duminică, iunie 13, 2021

11 septembrie, după treisprezece ani

După 13 ani de la 11 septembrie, rădăcinile urii din care s-a ivit acest manifest al crimei şi al fanatismului rămân intacte. Ostilitatea faţă de Statele Unite şi faţă de valorile pe care le întruchipează, credinţa milenaristă în capacitatea radicalismului islamic de a-i lichida pe infideli, ambiţia de a edifica o cetate odioasă a terorii şi obscurantismului, prin manipularea sentimentului religios, toate acestea sunt intacte.În faţa Vestului se află, după un deceniu şi jumătate, un front reînviat al islamismului.

Omagierea eroilor şi a sacrificiilor de la 11 septembrie este şi ocazia de a medita la datoria pe care o avem, aceea de a afirma şi reafirma valorile pe care se întemeiază modul nostru de viaţă. Ceea ce islamismul detestă, iar din această ură se iveşte violenţa şi barbaria, este pluralismul însuşi, această ţesătură de instituţii care acordă naţiunilor occidentale, şi Statelor Unite în particular, energia de a înmagazina şi gestiona critica, diversitatea şi tradiţia. Din moştenirea iudeo- creştină s-a ivit acest model particular de civilizaţie, un model care se află sub un asalt permanent din partea acelora care se revendică de la religia politică a mobilizării sângeroase. Orice iluzie se cere abandonată. Oricâte cedări ar fi gândite, oricâte compromisuri ar putea fi imaginate, islamismul nu poate renunţa la vocaţia sa de a identifica Inamicul de exterminat. Iar acest Inamic este Occidentul, a cărui decadenţă şi natură satanică nu încetează să fie denunţate.

Între cei care au atacat Turnurile Gemene şi conducătorii ISIS de acum, filiaţia ideologică este evidentă. Mijloacele pot diferi, dar natura opţiunilor lor este clară. Invocând o tradiţie religioasă pe care o distorsionează propagandistic, jihadiştii pun în serviciul cauzei lor instrumentele media cele mai sofisticate. Opera lor de recrutare este una globală, iar ţintele lor, deocamdată locale, sunt motivate de un proiect universal. Reţelele sociale sau you tube sunt mediile de care se serveşte o mişcare ce posedă rigoarea implacabilă a unei secte de posedaţi.

A te retrage în faţa avansului ISIS, a abandona întregi comunităţi domniei iraţionale şi sanguinare a radicalismului jihadist înseamnă a pregăti un viitor care va aduce,mai devreme sau mai târziu, alte zile teribile precum cele de acum 13 ani. Oroarea decapitărilor în direct este punctul culminant al unei campanii ce vizează lichidarea voinţei de a rezista. În munţii şi în câmpiile din Iraq, nu doar minorităţile religoase sunt ameninţate, exterminate şi umilite.Umanitatea însăşi este sub asediu. Solidaritatea este unica formă de a acorda viitorului comun o şansă de a exista.

De fiecare 11 septembrie evocăm puterea oamenilor de a se uni în jurul unui ideal al curajului şi decenţei. Lecţia lui 11 septembrie este lecţia lui Camus din “Ciuma”. Molimele şi şobolanii pot reveni oricând. Trebuie să veghem, lucizi şi neobosiţi, fără a fi ispitiţi de laşitatea care ne oferă falsul comfort al siguranţei noastre.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Câteva considerații cinice și amorale, care vor deranja :

