva de genul.)

        Se pare ca Socrate a spus ‘stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.’ Ce vreau sa spun prin acest citat este ca trebuie sa aveti constant in minte ca s-ar putea sa nu aveti dreptate. Chiar daca la prima vedere acest lucru pare foarte sigur, incercati intotdeauna sa gasiti si argumente pro, ca un exercitiu de obiectivitate.

        Sistemul nostru de invatamant are atatea hibe, ca nici nu le putem numara, dar din cand in cand mai are si dreptate, iar abilitatea de a te conforma unor limite impuse este unul dintre acele rare cazuri.

  10. Vlad spune:

    Mai jos e un articol din New York Times despre Common Core. Common Core-ul era o propunere de reforma care se discuta cred ca nu mai tarziu de acum vreo 2 ani si care era impinsa de afaceristii din America pentru a avea mana de lucru calificata. Bill Gates era unul din promotori, avea si pe Linked in un articol in directia asta. Common Core-ul e, se pare, deja implementat …

    http://www.nytimes.com/2015/06/23/us/grading-the-common-core-no-teaching-experience-required.html?_r=0

    Prima data e de remarcat viteza reformelor … Adica nu 25 de ani de cand se tot codeste Romania sa faca ceva palpabil ci in jur de 2, 3 ani … hai sa zicem 5.

    Cred ca sunt multe lucruri care se pot invata din alte parti … Putem invata de la armeni, de la americani, de la finlandezi, de la nemti …

  11. Coleg spune:

    Bine, bine, draga tanara colega, dar am de raspuns totusi la cel putin doua chestiuni importante:
    1. A venit oare vremea, prima oara in istoria initierii tanarului, in care educatia se face altfel decat introducandu-l pe puiul de om in lumea parintilor lui si scoala se face altfel decat emancipandu-l pe nealfabetizat prin alfaberizare, culturalizare, civilizare?… Cum adica, eu, adultul educator, am devenit educabilul si copilul a devenit educatorul? Nu cumva …mutantul bate la poarta cetatii?
    2. Eu,adultul educat si devenit mostenitor si posesor de avere culturala, stiintifica, de civilizatie, de o mie si unu de lucruri care opun pe om salbaticiei, primitivismului, grobianismului, vulgarului etc, ei bine, eu pe acestea toate cui le las? Nu cumva ]ntai se preiau acestea si din aceasta conditie puiul de om se manifesta creator?
    Hm! Nu e vorba de nedumeriri simple, ci de a avea consideratie fata de sensul de evolutiei al umanului.
    Trenul si macaraua si … aselenizarea n-au schimbat radical acest sens, ci l-au imbogatit, pentru ca lumea a continuat sa aiba nevoie de Biblie, de Aristotel ;I de Platon, de fotbal, de Maria Lataretu, de… Oare telemobilul si internetul ne trece la o conditie din care sa ne uitam la cei de dinainte ca la rudele noastre cimpanzeii?
    Exista excese, pripiri, decizie cat lumea nebazata pe stiinta lucrului si pe amatorism fara experiza, decizie in privinta pastoritului luata de pesacar sau chiar de lup … Suntem campioni in asta si chiar avem o lunga traditie in a proceda astfel. Poate chiar intreaga noastra modernitate e marcata de atare lucruri. Fara ca ea, modernitatea noastr[, sa fie insa o ratare in totalitate, pentru ca binele si raul au curs in valuri. Iar esecurile sunt si ele viata, si balbaielile isi au rostul lor.
    Daca, fireste, avem valori si tinem la ele. Ba chiar mai putin: daca suntem convinsi ca valorile lumineaza calea cea buna si ne aflam continuu in cautarea lor.
    Nu, nici Eminescu in sine si nicio chestiune in sine nu e inceputul si sfarsitul. Orice chestiune poate sa fie insa apanaj, mediu, ambianta pentru o valoare care ma calauzeste.
    Pentru ca, asta e, exista o cale, Calea! Iar ea nu poate fi – decat prin exceptie si numai ca participare la dibuire – stabilita de nou-nascuti, in afara istoriei si achizitiilor umanului. Altminteri devenim mutanti!

  12. capra rioasa cu coada pe sus spune:

    Pai, cum altfel sa se faca departajarea elevilor care urmeaza Liceele de elite din capitalele celui mai sarac si inapoiat stat din Europa?

