Citeam undeva că problema lumii civilizate de azi este că omul contemporan trăieşte într-o veşnică adolescenţă, refuzând să se maturizeze. Ar fi multe de discutat despre asta ( ce înseamă maturizare într-o epocă în care nu mai eşti nevoit să vânezi ca să trăieşti, de exemplu) , dar cel puţin lumea IT-ului este plină de exemple care să confirme teza cu vârf şi îndesat.
De asta când am citit despre iniţiativa re: scam m-am amuzat doar un pic. După care m-am gândit mai bine.
Ce propune compania Netsafe? În loc să filtrăm cu înverşunare mesajele „scam” , mai bine să le răspundem. Dar ca să nu pierdem prea mult timp cu ele, nu răspundem noi, ci un aşa-zis chatbot, un progrămel, dotat cu o oarecare inteligenţă artificială, cum e la modă acum, care să îi facă să piardă timpul.
Desigur, pare o joacă. Doar că, privind din perspectiva eficienţei, lucrurile s-ar putea să stea cu totul altfel. Cineva care iniţiază un „scam” ( „prinţul nigerian care are nevoie să scoată câteva milioane de dolari peste graniţă”) se bazează pe faptul că, trimiţând zece mii, o sută, un milion de mailuri, până la urmă va da peste un fraier. Trimiterea de mailuri este incredibil de ieftină, spre deosebire de, să zicem scrisori ori pliante publicitare. Cât despre răspunsuri, selecţia o facem noi: doar „fraierul” va răspunde. Dar dacă în loc de trei răspunsuri, scammer-ul va primi trei mii? Cum mai găseşti fraierul în carul cu bots-i?
În articolul din Theverge unde am găsit cele de mai sus figurează şi acest dialog, varianta telefonică a re:scam. Urmuz sau Eugen Ionescu ar fi mândri, dar proprietarii call-centerului nu prea cred că sunt încântaţi. Spre deosebire de un robot de mail, operarea unui call-center costă, iar pierderea timpului cu discuţii cu roboţii s-ar putea să te ducă sub limita de profitabilitate.
Ce mi se pare amuzant este că la un moment dat s-ar putea ca roboţii să înceapă să vorbească între ei, şi nu ca în sf-urile „negre” gen Matrix, în care preiau controlul asupra planetei; e mai rău, vor reinventa şi amplifica cea mai umană dintre preocupări, bârfa. Pentru că în dialogurile de mai sus principala grijă a programatorului nu e să transmită informaţii ( ba chiar dimpotrivă) ci să pară plauzibil. „le vrai peut quelquefois n’être pas vraisemblable”. Ar mai rămâne de analizat cazul în care robotul nostru are memorate şi datele cardului, caz în care trebuie să avem grijă să nu se lase convins, dar asta cred că se poate rezolva din software.
Un punct pe care eu însă nu îl văd în nici un fel rezolvat în „lumea virtuală” ( expresie pe care dealtfel o găsesc complet stupidă) este următorul: în definitiv, cum poţi să îţi faci publicitate pe Internet în mod onorabil? Trecând, bineînţeles, peste scam, pentru că înşelătoria este probabil pedepsită în toate universurile cunoscute, în general vânzătorul are nevoie la un moment dat să se întâlnească cu cumpărătorul. Ori, principala noastră preocupare, ca administratori, este să blocăm această întâlnire. Pentru că dacă nu am face-o, inboxurile tuturor s-ar umple de mesaje publicitare, din care nu ai mai avea nici o şansă să mai separi corespondenţa legitimă. Chiar dacă publicitatea la TV sau prin pliante poate fi agasantă, ea este limitată, pentru că are un preţ. Publicitatea pe e-mail e însă practic gratis. Desigur, atunci când chiar vreau să cumpăr ceva, dau o căutare pe unul din motoarele de căutare. Dar asta este valabil doar pentru cazurile în care ştiu ce vreau. Dacă am presupune, prin absurd, că stră-străbunicul meu ar învia azi şi ar avea nevoie de un mijloc de transport, el ar căuta „pe google” „trăsură” . Habar n-ar avea că au apărut maşinile. Poate că ar găsi ceva publicitate contextuală, dar în general, ar găsi ce caută. Iar ceea ce cauţi este limitat la ce cunoşti. ( nu pot să nu remarc că modelul se apropie cumva de comerţul socialist, unde tu căutai marfa şi nu invers)
Ceva mă face să cred că robotul care îl face pe scammer să piardă timpul va trebui să evolueze la un moment dat într-un robot care să se mai lase şi convins din când în când. O parte din „spam” mai trebuie să ajungă şi la noi. Uneori mai trebuie să vedem dacă din cele 10 000 de soluţii de slăbit sau 100 000 de tratamente împotriva cheliei nu cumva e şi una care funcţionează.
Cumpara editia cartonata cu autograful autorului
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Smart & funny, as usual, mr. Badici… ty 4 ur standpunkt ;-)
Da. Am folosit intentionat expresia de mai sus cu scopul de a sublinia ca tehnologia este cu mult inaintea educatiei. Cu precadere in rssh ro care inca este tributara miturilor fara acoperire minimala. Si care-si cumpara ultimu’ model de aifon ca sa-si faca „selfish” in exact clipa-n care pupa moashte. Pe care-l „urca” imediat „pa feizbuci”. Culmea este ca aceeasi majoritate se declara (cu manie proletaro-taraneasca) impotriva „tutulol-prostiilor-venite-din-occident” si, fireste, cu precadere impotriva celor care vor sa ne oblige sa renuntam la limba si datinile noastre stramosesti.
In fapt, am intentionat sa re-re-re-re…-subliniez ideea ca hardware este cu mult inaintea software. Dar si ca vor exista „entitati” care permanent vor specula aceasta diferenta. Cu adevarat ingrijorator va fi momentul in care tendinta va fi inversata. Sper ca acel moment sa ma gaseasca pe vesnicele plaiurii ale vanatorii… iar speranta imi este alimentata de progresia geometrica a consumului de resurse regenerabile (mea culpa dac-am contrat umor cu cinism).
Oare functioneaza si pentru spam?
Ati omis faptul ca re:scam e in sine un fel de scam. Ca sa functioneze cu orice scammer care nu e un idiot cazut in cap, trebuie sa raspunda de pe adresa de email la care a fost trimis mesajul initial. Adresa de pe care re:scam nu poate sa trimita daca nu ii dati detaliile contului, inclusiv parola. Deci, despre ce e vorba?