marți, mai 17, 2022

24 Ianuarie: Unirea şi luciditatea patriotică

Comunismul  a redus Unirea din 24 Ianuarie la statutul kitsch al unui obiect de propagandă. Generaţii întregi au asistat la memorabila întâlnire dintre secretarul general al PCR şi domnitorul Unirii, în vreme ce înţelepciunea lui Moş Ion Roată a întruchipat acel geniu rural  la care mitologia ceauşistă nu înceta să se întoarcă.   Măreţia lui Cuza, ( cel contrapus, sistematic,   glacialului şi veneticului Carol I ) stătea în puterea lui de a fi alături de cei mulţi : om al istoriei, om al destinului, om al poporului, Cuza devenea, în scenariile de televiziune, icoana laică a patriotismului imaculat.

           Şi dacă  stalinismul naţional a anexat Unirea, tranziţia a desăvârşit instrumentalizarea grotescă. În  Bucureşti,Focşani sau Iaşi, presedinţi,miniştri, prefecţi şi preşedinţi de consilii judeţene întâmpinau, cu emoţie trucată, pe acelaşi prăfuit domn al Unirii,  ca într-o repetabilă scenă ce anunţa discursurile ritualice  închinate zilei celei mari. Demagogia se sprijinea pe istoria desenată caricatural, sub semnul imposturii  naţionale.

          Luciditatea patriotică, cea care preia de la tradiţia libertăţii înclinaţia examinării critice şi refuză beţia de cuvinte, poate reda acestei zile de ianuarie soclul pe care să nu se mai înalţe statui groteşti: eliberarea de   clişee  înseamnă revenirea, fără emfază ridicolă, la rădăcinile unui trecut din care venim.

           Ziua de 24 ianuarie este imaginea unui compromis istoric care a dat naştere României înseşi. La  un deceniu la 1848, reconcilierea dintre   familiile paşoptiste, pe de o parte, şi   acordul dintre liberali şi conservatori, pe de altă parte, erau responsabile pentru  dubla alegere a lui Cuza. Trecerea de la radicalismul mazzinian al exilului muntean la pragmatismul diplomatic al negocierii ţinea de identitatea acestui miracol de la 1859. Vechii conspiratori descopereau ţesătura complicată de interese a “chestiunii orientale” şi reuşeau să facă din proiectul românesc unul care să întruchipeze noul echilibru european.

           “Domesticirea“  paşoptismului şi naşterea unui conservatorism eliberat de rusofilie oarbă sunt  parte din această istorie a Unirii de la 1859. În Divanele din cele două principate, ( cele din urmă adunări de stări din istoria noastră), un program de  edificare naţională şi de modernizare constituţională era schiţat, în contextul unor negocieri  laborioase.  O revoluţie constituţională se înfăptuia paşnic în momentul în care  Adunările adoptau rezoluţia de abolire a privilegiilor.

 Egalitatea în faţa legii, consfinţită  prin “ Convenţia de la Paris”, marca intrarea în modernitate.  Elogiat de Titu Maiorescu în paginile de introducere la discursurile parlamentare, programul de la 1857  pregăteşte nu doar 1859, ci şi 1866: prinţul străin de pe tronul statului este culminaţia unui proces  spectaculos de  reinventare identitară. Trecerea de la  suzeranitatea otomană şi protectoratul rus se înfăptuise în câteva decenii. România  pe care o imaginau cândva, la Mânjina,munteni şi moldoveni era, în cele din urmă,  un stat pe cale de a se naşte.

          Căci a  existat, la 1857,  ca şi la 1859, un altruism al devoţiunii patriotice, fără de care alegerea lui Cuza în  ambele Principate nu ar fi fost de imaginat. Renunţarea celor care ar fi putut fi  domni a  pregătit compromisul.  Costache Negri  este unul dintre  aceştia : discreţia lui este memorabilă şi atât de străină contemporanilor săi.   Dincolo de ambiţii, dincolo de tensiunile pe care exilul le exacerbase, dincolo de memoria unui veac tulburat, un sentiment al solidarităţii era dominant.  Speranţele din  urcării pe tron a lui Cuza era speranţele  unei întregi elite dedicate unui ideal de regenerare. Sincronizarea era, pentru cei de la 1859, alternativa la  menţinerea în încremenirea periferiei:  formele importate cereau un nou fond.  Entuziasmul de atunci avea să fi temperat de deceniile în care  fisurile din măreţul edificiu nu mai puteau fi ascunse. Critica junimistă era reacţia de  luciditate organicistă la exaltarea  ziditorilor.

          24 ianuarie  este punctul de plecare al unei istorii   ce ne cuprinde  şi pe noi. Statul care se conturează acum se întemeiază pe câteva opţiuni care se dovedesc fatidice:  alianţa dintre  vocaţia centralizatoare şi reflexele autocratice  modelează viitorul modernităţii noastre politice. Idealul unei naţiuni unite implică favorizarea centrului în detrimentul provinciei. Moldova este sacrificată , prima, pe altarul acestui stat ortografiat cu majusculă. Declinul ei  anunţă  evoluţiile care vor urma. Creşterea  Bucureştiului  ţine de logica constituirii unui administraţii pe model francez:autentica descentralizare este înlocuită cu guvernarea   autoritară, prin emisari  ai Guvernului în teritoriu.

Cât despre constituţionalism, el poate fi suspendat atunci când  raţiunea de stat o cere. Paşoptiştii- admiratori ai domniei legii devin, la 2 mai 1864, autorii unei lovituri de stat. Alungarea, prin forţa armată, a membrilor Adunării Elective  pregăteşte terenul pentru primul plebiscit  cezaric.  Cuza îmbrăca, cu  doi ani înainte de detronarea sa, mantia bonapartistă. Brutalitatea autocratică este justificată prin imperativul  social: un precedent funest şi simbolic.

 Din acest îndepărtat ianuarie 1859 vin  către noi mai mult decât ecourile scenariilor de propagandă. Unirea Principatelor poate fi ocazia de a reflecta la ceea ce ne defineşte, astăzi.  Patriotismul care preţuieşte forţa creatoare a  tradiţiilor locale şi se întemeiază pe egalitatea  în faţa legii este alternativa la exaltarea demagogică şi parazitarea  cleptocratică.  Privirea către trecutul din care ne naştem  este şi privirea  spre viitorul pe care îl construim, ca o comunitate de cetăţeni.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Sunt multe de spus aici pe linia 1848-1859-1877-1918. Este de remarcat aici altruismul( chiar sacrificiul) patriotic al elitelor româneşti care au putut pune în practică un adevărat proiect de ţară într-o perioadă istorică relativ scurtă.
    Dar să nu uităm, idealul naţional nu este încă realizat atât timp cât unele provincii româneşti( Bucovina de Nord, Basarabia, Bugeacul şi chiar Cadrilaterul) nu mai aparţin teritoriului naţiunii române. Poate ar fi bine ca elitele româneşti( nu numai cele politice…) să mediteze la asta. Din nenorocire, sunt la modă tot felul de ideologii „progresiste”, globaliste, adoptate şi de o parte a elitelor româneşti, care militează pentru renunţarea la suveranitatea şi statalitatea naţională şi acceptarea unei federaţii europene cu România parte.
    Poate, în spiritul „anilor de aur” 1848-1918, ar trebui ca azi problema naţională să fie reluată. Aş propune ca în 2024 Maia Sandu, ca domnitorul Cuza la 1859, să fie aleasă preşedintele României Unite.

    • Poate si mai devreme de 2024 !
      Sa candideze Maia Sandu!
      Daca vor fi alegeri anticipate pezidentiale!
      Coalitia de mucava se va destrama, orgoliile, vanitatea va duce la anticipate!

    • Nu ma indoiesc ca dl Stanomir este incantat de a fi devenit inspiratorul unor asemenea idei, de o prospetime intelectuala incontestabila si care impresioneaza prin realism si subtilitate!

  2. ?! Comunismul a redus Unirea din 24 Ianuarie la statutul kitsch al unui obiect de propagandă Hm …..

    Una din cele mai vechi amintiri ale mele, sigir prima cu iz politic…. La radio se aude o melodie, parintii mei langa radio, frunte langa frunte, plang in timp ce canta aceiasi melodie. Plang dar sunt bucurosi ?!

    Mult mai tarziu, duoa ani de zile , aflau si „detaliile”.
    Era 24 ianuarie 1957 si , dupa ani de zile, prima data se auzea din nou Hora Unirii.

    Ca pe uema adevenit kitsch e o cestie de gusturi .

  3. As mai aduaga ca exagerarea importantei unei uniri de teritorii fara ca ea sa fie urmata de efecte reale in democratie si economia noului stat extins este si ea o forma (fara fond) de a forta prestigiul si mindria nationala. Daca nu ne putem lauda cu performante, macar sa ne mindrim cu ocaziile in care am devenit mai multi. Ce s-a intimplat de exemplu dupa super mult trimbitata unire cu Ardealul? S-a sarbatorit si cam nimic altceva. Aportul masiv de cultura si civilizatie al noii provincii, punerea lui in valoare, au fost ignorate. Important era ca se adunasera mai multi ,,frati” laolalta, dar nu conta ca fratele mai slab cu duhul avea sa ia frîiele. O sa ziceti ca sint rauvoitor? Aruncati o privire la perlele arhitecturii si la infrastructura turistica din Ardeal, Banat, care sint in ruina. Am inglobat si am distrus cu detasare, orbiti doar de sporirea in numar si km2. Un patrimoniu de cultura si civilizatie venit de haram a fost tratat ca atare, si cred ca inca mai este.
    Oare nu e mai bine sa te bucuri cind FACI ceva, nu cind doar pui mina pe ceva sau te stringi laolalta?
    P.S. Va dati seama ca locuitorii unei tarisoare mici ca Monaco, in mare lipsa de locuitori si km2, ar fi afectati de depresie in mindria nationala si n-ar avea nimic de sarbatorit.

  4. Am sa postez cateva versuri ce apartin unui mare poet roman.

    ” Patria ne-a fost pământul
    Unde ne-au trăit strămoşii,
    Cei ce te-au bătut pe tine,
    Baiazide, la Rovine,
    Şi la Neajlov te făcură
    Fără dinţi, Sinane,-n gură,
    Şi punând duşmanii-n juguri
    Ei au frământat sub pluguri
    Sângele Dumbrăvii-Roşii. –
    Asta-i patria română
    Unde-au vitejit strămoşii!”

    Pariez ca nici Klaus Iohanis, nici Marcel Ciolacu, nici Florin Catu, nici Ncolae Ciuca, nu cunosc aceste versuri si nici cine le-a scris!
    Nu-mi pun problema ca in Parlament sau Guvern stie careva!

    • Banuiesc ca sunt scrise de Cosbuc! Conform stilului, e Cosbuc, aproape sigur!

      Insa, cu scuzele de rigoare, trebuie sa va marturisesc ca faptul ca trambitati in public astfel de versuri, confirma ca nu sunteti prea departe de George Simion si nici de Catu, Ciuca sau Ciolacu!

      Nu am nici cea mai mica urma de admiratie sau empatie fata de cei ce-si striga patriotismul in public! Ba din contra! Imi provoaca repulsie astfel de personaje!

      In rest, toata stima pentru generatia 1848, toata stima pentru domnul Stanomir care pune problema intr-un mod absolut corect si decent. Sunt convins ca doar cunoasterea amanuntita a istoriei reale, necosmetizate, va putea duce la crearea unui sentiment patriotic autentic, realist si nedisimulat.

      • Stimate L.S.
        Nu a fost o intrebare pentru Dvs.!
        Nu trambitez nimic!
        Daca nu intelegeti altruismul generatiei de la 1848 nu ma chinui sa va lamuresc!
        Avaritia, nepsarea si indiferenta clasei politice actuale fata de aceasa tara, fata de acest popor.
        Exemplele sunt clare si de netagaduit!
        Multumesc.

    • Răspunsul privind autorul versurilor este foarte simplu. Este vorba de marele poet George Coșbuc si de poezia intitulată „Patria română”:

      Patria ne-a fost pământul
      Unde ne-au trăit strămoşii,
      Cei ce te-au bătut pe tine,
      Baiazide, la Rovine,
      Şi la Neajlov te făcură
      Fără dinţi, Sinane, -n gură,
      Şi punând duşmanii-n juguri
      Ei au frământat sub pluguri
      Sângele Dumbrăvii-Roşii. –
      Asta-i patria română
      Unde-au vitejit strămoşii!

      Patria ne e pământul
      Celor ce suntem în viaţă,
      Cei ce ne iubim frăţeşte,
      Ne dăm mâna româneşte:
      Numai noi cu-acelaşi nume,
      Numai noi români pe lume
      Toţi de-aceeaşi soartă data,
      Suspinând cu toţi odată
      Şi-având toţi o bucurie;
      Asta-i patria română
      Şi ea sfânta să ne fie!