  13. Chiar eu spune:

    Evaluarile nefiind stiinta exacta, niciodata nu e bine… pentru unii cel putin! Daca nu dai literatura nu e bine! Daca dai literatura ” e nevoie de o cunoaștere profundă a teoriei literare referitoare la specia de analizat pentru a dezvolta două argumente în favoare afirmației că fragmentul citat aparține unui basm popular.” In cazul subiectului dat, nu era nevoie de nicio cunoastere profunda a basmului popular. Se cereau 4 trasaturi specifice si ilustrarea a doua dintre acestea pe baza textului dat. S-a dat si textul! Nici asa nu e bine!
    Daca dai gramatica, de altfel intrebari simple, iarasi nu e bine ca e prea schematizat si ” Învățăm cum să răspundem corect la anumite cerințe[...] fără să fie nevoie să dovedim niciun moment o înțelegere profundă a subiectului în cauză. Dintre aceste exerciții aș aminti: explicarea utilizării cratimei, notarea valorii morfologice, a funcției sintactice, construirea unei fraze etc.” Pai parca e prea mult pentru copii sa explice o cratima sau sa recunosca un substantiv, ce cunoastere mai “profunda” ca o dam in “noțiuni complexe de gramatică, toate acestea fiind dincolo de de nivelul de dezvoltare și de interesele elevilor”? Nici asa nu e bine! Si de cunostinte bune de gramatica este nevoie pentru a te exprima corect contrar opiniei autoarei articolului: “un vorbitor de limba română, care să nu-și fi însușit toate conceptele de teorie gramaticală și literară, dar care știe să vorbească și să scrie corect nu poate obține nici măcar nota 5 la acest examen”. Eu nu cunosc astfel de oameni care sa vorbeasca corect limba literara romana, fara sa cunoasca gramatica!
    Nici compunerea finala nu este OK, fiind de altfel o compunere foarte simpla si care testeaza capacitatea de a expune in scris cateva idei, lucru de altfel foarte util!
    Daca e literatura nu e bine, daca e gramatica nu e bine, daca e vocabular nu e bine, daca e o compunere relativ libera, nu e bine!
    Niciodata nu e bine!

    • Vlad spune:

      Pai ideea e ca lumea e pierduta prea mult in forma si s-a cam pierdut sensul … despre asta e vorba cred … Nu trebuie neaparat sa le luati ad literam … Nu ca nu e nevoie sa se studieze si sa se inculce notiunile gramaticale dar lipseste o directie … E foarte bine daca se invata romana si matematica dar e vorba mai nou sa le si intelegi … Intr-o lume de 7.5 miliarde de oameni, globalizata, cu schimburi comerciale intre toate tarile nu e suficient sa stii romana si gramatica … Americanii de exemplu raporteaza problemele de matematica la context, intrebarile sunt facute de asa fel, pentru a atinge si aspectul practic al lucrurilor. La limba materna, engleza la ei si la testele Pisa de exemplu si am vazut ca si la scoala la noi chiar a inceput sa se mearga pe intelegerea contextului … ori pentru aceste aspecte cred ca mai e de lucru … intrucat invatamantul romanesc este eminamente orientat pe abstractizare, care intr-o oarecare masura e bine dar intr-o alta masura nu e bine. Finlandezii spre exemplu au mers chiar un pic mai departe, de aceea s-a tot discutat si au fost dati ca exemplu, pentru ca au introdus o anumita practica in sistemul de invatamant. Lumea se schimba, e intr-o continua schimbare si schimbarile daca nu sunt facute la timp, vin ele singure intr-o maniera mai disruptiva. Common Core-ul de la Americani a venit tocmai pentru a trasa niste linii noi care sa creeze si sa antreneze acele competente de care lumea de azi are nevoie. Memorarea de cunostinte, pe care era bazat sistemul educational romanesc, nu prea isi mai gaseste locul in lumea de azi in care multe informatii sunt disponibile la un click distanta. E nevoie de altceva: de intelegere, gandire critica, sinteza, evaluare, creativitate abilitati cognitive superioare, care nu apar peste noapte daca nu sunt antrenate.

      Viteza de schimbare tinde sa aduca pe tapet si intrebarile de tipul ce ii invatam pe copii ? Pentru ca domeniile se dezvolta atat de repede incat ceea ce invata la un anume moment dat devine pur si simplu aproape irelevant in cativa ani. De aici common core, de aici sahul pe care l-au introdus armenii si care dezvolta abilitati de gandire si decizie.

