sâmbătă, mai 21, 2022

Reply to scam

Citeam undeva că problema lumii civilizate de azi este că omul contemporan trăieşte într-o veşnică adolescenţă, refuzând să se maturizeze. Ar fi multe de discutat despre asta ( ce înseamă maturizare într-o epocă în care nu mai eşti nevoit să vânezi ca să trăieşti, de exemplu) , dar cel puţin lumea IT-ului este plină de exemple care să confirme teza cu vârf şi îndesat.

De asta când am citit despre iniţiativa re: scam m-am amuzat doar un pic. După care m-am gândit mai bine.

Ce propune compania Netsafe? În loc să filtrăm cu înverşunare mesajele „scam” , mai bine să le răspundem. Dar ca să nu pierdem prea mult timp cu ele, nu răspundem noi, ci un aşa-zis chatbot, un progrămel, dotat cu o oarecare inteligenţă artificială, cum e la modă acum, care să îi facă să piardă timpul.

Desigur, pare o joacă. Doar că, privind din perspectiva eficienţei, lucrurile s-ar putea să stea cu totul altfel.  Cineva care iniţiază un „scam” ( „prinţul nigerian care are nevoie să scoată câteva milioane de dolari peste graniţă”) se bazează pe faptul că, trimiţând zece mii, o sută, un milion de mailuri, până la urmă va da peste un fraier. Trimiterea de mailuri este incredibil de ieftină, spre deosebire de, să zicem scrisori ori pliante publicitare. Cât despre răspunsuri, selecţia o facem noi: doar „fraierul” va răspunde. Dar dacă în loc de trei răspunsuri, scammer-ul va primi trei mii? Cum mai găseşti fraierul în carul cu bots-i?

În articolul din Theverge unde am găsit cele de mai sus figurează şi  acest dialog, varianta telefonică a re:scam.  Urmuz sau Eugen Ionescu ar fi mândri, dar proprietarii call-centerului nu prea cred că sunt încântaţi. Spre deosebire de un robot de mail, operarea unui call-center costă, iar pierderea timpului cu discuţii cu roboţii s-ar putea să te ducă sub limita de profitabilitate.

Ce mi se pare amuzant este că la un moment dat s-ar putea ca roboţii să înceapă să vorbească între ei, şi nu ca în sf-urile „negre” gen Matrix, în care preiau controlul asupra planetei; e mai rău, vor reinventa şi amplifica cea mai umană dintre preocupări, bârfa. Pentru că în dialogurile de mai sus principala grijă a programatorului nu e să transmită informaţii ( ba chiar dimpotrivă) ci să pară plauzibil. „le vrai peut quelquefois n’être pas vraisemblable”. Ar mai rămâne de analizat cazul în care robotul nostru are memorate şi datele cardului, caz în care trebuie să avem grijă să nu se lase convins, dar asta cred că se poate rezolva din software.

Un punct pe care eu însă nu îl văd în nici un fel rezolvat în „lumea virtuală” ( expresie pe care dealtfel o găsesc complet stupidă) este următorul: în definitiv, cum poţi să îţi faci publicitate pe Internet în mod onorabil? Trecând, bineînţeles, peste scam, pentru că înşelătoria este probabil pedepsită în toate universurile cunoscute,  în general vânzătorul are nevoie la un moment dat să se întâlnească cu cumpărătorul. Ori, principala noastră preocupare, ca administratori, este să blocăm această întâlnire. Pentru că dacă nu am face-o, inboxurile tuturor s-ar umple de mesaje publicitare, din care nu ai mai avea nici o şansă să mai separi corespondenţa legitimă. Chiar dacă publicitatea la TV sau prin pliante poate fi agasantă, ea este limitată, pentru că are un preţ. Publicitatea pe e-mail e însă practic gratis. Desigur, atunci când chiar vreau să cumpăr ceva, dau o căutare pe unul din motoarele de căutare. Dar asta este valabil doar pentru cazurile în care ştiu ce vreau. Dacă am presupune, prin absurd, că stră-străbunicul meu ar învia azi şi ar avea nevoie de un mijloc de transport, el ar căuta „pe google” „trăsură” . Habar n-ar avea că au apărut maşinile. Poate că ar găsi ceva publicitate contextuală, dar în general, ar găsi ce caută. Iar ceea ce cauţi este limitat la ce cunoşti. ( nu pot să nu remarc că modelul se apropie cumva de comerţul socialist, unde tu căutai marfa şi nu invers)

Ceva mă face să cred că robotul care îl face pe scammer să piardă timpul va trebui să evolueze la un moment dat într-un robot care să se mai lase şi convins din când în când. O parte din „spam” mai trebuie să ajungă şi la noi. Uneori mai trebuie să vedem dacă din cele 10 000 de soluţii de slăbit sau 100 000 de tratamente împotriva cheliei nu cumva e şi una care funcţionează.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Smart & funny, as usual, mr. Badici… ty 4 ur standpunkt ;-)

    Da. Am folosit intentionat expresia de mai sus cu scopul de a sublinia ca tehnologia este cu mult inaintea educatiei. Cu precadere in rssh ro care inca este tributara miturilor fara acoperire minimala. Si care-si cumpara ultimu’ model de aifon ca sa-si faca „selfish” in exact clipa-n care pupa moashte. Pe care-l „urca” imediat „pa feizbuci”. Culmea este ca aceeasi majoritate se declara (cu manie proletaro-taraneasca) impotriva „tutulol-prostiilor-venite-din-occident” si, fireste, cu precadere impotriva celor care vor sa ne oblige sa renuntam la limba si datinile noastre stramosesti.
    In fapt, am intentionat sa re-re-re-re…-subliniez ideea ca hardware este cu mult inaintea software. Dar si ca vor exista „entitati” care permanent vor specula aceasta diferenta. Cu adevarat ingrijorator va fi momentul in care tendinta va fi inversata. Sper ca acel moment sa ma gaseasca pe vesnicele plaiurii ale vanatorii… iar speranta imi este alimentata de progresia geometrica a consumului de resurse regenerabile (mea culpa dac-am contrat umor cu cinism).

  2. Ati omis faptul ca re:scam e in sine un fel de scam. Ca sa functioneze cu orice scammer care nu e un idiot cazut in cap, trebuie sa raspunda de pe adresa de email la care a fost trimis mesajul initial. Adresa de pe care re:scam nu poate sa trimita daca nu ii dati detaliile contului, inclusiv parola. Deci, despre ce e vorba?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro