Home » Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

… Patriarhul Marta si Papa Maria

Alin Fumurescu iunie 1, 2019 Reactie rapida, Societate/Life
24 comentarii 4,208 Vizualizari

… in 2009, dupa pastorala proaspatului inscaunat Patriarh Daniel, am scris in Cotidianul-pe-stil-vechi (cel de dinainte de Cornel Nistorescu), un editorial intitlulat “Patriarhul Marta“. Pe scurt, ii recunosteam Prea Fericitului meritele omului gospodar, capabil sa scoata bani si din piatra seaca, un om care stie cu ce se mananca politica … dar cam atat. Pastorala din acel an nu era decat un apel straveziu la sponsorizari.

Sa ne-ntelegem: nu e nimic gresit cu Marta, nu e nimic gresit in a fi gospodar. Dimpotriva, e laudabil. La urma urmelor, cand Dumnezeu se face trup, ne atrage atentia ca si lumea aceasta conteaza. Stiinta, asa cum o (re)cunoastem astazi, spunea Denis de Rougemont, nu ar fi fost posibila in absenta acestei importante acordate lumii acesteia. In acelasi timp, fizica moderna, bazata pe dualitatea unda- corpuscul, n-ar fi fost posibila in absenta unor minti pregatite sa accepte depasirea logicii binare, in care lucrurile sunt fie albe, fie negre, tertium non datur. De ce? Pentru ca Iisus e in acelasi timp si om si Dumnezeu. Nu e o “amestecatura”, nu e “cenusiu”, nu e Yin si Yang. E “si-si”, complet si fara rest. N-o mai lungesc: avem nevoie si de Marta si de Maria. Ca nici Marta nu traieste doar cu paine, dar fara untdelemn nici Maria nu avea cu ce-i spala picioarele Mantuitorului. Suntem si trup si duh.

Editorialul mi-a atras o “afurisenie” din partea Biroului de Presa al Patriarhiei.

Zece ani mai tarziu, cu ocazia vizitei Papei Francis in Romania, l-am ascultat din nou pe Prea Fericit tinand un discurs “cot la cot” cu Papa, in noua Catedrala a Mantuirii Neamului. “Pelerinajul”, cum i s-a spus, de trei zile al Papei in Romania este, fara doar si poate, un eveniment istoric. Atat poate pricepe pana si alde, sa zicem, Viorica Dancila. Vizita a fost pregatita din timp, pana in cele mai mici detalii. Miza – atat religioasa cat si geopolitica – uriasa. Profilul Papei Francis cunoscut pana in cele mai mici detalii.

In aceste conditii, era de asteptat ca Patriarhul sa-si pregateasca discursul cu ochii pe istorie. La nivel personal, avea sansa unica de a se “masura” cu cel mai important lider al crestinitatii. La nivel pastoral, avea nu doar sansa ci chiar datoria de a reprezenta onorabil ortodoxia romana pe care o pastoreste. Mai mult, avea sansa de a deschide, mai mult sau mai putin subtil, noi canale de comunicare intre cele doua Biserici. Pentru ca marea miza a secolului nu este nici Uniunea Europeana, nici concurenta dintre Statele Unite, China, sau Rusia. Marea miza a acestui secol este reunificarea Catolicilor cu Ortodocsii. (De buna seama, folosesc termenii in sensul lor popular. “Catolic” inseamna “universal”, “ortodoxia”, dreapta credinta. Din acest punct de vedere, ambele Biserici sunt si “catolice” si “ortodoxe“.) Nu sunt naiv. Asta nu se va intampla peste noapte. Poate nici peste noaptea acestui secol. Dar oricine va grabi, fie si cu o secunda, aceasta reunificare, isi va castiga un binemeritat renume. Vizita Papei se inscrie in acest proiect, iar buna primire din partea Patriarhului e demna de toata admiratia.

Nu insa si discursul Prea Fericitului.

In cuvantarea acestuia, cu toata parerea de rau, dincolo de cateva mentiuni din varful buzelor legate de cele de mais sus, n-am auzit decat probleme “tehnice” legate de ridicarea noii Catedrale, donatia Vaticanului de 200,000 de dolari (americani!), cat au costat clopotele (500,000 de euro), unde au fost facute, primirea Papei in Catedrala ca semn de multumire pentru spatiul acordat de catre catolici ortodocsoilor in bisericile occidentale (!!!) s.a.m.d. Un s.a.m.d. in care intra foarte multa limba de lemn. Iar asta intr-un discurs presupus istoric, redactat din vreme, cu atentie pana la ultima virgula! S-avem pardon. Ca ortodox roman, m-am simtit usurel rusinat.

Ramane cum ne-am inteles: Patriarhul Marta.

Prin contrast, Papa Francis a facut o analiza “pe text” a Rugaciunii Tatal Nostru, a pus accentul nu doar pe social, ci si pe spiritualitea care trebuie sa insoteasca socialul. Mai mult, a repetat, mai mult sau mai putin voalat, nevoia de unire dintre cele doua Biserici. Nu, n-a fost nimic zguduitor de original, nici impresionant de subtil intelectual sau teologic. Dar a fost un discurs de bun simt si n-a sunat a limba de lemn. Nu, nu sunt un admirator inflacarat al Papei. Imi pare ca, de multe ori, “joaca” prea apasat rolul Mariei. Excesele, de orice parte, ma fac sa ridic din sprancene.

Papa Maria.

Dar, poate ca intr-o lume dominata de prea multe “Marte”, de prea multi manageri si CEOs, e nevoie de putina contra-balansare. De mai multe “Marii”. Ceea ce, marturisesc spasit, ma nedumereste ba chiar si irita putintel, e ca, traditional vorbind, ortodoxia era “Maria”, catolicismul era “Marta”. Ieri, insa, am asistat la o inversare a rolurilor.

Fie ce-o fi, trebuie sa ramanem optimisti. Avem nevoie atat de Marta cat si de Maria, indiferent sub ce forme ni se infatiseaza. In fiecare dintre noi exista si-o Marta, si-o Maria. Frumos ar fi ca-n fiecare dintre cele doua Biserici sa fie la fel.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    Nu e prima dată când sesizez la dl Fumurescu admirația sa pentru complementaritate. Nu cred că dumnealui privește conceptul ca pe un ideal, ca pe o utopie, ci ca pe o realitate, exact așa cum îl percepuse și definise Niels Bohr la nivel atomar. Nu doresc să restrâng valențele conceptului doar la o interpretare fizică a acestuia, așa că adaug aici completarea dintre contrastele aparente în toate privințele vieții și trăirii noastre: bine și rău, negru și alb, individ și comunitate, ordinar și extraordinar, blat și cireașă, viață și moarte.
    Nu e deloc subtilă. Dimpotrivă, e atât de prezentă, încât complementaritatea devine banalitate, firească, imperceptibilă. Și doar atunci când ea dă semne că lipsește, chiar și parțial, ne revoltam instinctiv, adesea neputând oferi o explicație neliniștii noastre. Și exact atunci intervine cineva înzestrat cu sensibilitate, care nu doar ne oferă o clarificare a izvorului acestei neliniști, dar ne și arată că avem nevoie și de una și de alta, și de Maria și de Marta.
    Chapeau!

  2. Burebista spune:

    “Ca semn de multumire pentru spatiul acordat de catre catolici ortodocsoilor in bisericile occidentale (!!!)”
    Draga Domnule, eu cand ma duc in Italia la socrii (de obicei de Pasti sau in jurul Craciunului), mergem la o slujba ortodoxa care se tine intr-o biserica catolica data in folosinta ortodocsilor. Asa ca da, are dreptate sa multumeasca Papei pentru acel spatiu

  3. Constantin spune:

    “Frumos ar fi ca-n fiecare dintre cele doua Biserici sa fie la fel. ”

    Nu este.

    Vizita Papei Francisc în Bulgaria a arătat-o mai bine decât cea din România. Ortodoxia nu este la fel de deschisă la unitate. Motivele se pot discuta pe larg într-un alt articol.