      Lumea se schimba de la una orientata pe organizare la una orientata pe comunicare, interactiune … Internetul diminueaza distantele, pentru a aduce impreuna o echipa de lucru raspandita pe mapamond si a disemina informatiile nu mai e nevoie de timp. Totul se petrece cvasi-instantaneu. Ori modul acesta de interactiune de always-on scurteaza timpii de reflectie, de planificare si lanturile decizionale.

      • Chiar eu spune:

        Examenul de anul acesta la evaluarea nationala pentru clasa a VIII-a are niste subiecte OK. Nu poate fi vorba de toceala (textele sunt la prima vedere, la fel si celelalte exercitii), intrebarile nu sunt deloc “abstracte”. Sunt intrebari de intelegere de text, sinteza, observatie, ortografie, creativitate, literatura, gramatica, vocabular… Intrebarile sunt simple si clare. Unul dintre texte este dintr-un articol de ziar, un context cu care poate multi absolventi se vor intalni mai des decat literatura propriu-zisa. Fragmentul de text din basmul lui Petre Ispirescu este de asemenea prezent in foaia cu subiecte (nu comentam din memorie) si este adecvat intelegerii copiilor care dau respectiva testare. La micile compuneri se limiteaza numarul de cuvinte pentru a scrie scurt si la obiect.
        Eu am dat concurs de admitere la liceu in a doua parte a anilor ’90. Era horror! Comentarii stufoase invatate ca un papagal, mult mai multa literatura, nimic de creativitate, textele se comentau din memorie (la cel mai important subiect de literatura)… Horror!
        As fi preferat de o mie de ori asemenea subiecte. Mult, mult, mult mai inspirate! Mie mi se par foarte OK!

        • Vlad spune:

          Nu am vazut subiectele de anul acesta. Discutia cred ca e mai generala si cred ca articolul de fata vine in completarea multor altora pe tema educatiei si mult asteptatei reforme, care se tot lasa asteptata. Domnul Solomon Marcus a scris un articol recent tot pe tema educatiei, in cazul dumnealui se referea la matematica dar substratul era acelasi, care este corelarea intre ceea ce se invata si realitatea curenta.

          Romana in viziunea mea trebuie sa-i dezvolte posesorului abilitati lingvistice pe de o parte de intelegere iar pe de alta parte de exprimare. M-as gandi la moduri de exprimare: comunicare non-verbala, comunicare verbala, contexte, cunoscut, necunoscut, intelegere. As intreba copiii credeti ca putem pune tot timpul in cuvinte ceea ce dorim sa spunem ? Vi s-a intamplat sa nu puteti spune ceea ce aveti de spus ? De ce credeti ca s-a intamplat asta ? Vi s-a intamplat sa spuneti ceva si sa fiti inteles gresit ? De ce ? Cum credeti ca puteti face ca pe viitor sa comunicati mai bine ? Credeti ca oamenii se pot intelege tot timpul ? De ce exista mai multe limbi ? Cum comunici cu un om dintr-o cultura a carui limba nu o cunosti ? Exista un limbaj comun al semnelor si al gesturilor pe care toti oamenii il inteleg ? De ce ? Cand vorbiti cu alti colegi ascultati ce vi se spune ? Care e diferenta intre ascultare pasiva si ascultare activa ? Cum vedeti daca ati inteles ce vi s-a spus ? Putem sti totul ? Ce facem atunci cand nu stim ? Comunicam cu toata lumea la fel ? De ce ? Cum comunicam cu prietenii, cu familia, cu necunoscutii ? Legat de contexte, se pot face exercitii: pe grupe de copii. Se pot imparti copiii in doua grupe: cu un grup se abordeaza o anumita activitate care sa genereze o actiune, fara ca celalalt grup sa fie prezent si sa vada ce s-a intamplat, apoi celalalt grup de copii e pus sa inteleaga sau afle ce s-a intamplat cand ei nu erau prezenti. Se incurajeaza mai multe abordari. Apoi se pun intrebari: cum ti-ai dat seama, te-ai mai intalnit cu astfel de situatii, ce credeti ca se intampla in celalalte clase, dar in lume, cum putem afla ce se intampla ?