      Patria ne-o fi pământul
      Unde ne-or trăi nepoţii,
      Şi-ntr-o mândră Românie
      De-o vrea cerul, în vecie,
      S-or lupta să ne păzească
      Limba, legea românească
      Şi vor face tot mai mare
      Tot ce românismul are:
      Asta-i patria cea dragă
      Şi-i dăm patriei române
      Inima şi viaţa-ntreagă.

  5. Motto:
    „La 1859, un număr de oameni ai gândului și ai cărții cari nu făcuseră ploitică și nu știau măcar ce e aceea, poeți, istorici, tineri boieri în contact cu nobila Europă romantică și naționalistă, profesori de toate gradele, scolari chiar, au izbutit să se folosească de războiul Crimeii și, înfrîngînd, în privințe esențiale, voința Marilor Puteri ale Europei, au dat Românilor dintre Carpați și Dunăre, din două state, o singură țară.”
    (Nicolae Iorga- SEMNIFICAȚIA ZILEI DE 24 IANUARIE, în: Neamul Românesc, 24 ianuarie, 1932)
    Unirea Principatelor Române, din ianuarie 1859 cunoscută si sub numele de „Mica Unire”, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Astfel, pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, Adunarea electivă de la Bucuresti care şi-a deschis lucrările pe 22 ianuarie 1859, a avut loc sub presiunea a mii de oameni, mobilizaţi de tinerii unionişti, ce se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc Adunarea. Această atmosferă incendiară a susţinut totodată pe reprezentanţii partidei naţionale care au convocat o şedinţă la hotelul „Concordia”, unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii Partidei naţionale au propus convocarea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului, care a fost acceptat în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova, realizând astfel una din cele mai importante file din istoria românilor. Astfel, Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al ambelor Principate, respectiv Moldova si Tara Românească. Au urmat apoi trei ani de complicate actiuni diplomatice externe pentru recunoasterea Unirii Principatelor. Abia in anul 1862 Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei au primit recunoastere internatională cu sprijinul nemijlocit al Frantei, respectiv al lui Napoleon al III-lea. In acelasi an 1862, Principatele Unite au primit numele de „România”, când Mihail Kogălniceanu avea să rostească memorabila frază „Unirea naţiunea a făcut-o”. Punând bazele României moderne, Unirea Principatelor din anul 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască la Alba Iulia, pe 1 Decembrie în anul 1918.
    Prin urmare, anul acesta se implinesc 160 de ani de când tara noastră poartă numele de România si nu cum gresit apărea in anul 2018 cu prilejul Centenarului Marii Uniri sintagma „România 100” pe toate edificiile publice.

  6. Invit comentatorii sa se exprime nu numai in privinta celor scrise in articolul de mai sus, ci si in privinta circului de la Iasi orchestrat astazi 24.01.2022 de catre clovnii AUR, de aceasta clica de derbedei care este lasata in mod voit de catre autoritati sa incalce legi in vigoare, fara a suferi nicio consecinta.

    Cred ca un patriot roman autentic isi doreste democratie, civilizatie si decenta pentru societatea romaneasca! De aceea cred ca este imperios necesar sa fie ceruta in mod public penalizarea conform legii a acestei gasti de derbedei, numita AUR, gasca care a produs deja daune irecuperabile societatii romanesti. Ma refer la cei cu mine putina, care au crezut in teoriile conpirationist-imbecile trambitate de AUR prin intermediul televiziunilor prietene(Ce ciudat! Televiziunile prietene ale AUR sunt prietene si ale PSD! Ce coincidenta!?), si au decedat in chinuri infectati cu SarsCov2! Cate mii de morti datoram oare AUR? Oare parchetul general are ceva de spus in aceasta privinta? Presedintele Romaniei are ceva de spus in acest context? Este oare moartea a mii de romani, datorata dezinformarii si manipularii, o problema ce merita a fi discutata in CSAT!?

    Este oare atentat la siguranta nationala faptul ca datorita unor anume personaje politice(Johannis, Catu, Ciuca, intregul PSD, intregul AUR) precum si datorita trambitasilor televiziunilor aservite infractorilor, justitiei impotente, nu s-au luat masuri de protectie adecvate si necesare impotriva raspandirii Covid, asta ducand la mii de decese ce puteau fi evitate?