    Apoi, Biserica Ortodoxă Română încă nu a lămurit toate neînțelegerile cu privire la proprietățile Bisericii Greco Catolice pe care le-a primit în vremea comunismului. Și nici nu are chef să o facă.

    În fine, România este un stat condus de o guvernare cleptocrată. Iar Biserica Ortodoxă Română este extrem de apropiată de cleptocrații care au capturat instituțiile legitime ale statului. O deschidere către Occident și democrație este cu atât mai puțin probabilă din partea acesteia.

    Dar, deși conștienți de proces, ierarhii ortodocși au vorbit aiurea despre prețul de piață al clopotelor. Astăzi aproape unul din patru români muncește în Occident. Serviciile religioase la care participă se desfășoară în biserici catolice. Lumea în care trăiesc și muncesc este una catolică ori protestantă. La fel precum politicienii români, ierarhii ortodocși pricep fenomenul, dar nu știu cum și nu sunt pregătiți să reacționeze. De asta bălmăjesc despre prețul clopotelor.

    Patriarhul Daniel, privind în trecut, nu este pregătit pentru schimbările din vremurile acestea, deși știe foarte multe despre marketingul turistic (vezi Basilica) și piața vinurilor. În vreme ce Papa Francisc vede în viitor deschidere și unitate creștină, confirmând totodată la Blaj catolicismul românesc (pentru că a existat multă vreme ideea – poate încă mai există – că în România catolici sunt doar câțiva unguri de prin Secuime).

    • Agnes Davidovici spune:

      Suta la suta de acord.

    • John Doe spune:

      @Constatin,

      Subscriu la parere. Mai acum vreo 10-12 ani am participat la o slujba intr-o biserica romaneasca in SUA, in care aparea un preot mai mult sau mai putin proaspat venit din Romania.

      Ceea ce m-a frapat la predica sfintiei sale era un atac salbatic la tot ce nu este ortodox. Popa s-a dat la catolici, protestanti, si nu i-a uitat nici pe neo-protestanti, asa zisii “pocaiti’, dupa expresia domniei sale, indemnand la ura impotriva lor, si categorisindu-i material pentru iad. Ceea ce a uitat sfintia sa era ca enoriasii, indata ce au iesit pe usa bisericii, erau o minoritate in SUA. Oamenii cu care au de a face, inclusiv in familia lor si societate, sunt tocmai catolicii, protestantii, si neo-protestantii. Sfintia sa a pasat un moment foarte bun de a tace pe subiectul respectiv, pentru ca nu mai era in Romania.

  4. victor L spune:

    Asa o fi privit (mai) de departe si, mai ales, de catre un cunoscator.
    Si sint convins si eu ca Preafericitul Daniel a ratat o ocazie.
    Ce a observat un privitor mai rar dus la Biserica: din multimea de credinciosi (sper ca multimea era formata din credinciosi, desi ma indoiesc), s-au gasit unii sa huiduie, iar altii sa aplaude. Pe oamenii politici. Caci romanul, cu energia pe care o consuma in politica, ar putea nivela Everestul la nivelul marii. Nu s-au putut desprinde, sarutind crucea, de injuraturi printre dinti.
    NB,
    nu as fi fost mirat daca Preafericitul ar fi fost huiduit, iar Papa aplaudat.
    Inca o vorba sa mai spun: presa, degraba vazatoare de ce-i convine, a observat (oarecum hahaind), ca Veorica a venit la intilnirea cu Papa, alaturi de sotul ei. De parca Presedintele era singur.
    (Interventia mea este de genul “ce nu s-a vazut la televizor”.)

