13-15 iunie 1990: Omagiu Golaniei si un cri de coeur

1. Observ tot mai multe incitări la ieșit în stradă. După deturnarea politicianistă a ieșirilor în stradă din 2013 noi ieșiri în stradă nu ar face decât să legitimeze moral ce a făcut USL-ul anul trecut; uite că nici dreapta nu e mai brează, e la fel de incapabilă să se impună altfel decât prin forță și diversiune.

   Impresia mea este că cei la putere se scufundă de la sine în propria incompetență autoritaristă, nu este nevoie de nimic mai mult decât să ne vedem de treabă cât mai performant și să avem contacte profesionale și personale cât mai solide cu Europa civilizată, rămânând însă aici, în România.

   Ieșirile în stradă acum, instabilitate și tulburări, nu ar fi decât în folosul Rusiei. Spre deosebire de cele din 1990.

   • Protestul civic non-violent face parte din natura insasi a democratiei. Nu cred ca aici, pe Contributors, cineva incita la violenta.

     • Nici vorba sa ma gandesc ca ar incita cineva la violenta ca autor pe contributors. De altfel nici nu ar fi publicate articolele respective.

       M-am referit la urmatoarele aspecte:

       – Exista comentatori anonimi care la propriile mele articole tintind plagiatul lui Ponta si al altor intelectuali copy-paste imi reprosau de ce nu iesim in strada noi membri comunitatii academice, si ca suntem in fond niste lasi si nerusinati daca nu facem asta. Am gasit ceva din acest tip de abordare si in citatul din textul dvs. Provocari pentru a genera pierdere de timp si imagine de protestagii care nu gasesc alte solutii.

       – protestele civice de anul trecut au fost cu atat de mare usurinta deturnate de catre echipa lui Dogaru si altele asemenea incat ma intreb ce s-ar intampla daca acum ar aparea unele similare impotriva imposturii si cinismului atat de evidente ale lui Ponta & Co. Numai ieri nonsalanta cu care lansa lucrul la laserul pentru care s-a batut Funeriu, asta dupa ce a lichidat proiectele de cercetare fundamentala… Ponta et al. sunt pur si simplu diabolici, de o obscenitate maxima.

       Ponta et al. sunt niste carasi comunistoizi de cel mai bun pedigree, scoliti la contrainformatii multi dintre ei, pe care nu ii poate bate nimeni la manifestatii „spontane”, deturnari, diversiuni, campanii de calomnie, comunicare publica in sensul Ponta-USL via Antene, etc. Ce ii distruge, ce ii agaseaza major, este simplul fapt ca se afla inca pe uscat, adica intr-un sistem racordat la democratia occidentala, ca cei care refuza sa le adopte valorile cinice continua sa produca si sa fie performanti economic si social, ca exista o alternativa clara la ce propun ei, functionala, si n-au transformat tara in balta mocirloasa in care se simt ei bine. N-as investi resurse in proteste de strada decat in caz de criza a democratiei.

       cele bune,

       • unde este marele antibasist m. dinescu? UNDE?a murit de rusine?!!nu!!!!!!!!!!!!!!nu are bun simt ?DAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!e doar,inca un parvenit si nesimtit care s-a imbogatit pe suferinta acestei tari ! s-a bagat sluga la vintu ,si acum e mosier,jegosul!unde esti,nenorocitule,sa vezi ce viata avem sub guvernul pe care l-ai promovat,ne-ai intixocat cu „ce rau este basescu si cu boc”! va rog sa ma iertati dar ,e atit de evidenta politica pe care o promoveaza alde dinescu,p.roman si alti nemernici imbogatiti pe spatele nostru…!
         Doamne ,ma inec de furie<daca dinescu ar fi linga mi9ne acum…

   • Of, domnule Tismaneanu.

     Va bateti cu institutii si retele care sunt indoctrinate sa gandeasca intr-un mod…bizar(pentru cei care am gustat gustul unei societati libere bazate pe intaietatea drepturilor si libertatilor individuale. Colegiul National de Aparare, SNSPA si inca cateva nu fac decat sa reia linia directoare a Academiei Stefan Gheorghiu…elitele Romàniei par a fi acceptate si promovate doar sunt certificate de catre acestea. Numarul de falsi doctoranzi pe banda sub stampila Academiei de Politie mai spune ceva. Plus un serviciu de informatii SRI ..ma abtin din greu sa comentez dar imi sta pe limba ceva referitor la cultura interna a acestuia.E foarte greu de iesit din obiceiuri si mentalitati anterioare.

     Uitati-va cine e europarlamentar. Dl Ioan Mircea Pascu.
     Undeva pe contributors inainte de puciul din vara trecuta, la un articol privind votul prin corespondenta electronic , a reactionat spunand ca nu e de acord cu acesta. deoarece STS-ul e controlat de dl Basescu. Frica pacatosului. Stiti ce a urmat apoi. Acum imi confirmati ca a fost alaturi de dl Iliescu…oamenii acestia au o mentalitate de control totala a institutiilor in interesul propriilor grupuri politice. Asa nu se avanseaza. Imi pare rau de dl Funeriu, care ar fi meritat astazi macar o mentiune dn partea oficialilor privind succesul proiectului ELI, uman vorbind si-a sacrificat o cariera profesionala promitatoare, o viata familiala a intrat in masina de tocat imaginea a USL-ului …probabil e foarte dezamagit ..o simpla propozitie de multumesc ar fi meritat. Viata politica e asa cum este, grupuri si grupulete care de care mai deraiate de la normalitate.Regimul democratic e doar in aparenta. Exista o continuitate si memorie institutionala certa intre Statul comunist si Statul Roman de azi. Cu exceptia a putine institutii nascute de la zero si formate de partenerii occidentali, metehnele sunt acelasi.

     • Ah si sa nu se uite, alaturi de violentele din Piata Universitatii…violentele etnice de la Targu Mures. Orchestate de aceiasi actori, in aceiasi mentalitate.

     • Tocmai aceasta continuitate despre care scrieti in chip justificat, dupa parerea mea, a fost zguduita puternic prin actul dondamnarii dictaturii comuniste in decembrie 2006. Toata echipa de zgomote national-stalinista, formata nostalgicii antonescieni si cei ceausisti, a sarit la atac. Vadim a fost doar glasul cel mai zgomotos, dar veneau din spate si il sustineau Ion Iliescu, Adrian Paunescu, Dan Voiculescu, Gh. Buzatu, Ioan Talpes, Ioan Scurtu etc:

       http://tismaneanu.wordpress.com/2013/01/10/romania-lor-vadim-si-nicolaescu-fara-comentarii/

     • Cred ca aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti. Acest sistem este complet transparent si teoretizat stiintific. Am citit pe vremuri de curiozitate tratatul de Sociologie Politica al d-lui Virgil Magureanu, prof la UB, este disponibil si acum spre cumparare aici:

       http://www.emag.ro/sociologie-politica-cl-virgil-magureanu-rao973-103-130-8/pd/E6VT50BBM/

       Statul este conceput exact ca o organizatie holista, in care indivizii sunt resurse, nu ca un pachet de institutii care servesc pe contribuabili. In acest context este absolut firesc sa aiba o selectie a celor mai valorosi indivizi (exprimarea mot a mot a d-lui Magureanu) care sa fie pozitionati in pozitiile cheie de conducere din stat.

       In ontologia socio-politica a unei democratii occidentale cei mai valorosi indivizi sunt in toate zonele societatii, foarte multi in zona privata, unde conduc organizatiile proprii, iar atunci cand ajunga la conducerea organizatiilor statale ei servesc poporul, nu il conduc decat prin delegare din partea lui. In ontologia socio-politica declarata a clasei politice post-comuniste ei nu pot fi decat in structurile de stat, iar cand nu sunt acolo atunci asta este o problema pentru stat, deoarece comportamentul lor este necontrolabil. Nu exista nici o diferenta din acest punct de vedere in regimul Iliescu si cel Basescu, ceea ce difera este doar optiunea strategica de a schimba acest sistem si valorile asociate lui. Condamnarea comunismului este semnalul ca se doreste un alt tip de societate, nu una holista cum inca exista si sub mandatele lui Basescu. Ori asta lezeaza fiinta profunda a post-comunistilor din toate straturile de conducere statatel. Este o desfiintare a alor in sens ontologi, o anulare a modului lor de a fiinta, exclusiv a parti dintr-un stat, ca supusi ai unor conducatori reali, nu care au putere delegata de la popor (aceasta e un moft, ca sa citez pe Iliescu).

       cele bune,

       • Excelent comentariu, va multumesc. Conceptia lui Magureanu despre democratie, ori mai precis spus, despre spatiul politic, a fost si ramane, cred, una de tip oligarhic-autoritar. Nu exista loc in aceasta viziune pentru spontaneitate, pentru diferenta, pentru alteritate. Ma intreb daca Magureanu si altii din aceeasi familie ideologica au citit scrierile despre libertate ale lui Isaiah Berlin. Despre Rawls, Shklar, Barber, Isaac, Scruton si Oakeshott nu mai vorbesc. Cred ca pe Raymond Aron l-au citit, dar au inteles cam ceea ce-a inteles si obstinatul marxist-leninist Radu Florian, adica mai nimic :)

2. Nu rezulta cine il impiedica pe prietenul d-voastra sa iasa in strada. Ne duce gandul la afirmatia D-lui Boia: „sa manifestezi e insa obositor si in plus inutil, fiindca poti oricum sa urmaresti manifestatia la televizor”, chiar daca transmisia, adaugam, e din Bulgaria, nu din Romania,

   • Nu scrisoarea este subiectul articolului, veti admite. Daca ar fi urmat aceasta logica a consimtamantului pasiv pe care am impresia ca o sugerati si poate o si aprobati, studentii francezi in mai 68 ori cei chinezi in iunie 89 ar fi stat cuminti acasa. Zona libera de neocomunism, Piata Universitatii, ar fi ramas o fantezie, n-ar fi devenit o parte concreta din geografia simbolica a luptei pentru democratie. Vaclav Havel n-ar fi scris „Puterea celor fara de putere” etc Tacerea. scrie o cunoscuta ganditoare germana, are adeseori o functie distructiva. Protestul non-violent tine de ceea ce regretatul ganditor social Albert Hirschman numea voice.

     • Nu pot vorbi din proprie experienta; ultima oara cand „am iesit in strada” era in 1978, in fata hotelului Waldorf-Astoria unde dormea Ceausescu. Un prieten mi-a dat o pancarta artizanala pe care scria: Hitler, Stalin, Ceausescu.

       Asa ca trebuie sa ma intorc la D-l Boia: „Romanului, chiar cand nu-i place ce se intampla, tarii si lui insusi, inghite galusca si cauta, pe cat poate, solutii individuale de iesire din impas”. Dupa ce T. Basescu a anuntat reducerea salariilor cu 25%, nu a existat nic o manifestatie. Si spune D-l Boia: „Cele mai drastice reduceri in alte tari nu depasisera 5%, suficiente pentru a scoate, ca in Spania sau Grecia, sute de mii de oameni in strada”.

       Daca il inteleg bine pe D-l Boia, „iesitul in strada” la romani urmeaza unei periode in care raul e suportat scrasnind din dinti. Cu exceptia unei elite numeric infima, nimeni nu pare sa scrasneasca din dinti in legatura cu deciziile luate de Andrei Marga la ICR, cu plagiatul atribuit lui Victor Ponta, sau cu ideea de o prostie fara margini a convocarii inca unui referendum in legatura cu numarul incompetentilor din Parlamentul Romaniei.

       • Nu am citit cartea domnului Boia din care presupun ca alegeti aceste citate, o voi face cat de curand. Il socot un istoric admirabil, ceea ce nu inseamna ca impartasesc toate opiniile sale. Oricum, nu pozitiile d-lui Boia sunt subiectul articolului. In ce ma priveste, ma mefiez de orice fel de generalizari de genul „romanii”, „francezii”, „rusii”, „ungurii”, „evreii”, „americanii” etc As sugera sa revenim deci la tema in discutie: mineriada din 13-15 iunie 1990, cauzele si efectele ei.

         O intrebare: ati considerat ideea referendumului din 2012 ca proband „o prostie fara margini”?

         • Q: O intrebare: ati considerat ideea referendumului din 2012 ca proband “o prostie fara margini”?

           A: Fireste. Si din acelasi motiv. Oameni mediocri, incercand sa demonstreze tot timpul „a cui e mai mare”.

   • Domnule Manu, ma declar cel putin dezamagit de raspunsurile dvs. Observ ca exemple de proteste istorice, esentiale redresarii ulterioare, nu v-au miscat. Ba mai mult, sugerati pasivitatea in fata TV-ului cumva ca un instrument mai eficient, ceea ce e mai mult decat surprinzator. E suspect.

     Dezamagirea si suspiciunea cresc si mai mult cand aduceti pe Basescu si reducerile salariale in discutie, discutie ce are totusi alta tema si alt subiect. Intelegem cu totii ca va e antipatic Basescu, nu sunteti singurul.

     In Romania vorbim de impostori, hoti si batjocura, d-le Manu, care in plus rad in nas publicului, la propriu uneori. Va amintiti cum Andronescu si Ponta, in timpul conferintei de presa publice, afirmau batjocoritor: „Asa suntem noi astia plagiatorii, mai votati, he he he”? Oameni esentiali, modele, in educatia noastra si a copiilor nostri (totusi fara sa-si dea seama au recunoscut ca au plagit!). Plagiatul la un ministru al cercetarii si la un prim-ministru e in mod normal letal. In Germania zburau ministri urgent si fara discutii in astfel de cazuri. In Romania exista batjocura.

     Insa mai important mi se pare, dupa cum amintea prietenul d-lui Tismaneanu cu care in principiu sunt de acord, ca aici vorbim de oameni ce au incalcat si incalca in continuare legea. Dupa o vara + o toamna in care valorile democratice si legile au fost calcate in picioare, starnind pana si mania uniunii europeene, in Decembrie 2012 se anunta o conducere zguduitoare. Reamintesc si eu ca si prietenul citat: impostori, penali, infractori, fosti ofiteri si turnatori la securitate, fosti puscariasi, unii trimisi ulterior in puscarie, altii iesind ulterior din puscarie si reintorcandu-se in politica … nu se mai terminau … pana si Gigi Becali era numit in *comisia juridica* a camerei deputatilor (cati isi mai amintesc asta?), ministri cu dosare in curs, fost ministru al cercetarii plagiator si fraudator, seful guvernului, prim-de-prim-ministrul Ponta nu doar plagiator ci si cu un dosar penal pentru CRIMA (incercati un Google pt dosarul nr 177/P/2002) …

     In mod normal, oricine cu o urma de verticalitate ar fi trebuit sa reactioneze, in numar categoric mai mare decat in Bulgaria.

     Dvs indemnati la relaxare in fata TV-ului dar in acelasi timp afirmati ca romanului nu-i pasa de plagiat, sau de maleficul Marga, sau de un referendum redundant … sesizez aici o cauza-efect suspecta.

     Pai asta e de fapt problema, si cheia articolului de fata, d-le Manu: de ce nu le pasa romanilor pe cand altora da? ce ar trebui sa se intample sa le pese intr-atat incat sa refuze a inghiti in continuare batjocura?

     Un protest pasnic precum in Bulgaria este o exprimare rapida a vointei si vocii unui popor in fata unor schimbari bruste nesimtite ce ii ameninta statutul si suveranitatea. Ma intristeaza comentariile de aici care mentioneaza o incitare la violenta …

     Pe langa exemplele d-lui Tismaneanu, va ofer si eu unul cald: in Bulgaria au iesit in starada peste 10000 (zece mii) de cetateni pe timp de ploaie, iar mogulul numit sef peste securitate TOCMAI A RENUNTAT LA NOMINALIZARE!

     Ar fi renuntat daca nu protesta nimeni in mod public, daca toti stateau acasa la TV inghitind batjocura asa cum propuneti dvs?

     Cu toata sinceritatea spun ca ii stimez pe vecinii bulgari pentru reactia prompta si civica ce au avut-o. Bravo! Intrebarea ramane: de ce romanii nu reactioneaza?

     Explicatia ce implica mineriadele mi se pare una pertinenta si corecta, o lovitura dura aplicata in plin pentru care Iliescu ar trebui sa plateasca cu varf si indesat. Si eu consider ca mineriadele au distrus mult din simtul civic si potentialul acestui popor de a reactiona impotriva batjocurii. Macar o discutie pertinenta (si la obiect) despre cum aceasta incapabilitate s-a asternut si ce o poate renaste ar fi de folos.

     Sunt atat de multi impostori, penali, infractori, puscariasi, etc care conduc acum Romania incat omul se simte dezarmat, sau ii este lehamite. Nu vorbesc neaparat de palcurile de votanti orbi, ci si de majoritatea celor 60% care nici nu au votat. Probabil ei nu mai percep nici o unda de lumina sau potential de unda de lumina nicaieri. Starea de confuzie in ochii lor este mentinuta permanent de ambele tabere, iar sarmanii nasc in mod perpetuu aceeasi monstri fara sa vrea. Vasile Blaga in ziua rezultatelor alegerilor din 2012, declara mandru ca urmarirea penala impotriva unor candidati PDL a incetat in timpul campaniei, si deci dansii erau brusc figuri model demne de votat de catre popor … imi amintesc si acum perplexitatea ce ma cuprindea ascultandu-l. Nu mai sesizeaza nimeni absurdul, suprarealismul si miselia? S-au dat valorile peste cap atat de mult incat furtul este apreciat de o masa supra-critica in sanul populatiei? „I-a uite dom’le ce smecher, s-a descurcat!” … „Asa suntem noi plagiatorii, mai votati, he he!” … desigur ca multi sesizeaza, intrebare e de ce nu reactioneaza sau care e limita. Chiar au fost mineriadele lovitura decisiva? De ce in Bulgaria au putut sa reactioneze in numar mare, in conditii de ploaie? De ce este nevoie sa se poata si la noi?

     • @ Alexandru

       Nu indemn la pasivitate sau indiferenta. Le constat. Si cum nu sunt calificat sa le explic, recurg la cuvintele cuiva (Lucian Boia) care facut acest lucru.

       Intr-o prezentare de fotografii despre mineriada din Iunie 1990 facuta la ICR New York de V. Tismaneanu si M. Neamtu m-au surprins linistea si zambetele minerilor. Sunt oameni despre care nu se vorbeste deloc, desi, in mod clar, sunt reprezentativi pentru (probabil) multi altii. .

     • „Eram la Bucuresti, am vazut ororile cu ochii mei…” Eram in mina si am auzit cu urechile mele in interfon: Directorul va vorbeste: -Asigurati locurile de munca si iesiti la suprafata, Presedintele Iliescu ne cheama la Bucuresti sa salvam democratia. Dupa doar câtiva ani acelasi Iliescu inchidea mina in care lucrasem 15 ani si a trebuit, batrân fiind, sa plec in surghiun ca sa sa nu mor de foame. Dar nebunia asta nu ar fi fost posibila daca Iliescu ar fi fost singurul nebun…Sunt indivizi la fel de cariati in suflet, chiar aici pe forum, insi care-si spun intelectuali si folosesc expresia „plagiatul atribuit” ca pe un repros adus noua celor ce din rautate acuzam fara temei un om nevinovat, sau calificând gestul constitutional al Presedintelui drept „prostie fara margini”, adica „oameni mediocri” care se opun eforturilor sustinute ale autoritatilor de a reforma statul printr-o noua constitutie. Ororile nu ar fi fost posibile daca Iliescu nu ar fi avut sprijinul total al acestor indivizi. Nu (doar) minerii sunt de vina.

       • Va multumesc pentru mesaj. Minerii au fost manipulati in mod cinic. Iliescu si camarila sa au construit imaginea anarhiei pentru a putea actiona impotriva pluralismului politic. Venirea minerilor si actiunile lor violente in Bucuresti au fost sistematic organizate de oamenii SRI si ai Ministerului de Interne, diversii Camarasescu si Kuki Borislavski (acesta fiind casatorit cu Carmen, sora lui Petre Roman). Ulterior, Iliescu si clica sa au aruncat responsabilitatea acelor faradelegi pe umerii minerilor (demonizati) si ai studentilor (la randul lor demonizati ca „legionaroizi”, „elemente distructive” s.a.m.d). In mod corect, am putea spune ca mineriada a fost de fapt o aparatcikiada.

     • Alexandru: Va multumesc pentru substantialul si, pentru mine, impresionantul comentariu.

3. Violentele minerilor sunt inacceptabile, barbare si condamnabile. Dar la fel sunt si violentele din 13 iunie. Acceptam atat de usor faptul ca violentle din 13 iunie au fost inscenari ale Politiei? Cred ca nu e o noutate pentru nimeni faptul ca – printre manifestantii din Piata – mai ales in ultimele zile ale protestului se strecurasera tot felul de lumpeni jegosi, ca si printre mineri de altfel.
   Ne este foarte clar cat de vinovati sunt minerii, politia, Iliescu, etc, dar brusc ne rusinam cand este vorba sa amintim partea de vina pe care o au cei care au impins tensiunea pana la paroxism, intelegand sa protesteze permanent timp de 2 luni, blocand kilometrul zero al Bucurestiului, refuzand sa inteleaga o cerinta civica si democratica de bun-simt : o manifestatie de protest, oricata dreptate ar avea protestatarii, nu poate confisca timp de 2 luni o piata publica, atata vreme cat peste doar cateva saptamani urmau alegeri.
   Nu mai amintesc aberatiile care se strigau in piata – cine voteaza Iliescu-FSN e un (neo) comunist, Iliescu va reinstaura comunismul in Romania, etc. – care au jignit si ostilizat majoritatea romanilor, sincer entuziasta la caderea dictaturii si in nici un caz dornica de restauratie comunista.
   Nu-mi propun sa justific mineriadele, asa ceva este de nejustificat, vreau doar sa se spuna intregul adevar, sa se explice atmosfera si conjunctura in care ele au avut loc.

   • Nu faceti decat sa reluati tezele lui Iliescu. Le cunosc foarte bine, am scris pe larg pentru a le demonstra falsittatea. Cititi, daca sunteti interesat, textele unor Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei etc Nu voi spune decat ca nimic, dar absolut nimic nu justifica recursul la violenta impotriva propriilor cetateni de catre un regim politc care se pretinde democratic. Nu e cazul sa relumam aici lucruri arhi-stiute, inclusiv cele legate de provocarile de tip securist din 13 iunie. Ati vazut filmul lui Stere Gulea?

     • Am precizat din capul locului ca mineriadele au fost o barbarie ce nu poate fi justificata. Am pledat doar pentru prezentarea adevarului istoric integral. Ma lasa rece atat tezele lui Iliescu cat si ipotezele cu provocari securiste din filmul lui Stere Gulea (toata stima pentru el ca regizor); nici unul nici altul nu pot fi „suspectati” de obiectivitate, fiind de notorietate de care parte a „baricadei” se aflau atunci cei doi.
       Cu stima,

       • V-am sugerat si scrierile unor Gabriel Andreescu si Mihnea Berindei. Ii suspectati si pe ei de „lipsa de obiectivitate”?

         http://www.humanitas.ro/humanitas/mineriada

         • multumesc, voi citi. Ii consider lipsiti de obiectivitate pe toti cei care „infiereaza” barbaria minerilor, considerandu-i vinovati EXCLUSIV pe Iliescu, FSN, politia, etc. Atata vreme cat se considera ca manifestantii din Piata au fost TOTI niste ingerasi, iar cei de la Putere niste demoni, adevarul istoric cu privire la acel moment tragic ramane o iluzie.
           Fara legatura directa, imi amintesc ca aceiasi mineri condusi de Cozma au fost ovationati in picioare la Congresul anti-comunistului PNTCD din 1991, anul urmatoarei mineriade…
           Cred ca putem fi de acord cel putin cu Eminescu : „pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru doua de dramuri de creier totu-i sigur”. Nu cred ca putem atribui vinovatii exclusive.

           • Privind problema din perspectiva istorica, vinovati pentru ce se intampla in Romania astazi sunt toti cei care au gandit ca tine in 1990 si astfel i-au adus la putere pe fostii nomenclaturisti PCR si pe fostii securisti, care au format ulterior clica politico-economica care a devalizat Romania („lupul isi schimba parul, dar naravul ba”), blocand progresul economic si social. Cei care „infierau cu manie proletara” capitalismul si care ne-au tinut cu forta in inchisoarea numita „Republica Socialista Romania” („prietenii stiu de ce!”) sunt astazi capitalisti „de frunte” si democrati „model”. Consecintele: Romania se afla astazi pe ultimul loc in UE la capitolul „nivel de trai” („putere de cumparare”), iar sistemele de educatie si de sanatate s-au prabusit condamnand astfel Romania la stagnare economica si sociala si in viitorul previzibil.

           • Cetatean, ce prostii puteti spune!

             In 1990 toata lumea a strigat „jos comunismul!” din pacate lucrurile erau aranjate demult. Se stia cine va lua puterea, FSN exista de peste 6 luni, scenariul cu teroristii era si el bine pus la punct.

           • Draga „ardei”, ori incerci sa ne manipulezi ori erai prea tanar in 1989 ca sa stii cum a fost.

           • Da? Ia spuneti, cum a fost? A iesit poporul roman in strada, asa, frumos, si-a facut o revolutie autentica?

             Eram micut atunci, dar nu suficient de mic incit sa nu-mi amintesc frica imensa care stapinea totul! Iti era frica sa rizi, sa glumesti, frica ca cel mai bun prieten te-ar putea raporta ca asculti europa libera, cu radioul dat cit mai incet posibil, sub plapuma (ca zgribuleai de frig). Asta imi aduc aminte de dinainte de 89: frig, foame si teama!

   • In dimineata zilei de 13 iunie 1990 aveam o lectie, din cand in cand ma duceam si ascultam radioul. Radioul te indemna pur si simplu sa iesi in centru. Asa ca pe la 12 am fost pe Academiei unde ieseau de la Arhitectura cei ce strigau: „IMGB face ordine” Acestia sparsesera geamurile la Arhitectura. De atunci pana la miezul noptii am urmarit tot ce s-a intamplat: harjoana dintre politie si manifestanti in spatele bisericii de dupa Arhitectura, patrunderea in piata, incendierea autobuzelor, plecarea la Politia Capitalei, plecarea din piata a unui autobuz cu copii spre televiziune, ajungerea la televiziune, atacul televiziunii. Am urmarit toate astea de pe margine convins ca masele erau manipulate de fortele puterii. Oameni ca mine priveau si nu intelegeau cum de unii puteau sari gardul la politie, cum de lua foc ultimul etaj la politie, de unde era autobuzul cu copii, cine erau cei care spargeau geamurile la televiziune. Am luat metroul, am ajuns la Universitate si am coborit pe bulevard ca sa ajung la Izvor. Pe Brezoianu se vedeau cum ricoseau in caldaram gloantele, era aproape miezul noptii. Cine avea gloante la acea ora.
     In ziua de 14 dimineata am avut examen. La terminare, am plecat cu masina, am parcat pe Calea Victoriei in fata CC. Am mers pe Calea Victoriei si apoi pe bulevard la Universitate. Bine ca aveam numai ochelari de aproape in buzunar. Am vazut cum oameni cu ochelari erau batuti de unii cu fetele vopsite in negru cu niste tevi cu lanturi la un capat. N-am stiut cum sa ma intorc mai repede la masina.
     Eu sunt convins ca si in ziua de 13 si in ziua de 14 totul a fost pus la cale de catre autoritati gandit cu mult inainte.

4. Pe mine ma inspaimanta altceva – spuneti ca nu se iese in strada in Romania, eu va contrazic. Zilele trecute a existat un asa numit „mars al normalitatii” impotriva familiei homosexuale (la care au participat, culmea, niste extremisti), de parca asta ar ameninta cu ceva in momentul de fata partea conservatoare din societatea romaneasca. Acum cateva luni s-a iesit in strada impotriva cipurilor – in ambele cazuri am vazut persoane cu priviri pierdute, unele imbracate in costume nationale, ori chiar preoti care iti aduc aminte de filme cu actiunea in timpuri medievale. La fel, demonstratii impotriva exploatarii gazelor de sist, demonstratii in care apar daci si alte personaje de carnaval. Pe mine sincer ma sperie mai tare faptul ca asa-numita societate civila romaneasca pare a fi alcatuita, ca sa nu spun consfiscata aproape in intregime, din astfel de persoane care nu sunt in stare sa discearna intre realitate si fumigene propagandistice (cazul familiei homosexuale care este menit numai sa scoata astfel de persoane la vot pentru noua „constitutie”) sau care, mai rau, sunt platite ca sa faca zgomot, ca „dacul cu steagul” sau cucoana care aparea la toate iesirile in strada anul trecut, o femeie cu palarie de paie, fara dinti si cu o bentita tricolora, etc. Cum va imaginati ca iese cineva in strada in Romania cand acum revolta si protestul sunt acum asociate cu burlescul? Exista printre romanii de bun simt, o stiu pentru ca am simtit-o la randul meu cand eram in tara, o adevarata oroare de a te discredita prin aderenta. Eu cred ca asta este explicatia pentru lipsa de civism despre care vorbiti.

   • Aici vad rolul intelectualilor critici, in abilitatea de a discerne intre personaje reale si fantome, intre cauze civice veritabile si pseudo-idealuri…

     • Adevarat, insa ce te faci cand acei intelectuali critici despre care vorbiti dumneavoastra sunt risipiti in masa celor care agreseaza? Exista in universitatile romanesti diverse grupuri de intelectuali care arata dupa parerea mea ca niste cercuri concentrice – radiind ideologic dinspre centru catre periferie. Este greu sa-ti gasesti un loc in aceasta geometrie daca te raportezi critic la centru. Mai bine lasi valul sa treaca fiindca altfel nu stii unde ajungi. Si asta se leaga de acea „discreditare prin aderenta” despre care am vorbit si cred ca sunt multi care stiu ca daca ar reactiona, ar putea pierde profesional. Au cazuri graitoare la dispozitie, precum cel al domnului Patapievici.

       • scuze, abia acum am recitit primul comentariu, am vrut sa spun „confiscata” nu „consfiscata”

     • ma tot intreb de ani de zile unde erau acei intelectuali critici (mentionati de dvstra) si de ce nu au luat pozitie si nu au avut nimic de spus in timpul grevelor din valea jiului din 77 sau a celei din brasov din 87…..

       • Propun sa facem distincia, esentiala dupa parerea mea, dintre Romania de dinainte de decembrie 1989 (voci disidentein genere solitare, izolate, de la Paul Goma, Doina Cornea, Geza Szocs, Ion Negoitescu, Vasile Paraschiv, Ion Vianu, Dorin Tudoran la Mircea Dinescu, Mihai Botez, Radu Filipescu, Victor Frunza, SLOMR si grupul de actiune Banat, spre a mentiona doar aceste exemple admirabile) si aceea de dupa prabusirea dictaturii comuniste. Abia atunci a devenit posibila colagularea unor initiative colective de sfidare a continuum-ului comunist. Romania lui Ceausescu nu era Polonia lui Gierek ori Ungaria lui Kadar. In 1990 se putea vorbi liber, se putea actiona impotriva celor care voiau prelungirea vechiului sistem. Sa amintesc aici reactia marelui eminescolog si carturar Petru Cretia:

         http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/13/raportul-final-si-mineriada-din-13-15-iunie/

5. Lasati, domnu’ Tismaneanu, vine foamea! Sa vedeti ce constiinta civica modeleaza foamea! Ce unitate deplina va fi atunci!

   Din pacate, cind se vor trezi romanii, vor vedea ca sint singuri iar toti cei care au omorit si au furat vor fi bine mersi, prin alte tari, cu valizele cu bani dupa ei.

6. Dar totusi, ca imaginea sa fie completa, hai sa spunem ca Marian Munteanu a candidat la alegeri in 2000 din partea partidului lui V. Magureanu. Cu alte cuvinte, avem idealuri cit timp n-avem bani; dar pentru bani ne pi… cu usurinta pe orice ideal.

   • Veti fi de acord cu mine ca vorbim despre secvente temporale si politice diferite. In iunie 1990, Marian si Bogdan Munteanu fusesera batuti in chip bestial. This is a fact. Ganduri bune.

     • Dar nu putem sa nu ne punem intrebari … sa stirnesti o asemenea demonstratie anti-comunista pentru ca, peste ani, sa candidezi din partea comunistilor. E ceva necrezut, o spalare a creierului. Nu pot sa inteleg!! Cind am auzit stirea, atunci, am fost convins ca e vorba despre ALT Marian Munteanu. Nu, nu era!

       E sinistru, dar ma intreb daca nu cumva Piata Universitatii a fost ceva scapat de sub control, de aia furia lui Iliescu si chemarea minerilor (la acea vreme, indiferent de ce faceau studentii, Iliescu nu putea fi urnit). Un derapaj, o greseala. Am invatat sa gindesc asa in 1996, cind Emil Constantinescu si „opozitia democrata” mi-au arata repede cine a condus Romania din 1945 incoace: Partidul Comunist Roman.

       • Se spune ca MM a fost recrutat de Virgil Magureanu, cu perspectiva ca va fi sustinut sa fie lider politic al tinerilor. Ulterior a fost lichidat politic cu zvonurile ca partidul lui este pe linia legionara. Din perioada aceea a primit si ore pe la UB, unde VM era profesor, vedeti CV-ul lui pe wikipedia, profesor de etnologie. Acum se ocupa de romanii de pretutindeni…, o asociatie….

         Personal l-am cunoscut in 90 primavara, eram lider studentesc in bio si el organiza pe universitate, se primeau ajutoare din strainatate. Primul lucru pe care ni l-a spus la intalnirea de la palatul facultatii de drept a fost urmatorul: daca este cineva care a fost informator de securitate intre voi sa iasa din sala ! N-a iesit nimeni si toata lumea a fost surpinsa ca a inceput in felul acesta…

         cele bune,

7. De ce nu se iese in strada? Nu cautati explicatii abisale despre insondabilul mioritic .

   Partidele reformiste din Romania au deseori un discurs conservativ si vetust iar asteptarile au fost de prea multe ori inselate – voila Zoe Petre, Marian Munteanu, etc.

   Singurele proteste care ar avea succes sunt cele cu scop bine definit care vizeaza rezolvari comunitare – vezi piata Matache si Nicusor Dan. Ceea ce nici nu este chiar asa de rau.

8. Dle Tismaneanu,articolul dvs include 2 subiecte distincte,antagonice in esenta,motiv pentru care,puse impreuna intr-un acelasi text,mie personal imi creeaza o oarecare confuzie…

   1.Suntem cu totii de acord ca „invitatia” facuta minerilor de catre I.Iliescu in 1990 a reprezentat un atac la adresa democratiei,o crima nepedepsita inca,ca este o pagina a istoriei noastre care trebuie sa fie inteleasa,analizata si clarificata,inainte de a o intoarce…

   2.Multi dintre noi impartasim ideea ca TOT ce se intampla azi in Ro este revoltator,ca scara valorilor s-a rasturnat temeinic,si ca doar o minune (?) ar fi capabila sa repuna pe fiecare la locul sau,permitand astfel tarii sa-si recapete stima in sufletele oamenilor…Inteleg si ma alatur deci corespondentului dvs,care se intreaba ce ar putea determina romanii sa iasa in strada ca sa-si manifeste dezaprobarea ferma?!

   Problema:proximitatea acestor doua subiecte si contopirea lor intr-un acelasi titlu de articol au tendinta sa nasca in mintea mea ideea subliminala ca nu e imposibil ca o demonstratie antiguvernamentala azi,sa aiba aceeasi soarta ca ieri…nu e de loc mobilizator!!!
   Ori,o descurajare suplimentara e tot ce ne lipseste!

   Parerea mea (pe care nu mi-a cerut-o nimeni ;) ) ar fi ca scrisoarea prietenului dvs,acel „cri de coeur” menit sa faca sa vibreze fibra patriotica a multor romani (niciodata nu e prea tarziu!),sa reprezinte o tema separata de discutii,deoarece este pasionanta si merita din plin un articol excluziv!

   • Multumesc pentru comentariu. Cred ca aveti dreptate, sunt toua teme in articol, legate intre ele, daca care, fiecare, ar cere un text de sine statator. Voi reveni la cea de-a doua. Oricum, ultimul lucru pe care as dori sa-l sugerez ar fi inutilitatea protestului civic, a actiunilor democratice ce tin de democratia directa, la fel de importanta, teoretic si practic, precum aceea reprezentativa. Hannah Arendt a fost una dintre marile voci care au sustinut democratia directa (participativa). Democratia nu se rezuma la partide si parlamente.

9. Stimate domnule Tismăneanu,

   Cu riscul de a fi cenzurat, nu pot decât să amintesc sfârșitul unei epigrame porcoase scrise de Păstorel Teodoreanu ”Nu poți să mulțumești pe toată lumea și pe propriu-ți tată…”. Tatăl dlui. Iliescu- din punct de vedere moral- a fost comunismul- întâi probabil cel stalinist și apoi comunismul de bădărănie, hrușciovian . Primele sale manevre- respectiv alegerile din 1990- au fost făcute pentru a-și mulțumi ”propriul tată”. Că ar fi putut să le facă extrem de democratice, că ar fi putut să acopere partidele istorice cu flori și tot ar fi câștigat cu minim 80%- asta știm noi astăzi. Dacă Gorbi ar fi acceptat un stat virulent anticomunist și cu pretenții teritoriale la URSS în 1990- putem doar să ne întrebăm. După cum putem să ne întrebăm cine și de ce a escaladat discursul ambelor părți- astfel că opinia publică română- care era la nivelul anilor de comunism- să aibă impresia că se vor întoarce legionarii iar opinia liberă română- cât o fi fost ea de liberă- să-și dorească dărâmarea prin forță a regimului. Știți foarte bine și dvs. că în orice capitală de pe această planetă- dacă blochezi o intersecție- fie ea centrală sau nu, în secunda 2 ai de-a face cu scutierii care nu-ți vorbesc frumos. Taksim e cel mai recent exemplu- dar și la Paris sau Washington se bate în același ritm ”democratic”. Eventualele ”ezitări” nu fac decât să submineze credibilitatea respectivului guvern. Rezumând, dacă ar fi să facem o listă cronologică a ”cine e vinovat ?” avem Iliescu- pentru că n-a cosmetizat democratic alegerile- ocupanții Pieței Universității- pentru că au blocat trecerea prin Centrul Bucureștiului- Ministerul de Interne- pentru că n-a fost în stare să-i evacueze repede și definitiv (parcă i-au evacuat o dată) și în sfârșit opinia publică pentru isteria de război civil (reapărută fără minieri și în 2012). Poveștile frumoase spun că demonstranții n-au avut nici un interes și că Iliescu i-a cotonogit degeaba. Dar sunt numai povești frumoase.

10. Stimate D-le, daca nu v-as fi cunoscut, acum, in anul de gratie 2013, ca un politolog reputat, as fi fost tentat sa va asociez textul cu unul de opereta politica, dupa acutele cu indignari si condamnari, in varful carora asezati, precum bomboana pe coliva, “statul de drept”. Scoateti brutal din contextul istoric evenimentele din 13-15 iunie 1990, asa cum numai creatorii de arta o pot face, fara teama de a fi luati in ras. Despre ce “stat de drept” vorbiti, la cateva luni de la Revolutie, cand acesta a fost, inca mult timp, o utopie? Credeti ca am devenit peste noapte stat de drept, asa cum este el standardizat, in zilele noastre, de catre Occident? Mi-e teama ca va inselati amarnic, poate ar fi bine sa recitim cu totii paginile de istorie despre revolutiile americana si franceza, cel putin. Daca judecam orice trecut politic dupa cultura politica si normele de drept ale prezentului ar insemna sa-i condamnam pe toti, vii sau morti, fara exceptie, ceea ce ar fi o barbarie cu fata umana. Eu cred ca aveti niste asteptari retroactive fantasmagorice, daca judecati cu o alta masura violentele mineriadei decat cele ale vanatorilor mc’chartyste sau klukluxklaniste, de pilda, sau orice alte evenimente de “soc si groaza”. Nu disculp pe nimeni din trecut, dar astazi, cand avem standarde unice, inclusiv de coercitie, daca este cazul, ingaduiti-mi sa nu fiu indulgent, de aceea va rog sa ma scuzati ca nu sunt aluziv, ci foarte transant cand va intreb, cat de “drept” este un stat in care violenta civila din unele orase este comparabila cu cea din Bagdad? (permiteti-mi sa nu nominalizez, exista statistici care cu siguranta va sunt cunoscute). Nu in ultimul rand, D-stra va proiectati statura actuala in trecut, ceea ce nu este chiar OK, atunci, in ’90, pentru multi erati un anonim, pentru altii, o amintire mai mult sau mai putin stearsa, motiv pentru care nu ar trebui sa va suparati, retroactiv, ca nu prea ati fost luat in seama, un oficial ar fi fost altceva, dar s-a adoptat o expectativa, pe care istoricii s-ar putea sa o interpreteze. Sine ira et studio!

    • In 1990 eram profesor si cercetator in Statele Unite, colaboram saptamanal la Radio Europa Libera incepand din 1983, la Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle etc, eram redactor al revistei „Agora”, condusa de disidentul Dorin Tudoran, imi aparuse cartea „The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia” (Routledge, 1988), scrisesem in „New York Times”, „Les Temps Modernes”, „Chicago Tribune”, „Christian Science Monitor”, „Philadelphia Inquirer”, „The New Republic” (cunoasteti, banuiesc, aceste ziare si reviste). In iunie 1990, eram la Bucuresti pentru a scrie articole la „The New Republic”, „Philadelphia Inquirer” si „Christian Science Monitor”. Ceea ce-am si facut. Departe de a nu fi fost luat in seama, am fost invitat, prin Mihai Bujor Sion, fost coleg de scoala, seful de cabinet al celui ales in mai 1990 presedinte, sa-l vizitez pe Ion Iliescu (va indemn sa cititi atent articolul). Il vazusem in martie 1990, impreuna cu Dorin Tudoran, deci ma stia si il stiam. In aprilie 1990, ma vazusem la Chicago cu Aurel Dragos Munteanu, numit de Iliescu ambasadorul Romaniei la ONU. Acesta mentinea permanent legatura cu Iliescu. Mentionez in text numele lui Dorel Sandor, poate va spune ceva :)

11. Tangenta respectiva se referea la un decalaj de proeminenta, de loc si de timp. Detasarea este sursa de limpezire a gandurilor. Numai bine!

12. In Bulgaria au iesit in strada 10,000 care au protestat pasnic. De ce nu au iesit si in Romania la nivel similar?

    Nu stiu unde locuieste prietenul dvs., ce pot sa spun ca pe roman nu il intereseaza ce se intampla in afara curtii personale sau blocului in care locuieste, dupa caz. Cum spunea dl. Cornea, „opinia luminata” este total ignorata de publicul larg, clasa politica, etc. Preferintele se indreapta spre monden de prost gust si consum excesiv de televiziune de o calitate mediocra in cel mai bun caz.

    Off topic: Happy Father’s Day! Cu bine.

    • Multumesc pentru urari. Am fost sa vedem „Now You See Me”. Ganduri bune.

13. Domnule profesor, am dovada vie, graitoare a implicarii sstatului ( cum zice Ion Iliescu) in mineriada. In 1991 in septembrie, la ultima mineriada din al doilea mandat anteconstitutional si primul ales al presedintelui sus amintit. Eram la acea vreme student la Academia de Politie Al. I . Cuza, sieram sergent de serviciu la bucatarie SSB cunoscut in lumea cazon, care mergea si supraveghea aprovizionarea unitatii, care atunci avea alocati vreo 1100 de subiecti care aveau bon de subzistenta. Totdeauna aprovizionarea se facea pentru efectivul amintit cu un plus minus de maxim 50 de oameni, insa in ziua aia surpriza …. am primit pentru 4000 de oameni, din care 3000 alocati la hrana rece,(era haleala minerilor din gara Baneasa), dar mai erau si alte unitati de jandarmi, care aveau 2000 sau 3000 de persoane alocate, dar nu mai mult intrucat se faceau pachete individuale. Am ridicat din sprancene si am intrebat si eu pe subofiterul cu aprovizionarea, care mi-a spus ca si in 1990 tot el i-a hranit pe mineri, si ca bagabontii de la financiar i-au alocat o zi in plus si marfa s-a topit fara ca el sa vada ceva, si a fost fortat sa semneze bonul de scazamant.

14. De ce ies in strada bulgarii, iar romanii nu? Si de ce „opinia luminata” nu are ecou in randul maselor. La noi.
    Candva, la inceputul lui ’97, presedintele Constantinescu, proaspat ales, intrebat fiind ce parere are despre initiativa lui Constantin Ticu Dumitrescu privind legea lustratiei, a raspuns fara sa clipeasca, in regim ping-pong-„Nu reprezinta o prioritate”. Peste patru ani, stim cu totii, acelasi presedinte se dadea batut in lupta cu …Securitatea.
    In 2005, un fost secretar de stat comunist [ asta e echivalentul functiei de atasat comercial la Anvers ], a contre coeur, fara nicio analiza asupra propriului trecut, a citit in Parlament un pomelnic de condamnare a comunismului. Zelig al lui Woody Allen demasca totalitarismul si crimele sale. Nici pana acum omul nu si-a gasit dosarul de la Securitate. Desi il cauta …febril.
    Intelectualii nostri anticomunisti n-au avut initiative concrete in sensul decomunizarii, a adoptarii legii lustratiei, de exemplu. S-au angajat intr-o lupta oarba pe arena politicii, precum zeii greci in razboiul Troiei. Fiecare parte, „comunisti”, si „anticomunisti”, ii acuza pe ceilalti de lipsa de principii., coruptie, etc. Deasupra lor, politicieni improvizati, fara niciun proiect si, de cele mai multe ori, rapusi de limba romana, patroneaza aceasta batalie a sabiilor de lemn.
    Neincrederea generalizata in formatorii de opinie a dus la aceasta apatie. Oamenii nu mai pot fi manipulati ca la inceputul anilor ’90 – faptele au inceput sa fie unitatea de masura a tuturora. In timp ce votul e doar simbolic si negativ. Neputinta si lipsa de modele sunt tot mai vizibile. In Bulgaria or mai fi sperante – ne-au intrecut si la kilometri de autostrada. Acum Albania ne sufla in ceafa.
    Un caz aparte, dl Lucian Boia. A vandut 45000 de mii de exemplare din primul tiraj al lucrarii sale „De ce e Romania altfel”. Oamenii vor sa spere, cauta tot timpul repere, vor sa creada.
    Matt Busby, legendarul antrenor al lui Manchester United din anii ’50-’60, a fost intrebat odata: „de ce va iubesc jucatorii atat de mult?”. Raspunsul a venit cat se poate de simplu: „pentru ca si eu ii iubesc pe ei”.

Comentariile sunt închise.