Trompetele apocalipsei și sirenele de alarmă vor suna constant și în 2024 în sistemul de relații internaționale.
România va auzi aceste sirene tot mai clar, tot mai puternic, pe măsură ce frontul din sudul Ucrainei se va deplasa spre vest. Furtunile geopolitice de grad ridicat din regiunea Mării Negre vor rămâne și în 2024 devastatoare, la estul României. Termometrul geopolitic al regiunii va rămâne pe roșu și în 2024.
Este nerealist să anticipăm schimbări paradigmatice ale războiului/frontului din Ucraina în 2024.
Nici Rusia și nici Ucraina nu au și nu vor avea curând resursele pentru străpungeri strategice ale frontului. Oricânt de mult ar scădea sprijinul politic și tehnico-militar extern pentru Ucraina, de la Washington la Berlin sau Bratislava, acesta va rămâne suficient de amplu pentru a asigura prevenirea unei degradări substanțiale a capacității Ucrainei de a rezista tancurilor revizioniste ale Moscovei.
Rusia ar putea prelua treptat și sigur inițiativa tactică de-a lungul întregii linii a frontului, însă fără victoriile militare de tip strategic pentru care s-au pregătit îndelung, încă de la începutul anului trecut, aezii Kremlinului, cântăreții orbi de la curtea micului țar.
Actuala linie a frontului va deveni pentru Ucraina una a rezistenței în 2024.
S-au înmulțit fără echivoc semnele care ne obligă să acceptăm că obiectivele teritoriale ale Federației Ruse în acest război sunt mult mai largi decât cele realizate deja; acestea includ extinderea spre vest a actualului culoar teritorial realizat în sudul regiunilor Herson și Zaporojie (deopotrivă pe lungimea și lățimea sa) și tăierea integrală a accesului Ucrainei la litoralul Mării Negre, ocuparea în întregime a regiunii Donețk și extinderea coroborată a acestui culoar teritorial în est, în regiunea Harkov.
Sunt din ce în ce mai convins că actualul proiect imperialist și revizionist al Moscovei are ca obiectiv teritorial ocupări ale unor teritorii foarte largi ale Ucrainei, la sudul și estul ei, pe baza unor planuri care includ controlul asupra marilor orașe din sud (Odesa) și est (Harkov), ocuparea de facto a acestor orașe și a regiunilor omonime, precum și înaintarea militară pe actualul coridor sudic, spre orașul Odesa și dincolo de el, până la viitoare frontiere cu România.
Avem multe motive să credem că Republica Moldova (în integralitatea sa, nu doar raioanele necontrolate de autoritățile de la Chișinău, raioanele transnistrene) se află și ea în menu-ul proiectului imperialist actual rusesc de ocupație teritorială în nord-vestul Mării Negre.
Din fericire, Moscova nu are acum resursele necesare pentru a atinge aceste obiective. Însă ele vor rămâne pe agenda strategică prioritară a revizionismului rusesc pentru anii următori. Mai mult, pare că Rusia testează în momentul de față o “refacere din mers” a resurselor, fără a mai aștepta pauza operațională care în mod tradițional i-ar putea conferi oportunitatea înnoirii acestor resurse.
Obiectivele corelate, la nivel regional și global (slăbirea coeziunii Vestului, degradarea rolului hegemonic al Occidentului/SUA în relațiile internaționale, inhibarea proiectului lumii bazate pe reguli, reconfigurarea/recalibrarea rolului global, relansarea unui proiect regional hegemonic care să susțină acest rol global, refacerea sferelor de influență etc.), vor rămâne și ele pe agenda strategică a Federației Ruse, articulând periodic mișcări expansioniste sau ample volute hibride.
Esențială pentru soarta acestui război va fi capacitatea de refacere și consolidare a resurselor Moscovei. Oboseala actuală a războiului din Ucraina, care crește spornic la Washington și în marile capitale europene, ar putea facilita pregătirea Moscovei pentru următoarea fază militară activă a războiului din Ucraina, cea de la care Vladimir Vladimirovici așteaptă căderea Odesei și a Harkovului. Lăsat să construiască, Putin și-ar putea extinde treptat actualul rapt teritorial din Ucraina, rătăcindu-și totodată câteva regimente de tancuri prin Buceag și pe ambele maluri ale Nistrului.
Rusia este mai bine pregătită pentru un război de uzură decât Ucraina și partenerii săi externi. Prelungirea sine die a actualului război îi este favorabilă Moscovei. Vladimir Vladimirovici pare a fi depășit, odată cu regizarea și/sau deturnarea rebeliunii lui Prigojin, pragul ridicat de risc intern generat de o posibilă lovitură de palat la Kremlin. Ample tensiuni sociale există, se exprimă și cresc constant în Rusia, însă micul țar pare a fi făcut din nou liniște la palat. Generalii de la Kremlin ridică spre el, periodic, săbii de carton, mimând rebeliuni pentru blogerii însetați de sânge din subteranele oculte ale unei opoziții mereu amânate, mereu iluzorii.
Numai un succes strategic al armatei ucrainene pe front, improbabil pe termen scurt și chiar mediu, ar fi putut încuraja spiritele rebele de la Kremlin, le-ar fi putut oferi acestora muniția necesară unei detronări în forță a lui Putin. În absența acestor succese strategice, Vladimir Vladimirovici va defila en fanfare nu doar la alegerile cu final previzibil din martie 2024, ci și prin toată istoria contemporană a Europei.
Miliția electorală de la Kremlin a pregătit deja scorul alesului la mascarada electorală din martie 2024. Contracandidații săi teoretici, aleși cu grijă de sistem pentru a nu obliga miliția electorală la distorsionări masive ale votului la urne, vor obține scoruri cu o singură cifră, iar alesului i se va oferi un scor mincinos (76%-79%) care să sprijine narativele stratificate ale mașinii de propagandă a Kremlinului privind presupusa susținere, de către populație, a noului proiect imperialist al regelui gol. Închisorile și cimitirele Maicii Rusii au redevenit spații de exil pentru cei care gândesc altfel.
Cei care credeau că soluția unei posibile victorii a Ucrainei în acest război ar fi fost la Moscova (sub forma unei schimbări de regim care să reseteze obiectivele externe belicoase ale micului țar) vor rămâne dezamăgiți și în 2024. “Mămăliga rusească” nu va exploda nici în 2024 și nici în anii următori, în absența unui succes notabil pe front al armatei ucrainene.
Nevoia unei pauze operaționale este evidentă pentru ambele părți. Această pauză poate fi mascată sub forma unornegocieri reușite pentru încheierea unui acord/armistițiu de încetare temporară a focului.
Este posibil ca actuala fază militară a războiului să se încheie printr-un armistițiu/acord de încetare a focului. Prevăd că un astfel de armistițiu s-ar putea realiza în prima jumătate a anului 2025, când ar putea produce primele efecte devastatoare foarte probabila schimbare a administrației de la Washington. Nu văd semne ale unui acord de acest gen în 2024, an în care speranța menținerii sprijinului internațional (prioritar american) pentru Ucraina la un nivel semnificativ se va stinge lent.
Anul 2024 nu va aduce modificări substanțiale ale actualei paradigme a războiului din Ucraina. El va muta treptat accentul de la speranțele reciproce privind avansuri strategice pe front (fortificațiile de pe front) la construirea unor poziții favorabile pentru negocierea acordului de încetare a focului (fortificațiile pe frontul din spatele frontului). Negocierile respective s-ar putea derula și finaliza în prima jumătate a anului 2025, după multiple tatonări și conștientizarea colectivă și la vârf a permantizării/înghețării de facto a frontului în parametri similari celor existenți.
Este iluzorie speranța derulării unor negocieri pentru un acord–cadru politic care să pună capăt războiului (încheierea unui acord de pace) și la fel de puțin credibile sunt predicțiile unei victorii a uneia dintre părți prin capitularea de jure a celeilalte. Acest război va fi unul fără victorii și victorioși.
Cel mai probabil, războiul împotriva Ucrainei va dura mulți ani și se va desfășura ca succesiune de faze militare active și pasive. Este de așteptat, cum spuneam, ca actuala fază militară activă să se finalizeze în primele luni ale anului 2025 printr-un acord de încetare temporară a focului, acord care va masca o pauză operațională și o tranziție corelată către pregătirea, de către ambele părți, a noii faze militare active.
Însă această pauză poate fi fatală Ucrainei, din mai multe motive: va permite consolidarea regimului de ocupație rusească în actualele teritorii ocupate; va obișnui Vestul cu varianta unui sprijin moderat, de fațadă; va formaliza și banaliza războiul de uzură ca percepție a unei realități implacabile, a unei rutine acceptabile; va crea oboseli sistemice în Occident față de tema ucraineană; va accentua clivajele interne din Ucraina (anul 2024 se anunță a fi unul cu turbulențe interne mult mai mari în Ucraina decât în Federația Rusă); va permite accentuarea decalajului existent în funcționarea industriilor naționale de război, decalaj care joacă în prezent în favoarea Federației Ruse; va diminua considerabil resursele politice, diplomatice, militare și tehnico-militare de sprijin ale Vestului față de Ucraina.
În noua fază militară activă a războiului, Ucraina va beneficia de un sprijin extern mai modest. Din ce în ce mai numeroși parteneri externi vor pleda atunci pentru o pace fără victorie, iar decidenții de la Kiev vor avea de luat decizii tragice, aproape imposibile.
Capitularea Capitoliului (schimbarea administrației americane în urma alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 și modificările conexe iminente în politica externă a Statelor Unite, înțelese inclusiv ca ofertă de îmblânzire a raporturilor cu Moscova prin schimb de cadouri) va apropia momentul convenirii unui posibil armistițiu de încetare a focului în Ucraina, însă steagul alb nu va fi ridicat niciodată la Kiev.
Prezența rusească de ocupație în nord-vestul Mării Negre și obiectivul legitim al Ucrainei de eliberare a teritoriilor ocupate ilegal de armata rusă în acest război vor ține în incandescență permanentă regiunea extinsă a Mării Negre. Alarmele de luptă nu vor înceta să se audă în anii ce vin.
Prioritatea noastră absolută, în acest context, este să creăm arhitecturile/garanțiile de securitate pentru Ucraina și Republica Moldova ce ar putea inhiba, stopa și destructura proiectul belicos al Rusiei pentru această parte a Europei și a lumii.
Amânarea acestor garanții ne pot fi fatale curând. Deciziile strategice repetate de stimulare a apropierii Ucrainei și Republicii Moldova de Europa/UE nu sunt suficiente. Este nevoie de garanții de securitate care să funcționeze în situații de război. Este nevoie de mobilizarea tuturor resurselor Occidentului pentru a opri aici și acum tancurile rusești. Avem nevoie ca sistemul de alarmă la incendii geopolitice să funcționeze mai bine decât la Ferma Dacilor, pentru a evita dezastre.
În pofida încărcăturii sale electorale substanțiale, anul 2024 nu va fi totuși unul al dezastrelor. Nu va fi unul al marilor dezastre, al marilor decizii, al marilor schimbări. Nu va declanșa războaie regionale sau globale. Nu va crea premisele apropierii acestora. Anul 2024 va crea și va menține tranziții, în antecamera unor ani mai ursuzi. Va fi, și el, un an dionisiac (precum fratele său geamăn, 2023, an “dionisiac și qatarez, un Dionysos-junior în căutarea propriei turbulențe, un an cu sirene geopolitice dar fără apocalipse”, https://roeu.org/2023/01/01/2023-tendinte-si-perspective/), dintr-o lungă serie ce pare a nu se mai sfârși.
Dar sfârșitul nu-i aici.
În 2024 nu vom deschide și nu vom închide paradigme geopolitice (cu probabila excepție a recrudescenței anilor trumpiști); pur și simplu vom trăi suspendați în/între cele vechi, captivi mai vechilor noastre închisori.
Mai avem resurse spre a impinge din nou apocalipsele. Resursele noastre slăbesc; dar nu cedează. Nu vom vedea steagul rusesc deasupra Berlinului sau înfipt în plajele baltice, la vest de Golful Finic.
Nu vom vedea armate aliniindu-se pentru un război al Federației Ruse împotriva NATO și/sau țărilor membre.
Nu vom vedea nici pacea alungând norii de deasupra. Nici liniștea de după sirenele de alarmă nu o vom cunoaște, în 2024.
Va fi un an încărcat și gri în relațiile internaționale, confuz și aglomerat, un an de tranziție, în care nimeni nu va trece Rubiconul. Chiar dacă se adună oști pe toate malurile lui. Chiar dacă toți promit/amenință să îl treacă.
Pentru România, măruntele teme de casă pe care nu avem voie să le ratăm par pantagruelice: asigurarea continuității proiectului european al Republicii Moldova și garantarea ireversibilității acestui proiect prin realegerea doamnei Maia Sandu la alegerile prezidențiale din toamnă, în Republica Moldova; facilitarea consolidării proiectului european al Republicii Moldova prin investiții, proiecte vizionare, sprijin necondiționat în momente de criză; valorificarea momentului favorabil actual privind admiterea României în spațiul Schengen; gestionarea cu echilibru, bună credință și moderație a proceselor electorale din 2024; pregătirea treptată, etapizată, continuă, tenace, la nivel național, pentru un posibil mare război pe termen mediu; obținerea, reiterarea, reconfirmarea, actualizarea celor mai înalte garanții de sprijin din partea aliaților în cazul unei război de tip clasic, convențional, al unei intervenții externe etc.; consolidarea investițiilor masive naționale în apărare, educație și sănătate; politici publice eficiente pentru reducerea analfabetismului funcțional și pentru recuperarea încrederii noastre pierdute în funcționarea instituțiilor; o clasă politică autohtonă cu mai multă responsabilitate și conștiință, cu mai mulți lideri onești, cu mai multă viziune, cu mai puține metehne sinecuriste, cumetrii și abilități balcanice clientelare. Tema noastră comună de casă pentru 2024: să facem din România pur și simplu o țară mai bine pregătită pentru dezastre.
Într-unul din anii ce vor veni, unul dintre dezastre nu va mai putea fi ocolit.
O viziune ca în romanul „1984” al lui Orwell, respectiv RĂZBOIUL PERMANENT între câteva blocuri geopolitice. Sunt deja două fronturi deschise-Ucraina și Israel- și se așteaptă al treilea, Taiwanul. Iar Cavalerii Apocalipsei vor război, nu pace.
Problema este că Occidentul este în cel mai prost moment al său. Iar Europa noastră nici măcar nu contează în acest conflict global.
Drept să spun, mie mi-e mai frică de Europa decât de Rusia. Statele revanșarde și revizioniste ca Germania, Austria și Ungaria lucrează din ce în ce mai agresiv, deja au acaparat Slovenia și Croația și fac presiuni teribile asupra Cehiei, Bulgariei și României.
Dumnezeu să ocrotească România și Moldova.
NB. Parcă niciodată în istorie nu am avut elite politice și intelectuale așa de slabe.
De ce e Germania revanșardă? Ești pro rus nu-i așa?
„Statele revanșarde și revizioniste ca Germania, Austria și Ungaria lucrează din ce în ce mai agresiv, deja au acaparat Slovenia și Croația și fac presiuni teribile asupra Cehiei, Bulgariei și României.”
Pt acesta fraza este nevoie de mai multe explicatii, cel putin personal nu prea inteleg c e doriti sa exprimati.
Austria e neutra , Ungaria mica iar Germania ? Germania are atatea probleme interne incat nu mai are timp de o politica externa care sa poata influenta ceva.
Ce a influentat Germania la nivel european sunt preturile pt energie. Datorita programului „unic” de reuntarea la toate formele de productie a energiei in afara de vant si soare, Germania care o fost exportator de energie a devenit importator, necesarul foarte mare producand dezechilibre la nivelul preturilor in sensul cresterii acestora.
UE este moartă, Franța este moartă iar Germania+cățeii ei au luat hora înainte și vor să-si reconstruiască „spațiul vital” conform vechii doctrine Drang nach Osten (Marș spre Răsărit). După ce SUA+UK au blocat relația ticăloasă Germania+Franța cu Rusia, Germania ce să facă!? Vrea Centrul și Estul Europei, cu ieșire spre Turcia și Rusia. Numai că unii nu vor asta(Polonia, România, Serbia, etc).
Corecte observații!
Lumea (vestica) repetă greșelile celui de-al doilea război mondial. Același „drole de guerre”, aceeași cedare tâmpă cu speranța că agresorul se va mulțumi cu ceea ce a înghițit deja, aceeași iluzie că războiul e doar acolo la ei și se va termina repede, iar noi nu trebuie să facem nimic, nu e nevoie să ne pregătim. Iar petrecem pe Titanic, în drum spre ghețar și spre dezastru.
@ Ghe: Da, dupa tine, solutia corecta e sa inceapa razboiul cat mai repede.
Nu pricepi ca nu poate exista un razboi, asta de acum e doar inca un motiv sa se faca praf niste bani. Tehnologia face armata inutila, la asta asistam acum (si o sa dureze) la moartea unei institutii, a armatei. Ca e big deal inca.
Sa-ti reamintesc exista R36 si inca 100 de feluri de arme care pot termina cu tot ce inseamna viata, de la biologice, pana la bombe unfair, dar inca se vorbeste de grunts, de infanteristi, drone si alte tampenii. Cand poti sa bulesti in 2h toata apa potabila. E pur si simplu abureala.
La ora actuala nimeni nu mai poate castiga un razboi = existenta armatei isi pierde sensul.
„2024 va crea și va menține tranziții, în antecamera unor ani mai ursuzi…..Tema noastră comună de casă pentru 2024: să facem din România pur și simplu o țară mai bine pregătită pentru dezastre”
De la global spre regional si Romania, sentimentul meu e ca discutiile trebuie ancorate in ecologie si geografie. In asta ar putea consta schimbarea majora de paradigma din viziunea occidentala.
Exemple de cateva teme, de altfel deja existente in spatiul public.
1. Insusirea categorica a ideii defel confortabile ca suntem o specie vulnerabila, ca toate speciile de pe aceasta planeta, in fata schimbarilor de mediu din urmatoarele decenii. O specie ca oricare alta, oportunista prin cateva atuuri pe care a stiut sa le foloseasca, dar un oportunism cu care a si ajuns in punctul in care transforma si distruge mai mult ca oricare alta specie care a existat in ultimii 3.8 miliarde de ani. O specie tanara care prin imaginatie are puterea sa creeze o proiectie a realitatii in raspar cu tot ceea ce e natural. Dar care cu aceeasi inventivitate si putere de colaborare isi poate controla instinctele violente exacerbate de culturi locale si trece la un nou nivel de evolutie.
2. Cu plecarea in dialog de la o astfel de premisa, poate se contureaza mai bine ideea de o Carta privind drepturile Naturii/ dreptul vietii pe aceasta planeta, sau cum s-ar putea intitula O carta care ar putea viza deopotriva ecosistemele functionale, omul si componenta sa socio-culturala, dar si cadrul pentru protejarea a ceea ce inca nu s-a studiat dar exista, sau pentru protejarea a ceea ce am avea nevoie in viitor, peste zeci, sute sau chiar mii de ani. Un fel de upgradare a Cartei drepturilor omului, adusa la zi cu cunoastetea.
3. Migratia – un subiect de discutat in cele mai mici detalii. Cu o vizualizare a coridoarelor de migratie din prezent si proiectii de viitor, cu zonele afectate si zonele care devin propice vietii in urmatoarele decenii, cu problemele sociale asociate, despre investitii necesare pentru preluarea si integrarea acestor valuri de oameni stramutati, despre oprtunitati care apar in economii. Si nu in ultimul rand, realizarea ca migratia nu este doar a oamenilor. Si tantari purtatori de malarie, si cicade, si furnici, pasari, mamifere si plante. Si pentru ele e nevoie de coridoare, plus masuri de protectie pentru situatiile proiectabile deja cu risc de atragere de dezastre ecologice si umanitare.
4. O discutie cat mai coerenta cu privire la riscurile naturale la diferite scari de timp si spatiu. Doar asa se poate intelege care devine profilul unei regiuni. Implicit se poate urmari cum proiectele propuse sunt sau nu coordonate la astfel de proiectii.
5. Nevoia de a avea abordari inovative intr- o lume dominata de variabilitate, si nu de stabilitate. Poate ca nu rezilienta e cuvantul potrivit. Ci adaptabilitatea, capacitatea de a gasi solutii multiple la provocari multiple. Cum sa faci trecerea de la un sistem institutional care are in filonul sau central mentinerea unui mediu stabil prin tot felul de masuri, la unul care vine cu solutii dinamice, intr-o permanenta schimbare.
Reducand la Romania, mi-ar placea ca discursul public sa fie ancorat mai bine in astfel de teme. Cred ca s-ar intelege mai bine miza razboiului din Ucraina si miza apararii flancului estic al Europei.
De ex. , e doar o coincidenta ca aceasta axa a raului este interpusa intre zona cu vulnerabilitate majora la schimbari climatice ( SE Asia) si Nordul Rusesc ( care devine locuibil si propice agriculturii)? Exista riscul ca toata acea populatie din SE Asia sa fie directionata fortat spre Europa prin Balcani – Dunare, inspiratie din mari rute de migratie din trecut? Daca da, Romania va fi pe traseu. Dar nu imi doresc sa imi explice extremistii care ar fi solutiile in astfel de scenarii.
Alt ex: miza investitiilor din agricultura. Bun, e oportun acum sa proiectam, dar ma intreb, in ce masura proiectiile de investitii tin cont de tendinta de desertificare a spatiului extracarpatic. Si de poluarea asociat cu coborarea nivelului panzei freatice din acest areal? Si de ecosistemul fragil al Dunarii sau de comunitatile umane sarace din lungul ei? Sau de nevoia de fragmentare si diversificare a monoculturilor, crearea de coridoare ecologice de tranzit? Si poate chiar de riscul aparitiei in viitor a unor miscari migrationale interne spre Transilvania.
Altfel spus- imi doresc un an 2024 de tranzitie care sa aduca prin forta datelor stiintifice si a dialogului civilizat planuri vizionare pe termen mediu si lung, ancorate bine si in realitatea ecologica si geografica. Care, validate prin vot, sa impinga lucrurile pe fagasul aducator de speranta
Șamanii din Peru au prezis că războiul sângerosului pitic se va încheia…La anul! Sau la pastele cailor. Șamanii din Siberia Rusiei putiniste gulagoviste incendiază camile, pentru a spori puterea absolută a Dictatorului Roșu. Iar crescătorul de reni, șamanul Soigu, cu o inconștiența vecina cu nebunia, nu are decât o singură pre zicere: bucăți zdravene de câmpuri, acoperite de cadavrele rușilor, astfel încât fiarele sălbatice și câinii vagabonzi să aibă hrană din belșug. Anul 2024. Alegeri, alegeri. Chiar daca se va confrunta cu Occidentul ferm unit împotriva sa, Herr Putin nu se va da îndărăt; el, indezirabilul criminal de război, va căuta cai pentru a destabiliza unitatea Occidentului și securitatea în fostele republici-sclave. In sprijinirea financiară a Coloanelor a 5-a, in compromiterea unor figuri politice importante, cum ar fi Maia Sandu. Înalt josnicia sa, abjectul ghiuj Putin, își va exporta influenta și ura peste mări și țări, utilizând omuleți de toate culorile. Alegeri în Rusia? O farsă! Constituția FRrrr – o farsă – , modificată „genetic”, ii permite unsului lui Satan Putin sa cârmuiască și să ucidă până va da ortul popii. Ce trebuie să facă Romania pentru doamna Maia Sandu? Să-i strângă pe toți pro-europenii și pe toți unioniștii – autentici sau falși – și să-i dăscălească frumos.
Rusia nu are forta necesara de a cuceri intreaga Ucraina .Pentru a face asta ii trebuie cel putin 2 milioane de soldati , cel putin 1500 de avioane si de tancuri de ultima generatie impreuna cu tot ceea ce asigura intrarea in ofensiva .Hodges deja a spus cum Rusia se indreapta spre catastrofa si are nevoie de cel putin 10 ani spre a-si reface pierderile .Singura lor speranta este Trump ce nu va mai candida din motivele deja cunoscute .Daca J.R.Biden isi continua parcursul electoral de nominalizare ne este foarte clar cum Trump va fi oprit .Rusia are o granita de 2400 de km cu Ucraina si cu tarile NATO din Est granita pe care nu o poate apara daca NATO isi va muta fortele nucleare noi in proximitate .Rusia va ramine doar cu Donbas si Lugansk restul se va intoarce la Ucraina .Va fi un gest ce poate incheia razboiul un gest ce ii poate oferi lui Putin o maretia nesperata dar care poate acoperi politic renuntarea.Daca Putin nu accepta Rusia se va confrunta cu fortele ucrainiene ce acum sunt antrenate si echipate de catre NATO.Romania antreneaza si ea astfel de forte .Rusia si China sunt deja inconjurate de natiunile Occidentale democratice .BRICS si OPEC incep sa se destrame .Argentina si Angola au plecat deja .Orientul Mijlociu este si el inconjurat de noua „armada” occidentala .Nimic nu iese si nu intra fara stiinta ei in O.M. Organizatiile teroriste ajutate de Rusia si Iran sunt distruse la ras .China este oprita de NATO 2 in Pacific .Drumul matasii nu mai exista .Capitalurile si investitiile pleaca din China .Coruptia din Rusia si China este fara de egal .In nordul extrem SUA a inchis usa Rusiei .In Europa Ucraina a oprit si ea Rusia .Vedeti harta .Nu au decit a se ajuta una pe cealalta .Rusia momentului nu mai reprezinta o ingrijorare pentru nimeni .Prietenii pleca din preajma ei iar cei care inca nu o fac se vor răzgindi curind .OPEC si BRICS deja pierd din consistenta .Structurile Teroriste finanbtate de Rusia si Iran sunt si ele facute una cu pamintul in Israel .Hamas e distrus si urmeaza Hezbollah .Orientul Mijlociu este inconjurat de „Armada ” Ocidentului .In Pacific un NATO 2 a apartut deja ca si contrapondere la China .Germania si Japonia se pot acum inarma.Imensa mea grija este daca nu cumva in momentul in care alte parti din Federatia Rusia se vor desprinde pe modelul oferit de Armenia si Rusia va deveni militar extrem de slabita , fortele militare Occidentale nu care cumva vor decide spre a interveni .Abia atunci ar trebui sa ne ingrijoram .