  5. RoBinWooD spune:

    Eu nu l-am vazut pe Papa nici macar de la distanta, ca pe celalat, si nici n-am avut aceleasi simtaminte ca in urma cu douazeci de ani. M-a frapat faptul ca nu au rostit Crezul cand au celebrat liturghia – pobabil la greco-catolici e alfel.
    Oricum ar fi, cele doua mari Biserici sunt foarte farmitate in interiorul lor din foarte multe puncte de vedere – probabil si Liturgic sunt diferente, intre catolici -, insa Papa cu se compara cu Patriarhul Ecumenic si poate face mult mai multe pentru Unificarea Bisericilor.
    BOR, intr-adevar, are un rol complex de PUNTE – atat in interiorul ORTODOXIEI, intre lumea greaca si cea slava, pravoslavnica – mai ales intre cele doua mari Biserici, prin vointa catolicilor mai mult inainte de altele.
    (nu exista diferente liturgice in interiorul ortodoxiei, toti ortodocsii aflandu-se in deplina comuniune – iata un aspect IMPORTANT)
    Iar dupa cum ati auzit in discursul sau Papa a numit CATEDRALA prezentata de Patriarh inainte lui: TEMPLU!
    …intr-adevar, credinta adevarata si trairea crestina autentica nu se masoara in multimea si marimea TEMPLELOR trecatoare – vezi ce s-a intamplat recent cu Notre-Dame de Paris -, si nu doar cartea TIPARITA a distrus si va distruge edificiul in debutul noului mileniu, caci daca Bisericile acelea catolice ar fi fost pline de credinciosi ferventi va asigur ca nu ar fi fost loc in ele si pentru ortodocsi!
    (in ce priveste spiritul inteprinzator, MAROG, din sanul celor doua Biserici, povestea e veche – a dus la aparitia PROTESTANTILOR pana la urma si la noi si noi farmitari – si ea doar a fost estompata in ORTODOXIE decaderea CONSTANTINOPOLELUI – adica, rezolvarea/ vindecarea nu a venit niciodata din interiorul acestor BISERICI, cel putin pana nu au trecut prin niste CATASTROFE!

  6. Stefan spune:

    Am apreciat foarte mult faptul că din partea Papei s-a dat din timp discursul său către televiziuni astfel încât traducerea scrisă și cea orala sa fie in timp real, nu bâlbâită, nu interpretata după ureche. Pe langa programul știut dinainte, pe ore exacte a sosirii și activităților. Aseară citeam că s-a decis ca aterizarea elicopterului cu Papa sa se facă la Târgu Mureș și nu la Bacău din cauza vremii. Mă uitam pe geam și mă gândeam cum pot previziona atât de bine vremea cu 12-15 ore înaintea evenimentului. Dar am înțeles că este alt nivel, unde nu se admite ca “merge și așa” sau că “improvizam”. Totul trebuie sa fie bine organizat și știut, fără sincope, fără probleme, fără schimbări clasice de “ultim moment”.
    In Ro nu prea suntem obișnuiți cu astfel de precizii și respect pentru noi, privitorii/consumatorii/credinciosii. O formă de respect pentru cei care așteaptă și privesc ca lucrurile sa se desfășoare cum a fost stabilit: nici mai târziu, nici improvizat, nici “merge și așa”.
    După vizita la Palatul Cotroceni, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a fost întrebat care este programul întâlnirii cu PD și vizita la Mitropolia României. Încercând să fie profesionist, domnul Bănescu bâjbâia că nu știe exact, că este o întâlnire tete-a-tete fara subiecte bine definite samd. “Prostimea” a fost ținută după garduri in josul dealului Mitropoliei și asta a fost tot ceea ce i s-a comunicat publicului despre întâlnire. Uau! După întâlnirea abia nu s-a spus că nu s-a mai făcut liturghia pentru că …că și cum nu s-ar fi putut stabili astfel de detalii dinainte cu 2-3 zile sau 2-3 săptămâni. Improvizație, “merge și așa”, vedem la fata locului.
    Așa cum există un “stat paralel”, așa pare că există o Biserică “paralelă” cu oamenii/credinciosii anilor 2019. Care trăiesc în lumea reală și au așteptări reale.

    • doru b spune:

      @ Stefan

      In aviatia comerciala exista un serviciu (la sol) de prognozare a vremii mult mai precis decat cel care se da la TV sau radio. Ca urmare se pot lua masurilcu privire la zboruri pe o anumita ruta
      chiar inainte de decolare (decolarea, rute ocolitoare) ….asta pentru calatorii obisnuiti. Cred ca va inchipuiti ce se intampla in cazul VIP.

      Pe de alta parte aeronavele comerciale sunt echipate cu un “weather radar system” care informeaza echipajul “live” despre vreme. Si in acest caz, asemena echipament este pentru clasa VIP.

      Interventia mea poate parea pe langa subiect dar am considerat ca este bine ca cei care au mai multe informatii dintr-un domeniu sa le “shared” (ca sa nu zic impartaseasca).

      • Stefan spune:

        @doru b, Mulțumesc. Da, nu mă îndoiesc că există aparate performante de predicție a vremii pe termen scurt. Mai ales în aviație.
        E ciudat că atunci când vine vorba de omul de rand, de grindine, ploi foarte mari sau alte intemperii, ori nu sunt luate în considerare a este aparate, ori nu sunt folosite, ori nu se mai anunță de la nivelul prefecturii. Sau sunt rare, doar in zona aeroporturilor.
        Mulțumesc!

  7. ion adrian spune:

    Nu doresc sa critic in genere opinia autorului si concluzia sa care este in mare masura indreptatita, dar reaua credinta si prin omisiune, chiar si a unui autor atfel mult apreciat de mine, o sanctionez daca o observ si in aces pasaj o vede si un purtator de multe dioptrii si voi cita textul care este deliberat doar partial:

    “In cuvantarea acestuia, cu toata parerea de rau, dincolo de cateva mentiuni din varful buzelor legate de cele de mais sus, n-am auzit decat probleme “tehnice” legate de ridicarea noii Catedrale, donatia Vaticanului de 200,000 de dolari (americani!), cat au costat clopotele (500,000 de euro), unde au fost facute, primirea Papei in Catedrala ca semn de multumire pentru spatiul acordat de catre catolici ortodocsoilor in bisericile occidentale (!!!) s.a.m.d. Un s.a.m.d. in care intra foarte multa limba de lemn. Iar asta intr-un discurs presupus istoric, redactat din vreme, cu atentie pana la ultima virgula! S-avem pardon. Ca ortodox roman, m-am simtit usurel rusinat.”

    Nu ma refer la alte pasaje poate la fel de terre a terre din cuvantarea lui patriarhului Daniel care deocamdata nu este pentru mine Marta ci un calugar cu numele de Daniel, dar tocmai acest pasaj mi-a placut caci sublinia cu multa obiectivitate si finete faptul ca acel cadou de 200000 dolari(americani-m-a amuzat si pe mine aceasta dorinta de exactitudine) fiind introduse contabil la costul cloplotelor facute de niste mesteri catolici si care era putin mai mult decat dublu a creat o posibilitate de a intelege ca clopotele, obiecte bisericesi cu o incarcatura simbolic religioasa puternica( a spus si asta Prea Fericitul), au fost de fapt facute impreuna de Vatican si Patriarhie, ceea ce mie mi s-a parut un gest frumos ascuns sub o aparenta de mecrantilitate si care a eliminat posibilitatea unora sa spuna ;Ei! si ce mare lucru 200000$ – o picatura intr-un pahar de apa.

  8. AT spune:

    Este tocmai invers. Acest papa este preocupat exclusiv de cele materiale: mediu, migratie, saracie, socialism. Catedrala lui Daniel, in schimb, nu are nici un rost material; rolul ei este pur spiritual.

  9. dorin valeriu spune:

    Mie, om cu credinta in Dumnezeu,vorbele Papei nu mi s-au parut “o analiza pe text” ci o meditatie asupra Rugaciunii Dumnezeesti, profunda, originala, cu gandul si la vremurile pe care le traim. Mi s-a parut chiar ca l-a surprins putin si pe Preafericitul Daniel! Dar pe cine oare nu surprinde mai mereu Papa Francisc ?….

    • ion adrian spune:

      Vladimir Soloviov, scriitorul rus, un mare crestin care iubea si catolicismul a facut acum mai mult de 100 de ani o analiza exceptionala din punct de vedere crestin a Tatalui Nostru .