    – Războiul împotriva extremismului islamic poate fi câștigat tactic oricând și oriunde dar strategic niciodată, păstrând numai și numai metode militare. Din acest punct de vedere, se aseamănă cu „cruciada împotriva drogurilor”, care pare încă tânără după aproape 40 de ani și ale cărei rezultate sînt greu de cântărit.
    – Ultimii ani par să ne arate că Rusia are o mai bună înțelegere a lumii islamice, judecând cel puțin după atitudinea ei față de situația din Libia sau Siria. Trebuie să înțelegem de ce succesul colonial britanic (măsurat în termeni de cost al ocupației), a fost asociat cu existența celor mai buni orientaliști ai epocii. T.E. Lawrence e un exemplu strălucit și chiar dacă India vremii nu era echivalentul exploziei extremismului islamic de azi, este totuși remarcabil cum 10.000 de soldați britanici și aproape 100.000 de „indigeni” asigurau pacea pentru aproximativ 300 de milioane de oameni.
    – Este mai ieftin să-i hrănim, decât să-i omorâm. Aceasta nu presupune un welfare universal pentru lumea islamică ci mai curând realitatea cunoscută că uneori există metode paralele la cheltuielile militare care financiar nu-și au pereche în nici un alt domeniu al „interacțiunii” cu islamul.
    – Dacă extremismul islamic reprezintă culmea rigidității ideologice (ca să folosesc un eufemism), Occidentul nu trebuie să cadă într-o plasă similară, rămânând ancorat doar pe democrație și drepturile omului. Un dictator care asigură liniștea este mai puțin letal pentru populație decât un război civil fără sfârșit. Din acest punct de vedere, nu este suficient să fie înlăturat, dat fiind că ne oripilează- dacă o urmare politică nu este gândită, atunci dorința de intervenție ar trebui temperată. Dacă aveți un vecin îngrozitor, care își abuzează toată familia și îl snopiți în bătaie, îl băgați în spital, trebuie să vă întrebați și cine o să-i hrănească copiii.
    – La intrarea mujahedinilor în Kabul, șeful agenturii CIA din Islamabad, care răspundea și de Afghanistan, suna disperat la Washington, spunând : The crazies have taken over Kabul. Dar n-a fost băgat în seamă, datorită desfărșurărilor dramatice din estul Europei. Acest cancer a crescut sub nasul nostru. Fără supărare, dar obsesia eradicării comunismului sau a tot ce mirosea a stânga, a generat ceva infinit mai rău. Prin consecință, când pornim în lupta pentru a eradica ceva, ar trebui să anticipăm și urmarea, sau să fim într-o postură de forță pentru a o influența. Tot ce era de stânga în Iran a fost eradicat întâi de șah și apoi de mulahi. Același lucru s-a întâmplat și în Irak, cu felicitări pentru Saddam. Lista continuă… „Luptătorii” anti-comuniști nu erau cel mai bun material pentru a ataca problema islamică.
    – Cred că trebuie o mai mare doză de realism și mai puțin refugiu idealist. Continuăm să spunem ce groaznici sînt ei și că nu sînt ca noi- nu e o strategie în sine. În fond, când e vorba de interese economice, știm totuși să ne „pliem” puțin- am făcut afaceri cu Rusia, China sau Saudia, așa că doza asta de realism există și nu trebuie injectată de aiurea.
    – Există varii focare de infecție pentru extremismul islamic, după cum există și zone mai puțin afectate- cred că trebuie recunoscută o necesitate de a le consolida.
    – Islamul are o tradiție de welfare care face din tot ce este extrem nu doar o gașcă de bandiți. Până și ISIL, așa cum sînt, oferă un modicum de servicii sociale, nu diferit de Hamas sau Hezbollah, deși nu le-aș pune pe toate 3 la același nivel. Nu e diferit de marii feudali ai traficului de droguri columbian, care ofereau populației lucruri pe care guvernul central nu reușise să le asigure niciodată. E o realitate care trebuie luată în seamă, în ce privește strategia urmărilor.
    – Paradoxal, existența ISIL asigură un grad de cooperare regională nemaiîntâlnit în istorie. Nu contează că o parte din protagoniști au stat la baza dezvoltării problemei…Vicioase și reprehensibile sînt nu doar cercul violenței extreme cât și concatenarea la infinit a creării de monștri, care apoi trebuie omorâți. ISIL va fi înfrânt militar, nu asta e problema- dar o dată dispărut, toate rivalitățile regionale for reizbucni potentate. Deci o urmare politică ar trebui gândită și cred că strategia pentru aceasta este infinit mai complexă decât cea militară.

  2. As fi mai atent la exprimare. Nu e vorba de ce detesta islamul, ci anumite secte fanatice islamice. Si crestinismul s-a confruntat in istorie cu monstrii, sa amintesc doar inchizitia si intoleranta catolicismului fata de protestanti. Faptul ca societatea islamica n-a progresat atat de rapid ca cea crestina, nu inseamna ca pluralismul si democratia in general sunt incompatibile cu islamismul sau ca rezulta doar din ‘mostenirea iudeo-crestina’ (?). Marea majoritate a populatiei arabe nu detesta valorile occidentale cand ele se numesc pluralism si democratie.

    • Crezi ca ai putea explica asta celor din London, Stockholm, sau eventual Marseille? Cam cit la suta credibilitate ai avea?
      Pluralismul – in special cel politico-religios – arab e un basm si astept cu nerabdare sa ne dai un exemplu. Asa-zisele partide sint doar paravane ale diferitelor orientari religioase islamice, mai mult asemanatoare decit diferite. Ambitii personale ale liderilor.
      Stim ca problema cea mare in lumea araba este subdezvoltarea data de polarizarea averilor, stim ca religia este drogul, mai ales una restrictiva precum islamismul, avem si noi stapinii moastelor in lumea noastra subeducata care nu sint altceva decit vinzatorii de droguri.
      Eu cred ca solutia este una combinata, si nu rapida : descurajare militara pentru ca ar fi catastrofala o discutie despre modificari de granite in Orientul Mijlociu – plus masuri de protectie antiterorista in Europa si USA – absolut obligatorii , si o insertie de hrana si educatie in toate tarile din zona. Rezultate? Daca totul e bine facut, in doua sau trei generatii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pensionarul din 2035: 300 de euro de la stat, 150 de euro de la Pilon II, plus cât și-a mai pus el deoparte

Suntem cu 10 – 15 ani înainte de declanșarea plăților pensiilor către “generația decrețeilor” și parcă am fi descoperit acum că bugetul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro