Pentru atâţia dintre noi, tragedia din clubul “ Colectiv” a avut forţa devastatoare a unei dureri fizice. Nimeni şi nimic nu va putea înlătura din memorie imaginea acelei dezolări punctate de suferinţă. Nimeni şi nimic nu va putea alunga acel sentiment de perplexitate cu care am întâmpinat această veste, care se propaga în mediile sociale ca un val seimic. Nimeni şi nimic nu va putea îndepărta rădăcinile acestei emoţii care a dat naştere solidarităţii umane hrănite din neputinţă, uluire şi furie.
Seara de 30 octombrie 2015 este una dintre acele seri care marchează generaţii: peste ea nu se poate trece ca şi cum simpla declarare a doliului naţional ar putea închide traumaticul capitol al responsabilităţilor şi al complicităţilor.
Căci, dincolo de nivelul de iresponsabilitate criminală al acţionarilor, se desenează,pentru o întreagă naţiune, imaginea nefardată şi neliniştitoare a statului nostru. Temeliile sale putrede au fost scoase la iveală, graţie şocului de tsunami ale acelei nopţi. Moartea atâtor nevinovaţi, distrugerea fizică a atâtora dintre supravieţuitori, solitudinea încremenită a atâtor familii: toate acestea ne somează să mergem până la capăt în încercarea de a elimina sursa unui rău care ne contaminează societatea şi care ne pune în pericol vieţile.
O dezbatere despre stat, despre ipocrizia instituţională care ne înconjoară, despre mistificări şi corupţie, despre incompetenţă şi laşitate, este obligatorie. Fără ea, sensul acestei zile teribile nu poate fi intreg.
Un stat în contra societăţii
Emoţiile ipocrite nu pot ascunde adâncimea unei complicităţi în corupţie şi generalizarea indiferenţei criminale. Cu fiecare zi care trece după 30 octombrie, incapacitatea administraţiei, locale şi centrale, de a pune în aplicare normele destinate să îl protejeze pe cetăţean devine evidentă. Spectacolul care se conturează este unul deja familiar- aprobările, verificările, supravegherile au fost operate de o maşinărie impersonală. Instituţiile Statului sunt anonimizate în acest labirint de nume şi de birouri.
Şi totuşi, o privire lucidă poate pătrunde în acest spaţiu aparent impersonal al răspunderilor. Pentru fiecare act ce a fost acordat, există un funcţionar şi există un act normativ care a fost ignorat sau încălcat. Inspectorii care nu inspectează nimic, primarii care nu sunt decât centre ale unor reţele de extorcare de fonduri, normativele care se semnează doar spre a fi semnate, extinctoarele şi ieşirile de urgenţă care apar şi dispar, ca prin farmec: iată etapele care au condus la tragedia de vineri. Statul nostru a abdicat, ireponsabil, de la datoria sa esenţială- aceea de a ocroti vieţile cetăţenilor săi. Cadavrele din morgă şi zecile de trupuri mutilate sunt imaginea, atroce, a acestei incapacităţi instituţionale de a îi proteja. Statul a fost absent, statul a fost indolent, statul a fost complice.
Statul român se află, de atâtea ori, în conflict latent cu societatea pe care o guvernează. El este fidel nu exigenţelor legale, ci instinctelor clientelare ale celor care îl domină şi îl parazitează. Coloanele oficiale sunt mai importante, în majestatea lor, decât finanţarea credibilă a unui sistem de sănătate public. Declaraţiile de patriotism sforăitor sunt preferate aplicării, modeste şi constante, a legii. Statul român parazitează, exploatează, dar este rareori prezent în momentele în care moartea şi suferinţa îl convoacă, dramatic. Căutările, groteşti, ale victimelor de accidente montane sau marine sunt proba ultimă a acestei paralizii ivite din politizarea excesivă şi din clientelismul patologic.
Solidaritatea umană este un substitut pentru această precaritate a acţiunii statale. Societatea românească este faţă în faţă cu o birocraţie ce produce inventare şi bilanţuri spre a-şi legitima propria impotenţă.Lăcomia celor care pun în pericol vieţi este dublată de inacţiunea blamabilă a statului însuşi.
Emoţia acestor zile poate fi punctul de plecare al unei energii civice. Doar o presiune constantă şi lucidă poate duce la reformarea acestui stat care îşi abandonează cetăţenii.
Miza este viitorul însuşi al României. Putem rămâne ,indefinit, în acest purgatoriu fetid sau putem edifica o alternativă întemeiată pe demnitatea umană şi pe eficacitatea guvernării. Alegerea a fost şi este a noastră.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu pot sa cred ca sunteti atat de naiv … Adica, traiti in Romania … Dumnevoastra credeati pana acum cateva zile ca totul merge perfect si ati avut un soc atunci cand ati constatat ca nu e asa :) ?
„Iresponsabilitate criminală al acţionarilor” este consecinta FIREASCA a modului in care functioneaza România astazi, in absolut orice domeniu!
Evident ca acestia trebuiesc pedepsiti, dar nu oricum, si nu singuri!
Acesti tineri actionari sunt, si ei (!!!), victimele acestei tragedii (chiar daca sunt in viata…), ei si familiile lor au de convietuit, pentru foarte mult timp, cu culpabilitatea, remuscarile, dar si cu proximitatea mintala permanenta, obsesiva, a cenusei cadavrelor mistuite de foc!
Nu linsarea lor (tentanta…dar inutila!), si nici inchisoarea pe viata nu este solutia, acesti oameni sunt produsul coruptiei, nu sursa ei, si nici macar principalii actori!
Numerosii oameni inteligenti, dar fara putere (deocamdata…), din Ro, trebuie sa se solidarizeze inca o data, asa cum au facut-o deja, cu succes, in repetate randuri, ca sa impuna condamnarea la perpetuitate a coruptiei din Ro!
Criminalii nu sunt cei pe care-i desemneaza, isteric si categoric, mass media afiliata coalitiei guvernamentale, ar fi prea simplu…doar ca la noi, in Ro, nimic nu e simplu :(
Ne-am mai luat dupa unii si altii, i-am omorat pe Ceausesti, am infundat puscariile cu gainari si…am ajuns unde suntem azi!
De aceasta data insa, sper ca spiritul de revolta si anarhist care, probabil ca, ii anima pe multi dintre cei care si-au pierdut viata in 30.10.15, sa ne inspire…
Principalul actionar/propietar al clubului a fost deja retinut in seara asta, suspect de ucidere si vatamare din culpa…Probabil ca a facut ceva „economii” la investitii cand trebuia sa cumpere materialele ce ar fi asigurat protectia ignifuga a localului…clientii insa au platit-o, cu viata.
Mentalitatea asta de „smenar cu SRL” s-a dezvoltat dupa 1989 in Romania trebuie sa se schimbe, la fel ca si iluzia (promovata de unii intelectuali) ca piata si capitalismul se regleaza singur..poate ca se regleaza insa la un pret prea mare.
Asta este capitalismul salbatic.Obtinerea de profit prin absolut orice mijloace posibile si imposibile.Asta este adevarata fata a „democratiei originale” pe care o traim de 26 de ani.
pentru ca de fapt cei care ne-au indrumat spre acest tip de viata si trai nu sunt altceva decat niste demni reprezentanti ai celor care timp de 71 de ani au calcat in picioare demnitatea umana.Ceea ce este mai grav insa este ca intreaga natie romana s-a lasat terfelita si indobitocita de acesti matrafoxati ai puterii si ai banului calcand practic pe cadavre pentru
atingerea scopurilor lor malefice.Am ajuns in iad, fara sa stim si fara sa ne pese, mergand cu seninatate cu o cruce care ne-a intrat in suflet, inegurandu-l mai tare decat smoala.Am devenit din cauza lor neoameni, idiotizati pana in ultima celula a corpului si nu vrem si nu putem iesi
din aceasta stare pentru ca suntem, zicem noi, niste smecheri descurcareti.
Avem dreptul sa stim mai multe!
Ei sunt obligati sa isi detalieze interventiile!
Nu se poate schimba NIMIC daca se face numai o spovedanie interna!
Nu sunt in stare sa ia decizii rapide, sa incerce sa invete, sa incerce sa isi asculte subordonatii care poate ca stiu mai multe si pot sa faca mai multe, si in final sa ii asculte pe cei mai multi si anonomi care ar putea sa vina cu solutii eficiente. Nu vor sa invete, sa schimbe ceva, atunci SA PLECE!
Un tanar care a stat pana la 4 dimineata si a ajutat victimile, personalul ambulantelelor, pompierii, s.am.d. care si-a prierdut 3 prieteni, TREI, in aceasta tragedie, care dupa 3 zile de la incident, avea inca pielea de pe fata, pe gat, pe maine ROSIE – ca si cum ar fi fost parjolit de un soare mult pre puternic mi-a spus
– ARAFAT a oprit interventia salvarilor private – in prima etapa –
– prima ambulanta a sosit pentru ca era in zona, NU PENTRU CA FUSESE solicitata sa ajunga acolo si deci era complet nepregatita pentru aceasta situatie…
– timpul de interventie a fost cu mult prea lung – prima sosire la fata locului a fost a unui echipaj de la POLITIA RUTIERA dupa cca. 20 min…
Toate aceste se pot verifica…
Sa fie verificate si prezentate public – AVEM DREPTUL SA STIM CUM S_A INTERVENIT.
Avem dreptul si obligatia sa propunem solutii alternative daca cei care ne conduc NU SUNT IN STARE SA GESTIONEZE situatiile care le apar in fata.
Cum a fost posibil ca 112 sa NU MAI POATA FUNCTIONA???
In mama ma-sii de treaba romaneasca – astia nu testeaza, nu verifica, si daca au vazut ca nu mai functioneaza 112, de ce nu au aplicat rapid solutii alternative…
Nu pot sa tac!
Nu pot sa ma prefac ca de acum totul a intrat in normal!
Nu cred ca toate demisiile, absolut necesare, vor clarifica multele necunoscute care au aparut si care sunt legate de gestionarea unei situatii de criza!
NU cred ca un raport facut pe sest sau prezentat numai personalului cu grija ales, oricat de detaliat ar fi acela, va contribui la imbunatatirea starii actuale si la reactii mai bune si mai rapide in viitor.