  10. Arina spune:

    Excelent titlu. Sunt ortodoxa si fericita sa fi intalnit la biserica noastra niste preoti minunati, total dezinteresati de aspectul material si extrem de entuziasti, de sinceri si de truditori pentru a-i aduce inapoi in pacea credintei pe toti cei care vin la biserica. Ieri, vazand intalnirea celor doi, pe Papa sarutand atat crucea episcopului care l-a intampinat la aeroport cat si crucea de pe pieptul patriarhului, iar pe cei doi ne-sarurand crucea lui, m-am gandit -extrapoland- la parabola fiului risipitor care se intoarce acasa smerit si plin de dragoste , si pe fratele-care-mereu-a-fost-cu-Tatal primindu-l cu raceala si protestand ca se taie vitelul cel gras in cinstea lui. Din pacate conducerea Bisericii Ortodoxe de acum nu reprezinta credinta curata pe care multi preoti si credinciosi ortodocsi inca o au, dand pe drept cuvant sansa multora sa se departeze de Biserica, scarbiti de atitudinea politicianista a conducatorilor ei. Daca il aveam patriarh pe Bartolomeu Anania, care a pierdut “alegerile” patriarhale, sau pe parintele Cleopa care a refuzat aceasta functie, altfel ar fi aratat atasamentul romanilor fata de Biserica lor. Dragostea oamenilor este ceea ce-i lipseste patriarhului actual, cei care ii sunt devotati o fac dintr-un atasament de tip “datorie”, si nu din entuziasm si dragoste. La fel cum in toate discursurile lui, patriarhul nu pune o farama de intonatie sau inflacarare, citeste plat de pe foaie indiferent daca e predica, pastorala, interviu, urare sau intalnire epocala cu Papa. Intr-adevar, a ratat o mare sansa de a se ridica la inaltimea momentului. Atat s-a putut…

  11. Elena spune:

    Comentariile autorului mi-au adus aminte de o intalnite organizate de Societatea Timisoara prin anul 1992-1993 ,cu referire la ecumenism,unde au fost invitate toate cultele religioase din Timisoara. La in moment dat ,un cadru universitar timisorean , dotat cu un vraf de literatura referitoare la subiect l-a intrebat pe regretatul mitropolit al Banatului Nicolae Corneanu: -Cand credeti ca se va realiza Europa acest deziderat? Cu un zambet plin de intelegere si blandete ,acesta i-a raspuns ;”Cand va vrea Dumnezeu!”
    Probabil ca Dumnezeu a randuit ca P.F. Daniel sa fie acela care sa faca tot posibilul pentru inaltare Catedralei Neamului si om fiind , mai are si unele capari.Doamne ajuta!

  12. quovadis spune:

    Un ateu poate privi credinta cu bunavointa, daca este indreptata spre a face un bine real omului .Judecata ii permite sa sprijine binele , indiferent cum este el aratat ,asa cum fac multi dintre noi chiar acum. Religia sau reprezentantii ei, ar trebui sa ceara sprijin celor care nu cred in preceptele bisericii si sa inteleaga ca a nu crede, nu intra in contradictie cu a crede ,ci doar sunt conceptii paralele, aparute in spatiul nostru al tuturor .Papa Francisc ,cred ca este unul dintre putinii ginditori al acestui secol ,ce poate constientiza asta si care are si posibilitatea de a face acest mod de gindire ,cunoscut lumii . Daca reuseste , ca macar in aceasta parte de lume , sa nu mai priveasca totul printr-o imagine antagonica si sa canalizeze energiile in favoarea unui bine comun ,atunci ramine in istoria lumii ,ca un mare deschizator de noi drumuri . Paralela facuta in comentariile scrise , intre Patriarh si Papa si referirea stricta la calitati sau defecte presupuse adevarate, nu pot pune in evidenta personalitatea diferita a celor doi prelati .Unul dintre cei amintiti , ramane legat de vechea interpretare religioasa si de vechile cutume , ce au adus ortodoxismul acolo unde este astazi , asumindu-si voit sau nevoit si latura mistica a religiei in cauza , in timp ce celalalt mare prelat isi asuma o viziune noua asupra viitorului religios crestin in totalitatea lui,concomitent cu un mesaj extraordinar de bunavointa si pace sufleteasca , aratata tuturor ,nu numai celor ce declarativ se numesc crestini .Aceasta extensie a principiilor religioase ,face ca mesajul papei , sa treaca dincolo de barierele trecute , ce au separat crestinismul si sunt in acelasi timp un indemn la uniune sufleteasca a tuturor celor care doresc un bine uman, fie ei crestini sau nu . Eu unul ii doresc SUCCES.