          Atat in intelegere cat si in exprimare au o importanta majora contextele de viata. De exemplu un exercitiu de intelegere inter disciplinar ar putea fi axat in jurul existentei imediate: de exemplu schimbarea climatica. Intrebarile ar fi De ce credeti ca discuta oamenii despre schimbarea climatica ? Este reala schimbarea climatica ? Ce determina si influenteaza clima ? Care credeti ca ar putea fi impactul unei schimbari climatice: pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung ? De ce credeti ca oamenii discuta despre aspectele astea ? Ce masuri au luat oamenii ? Ce putem face ? Cum putem ajuta ?

          • crina spune:

            Salut, Vlad. Vorba ceea “gandirea voastra imi pare minunata si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei…”, dar eu va intreb asa: nu cumva dv. va referiti la ceea ce este nemasurabil in termenii unei EN? E frumos ce spuneti si eu am utilizat nu de putine ori, la clasa, asemenea abordari, insa e nevoie sa mai curga multa apa pe Dunare si valuri de cerneala pentru ca lumea sa inteleaga faptul ca limba te invata sa gandesti.

            • Vlad spune:

              Buna, Crina! Paradigma educatiei se schimba o data cu lumea in care traim … Oamenii nu mai au luxul sa astepte, lucrurile se intampla acum … fie ca vrem, fie ca nu. Cu EN, fara EN viata merge inainte, nu ne asteapta …

          • Chiar eu spune:

            Spuneti ca “Nu am vazut subiectele de anul acesta.” Pai nu despre asta e vorba in articol? Ce comentam?

            • Vlad spune:

              Nu e vorba numai de subiecte dar si de inadecvarea lor raportat la lumea in care traim. Cred ca exista metode multiple de a aborda transferul de cunostinte si de invatare, precum si modalitati reale prin care putem sa-i educam pe copii in spiritul intelegerii si nu al unui transfer mecanizat de cunostinte. Intelegerea e mai vasta si ia in considerare relatia omului cu lumea in care traieste si cu care interactioneaza: atat social, fizic, afectiv, intelectual.

              Faptul ca exista un decalaj pe care omul si societatea in ansamblul ei le gestioneaza tot mai dificil este relevat de protestele recente a taximetristilor din Franta impotriva Uber. Je suis Taxi dovedeste ca fundamentalismul religios nu e singura cauza posibila a violentei …

        • crina spune:

          Dragul mieu, (da, exact asa, mieu), unde vezi mata intelegere de text si sinteza? vor fi fost si copii care sa fi scris compuneri frumoase izvorate din performanta lor lingvistica, dar punem pariu ca majoritatea au izvorat din ceea ce au invatat ei tot pe de rost, ca pe vremea in care se ajunsese la memorarea caracterizarilor de personaj, moda pe care am intalnit-o si in vremea in care corectam la “tezele cu subiect unic”, unde lucrarile erau ca trase la indigo (un fel de stramos al aparaturii de copiat actuale).

          • Chiar eu spune:

            Cred ca subiectele sunt destul de simple pentru a intelege care sunt de intelegere si/sau sinteza. Din punctul meu de vedere la aceasta categorie se incadreaza: I.A.3,4,5; I.B; II.A.1,2 si chiar II.B. Cat despre “Dragul mieu, (da, exact asa, mieu), unde vezi mata” si mai ales ca sunteti cadru didactic, cred ca nu ar trebui sa fiti asa tafnoasa si nepoliticoasa (vorbim cu dumneavostra!!!) cand nu sunteti de acord cu cineva. Asta e o meteahna a multor profesori si un profesor poate face un elev sa iubeasca sau sa urasca o materie. Sper ca la catedra sunteti mai deschisa la alte pareri.

            • crina spune:

              Sorry. Nu eram tafnoasa, ci faceam aluzie la o formula de adresare din basme (“fatul mieu…” – zicea Imparatul – Rosu sau Verde – dupa caz…); nepoliticoasa? nici pe departe – era chiar nitica tandrete in tonul meu, asta v-ar fi sugerat-o si amanuntul legat de foile de indigo, fin’ca mi s-a parut ca sunteti prea-tanar. Si daca tot (re)veni vorba, ce atata suparare, eu tot nu pricep: daca fiecare semestru se incheie cu lucrare scrisa, daca studiile se incheie cu o medie, de ce oare nu isi recruteaza fiecare liceu candidatii fara sa se mai faca atata risipa de energie si de altele? Eu asta am tot intrebat.

  14. Zaar spune:

    Sunt si subiectele facute dupa chipul Romaniei de azi: obosita, stirbita, plictisita, neinteleasa, controversata…

  15. Gogu de la cazane spune:

    Toata lumea se pricepe la politica, educatie si fotbal! Chiar si eu, daca mi-ar sta in puteri, as schimba totul la echipa nationala, de la jucatori la banca tehnica! In politica as face si as drege sa nu mai fure nimeni in tara asta…La educatie nu ma bag, ca trebuie sa ies la o bere cu baetzashii in fata blocului!

  16. pro_fan spune:

    daca dragostea ar fi disecata si teoretizata precum literatura scolara, ma tem ca cei mai multi si-ar lua lumea in cap dupa o amanta mai prostutza

  17. Ilinca spune:

    Nu cred ca dificultatea subiectelor a depasit asteptarile elevilor si ale profesorilor, ci gradul de pregatire este mult sub nivelul dovedit de generatiile anterioare. Imi pare rau sa afirm asta, dar nu pot ramane indiferenta la ce vad in jur.

  18. CosminT spune:

    O analiză foarte bună. Felicitări.

  19. Doamnelor, domnilor, sunt cel putin surprins ! Nicio remarca referitoare la elevii ce provin din familiile apartinand minoritatilor etnce din aceasta tara, NICIUNA ! Desigur, ma refer la faptul ca sunt considerati, subiectele evaluarii sunt elocvente in aceata privinta, NATIVI ca limba romana, nicio vaga diferentiere, sustin acelasi examen ca subiecte cu majoritarii romani etnic ! Daca este corect sau deloc, daca tot avem de invatat inca foarte multe, rog verificati cum se procedeaza stiintific, fara patimi nationaliste, in tari civilizate cu sisteme educationale functionale… ce veti constata va va surprinde…! Multumesc !

    • Chiar eu spune:

      Domnule Rascanu, dar spuneti-ne dumneavoastra cum e in “tari civilizate cu sisteme educationale functionale”, daca le-ati verificat deja. In Franta, de exemplu, nu se dau subiecte diferite!

  20. crina spune:

    Una peste alta, cum o dai n-o nimeresti. Eu am vazut in ochii copiilor de clasa a VIII-a, anul acesta mai mult ca niciodata, un “lasa-ma sa te las” care m-a uluit. Am gasit explicatia fara prea mare greutate: asa-zisele meditatii pentru care parintii au dat bani multi. Anul acesta m-am intrebat mai mult ca niciodata cum naiba s-a ajuns la acest tip de fals in acte publice. Nu vi se pare un fals faptul ca un copil de clasa a VIII-a este dresat bine-bine sa reproduca apartenenta la gen, specie si alte asemenea? Ori de cate ori le solicitam sa-si exprime parerea, ori sa comenteze vreun pasaj, ori sa reflecteze la rolul si rostul conjunctiei “dar” sau “si” intr-o fraza simpla luata din textele scrise de ei, citeam in ochii lor o mare nedumerire. La ce bun atata problematizare si bataie de cap intr-o ora de la scoala? Examenele acestea – cel putin la romana – se fura de multi ani incoace.Unii pentru bani si altii (parinti mai ales) pentru faima – si-au dat seama repede ca tot reproducerea sta la baza succesului. Cand voi vedea rezultatele de la EN ma voi gandi – cu mici exceptii – la cat de monosilabici sunt copiii care au note mari pe lista aceea. Si la cat de bine au invatat ei, pe parcursul acestui an scolar, sa fie duplicitari. In fiecare zi aud despre ceea ce este bun in gradina altora, cu alta cultura si cu alta civilizatie, timp in care noi ne educam copiii (unii de voie, altii de nevoie) sa aiba o contabilitate…tripla: una sa gandeasca, alta sa zica si alta sa faca. Adica sa fie un pic perversi.

  21. Vlad spune:

    Cred ca preocuparea si dependenta crescuta a omului de cunostinte impune organizare societatii in directia asta. Arborele taxonomic e intretinut de oameni care aranjeaza, sorteaza, invalideaza informatia.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Tunegaru


Cristina Tunegaru

Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedago... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)