Închinat memoriei lui Raymond Aron
Iluzia jupiteriană a preşedintelui Macron a fost spulberată: jocurile olimpice nu au întrerupt războiul, iar agresiunea rusă împotriva Ucrainei merge mai departe. Caci în logica confruntării ce a debutat în urmă cu un deceniu, prin anexarea Crimeii, se pot imagina doar pauze de regrupare şi armistiţii înşelătoare. Ambiţiile puterilor revizioniste sunt mai puternice ca niciodată, iar teatrul de luptă este unul global. Prin reţeaua de alianţe ce se naşte acum noul război rece cuprinde întreaga societate internaţională.
Regulile jocului
Şi doar naivitatea vinovată a administraţiei Obama şi elanul pacificator al cancelarului Merkel au împiedicat, acum un deceniu, privirile lucide să întrevadă realitatea unei alte lupte pentru supremaţie. Agresiunea din Ucraina a Rusiei nu este un accident ce se produce în 2022. Premeditată şi brutală, ea este deschisă de evenimentele din 2014.
Treptat, ceea ce a părut multora ca un accident de parcurs a devenit cadrul noii politici internaţionale. Mai mult ca în 2014, peisajul strategic şi diplomatic se desenează cu claritate. Există, dincolo de negări ipocrite,o coaliţie ce are ca scop lichidarea ordinii clădite după 1991. Animată de parteneriatul ruso-chinez, ea reuneşte Coreeea de de nord şi Iranul în acest efort global de înlăturare a hegemoniei americane.
Noutatea, în raport de precedentul război rece, este schimbarea raportului de forţe în interiorul taberei anti-occidentale. Republica Populară Chineză este, acum, actorul dominant, cel care, în pofida tăgăduirilor oficiale, încurajează şi susţine Rusia pe drumul războiului. În acest parteneriat dominat din ce în ce mai mult de chinezi, mizele sunt, ca şi in urmă cu şaptezeci de ani: globale. Manevrele din largul coastelor americane ale celor două marine trimit un semnal de unitate şi de intimidare.
Pe termen mediu şi lung alianţa totalitară serveşte scopului ultim al Chinei , acela de a fi unicul inamic global al Statelor Unite. Razboiul din Ucraina sfârşeşte prin a slăbi epuiza Rusia. Alianţa dintre cele două state este marcată de tensiunile ce vin din trecut. Rusia şi China sunt partenere, dar şi rivale, în măsura în care influenţa chineză alungă Rusia din zonele deţinute tradiţional de aceasta: Asia Centrală este un teritoriu disputat acerb, în acest ultim deceniu.
Cât despre Iran şi Coreea de Nord, ele aduc în familia de naţiuni totalitare propriile lor obsesii regionale. Iranul, menajat de administraţia Biden şi întărit de exporturile masive de hidrocarburi spre China, a trecut Rubiconul, atacând Israelul direct, pentru prima dată. Lichidarea statului evreu este ţelul niciodată abandonat de teocraţia de la Teheran. Zilele acestea vor marca o escaladare a acestei agresivităţi motivate ideologic. Asemeni nazismului, islamismul iranian este definit de monomania antisemită.
În acest peisaj al tensiunilor şi al realinierilor lecţia războiului rece este utilă, ca un îndrumar strategic. Eterogenitatea societăţii internaţionale, în termenii lui Raymond Aron, face imposibilă funcţionarea dreptului internaţional. Agresiunea rusă din Ucraina nu este recunoscută ca atare de multe naţiuni din ceea ce numeşte astăzi corect politic “sudul global”. În absenţa definirii agresorului, dreptul internaţional devine nefuncţional. Politica de putere înlătură, de facto, ordinea legală, redusă la o simplă ficţiune.
Şi tot în linia reflecţiei aroniene noul război rece readuce în centrul conversaţiei globale chestiunea nucleară. Intenţia Statelor Unite de a staţiona rachete cu rază mai lungă de acţiune în Germania evocă gesturile din anii 80. În faţa şantajului nuclear al Federaţiei ruse descurajarea nucleară redevine un imperativ ce nu poate fi ignorat.
Pacea armată la care asistăm acum nu poate fi separată de retorica ce face apel la ameninţarea nucleară. De la URSS Federaţia Rusă a moştenit nu doar stilul diplomatic, ci şi maniera de a întelege lumea. Invocarea atacurilor nucleare împotriva Occidentului are ca scop generalizarea unei stări de demobilizare şi de capitulare.
În termeni aronieni, acest război rece se cere purtat cu prudenţă, dar şi cu fermitate. Cu prudenţă, de vreme ce evitarea escaladării nucleare este un ţel firesc al naţiunilor noastre. Cu fermitate, caci doar fermitatea poate bloca avansul imperialist al Rusiei de acum.
Iar fermitatea se întemeiază, în acest moment, pe acceptarea datoriilor care ne revin, ca parte a lumii libere. Alocările bugetare pentru apărare sunt o obligaţie vitală: cei ce nu le îndeplinesc subminează unitatea comunităţii atlantice. Sprijinul acordat Ucrainei trebuie să fie unul decisiv, spre a împiedica victoria Rusiei. Solidaritatea cu Israelul este parte din acelaşi angajament: Orientul Mijlociu este ameninţat de Iran. Iar un Iran nuclear ar fi o catastrofă cu consecinţe tragice: regimul represiv şi antisemit de la Teheran ar dispune de instrumentele distrugerii în masă.
Fermitate, prudenţă şi luciditate – acest nou război rece se cere purtat sub semnul încrederii în valorile care ne definesc. Elanului totalitar trebuie să îi opunem descurajarea militară şi luciditatea politică. Iluzia păcii eterne trebuie abandonată. Libertăţile naţiunilor noastre se cer apărate, în contra celor ce le ameninţă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru Iranul nuclear s-a creat SCUTUL!
Din pacate, nu s-a putut crea asa ceva (sau un alt scut, diferit si punctual) si pentru Ucraina.
Dar, da, Rusia sangereaza pentru China. Elita rusa este tembela. Nu realizeaza ce se intimpla cu ea. Iar cand Dumnezeu vrea sa piarda un popor, incepe prin a-i lua mintile.
Ce mai spunea Raymond Aron:
If tolerance is born of doubt, let us teach everyone to doubt all the models and utopias, to challenge all the prophets of redemption and the heralds of catastrophe.
If they can abolish fanaticism, let us pray for the advent of the sceptics.
Europeans would like to escape from their history, a „great” history written in letters of blood. But others, by the hundreds of millions, are taking it up for the first time, or coming back to it
Peace imposible, war improbable.
What passes for optimism is most often the effect of an intellectual error.
Stiu ca eu nu sunt publicat, am sperat ca macar Raymond Aron…
Insa, tare ma tem ca anumite ginduri aroniene sunt cam rastamacite pe aici, de ex: „Sprijinul acordat Ucrainei trebuie să fie unul decisiv, spre a împiedica victoria Rusiei. ”
Daca as fi Aron as intreba ce-nseamna „sprijin decisiv”? Presupun ca e vorba de arme, arme, arme, sau vorbim si de trupe? Cine deserveste aceste arme? Sunt suficienti soldati, mecanici, tehnici, are Ucraina suficienta energie?
Peace imposible, war improbable.
Referitor la Ucraina, Occidentul nu știe(încă…) ce vrea….
Occidentul stie foarte bine ce vrea : slabirea Rusiei printr-un razboi proxi in care sa nu fie implicat direct prin soldati NATO. Implicarea militarilor NATO ar duce imediat la un devastator razboi nuclear din care Vestul Colectiv ar iesi foarte sifonat ca, de altfel, si intreaga civilizatie umana. De ce vrea Occidentul slabirea Rusiei ?….pentru ca Rusia este singura putere militara care isi permite sa nu accepte pretentiile de hegemonie ale Americii. Problema este ca din aceasta confruntare surda are de suferit si Occidentul chiar daca la nivel de politicieni nu se prea recunoste acest lucru. Povara o simte populatia obisnuita si o va resimti in continuare daca razboiului nu i se pune capat
Pe de alta parte,situatia de pe frontul de lupta nu evolueaza in favoarea Ucrainei iar perspectivele sunt chiar si mai sumbre decat acum in conditiile in care cuplul Trump – Vance va castiga alegerile in America. Cei care mai cred intr-o victorie miraculoasa a Ucrainei vor fi foarte dezamagiti.
