Starea de negare este definită ca un mecanism de apărare prin care un fapt sau o realitate este respinsă ca neadevărată în ciuda existenței dovezilor probatoare. Starea de negare denotă imaturitate mentală întrucât are impact direct în abilitatea de adaptare și acceptare a realității.
Consumatorii de combustibil din toată Europa se află în prezent în etapa negării. Protestele sub formă de pungi de mărunțiș local sau autovehicule trase de cai la pompă probabil vor continua și în perioada următoare. Acestea reprezintă însă manifestări locale a stării globale actuale: de simplă negare a realității de la pompă: prețul combustibilului este într-o creștere continuă, fie ea şi sub forma dinţilor de fierăstrău.
Frapant, opinia autorităților statului este că nu există motive pentru creșteri ale prețurilor (Google demonstrează că această formulă este repetată aproape identic de foști prim-miniștri, guvernator, ministere etc). Dar în general, când o autoritate are o opinie de negare sau dezmințire, trebuie înțeles că de fapt confirmă scenariul cel mai pesimist posibil. Reprezentanţii statului omit că piața energetică este una internațională. Parafrazând, dacă strănută OPEC, răcește întreaga economie globală.
Astăzi, 8, chiar 9 din 12 țări din cadrul OPEC au probleme sociale interne. Bursele internaționale sunt inter-dependente: pe baza cotațiilor de la NY și apoi Londra, se stabilește cotația la Mombay și Singapore, pe care se bazează ulterior petrobursa de la Sidney. Toate aceste piețe funcționează între două repere: promisiunea Arabiei Saudite și a celorlalte țări OPEC fără probleme interne cum că pot suplini livrările sistate din Libia și ancora psihologică stabilită în iulie 2008 de 147 dolari/baril. Amble repere pot fi însă rescrise.
Analizele cotațiilor viitoare nu mai au însă efect, când se bazează pe evenimentele prezente. Nici în trecut nu s-au dovedit prea eficiente: în anii 70, barilul era undeva peste 3 dolari iar proiecțiile pentru anii ‘80 indicau în SUA o menținere sigură a prețului în aceeași zonă. În 1980 barilul a atins 35 dolari.
În timp ce prognozele se transformă în ghicitori și devin pur și simplu inutile, în Europa se extinde certitudinea recordurilor de la pompă: conform Bloomberg, luna aceasta, la Londra litrul de benzină standard a atins echivalentul a 6.35 lei (1.3 lire sterline), de la 5.8 lei în echivalent în decembrie 2010. In Italia, recordul este de 6.45 lei (1.54 euro), iar la Amsterdam a atins saptamâna trecută 7.12 lei (1.7 euro), nivel peste cel din iulie 2008. Media în Germania este de 6.5 lei (1.55 euro) în prezent.
Astfel, discursul politic de dezminţire a tendinței în perspectiva unui 2012 electoral face parte din etapa prezentă, de negare, în ciuda unor evidențe externe dificil de ignorat. În managementul riscului, acceptarea lui este primul pas. Negarea voluntară a riscului este doar o tactică slabă, în lipsa măsurilor de contracarare. În mod similar, pe piaţa combustibililor trebuie acceptat aspectul volatilității globale extreme. Vor trebui identificate măsuri practice de adaptare: de la mai puține deplasări cu mașina sau avionul, la energii alternative.
Când la pompă se vor cere 7-8lei/litru, aşa cum pragmatic anunţa recent şi domnul Patriciu, incredibila perspectivă de 10 lei-litru va fi următoarea de menținut în starea de negare. Temporar.
Din alt punct de vedere însă, al optimistului care, uitându-se în cimitir nu vede crucile ci doar o grămadă de plusuri, starea de negare a realităților curente mai poartă şi denumirea de speranță.