    Sau democratia in Romania este inteleasa de catre aparatorii „libertatilor” ca dand si dreptul de a fi criminal fara suferirea de consecinte penale?

    • Un caz similar s-a intamplat cu ani in urma in Germania cand Joschka Fischer fost ministru de externe a fost atacat cu o punga de vopsea rosie care i-a provocat leziuni la ureche, in urma impactului sparagndu-se timpanul.
      Atacul a fost un protest impotriva acceptarii guvernului german si in special al verzilor interventa NATO in Kosovo. Atacatorul a fost condamnat la 7 luni cu suspendare de justitia germana.
      Atacul de ieri asupra unui parlamentar roman ales in parlamentul Romaniei cum sa-l catalogam ? o interventie eroica asupra cuiva care alte pareri ? este o infractiune, chiar un atac de terorism politic ?
      AUR este o miscare care a aparut brusc si are destui adepti altfel n-ar fi fost alesi democratic in parlament.
      Fiecare partid care nu este interzis are dreptul sa fie considerat identic ca toate celalalte, este o discutie de principiu fara a tine cont de programul politic al acestora.
      Inca suntem intr-o democratie si fiecare partid isi poate exprima opiniile politice liber atata tim cat ele nu intra in conflict cu legea.
      Ce doriti ? sa fie schimbate legile si numai celor „cuminti” sa le fie permise parerile ?
      Mortii de COVID nu ii datoram AUR , ii datoram sistemului precar de sanatate insa si al acest capitol, au murit sute de mii de oameni in tari cu alte sisteme de sanatate.
      Televiziunile sunt la fel de libere sa-si alcatuiasca propriul program atata timp cat nu intra in conflct cu legile, sa le interzicem daca sunt exprimate alte opinii ?
      Comentariul de mai sus nu este altceva decat o pledoarie pt. cenzura, privarea liberatilor si incalcarea legilor, asa cum sunt.
      Stiu ca sunteti suparat pe tot si toti insa inainte sa va descarcati emotional incercati un alt rationament, mai logic si coerent altfel aluncam cu 40 de ani in urma.
      Nu sunt adept AUR insa sunt impotrva oricarei incercari de limitare a libertatilor individuale, colective, si politice.

      • Vreti sa spuneti ca, analizand tot ceea ce s-a intamplat in Romania din martie 2020 si pana astazi, AUR si televiziunile aservite PSD+AUR nu au incalcat niciodata nicio lege!?

        Haideti sa ne referim la legislatia privind zadarnicirea actiunilor de combatere a raspandirii bolilor! A fost sau nu incalcata?

        A propos, cei ce au murit din cauza Covid nu s-au infectat cu SarsCov2 din cauza starii precare a sistemului de sanatate din Romania. Cand au ajuns prea tarziu in spitale, nu din cauza precaritatii sistemului au ajuns in ultimul moment, cand nu se mai putea face nimic.

        In alte tari ori nu au existat medici, partide, televiziuni care sa produca o asemenea propaganda desantata si agresiva impotriva vaccinarii si in favoarea diverselor teorii diversioniste neadevarate relativ la Covid, ori, daca au existat cazuri, legea a fost aplicata cu varf si indesat, luandu-se masuri dure impotriva celor ce puneau in pericol viata concetatenilor lor…..e plina media internationala de exemple graitoare in acest sens, din India si China, pana in UK, Germania si Belgia.

        Prostia cu romanii „nu s-au vaccinat din cauza neincrederii in autoritati” e o manipulare de prost gust sau o dovada de neintelegere a lucrurilor. Cum poti fi atat de idiot, ca intr-o chestiune de viata si de moarte, sa crezi ca autoritatile din Romania in complicitate cu autoritatile din intreaga lume si cu grupuri conspirationiste internationale vor sa ucida, prin vaccinare, milioane de oameni!!? Ca autoritatile din Romania si-au batut joc de masurile de preventie, ca nu au dovedit ca au inteles situatia, ca au fost interesati de a intersecta pandemia cu murdare jocuri politice, e cu totul altceva!

        Romanii nu s-au vaccinat si nu s-au protejat prin nimic din cauza propagandei intense si permanente la care au fost supusi de catre AUR si Sosoaca, de catre PSD acompaniat de Antena 3 si Romania TV, de catre fel si fel de psihopati sau agenti diversionisti ai gruparilor mafiote cu diverse interese de destabilizare pe la noi.

        PS Cand ma refer la circul facut ieri de AUR, ma refer la faptul ca ceea ce au comis ei ieri este o sfidare la adresa legii. Deci AUR, partid politic, este o organizatie care ieri a incalcat legea si a instigat la incalcarea legii! Ar fi legal si moral sa fie desfiintata prin lege!? Are importanta ca au ajuns in parlament votati de catre niste inconstienti cu mintea scurta? Sunt scutiti de raspundere penala indiferent ce ar face, doar pentru ca un grup de idioti i-au votat?

        Mi-e teama ca multi romani, printre care si dumneavoastra, confundati democratia cu anarhia, confundati exercitarea de drepturi si libertati cu domnia bunului plac. Mai mult, bunul simt si decenta in tot ceea ce faci, va sunt notiuni complet straine!

  7. Da! Avem nevoie de comentarii echilibrate, ce vehiculează informație istorică și nu propagandă, și scuturate de „vicleimurile” cu Moș Ion Roată mângâiat pe cap de domnitorul luminat

  8. Adoptarea modelului centralist francez nu a fost cea mai buna idee.Acest luccru s a vazut si mai bine dupa 1918.Un stat mai descentralizat nu neaparat federal ar fi fost de dorit.Conjunctura a facut ca alexandru ioan cuza sa fie alesul desi existau intre candidati persoane mai merituoase si mai potrivite.Domnia lui Cuza a fost cu multe lumini si umbre iar Romania trebuie sa si l asume asa cum a fost pentru ca istoria nu se face cu daca.Era practic vorba de faurirea unei tari noi pornind de la un nivel foarte scazut in toate domeniile.Consider ca Romania a fost in ascensiune intre 1821-1930 iar intre 1930- 1989 a fos pe o panta descendenta .Este din nou in ascensiune dupa 1989 dar progresele sunt limitate si partiale departe de ceea ce ar trebui sa fie.Am putea accelera progresul ( cel adevarat) dar sunt multe obstacole care trebuie depasite si unul dintre ele este centralismul inca exagerat.Reforme esentiale sunt tergiversate de decenii.Una din cele mai importante ar fi trecerea de la 40 de judete la 7 provincii istorice plus capitala.O noua capitala administrativa ar putea fi stabilita in unul din orasele importante ale transilvaniei iar cele 7 provincii conduse de guvernatori alesi ar trebui sa dispuna de o autonomie reala Avem prea multe comune si orase .Foarte multe comune si unele orase trebuie comasate in scopul reducerii cheltuielilor si imbunatatirii administratiei.Unsitem electoral uninominal ( fara nici o compensare) cu doua tururi de scrutin e mai mult decat necesar atat pentru alegerea parlamentarilor cat si a primarilor.Revenirea la monarhie sau un sistem republican semiprezidential real ar fi de dorit Daca e vorba de un sistem semiprezidential mi se pare ca un presedinte arbitru , fara apartenenta politica cu cel putin 10 ani inainte de candidatura ar fi binevenit.De asemenea presedintele arbitru ar trebui sa primeasca mai multe atributii in acest sens iar mandatul sau marit la 7 ani ( 2 mandate de cate 7 ani).Suspendarea presedintelui sa necesite votul a doua treimi din numarul parlamentarilor si nu o majoritate simpla Intrarea in Parlament sa nu mai poata fi posibila pentru candidatii care nu au cunostinte economice si juridice peste medie ( pe baza unui atestat) si o foarte buna cunoastere a unei limbi de circulatie universala.Sa aiba cel putin un masterat( neplagiat) si un atestat de sanatate mintala ( reinnoit anual).Mandatul Parlamentului sa fie de 5 ani si nu de 4 pt a avea timp suficient sa legifereze.Sunt numai cateva din marile reforme absolut necesare si care sunt tergiversate cu deceniile ( ma refer in special la reforma administrativa).De ce nu se fac marile reforme nici dupa 33 de ani de la Revolutia anticomunista( chiar a fost revolutie)? Nu se fac reformele din cauza intereselor inguste ,politicianiste,de partid dar adesea si din interese personale si mai inguste.Au trecut 33 de ani fara reforme esentiale dar sunt ferm convins ca nu vor mai trece 33 de ani fara reformele esentiale.Timpul e pe cale de a intra in sac.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro