Pe un fundal religios teoretic echilibrat in care islamul si crestinismul par sa fie cele care impart statul intre nord si sud, reprezentatiile semi-religioase in toiul noptii, ritualurile menite sa ofere protectie sau sa alunge spiritele malefice isi gasesc inca locul in societatea nigeriana. Contrastul intre practicile religioase locale si cele ale islamului si crestinismului nu resusesc sa socheze pe nimeni care a fost deja expus realitatii africane, dimpotriva, face simplu parte din farmecul Africii. Insa efervescenta cu care crestinismul este trait creaza un peisaj puternic contrastant intre sudul predominant crestin si nordul islamic cu sobrietatea si strictetea ce ii sunt atribuite. Ce-i drept, deosebirile intre cele doua zone nu se limiteaza doar la religie, ci se extind in spatiul etnic, cultural si lingvistic la fel de pregnant.
In partea de sud, in special in spatiul imens si aglomerat al Lagosului, crestinismul sub toate formele sale ofera unora oportunitatea unei „afaceri” mai mult decat prospere. Profitand de un cadru legislativ propice care confera statutul de organizatie non-guvernamentala bisericilor si in consecinta scutirea de la plata oricaror taxe pe langa multe alte beneficii, pastorii foarte populari conduc congregatii de mii de oameni gata sa le asculte fiecare predica. Cladiri de marimi impresionante devin neincapatoare la sfarsitul fiecarei saptamani, oferind spatiul ideal nu doar raspandirii mesajului crestinismului, ci si produsului oferit spre vanzare: binecuvantari si iertare de pacate la un pret convenabil, 1000 de naira, echivalentul a 20 lei.
Ca in cazul oricarei afaceri profitabile, bisericile importante au stiut sa se extinda, iar una dintre modalitatile de a face chiar asta a fost deschiderea de universitati afiliate lor. Argumentele sunt pro si contra. Pe de-o parte, oferirea de alternative la sistemul public de invatamant nu poate fi considerata a fi daunatoare. Pe de alta parte, argumentul folosit cel mai des, conform caruia se doreste crearea de institutii de invatamant care sa impartasasca valorile bisericilor afiliate, ajutand prin urmare comunitatea nu isi poate demonstra validitatea. Taxele de scolarizare sunt prohibitive comparativ cu cele din sistemul public de invatamant pentru majoritatea oamenilor de rand, devenind in consecinta elitiste, orientate catre profit.
Totodata, sistemul bisericesc nu face exceptie situatiei de coruptie larg raspandita. Astfel, profturile imense obtinute de pe urma comercializarii crestinismului nu pot fi cuantificate cu acuratete, la fel cum si directia in care se indreapta este imposibil de identificat. Insa, in timp ce majoritatea participantilor la slujbe isi gasesc drumul spre biserica folosind transportul public, pastorii de inalt nivel foarte influenti apar in masini extrem de costisitoare. Asta nu pare a surprinde pe nimeni, iarasi contrastul pare a fi larg acceptat ca facand parte din realitatea cruda in care isi gaseste locul.
In ciuda raspindirii largi de care acest fenomen se bucura, multi prefera inca bisericile mici, fie cladiri, casute de lemn sau corturi improvizate in aer liber conduse de catre pastori devotati bunastarii congregatiei proprii, ca fiind locul in care sa isi exprime credinta. In fine, pentru credinciosii de rand asta pare a fi cel mai important, din pacate insa nu ii poate opri pe cei ce vad in biserica oportunitatea unei imbogatiri relativ rapide, oameni ce ar putea exprima cu usurinta…”there’s no business like church business”.
”there’s no business like church business”…..bine spus ….so business must go on ..:))
nice, mai scrie. eu am fost in Bamako, si acolo biserica crestina era plina, crestinii nu rateaza nici o duminica, insa eu am avut senzatia ca e si o forma de socializare/culturalizare, intr-o lume in care nu exista aproape niciuna din formele de divertisment pe care noi le cunoastem: cinema-urile sint locuri insalubre si nefrecventabile chair si pt standardurile africane, barurile sint vazute ca locuri de pierzanie, teatrul/opera/muzeul etc sint cuvinte cam fara corespondent in realitate etc; in plus foarte putini isi permit sa bea o bere in alta parte decit acasa, iar femeile, deci jumatate din populatie, nu ies seara nicaieri (si nu beau/fumeaza) pt ca ar fi automat considerate prostituate.
in plus, pastorul bisericii principale din Bamako era alb, dupa accent cred ca belgian…
Cu siguranta este un loc de socializare, printre multe altele. Lagos este probabil mai bogat in alternative decat Bamako, dar se pare ca functioneaza cam pe aceleasi principii…