  13. Lady spune:

    În contextul articolelor care-au marcat “pelerinajul” Papei pe meleagul mioritic, cel al dlui. Fumurescu mi s-a părut cel mai atașat interpretării esențiale a evenimentului. Niște mici precizări mi se par, însă, obligatorii, înainte de-a intra-n subiect: pe Papă îl cheamă FrancisC, nu Francis. Cît despre contabilitatea ridicării “Piramidei Neamului” (“Națională”, după unele… ecrane) – “PN”, donația Vaticanului n-a fost de 200,000 (doua sute) dolari, ci de 200.000 (două sute de MII) dolari, iar clopotele n-au costat 500,000 (cinci sute) euro, ci 500.000 (cinci sute de MII) euro. Pentru că așa vrea/decide/legiferează sistemul metric valabil în România!!! Observația este aplicabilă și pentru toți nevolnicii traducători pe diversele canale tv. difuzate în România, care sînt prea pătrunși (umezi chiar) de spiritul anglicizării/americanizării limbii și nației române. Un punct, o virgulă sînt, uneori, semne esențiale, în situații decisive.

    “Afurisenia” din partea bp al Patriarhiei, “săvîrșită” în urmă cu 10 de ani (după articolul publicat în ziarul pre-nistorescului și vizînd proaspăta înscăunare a lui “HA”), s-ar repeta… aproape identic și-n contemporaneitate. Nu s-au petrecut schimbări radicale în comportamentul “Patriarhului Marta” (zis și Harap Alb sau HA, pentru cetățeanul român lucid, foarte lucid și… ORTODOX CREDINCIOS, din spațiul mioritic). Categoric că e nevoie și de “Marta” și de “Maria” – sînt complementari, fără doar și poate – în contextul în care fizica, cu-a ei dualitate, și logica binară sînt ușor devansate contemporan de idei și concepții care afirmă/confirmă UNICITATEA.

    Am urmărit cu atenție discursurile din incinta “PN”, petrecute într-un spațiu scenografic în care cele doua scaune/jilțuri marcau, prin poziționare, DISTANȚA impusă de “HA”, în raport cu “Maria”. La rîndu-mi, mi-am impus să rămîn sobru în timpul discursului. De ce? Fiindcă figura lui “HA” era extrem de asemănătoare cu cea lui Mr. Bean, personaj interpretat, cu geniu, de actorul Rowan Atkinson. Îl știți, fără-ndoială! Asemănarea e DOAR fizică! Mr. Bean s-ar simți jignit. Oricît de firesc afirmă dl. Fumurescu că vizita Papei a fost un “eveniment istoric” (inteligibil pînă și de biata VeVeDăncilă), afirmația i-a fost clar înșelată/anulată de comunicarea rece, într-un clasic limbaj de lemn, a lui “HA”. “…era de așteptat ca Patriarhul să-si pregătească discursul cu ochii pe istorie”. Care… istorie?!?!…

    Am avut fericitul prilej, cu ani-n urmă, să calc pragul multor asezăminte ortodoxe din România, care, unele, nu depășeau decît cu puțin spațiul bojdeucii lui Creangă. Dar, Doamne, cîtă LUMINĂ emanau!!!… Pînă la orbire!!!!… LĂCAȘELE ȘI CEI CARE LE SLUJEAU!!!… Și-apoi, prea-dreptul credincios îi are permanent în inimă/suflet pe Cleopa, Papacioc, Arsenie Boca… Și, asemeni lor, sigur mai sînt prelați care impun respect, generează LUMINĂ, călăuzesc oamenii pe drumul ÎMPĂRĂȚIEI… NICI O LEGĂTURĂ CU „HA”!!!

