Home » Sinteze » Citesti:

Rezistenţa anticomunistă în România

Gheorghe Boldur Latescu decembrie 31, 2014 Sinteze
15 comentarii 3,943 Vizualizari

Sfertul de secol care s-a scurs de la Revoluţia Română din 1989, a prilejuit numeroase evenimente consacrate unor fapte eroice, iar altora tragice de înainte, din timpul şi după 22.12.1989.

S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre suferinţele, sărăcia şi teroarea prin care regimul comunist a năpăstuit timp de 45 de ani ţara noastră, de eroismul celor care au reuşit în zilele fierbinţi ale revoluţiei, să doboare asuprirea, dar, ceva mai puţin despre rezistenta anticomunistă , care s-a desfăşurat dealungul tuturor celor 5 decenii de opresiune.

  1. Conceptul de rezistenţă anticomunistă. Vom înţelege prin rezistenţa anticomunistă orice formă de opunere împotriva regimului, adică :
  1. rezistenţa armată în principal în munţii ţării;
  2. activităţi împotriva regimului, cum ar fi proteste publice, difuzarea de manifeste , grupări declarat anticomuniste, scrisori şi/sau mesaje către guverne, posturi de radio din occident, cu scopul de a desvălui crimele şi abuzurile comuniste;
  3. elaborarea de lucrări literare sau artistice valoroase care, în mod voalat , criticau unele aspecte ale regimului ( aşa numita „ rezistenţă prin cultură”),
  4. activităţi cu caracter religios în cadrul bisericii sau în afara ei, prin care se manifesta credinţa în divinitate şi implicit împotriva materialismului de tip comunist;
  5. disidenţa politico-ideologică, adică despărţirea de ideile comuniste cu care o anumită perioadă de timp, unii cetăţeni fuseseră de acord;
  6. lupta ţăranilor împotriva colectivizării agriculturii impuse de regimul comunist în anii de după 1949, încheiată tragic în anul 1962;

  7. revoltele muncitoreşti din anii 1977 ( Valea Jiului ) şi 1987 ( Braşov) , înabuşite cu cruzime de către securitate.

2, Scurt istoric .

În vara anului 1944, imediat după invazia trupelor sovietice pe teritoriul României, s-au format grupuri mici în principal de foşti ofiţeri ai Armatei Regale, care au pornit lupta împotriva invadatorilor ruşi.

Pe măsură ce teroarea sovietică şi cea aurohtonă se agravau, grupele de luptători antibolşevici se înmulţeau, ei refugiindu-se în munţi.

Luptătorii din munţii noştri ( Făgăraş, Ciucaş, Arnota, Mţii Banatului etc.) sprijiniţi de locuitorii satelor din zonă, au dat mult de furcă trupelor de securitate în perioada 1945-1962.

Exemplară a fost lupta grupurilor Arsenescu şi Arnăuţoiu care au rezistat 10 ani, provocând serioase pierderi securiştilor.

O altă componentă a rezistenţei anticomuniste din România a fost reprezentată de acţiunea sutelor de mii de cetăţeni, care , în oraşele şi satele noastre şi-au manifestat în diverse moduri dezacordul şi opoziţia faţă de comunism. In perioada 1945+1962, s-au format mii de organizaţii anticomuniste, alcătuite în mare măsură din tineri ( studenţi, elevi, intelectuali, ţărani, muncitori, etc.)

Ei întocmeau şi răspândeau manifeste, încercau să comunice în occident ororile regimului, iar uneori se întruneau făcând planuri cum să se opună terorii .

Reacţia securităţii a fost cumplită, în perioada menţionată fiind arestaţi, torturaţi şi condamnaţi la ani grei de temniţă aproximativ 1 milion de cetăţeni ai ţării. ( A se vedea Raportul care a stat la baza condamnării comunismului în Parlament, de către Preşedintele ţării, în anul 2006 ).

Au funcţionat peste 100 de locuri de detenţie unde, în condiţii înspăimântătoare deţinuţii anticomunişti ispăşeau condamnări care puteau ajunge la muncă silnică pe viaţă.

La penitenciarul Sighet, au fost ucişi mii de generali şi demnitari ai perioadei deî înainte de 1944, iar la Piteşti, floarea studenţimii române a fost supusă „reeducării” prin tortură permanentă, „experiment” unic prin grozăvia lui.

Canalul Dunărea Marea Neagră, construcţie pornită din ordinul lui Stalin, a însemnat muncă forţată în condiţii de exterminare pentru zeci de deţinuţi politici în perioada 1948-1953.

Jilava, Aiud, Gherla, Tărgşor,Mislea. R. Sărat, Tg. Ocna, Suceava, Botoşani, au reprezentat alături de altele, penitenciare unde au suferit zeci de mii de patrioţi români.

Se estimează că, în cei 45 de ani de comunism, şî-au pierdut viaţa în închisori şi lagăre de muncă forţată aproximativ 500 de mii de luptători anticomunişti.

Rezistenţa prin cultură a reprezentat o importantă modalitate de a menţine trează normalitatea valorilor morale şi estetice ale intelectualilor supuşi propagandei comuniste . Se pot da numeroase exemple de scriitori, artişti plastici, regizori şi actori care au elaborat sau au dat viaţă unor opere care aveau şansa de a trece de cenzura implacabilă şi arătau în acelaş timp opiniei publice adevărata faţă a sistemului comunist. Au existat şi lucrări de tip „samisdat”( care se distribuiau din mână în mână ) sau circulau oral sub forma unor anecdote sau epigrame. Cerând iertare cititorilor pentru caracterul licenţios, redăm mai jos una din nenumăratele epigrame ale lui Păstorel Teodoreanu, cel mai mare humorist român anticomunist :

„ In era nouă începută

Căcaţii scriu în loc să pută

Iar scriitorii adevătaţi,

Sunt daţi afară de căcaţi”

În ansamblul lor , cultele religioase nu puteau fi decât inamici ai doctrinei comuniste, fiindcă ele reprezentau „ opium pentru popor „ ( Marx ). În ceeace priveşte modul de manifestare a acestei incompatibilităţi dintre religie şi ideologia comunistă, au existat diferenţe notabile între diferitele culte. Astfel activitatea catolicilor şi greco- catolicilor a fost interzisă în anul 1948, iar numeroşi clerici şi credincioşi au fost arestaţi şi închişi ca deţinuţi politici.Prelaţii cu rang înalt catolici şi greco-catolici s-au comportat eroic, unii dintre ei fiind adevăraţi martiri. (Monseniorul Vladimir Ghica, Episcopul Todea, Episcopul Justin Paven şi mulţi alţii ).

Biserica ortodoxă, cu cel mai mare număr de credincioşi în România, a adoptat o atitudine diferită. Patriarhul Justinian – prieten cu Gh. Gheorghiu Dej, a reuşit să păstreze activitatea cultului ortodox ca fiind acceptată de către regim, drept care bisericile au fost în permanenţă pline. Biserica ortodoxă s-a ferit să critice în mod deschis regimul comunist. Au fost însă şi cazuri în care unii preoţi ortodocşi s-au opus liniei oficiale, ceeace a dus la persecutarea şi condamnarea lor politică. Exemplul cel mai elocvent este poate al preotului Calciu Dumitreasa care, în perioada demolării bisericilor, s-a opus cu curaj exemplar acestei crime. (Memorabilele sale predici „ Şapte cuvinte către tineri” din anii 1977-1978).

Din nefericire, au fost şi preoţi care au colaborat cu securitatea ca informatori. Apreciem însă că, biserica ortodoxă, prin păstrarea bisericilor şi a preoţilor în funcţie a dat posibilitatea milioanelor de creştini să-şi manifeste credinţa. În acest mod se poate considera că biserica ortodoxă a exercitat şi ea o formă de rezistenţă anticomunistă, chiar dacă nu ca şi cea eroică a catolicilor şi greco-catolicilor.

Fenomenul disidenţei a apărut în ţara noastră în jurul anilor 70. Stricto senso, conceptul de disidenţă înseamnă ruperea de o concepţie acceptată. Într-un anumit sens, aşa s-au şi petrecut lucrurile. După 1965, în condiţiile unei oarecari relaxări a terorii, dintre intelectualii care într-un fel sau altul făceau parte din sistem , s-au ridicat unii care în mod de cele mai multe ori voalat , au criticat regimul. Aceştia au fost disidenţii. Numeroşi scriitori, oameni de artă şi cultură, regizori şi actori pot fi înscrişi într-o „listă de onoare” a disidenţilor din România.

Ţăranii români, legaţi în mod tradiţional de pământul pe care îl munceau cu sudoarea frunţii, au fost aprig prigoniţi de criminala colectivizare a agriculturii începută în anul 1949 şi încheiată în 1962. Marea majoritate a ţăranilor noştri s-au opus colectivizării, uneori cu vehemenţă şi chiar cu violenţă . Împotriva acestora, regimul a dezlănţuit o cumplită represiune, zeci de mii de ţărani fiind aruncaţi în închisori sau lagăre de muncă, căte odată chiar ucişi. Represiunea economică împotriva ţărănimii a fost înspăimântătoare, mulţi dintre ei fiind lipsiţi de roadele muncii lor şi îndurând astfel o tragică sărăcie şi chiar foamete.

Printre modalităţile de manifestare a rezistenţei anticomuniste din ţara noastră trebuie să amintim de cele două importante revolte muncitoreşti împotriva regimului : cea din Valea Jiului în 1977 şi cea de la Braşov în 1987. Revoltele au fost înăbuşite cu cruzime de securitate care, operând numeroase arestări, a torturat sute de manifestanţi, iar cei consideraţi periculoşi, au fost deportaţi în alte zone ale ţării.

Toate acţiunile anticomuniste prezentate mai sus, dovedesc faptul că , în ciuda propagandei demenţiale şi a teroarei care dealungul a 45 de ani a martirizat poporul român, acesta nu a încetat să deteste regimul, chiar dacă unii oameni mimau de frică ataşamentul la comunism.

Diversele forme de rezistenţă anticomunistă înlănţuite între ele au condus în final la uriaşa explozie a Revoluţiei din 1989.

Desigur, au existat şi condiţii internaţionale care au favorizat declanşarea revoluţiei, dar este incontestabil că în România profundă, a existat în permanenţă respingerea comunismului şi implicit, o rezistenţă uneori violentă alte ori tacită, din partea marii majorităţi a poporului român.

După 1990 Revoluţia a fost confiscată de criptocomuniştii corupţi care, au dus ţara la situaţia nedorită de astăzi. Cu toate acestea , partidele efectiv anticomuniste, unii liederi patrioţi cum au fost Corneliu Coposu şi Constantin Ticu Dumitrescu şi a unor membri ai Societăţii Civile, România a făcut un pas decisiv spre lumea occidentală, prin aderarea la NATO şi UE.

3.Concluzii.

Lupta împotriva comunismului nu este încă încheiată , fiind spre cinstea naţiunii , rezultatul alegerilor prezidenţiale din Noiembrie 2014, care a reprezentat o importantă victorie în această luptă.

Să ne ajute Dumnezeu să ştim a valorifica această victorie, pentru a înlătura definitiv pericolul pe care îl reprezintă comunismul pentru naţiunea noastră.

Prof. Univ. Gh. Boldur-Lăţescu

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    domnule autor :tara aia nu a avut dizidenta !

  2. Popescu Ion spune:

    Mie, această prezentare mi se pare, in general, corecta.
    Am numai doua observatii:

    a. „Regimul” comunist este prezentat foarte abstract, ca o forta impersonala. Nu a fost o forta impersonala, ci un grup de actiune strain, sovietic, bine organizat si cu misiune clara.
    Cine erau cei care au organizat grozaviile prezentate? Trebuie enumerati, mai ales că nu sunt prea mulți.

    b. Explicatiile cu privire la situatia Bisericii Ortodoxe nu sunt convingatoare.
    Par consideratii subiective ale autorului.

  3. victor L spune:

    Am mici dileme in a intelege:
    “3.Concluzii.

    Lupta împotriva comunismului nu este încă încheiată , fiind spre cinstea naţiunii , rezultatul alegerilor prezidenţiale din Noiembrie 2014, care a reprezentat o importantă victorie în această luptă.”
    Rezultatul “alegerilor prezidentiale” ca lauda de lupta impotriva comunismului?
    – PNL-ul a fost artizan de baza in demiterea dictatorului Basescu la citeva luni dupa citirea in Parlament a Raportului Final.
    – Nu l-am auzit pe dl presedinte Iohannis spunind o vorba de bine despre acel Raport; ba, a contribuit din plin la demiterea nesabuitului pirat.
    - – Faptul ca nu a ajuns plagiatorul national presedinte al Romaniei poate fi “spre cinstea natiunii” care l-a respins.
    NB,
    desigur ca a existat un fel de “rezistenta impotriva comunismului”; o stiu din proprie expierenta si din “imediata apropiere”.. Dar ma tem ca ne laudam prea mult, cam la fel ca verisorii nostri francezi, cu Rezistenta lor contra hitleristilor: majoritatea au colaborat, nu au ‘rezistat”.

    • Haplo spune:

      Mda. Pana acum mai aparea piratu la ora 6 30 si explica cat de hotesti sunt unele ordonante, legi sau decizii ale guvernului Ponta. Acum, poti renunta la doctorat prin lege, presedintele este ocupat sa schimbe perdelele la palat.
      Asa ca, autorul are dreptate: se pare ca nu s-a terminat lupta :) . Ma tem ca vom lupta din alte tari, pe aici se cam impute treaba. Si nu este de la perdele, este de la penele si pesede.

    • hex spune:

      Victor L.
      “Nu l-am auzit pe dl presedinte Iohannis spunind o vorba de bine despre acel Raport; ba, a contribuit din plin la demiterea nesabuitului pirat.”

      Intr-adevar Iohannis nu a pomenit nimic despre Raportul Final (din 2007?), in schimb i-a aplicat concluziile, omagiind pentru prima data la cel mai inalt nivel, memoria celor care au luptat, au pierit sau au supravietuit inchisorilor comuniste. Acest fapt s-a petrecut pe 22 decembrie, declarata prin lege (inca din 2012) ca Ziua Comemorarii Victimelor Comunismului. Astfel prin inalta autoritate cu care a fost investit, a trecut direct la fapta, inmamand cea mai valoroasa distinctie a statului roman, Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, reprezentata de presedintele acesteia, O. Bjoza (unii cred ca ar fi fost viceversa, decorat fiind doar O. Bjoza, un “filo-legionar” sadea).

      Insa baiu-i in alta parte… “contributia d-lui. presedinte la demiterea nesabuitului pirat”.
      Domnule Victor, eu va inteleg dilemele, mai ales atunci cand adaugati un capitol nou istoriei tarisoarei, dar oare cand a fost demis ex-piratul, caci istoria oficiala pretinde ca a stat 10 ani la Cotroceni?
      Acum ar mai exista o explicatie, ce tine mai ales de psihologia clasica – e vb. de un act ratat… Adica, in esenta, “tiranul” a fost practic demis, insa din considerente de strategie nord-atlantica, usw., a fost mentinut de fatada…

      PS> n-as fi insistat sa va raspund, daca n-as fi vazut asocierea nazbatiei cu numele d-lui presedinte K. Iohannis.

      • victor L spune:

        @ hex,
        te repezi, nu esti atent: piratul a fost demis de catre Parlament de doua ori. Ai fost cumva plecat pe alta Planeta, fara internet?
        Ca demiterea nu a fost validata, urmind procedura legilor existente, e alta problema.
        Si, daca nu v-a lasat memoria, scotociti prin arhive: nu a stat 10 ani la Cotroceni. Va trebui sa scadeti timpul cind a fost Vacaroiu interimar la Cotroceni, si cel in care Cretinel a facut pe presedintele. Vreo 3-4 luni per total ;)
        Asa ca v-ati obosit degeaba “insistind sa-mi raspundeti” (desi nu adresasem dvoastra, domnule @ hex :P )
        In rest, ramine cum am stabilit.

        • victor L spune:

          desi nu ma adresasem,
          scuze.

        • hex spune:

          Domnule Victor.
          Atunci cand o mai zbarciti, recomandabil e faptul de a va recunoaste in mod onest greseala, fara multe fasoane. Toata lumea mai face o gafa, din cand in cand.
          In cazul de fata, sustinand sus si tare ca Parlamentul l-a demis pe ex-pirat, nu ma contraziceti doar pe mine, ci insasi litera Constitutiei Romaniei (suspendarea din functie a presedintelui, art. 95).
          Iar cu socotitul mandatelor prezidentiale, picati tot prost. La art. 83, mandatul presedintelui se stabileste la fix 5 ani. Cele doua suspendari nu au fost socotite drept o “calamitate” decat pentru adeptii lui Basescu – dovada, schimbul de note de fata.

          PS> am insistat cu raspunsul pentru ca ati incercat fara succes sa-i acordati un rol in evenimentele din 2012, presedintelui actual.
          Dar stiti care e culmea? Ca Iohannis nu e atacat atat din partea stanga, cat mai ales de dreapta extrema (circa 10% nostalgici de-ai lui Basescu)… Iar culmea ipocriziei, doar pentru ca a omagiat victimele comunismului cu cea mai inalta distinctie a statului roman. A trebuit sa vina un sas sa puna piciorul in prag…

          • victor L spune:

            da, @ hex,
            eu am gresit folosind anapoda cuvintul “demis” in loc de “suspendare”.
            In rest, ramine cum am stabilit.
            -” istoria oficiala pretinde ca a stat 10 ani la Cotroceni?” Tu pretinzi, nu Istoria.
            Caci a fost suspendat 3-4 luni, cind “nu a stat la Cotroceni”.
            “Istoria oficiala” nu este cea pe care o spui tu, ci a faptelor.
            Gaseste alta formulare, asa cum am recunoscut folosirea gresita a unui cuvint :P
            Dar te stiu aliat al Antenei 3 contra piratului, asa ca nu ma astept la nimic ;)

            • hex spune:

              Victor L.

              Mai intai de toate, A3 n-are nici o vina ca ai folosit un cuvant gresit, si nici ca ai incercat sa joci la “rupere”. Insa ai dreptate cu “istoria oficiala” – hai sa zicem ca am exagerat :) .

              Concluzia e una amicala: pe viitor, incearca sa fii mai ponderat atunci cand vrei sa te dai la Iohannis. Nu de alta, dar suntem vecini…

  4. radu spune:

    O sinteza binevenita.
    Din pacate povestea comunismului nu s-a terminat in 1989, dovada ca au trebuit sa treaca 25 ani, si trei presedinti, pentru ca sa fie decorat un detinut politic, un luptator impotriva ocupatiei tarii si a instaurarii comunismului, sau sa fie adus in justitie unul ca Visinescu.
    Romania e inca o tara cu memoria fracturata, cu continuitatea constiintei intrerupta si falsificata de ocupatia sovietica, de comunismul instaurat de tradatori si de parasutati de la Moscova, de distorsiunile propadandistice ale urmasilor lor.

    Sa speram ca Johannis va fi altceva, ca va avea loc in sfarsit o “dezvrajire” din ceata in care ne-au bagat cu forta comunistii si urmasii lor.

  5. Ștefan Brăgărea spune:

    Stimate domnule profesor Boldur Latescu
    Excelentă și deosebit de utilă rememorarea dvs. referitoare la rezistența anticomunistă.
    Îmi aduc aminte de plimbările cu tatăl meu prin zona Muscel și povestirile lui despre rezistența anticomunistă armată.
    Cu cele mai bune urări și profund respect

  6. Peter Manu spune:

    Stimate Domnule Profesor

    “Rezistenta prin cultura” din timpul regimului Ceausescu a fost si este inca o fantasma bine intretinuta. Nu a produs nici un fel de “pierderi” regimului. Printre cei autodistinsi cu aceasta acolada sunt, de exemplu, oameni ca Nicolae Breban, membru in CC al PCR, apropiat al unui brutal general de securitate, si Alexandru Paleologu si Ion Caraion, informatori al securitatii.

    Intelectualii care s-au opus, intr-adevar, regimului s-au exilat, au fost exilati, sau, intr-un singur caz (Gheorghe Ursu) omorati in detentie.

    Cu respect,

    Peter Manu

  7. DanT spune:

    Este eronata comparatia intre comportamentul clericilor ortodocsi si al celor greco-catolici in timpul comunismului. Biserica Greco-Catolica a fost interzisa, era firesc ca in randurile sale sa apara cazuri de opozitie eroica.
    Probabil ca daca ar fi fost interzisa Biserica Ortodoxa, inchisorile s-ar fi umplut de ierarhi, preoti si calugari ortodocsi.
    Se poate compara doar comportamentul clerului ortodox cu acela al clerului romano-catolic.

  8. Mircea M. Cociu spune:

    Bucovina a fost prima zonă din România în care rezistenţa armată anticomunistă s-a manifestat încă din primăvara anului 1944 – martie-aprilie -, când trupele sovietice au ocupat o parte a acestui teritoriu. (Dorin Dobrincu, Bucovineni contra sovietici. Rezistenţa armată anticomunistă din Bucovina (martie-august 1944 – iulie 1946), în AIO – Anuarul Institutului de Istorie Orală, vol.V, 2004, p. 123-182.)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gheorghe Boldur Latescu


Gheorghe Boldur Latescu

Gheorghe Boldur Latescu s-a nascut in 1929 la Botosani, dintr-o familie cu vechi radacini in istoria Moldovei. A facut studile liceale la Bucuresti, dupa care fiind student la Poli... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)