Occidentul a fost euforizat de victoria din „războiul rece” și de înfrângerea și implozia URSS. Au urmat, în mod iresponsabil, escapadele din Orientul Mijlociu plus tâmpenia cu „primăvara arabă”. În timpul ăsta, Europa de Vest practica politica agresivă a „extinderii”, momind și Rusia cu o Uniune Euro-Asiatica de la Lisabona la Vladivostok…
Dar cea mai mare eroare a fost ajutorul occidental pentru dezvoltarea tehnologică și militară a Chinei.
Toate erorile s-au adunat și azi ne aflăm în fața unor adversari puternici și comparabili ca forță economică și militară cu Occidentul. Fiindcă, de fapt, aceasta este grozăvia situației: pentru prima dată în istorie, Occidentul are un adversar de calibru comparabil.
Ce-i de făcut? Soluția este simplă: Pace SAU Război.
F multi analisti traiesc din obiceiul de a lua mari personalitati si a le pune in gura ceva ce cred ei ca ar fi gindit si spus acestia. In felul asta sunt f credibili si f culti.
O perioada s-a trait din spusele Gretei, acum a cazut pe bec si e ignorata. Nu stiu ce s-a intimplat cu citatele How dare are you?
F interesanta ar fi parerea lui Dimitrie Cantemir, recunoscut ca un intelectual de clasa, despre razboiul din Ucraina!
iluzia a fost la Rusia:
-a crezut ca va imbrobodi UE, dependenta de hidrocarburile sale; nu a reusit;
-a crezut ca ucrainenii vor primi trupele ruse cu bratele deschise; din contra;
-a crezut ca NATO este in moarte cerebrala; nu era; ba s-a marit, in fata Rusiei agresive;
-a crezut ca vor cuceri Ucraina in 3 zile; aiurea;
-a crezut ca are arme superioare Occidentului; ridicoli;(superioritate aeriana nu, flota… submarine, tancurile sar in aer; au niste rachete noi pe care le tot agita, dar le vor pune ogivele nucleare in viitor; pina atunci ameninta cu razboiul atomic si cand NATO aduce arme de raspuns in Europa, incep sa guite; hmmm)
-a crezut ca daca se declara anti-Occidentala va coagula revolta din tarile subdezvoltate; nici aici n-au reusit;
si lista poate continua la infinit; acum cred ca un razboi de uzura va epuiza Ucraina; ei vor fi cei epuizati.
Singurul lucru intelept ar fi sa plece dracului acasa si sa lase lumea in pace; pina nu o vor lua pe coaja (dar rau) nu se vor potoli; sa le dea Dumnezeu dupa suflet!
Si sa nu uit: cred ca R.P.Chineza ii sprijina la infinit. Eroare. Cand vor fi epuizati, le va infige cutitul pe la spate. Deja China cumpara gaze de la rusi, dar la pretul consumatorilor casnici rusi (subventionat de guvernul… rus).
Mai cred in Trump. Desi nu stii daca ajuta PD (cu care au vechi relatii progresiste) cu propaganda asta desantata sau chiar cred in Trump. Trump a mai fost la putere si n-au miscat in front… Tare mi e teama ca se vor insela si aici.
Dar cainele moare de drum lung si unii de grija Rusiei!
Prin acest concept, Macron a sperat că Rusia asiatică, niciodată europeană, chemată însă mereu la luminile civilizației europene, se va schimba și va coopera cinstit. Vez-doamne, occidentalii aveau nevoie de „abilitățile” Rusiei teroriste în luptă cu terorismul internațional, în relația rușilor cu Coreea de Nord. Însă Rusia, perversă după cum s-a văzut, se oferă să medieze, dar pe ascuns o susține. Ba, mai mult, cerșește arme letale. Grav este că, după ce perverșii ruși au fost prinși asupra faptului, au fost „iertați”, fiindcă autoritățile din Vest aveau nevoie gazele lor, de ajutorul lor în alte locuri fierbinți. Prea târziu și-au dat seama de sminteala lui Putin. Prea târziu au înțeles că Rusia este un stat schizoid, înțepenit in mizerii. Rusia se va schimba, când Trump se va vopsi brunet.
Poate ca, la mintea lui si la campaniile electorale din SUA, Trump se va vopsi si brunet. Dar fii sigur ca Rusia nu se va schimba nici atunci.
Rusia se va schimba doar cand elita comunista, ce stapineste discretionar tara de peste 100 de ani, va fi inlocuita!
E nevoie de defascizarea Rusiei.
Este nevoie de dispariția Rusiei și împărțirea ei între Europa(care să ajungă până la Urali, chiar fluviul Obi), China care să ia Sudul, Japonia care să ia Estul și SUA care să ia Nordul.
Angela Merkel n-a fost om politic. Ea a fost un CEO/PDG de țară care a urmărit exclusiv dezvoltarea marii companii pe care-a condus-o – Germania. Robinetul cu hidrocarburi ieftine ținut mereu deschis de Rusia și produsele ieftine „marcă germană” pe care i le-a vîrît sub nas în flux continuu China i-au șters orice urmă de gîndire politică (dacă va fi avînd vreuna). Iar pentru președintele Barak Obama o caracterizare scurtă-scurtă: fiul lui Jimmy Carter. Pentru ce trăim acum lor trebuie să le mulțumim. China, Iran, North Korea și Rusia, cu o viclenie cum nu se poate mai mare, au profitat cum nu se poate mai mult. P.S. Să nu-mi pomeniți de Trump – omul acesta nu există, există doar propria sa imagine.
Sincer, nu imi pot da seama ce exista in capul acelor lideri occidentali care l-au propulsat la sefia NATO pe un alt negustor de gaze Gazprom, Mark Rutte, cel care gira prin prezenta sa entuziasmata, alaturi de Merkel si Gerhard Schröder, inaugurarea gazoductului Nord Stream. Probabil ca daca nu tradare, atunci sigur prostie.
Stimate domnule profesor, ati fi trebuit cred sa includeti in galeria vinovatilor pentru decaderea Occidentului si mediul intelectual universitar (‘progresist’, cum altfel?) care a proclamat Pacea Universala si Bruderschaftul cu Rusia odata cu asa zisa incheiere a Razboiului Rece. Cum altfel ar fi fost posibile anestezierea si iluzionarea Occidentului cu visul seducator si paradisiac al unui Sfarsit al Istoriei? Cum altfel ar fi fost posibila accesarea la butoanele deciziei occidentale a unor personaje super toxice cum sunt Barack Obama si a sinistrei sale sotiii? Cum altfel ar fi fost posibila otravirea ideologica si culturala a Occidentului cu Doctrina Primakov, decat prin canalele universitare ‘progresiste’ si wokiste?
Imi place finalul „mobilizator ” al articolului,citez :
” Fermitate, prudenţă şi luciditate – acest nou război rece se cere purtat sub semnul încrederii în valorile care ne definesc. Elanului totalitar trebuie să îi opunem descurajarea militară şi luciditatea politică. Iluzia păcii eterne trebuie abandonată. Libertăţile naţiunilor noastre se cer apărate, în contra celor ce le ameninţă.”
pe care l-as redefini astfel : „ceea ce este adevărat despre pozitia Occidentului in acest nou razboi rece este la fel de adevărat, mutatis mutandis, despre pozitia Rusiei si a aliatilor ei in raport cu acest nou razboi rece . In baza acestei stari de fapt si a sustinatorilor ei, ne vom trezi intr-adevar cu razboi rece care va dura alte cateva zeci de ani doar pentru ca unii pretind ca sunt detinatorii adevarului absolut !
PS Nu as vrea sa elaborez pe tema „valorilor care ne definesc” pentru ca prea multe din valorile care defineau odata Occidentul au inceput sa se estompeze pana la disparitie…iar discutia ar fi prea lunga !
Opinia că Moscova imperialistă, înțepenită in primitivismul feudal, nu a avut un deceniu de tihnă și niciodată nu a făcut casă bună cu vecinii, se confirmă. Căci fanatismul tipic rusesc urmărește, cu o plăcere exultantă, distrugerea radicală a oricărui crez, a oricărui stat, teritotiu etc. După încă un deceniu de brutalitate moschiceasca, nu ne putem permite sa minimalizăm barbaria hoardei putiniste. Suntem, așadar, in fata celui mai trist tablou, ce va dăinui, din păcate, peste vremi, ca o mărturie a răzbunării sangeroase a muscalilor primitivi. Instinctele lor antiumaniste și antindividuale, laudele lor strălucitoare ale cruzimii au fost precedate de dovezile pompoase in sprijinul lecției morale, pe care Putin și-a permis să le-o dea oamenilor: „Avem tot dreptul…de a lichida acest popor (ucrainean) pus pe intimidarea poporului nostru (rus)…”. In același timp, frații „de cruce” China, Coreea de Nord, Iranul, și-au pus tot năravul infect în slujba asiatismului belicos, sprijinind cu spume, arme și alte bagaje, anihilarea acestui popor creștin. Pentru a impune o dominație directă a unei dezordini mondiale. Acesta este țelul utopic și criminal al regimurilor totalitare. Puțin, bolnaviorul r(n)atiunii și liderii „nucleari”, adunați ad-hotz, se aseamănă. Totuși, ceea ce-i aduna pe acești „oameni” totalitari laolaltă sunt resentimentele moștenite, frustrările nestăpânite, Ura și anti-occidentalismul..Terorizarea fiintelor omenești dinlăuntru, dominația permanenta a fiecărui individ în fiecare sfera a vieții și atomizarea masivă ii uniformizează. De fapt, camarila moscovită este inca tributara unei mentalități pre-logice. Iar societatea de plastilina nu e decât o turmă gregară. E foarte probabil că Putin își dă seama că Rusia nu mai este în situația de a-si permite sa fie ” novum caput (I)mundi”. Un alt factor, strâns legat de „alianța”barbarilor, îl constituie China comunistă, care pune Rusia KGB-ista într-o situație de dezavantaj. China, in ciuda aderentei ei la blocul nuclear asiatic, a refuzat până acum să urmeze (fățiș) planul BarbaRoSSia „Dominație prin teroare. Expansiune in numele expansiunii”. Căci, lucru evident, rușii, născuți asasini, considera întregul continent ca pe viitorul lor tărâm. Al mujicilor oprimați, persecutați, reprimați, gata oricând să distrugă viața organica de pe pamant. KAstăzi este Ucraina și mâine va fi rândul altor țări, pentru că imperialismul Moscai feudale nu cunoaște granițe și încearcă să câștige…timp și „frați de cruce” de toate confesiunile…
Se pare ca actualul Razboi rece este mai rece dacat precedentul, a reusit sa distruga pana si universalitatea Jocurilor Olimpice 2024, Occidentul si prietenii sai in Franta iar Brics si prietenii lor in Kazahstan, iar razboaiele fierbinti, calde, caldute si toate celelalte isi vad de ale lor. Cui ii mai pasa de sport ori de mesajul sau de pace?
Zelensky vrea să ne târască pe toți în războiul lui, însă acest lucru nu funcționează așa. Personal cred ca ar trebui ignorat individul pentru ca ambițiile lui pot declanșa un război mondial. Cred ca lumea are și alte probleme în afară de războiul din Ucraina și nimeni nu se mai simte amenințat de ruși. Doar nu e nebun Puțin să înceapă un război cu NATO
In 22 febr 2022, nu Zelensky nu armata ucraineana au declansat o agresiune impotriva Rusiei. Rusia este cea care a declansat un razboi criminal impotriva natiunii ucrainene, concretizat prin crime, violuri, distrugeri si rapturi teritoriale. Numai o constiinta monstruoasa poate asimila dreptul de a te apara in casa ta, in fata criminalului, cu „ambitia”. Nu ti-e rusine mai ambitiosule?! Dreptul ucrainenilor la aparare nu trebuie justificat. Este o incercare dezgustatoare de transfer al responsabilitatii in sarcina victimei. Cum se poate defini o agresiune armata, adica un razboi? Conform doctrinei rusesti, cel cu parul in mana este victima, iar cel cu capul spart este agresorul. Numai cei ce au interese materiale directe si compatibilitati morale cu agresorii, nu se simt amenintati de rusi. Se pare ca dupa 500 de ani de expansiuni s-au spovedit si s-au calugarit.
Razboiul va inceta in minutul urmator ordinului de retragere al armatei rosii. Ucrainenilor le este interzisa lozinca atat de draga draga comunistilor : Patria o muerte!? Ei nu au dreptul la patrie. Unificarea tuturor popoarelor slave sub prapurele rus; aceasata este nebunia.