    Datele tehnice vizînd ridicarea “PN” și mulțumirile pentru sprijinul catolic acordat ortodocșilor, prin accesarea, în Occident, a unor spații pro-rugăciune, sînt departe de-a categorisi discursul “HA” drept unul… “istoric”, așa cum bine se precizează in articol. “…marea miză a secolului nu este nici Uniunea Europeană, nici concurența dintre Statele Unite, China, sau Rusia. Marea miză a acestui secol este reunificarea Catolicilor cu Ortodocșii.” Da, dle. Fumurescu, iar rostul „pelerinajelor” Papei pe planetă chiar ăsta este, dincolo de promovarea credinței, a simplității, a bunătații… Dar, în nici un caz, în contextul partenerului mioritic de altar, care s-a arătat cu mult sub nivelul așteptărilor. Mi se pare ridicol să spun c-a fost… o idee mai bun decît omologul bulgar.

    Poate că Papa, așa cum bine spuneți, dle. Fumurescu, întinde ușor coarda, uneori, jucînd „prea apăsat rolul Mariei”. Nici mie nu-mi plac excesele. Precum cel cu accentuarea (susținută stupid și total neprofesionist de „regizorii” transmisiei tv. „în direct”, de la Șumuleu Ciuc) unor „drepturi” maghiare. Nu intru-n detalii, că-i penibil. Catolici sau ortodocși, cetățenii Transilvaniei (ținut care l-a „uluit” pe Papă, în excursia auto către aeroport) sînt cetățeni ROMÂNI!!! Credința îi reunește în lăcașe de cult specifice, dar, la nivel social, mesajul este NAȚIONAL!!! Aici, mai e de lucrat la protocoale și strategii, întrucît imaginea României pare să fi avut de cîștigat de pe urma acestei „excursii” papale, dar scopul ei profund, pentru unii, pare să fi fost altul. Nu neapărat negativ, dar….

  14. Adriana spune:

    Subiectul nu mai este de actualitate, dar nu pot sa fi citit și articolul si comentariile fără sa scriu ce cred si eu. Eu cred ca nici autorul, nici comentatorii de fapt nu cunosc spiritul ortodoxiei cu adevărat. Altfel nu ar fi ajuns la comparația cu pilda evanghelica. Pur si simplu nu are nici in clin nici in mâneca cu șefii celor doua biserici. Comparația vine dintr-o cunoaștere superficiala a spiritualității creștine si arată mediocritate in gândire. Probabil cel mai bine e ca omul sa se limiteze la ceea ce știe mai bine arunci când înaintează niște idei.

    • Stefan spune:

      Buna Adriana, as vrea sa cunosc și eu mai bine ideea de spiritualitate ortodoxă. Intru in a doua jumătate a vieții și încă bâjbâi la nivel speculativ când este vorba de cunoașterea spiritualității creștine.
      Acum că mă gândesc, am crescut în familie ortodoxa, am trăit toată viața în această țară ortodoxa si, ciudat, in toți anii aceștia nu ne-a fost transmisă corect aceasta spiritualitate, astfel incat sa o înțelegem și noi, ortodocșii de rand. Cum ar fi sa ne împărtășești dumneavoastră mai multe, pentru ca, se vede, experiența de viață nu este deajuns pentru cunoaștere. Din ceea ce spuneți, există ceva dincolo de înțelegerea noastră, pe care dumneavoastră îl știți, când vine vorba de spiritualitate. Luminati-ne!
      Că să revin la articolul domnului Fumurescu. Difrrența dintre “superioritatea” cu care ați scris dumneavoastră, că ortodoxia are ceva special/fudul in ea, și smerenia dorinței noastre de a fi luminati, este diferența dintre “superioritatea” Martei in raport cu smerenia Mariei. Marta “știe mai bine”, Maria e “proasta” de felul ei. Haideți doamna “Marta”, luminati-ne!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)