vineri, martie 29, 2024

O perspectivă juridică asupra cazului plăcuţelor de înmatriculare anti-PSD

În ultimul timp, dar mai ales în ultima săptămână, a făcut furori în spaţiul public românesc cazul lui Răzvan Ştefănescu, un român de profesie şofer profesionist stabilit cu munca în Suedia, care a ales să-şi petreacă concediul străbătând România cu un autoturism marca Audi, înmatriculat cu un set de numere personalizate, cuprinzând o expresie injurioasă, dar foarte populară la protestele, întrecerile sportive şi concertele în aer liber din ultimii doi ani, adresată Partidului Social Democrat (PSD), de guvernământ. Gestul destul de teribilist al şoferului român a provocat reacţii destul de contradictorii chiar între persoanele cu o părere proastă despre PSD. În timp ce pozele cu autoturismul Audi cu faimosul număr de înmatriculare personalizat au devenit virale pe reţelele de socializare şi la fel au devenit şi postările care detaliau cele trei sau patru ocazii în care respectiva maşină a fost oprită de agenţii de poliţie rutieră, poetul Mircea Cărtărescu, bine cunoscut ca un deloc prieten al PSD, făcea public un text vitriolant la adresa respectivei expresii injurioase, pe care o găsea vulgară, huliganică şi misogină.

După o perioadă în care nimic nu părea a-l putea atinge pe domnul Ştefănescu, Poliţia Rutieră a intervenit decisiv, i-a confiscat plăcuţele de înmatriculare buclucaşe şi permisul de conducere a autovehiculului, l-a condus administrativ pentru a-l audia timp de mai multe ore, inclusiv cu copilul minor, şi i-a deschis un dosar penal. Din acest moment a început un război al declaraţiilor, al ameninţărilor cu plângeri penale, al conferinţelor de presă, al comunicatelor Ambasadei Regatului Suediei şi al valurilor de indignare online, care au provocat blocarea recenziilor pe paginile de social media ale Poliţiei Române şi reacţii puerile, inacceptabile, din partea purtătorului de cuvând al Poliţiei Rutiere, comisarul şef Ovidiu Munteanu.

Am putea discuta despre oportunitatea acţiunilor Poliţiei, instituţie aflată în subordinea doamnei Ministru al Afacerilor Interne, doamna Carmen Dan, cunoscută ca apropiată a domnului Liviu Nicolae Dragnea, preşedintele PSD, precum şi membru al unui Guvern ce nu pare a preţui foarte mult inteligenţa. Este clar că reacţionând precum autorităţile unui stat iliberal, Guvernul PSD-ALDE şi Poliţia Română au făcut transformat un protest naiv al unui domn care nu posedă neapărat o foarte solidă cultură politică într-un incident de anvergură naţională. Dacă la asta adăugăm şi alte gafe ale Puterii din ultimul timp- încercarea cuplului de deja tristă amintire format din Primarul General Gabriela Firea şi Viceprimarul General Aurelian Bădulescu de a refuza, sub pretexte demne de Rusia lui Vladimir Putin, avizarea sau anunţul Ministrului Justiţiei, domnul Tudorel Toader, că la toamnă va propune o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului care să deschidă calea anulării condamnărilor definitive în toate cazurile în care în probatoriu s-au găsit şi interceptări ale Serviciului Român de Informaţii (SRI)- un eveniment care pornea sub auspicii nu tocmai favorabile, în vârf de perioadă de concedii şi cu o organizare făcută pe genunchi, ar putea să ia proporţii serioase. Mă refer desigur la deja faimosul protest din 10 august.

Scopul acestui articol nu este însă analiza politică. Indiferent ce se va întâmpla sau nu vineri, 10 august a.c., haideţi să vă vedem cât de serioase sunt acuzaţiile penale care i se aduc domnului Răzvan Ştefănescu. Astfel, domnia sa este cercetat pentru comiterea faptei prevăzute de art. 334 alin. (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal republicată: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.” În teoria dreptului penal, orice infracţiune există numai dacă este prevăzută de legea penală şi conţine două laturi, cea obiectivă, care se referă la faptă, aşa cum este ea definită în textul legal, eventual la consecinţele ei sau la alte condiţii pentru ca fapta să aibă caracterul penal, evident tot potrivit normei de drept penal în cauză, şi cea subiectivă, care priveşte forma de vinovăţie cu care fapte trebuie să fie comisă pentru a fi atrasă răspunderea penală. Dacă latura obiectivă este destul de explicit detaliată în definiţia infracţiunii, latura subiectivă mai degrabă se deduce.

Totuşi, în speţa domnului Ştefănescu cel mai uşor de analizat este exact latura subiectivă, astfel că vom începe cu aceasta. În teoria dreptului există două mari forme de vinovăţie, culpa şi intenţia. Culpa poate fi simplă, când autorul faptei ar trebui să ştie şi să-şi dea seama de consecinţele acţiunii sau inacţiunii sale, dar din naivitate sau lipsă de gândire nu-şi dă seama că acestea se vor produce. De asemenea, culpa poate fi cu previziune, atunci când autorul îşi dă seama că acţiunile sau inacţiunile sale pot avea consecinţe penale, nu vrea ca acestea să se producă, dar în loc să se oprească sau să ia măsuri preventive, îşi asumă riscul, imaginându-şi că aşa ceva nu i se va întâmpla tocmai lui. Cazurile clasice de infracţiuni comise cu forma de vinovăţie culpa sunt accidentele de circulaţie cu victime şi distrugeri de bunuri.

Intenţia poate fi şi ea de două feluri. Intenţia directă este forma de vinovăţie a autorului care comite fapta tocmai pentru ca efectul ei antisocial să se producă. Intenţia indirectă este atunci când nu efectul cel mai grav este urmărit de autor prin comiterea faptei, dar autorul ştie că acesta poate rezulta din fapta sa şi nu are nimic împotrivă, îşi asumă posibilitatea. Spre exemplu, ambele tipuri de intenţie pot exista în cazul infracţiunii de omor: uciderea victimei este chiar scopul acţiunii sau uciderea victimei poate fi secundară scopului de jaf, autorului infracţiunii fiindu-i indiferent dacă în urma tratamentului violent aplicat victima va rămâne totuşi în viaţă sau nu.

Între cele două forme principale de vinovăţie există intenţia depăşită, sau mai în jargon juridic, praeterintenţia. Aceasta este o formă de vinovăţie mixtă în care autorul urmăreşte cu intenţie să comită o anumită faptă penală, dar consecinţele faptei sale îi depăşesc intenţia, el fiind în culpă faţă de acestea. Exemplul clasic este infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, în care autorul are intenţia de a brusca fizic victima, dar nu urmăreşte să o ucidă; cu toate acestea, violenţa aplicată are ca rezultat nu doar vătămarea scontată de autor, ci decesul victimei.

Acum, că am văzut pe scurt care sunt formele de vinovăţie recunoscute în dreptul penal, ce formă de vinovăţie este aferentă faptei incriminate de art. 334 alin. (4) Cod penal. Cum un document emis de o autoritate statală, inclusiv plăcuţele de înmatriculare ale unui autovehicul, este firesc prezumat de oricine, până la proba contrară, ca fiind valid şi valabil, această infracţiune exclude orice fel de culpă sau de intenţie depăşită pentru a se putea produce. Nimănui nu i se poate pretinde că ar fi trebuit să-şi dea seama că acele plăcuţe de înmatriculare ar putea fi retrase sau fără drept de circulaţie în România. Cu atât mai mult dacă presupusul autor al presupusei infracţiuni a trecut graniţa în mod legal, pe la un punct de trecere a frontierei, unde autorităţile române au avut ocazia să constate că plăcuţele de înmatriculare nu sunt valabile, lucru pe care nu l-au făcut.

Rămâne aşadar ca formă de vinovăţie aplicabilă acestei infracţiuni particulare intenţia. Am spune chiar intenţia directă, pentru că definiţia din art. 334 alin. (4) Cod penal nu lasă loc existenţei unui obiectiv superior, care să fie el cel de fapt urmărit prin comiterea faptei. Intenţia în această infracţiune priveşte chiar conducerea autovehicolului fără numele valabile pe drumurile publice. Dar în ce măsură putem reţine intenţia în cazul domnului Răzvan Ştefănescu? Domnia sa afirmă că plăcuţele de înmatriculare ale autoturismului său erau obţinute legal de la autoritatea de resort suedeză şi el a fost absolut convins că are tot dreptul să circule cu aceste numere prin România. Mai mult, Ambasada Regatului Suediei afirmă şi ea că plăcuţele de înmatriculare respective sunt valabile oriunde pe teritoriul Uniunii Europene, deci inclusiv în România. În fine, chiar şi Poliţiei Rutiere i-au trebuit 13 zile de documentare, din 17 iulie 2018, de când domnul Răzvan Ştefănescu a intrat în ţară, pentru a găsi un text legal, mai exact o convenţie internaţională, pe care acesta ar fi încălcat-o circulând cu un număr de înmatriculare compus exclusiv din litere. În acest interval, domnul Ştefănescu a fost oprit, controlat şi lăsat să plece mai departe de cărtre agenţii de poliţie de vreo trei sau patru ori.

Trebuie să observăm că tenacitatea Poliţiei Române de a găsi nod în papură domnului Ştefănescu era demnă de cauze mai bune. Cu siguranţă multe dintre cazurile de furturi de diverse tipuri, de la cele din buzunare la spargeri de locuinţe, rămase cu autor necunoscut sau în care autorii sunt prinşi mult timp după ce bunurile furate nu mai pot fi recuperate, ar fi fost rezolvate demult dacă cercetările s-ar fi desfăşurat cu aceeaşi hotărâre. Sau cazurile de oameni agresaţi de diverse personaje din lumea interlopă, foarte bine ştiute, dar a căror identificare cumva întârzie inexplicabil… Pe de altă parte, simplul fapt că însăşi Poliţiei i-au trebuit aproape două săptămâni de muncă asiduă ca să identifice ce lege ar fi încălcat domnul Răzvan Ştefănescu, probează faptul că acesta, până la urmă şofer profesionist fără educaţie juridică, cu atât mai puţin ar fi putut fi conştient de caracterul penal al conduitei sale.

Conchidem aşadar că în această speţă latura subiectivă a infracţiunii nu este realizată. Fapta nu este comisă cu intenţie, ori existenţa intenţiei e o condiţie sine qua non pentru calificarea penală sub incidenţa art. 334 alin. (4) Cod penal. Numai sub acest aspect şi deja s-ar impune clasarea dosarului de către procuror.

Să purcedem acum la examinarea laturii obiective a infracţiunii, astfel cum se regăseşte ea sau nu în cazul faptei domnului Răzvan Ştefănescu. După cele două săptămâni de căutare, Brigada Poliţiei Rutiere a descoperit Convenţia de la Viena din 8 aprilie 1968 asupra circulaţiei rutiere, ratificată de România în anul 1980. În Anexa 2 pct. 1 aceasta precizează: „Numãrul de înmatriculare prevãzut la art. 35 şi 36 ale convenţiei trebuie sa fie compus fie din cifre, fie din cifre şi litere. Cifrele trebuie sa fie arabe, iar literele cu caractere latine majuscule. Totuşi, pot fi utilizate şi alte cifre sau caractere, dar numãrul de înmatriculare trebuie atunci sa fie repetat în cifre arabe şi în caractere latine majuscule.” Într-o falsă impresie că l-au apucat metaforic pe Dumnezeu de picior, mai-marii Poliţiei Rutiere au crezut că au identificat textul legal încălcat de domnul Răzvan Ştefănescu, al cărui număr de înmatriculare personalizat era compus exclusiv din litere.

Atât doar că acest text citat mai sus nu mai este cel în vigoare în prezent. Potrivit unui răspuns furnizat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), în anul 2016 Regatul Belgiei a propus un amendament la Convenţia de la Viena din 8 aprilie 1968 asupra circulaţiei rutiere care permite ca numele de înmatriculare recunoscute internaţional să fie compuse numai din litere. Acest amendament a intrat în vigoare potrivit procedurii prevăzute de art. 49 din Convenţie:

1. Dupã o perioada de un an de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, orice parte contractantã va putea sa propunã unu sau mai multe amendamente la convenţie. Textul oricãrei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general, care îl va comunica tuturor pãrţilor contractante. Pãrţile contractante vor avea posibilitatea sa anunţe, în termen de 12 luni urmãtoare datei acestei comunicãri:

a) dacã accepta amendamentul;

b) dacã-l resping; ori

c) dacã doreşte sa fie convocatã o conferinţa pentru a-l examina. Secretarul general va transmite şi textul amendamentului propus tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.

2. a) Orice propunere de amendament care va fi comunicatã conform dispoziţiilor paragrafului precedent va fi consideratã ca acceptatã dacã, în termenul de 12 luni sus-menţionat, cel puţin o treime din pãrţile contractante informeazã secretarul general fie ca resping amendamentul, fie ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina. Secretarul general va comunica tuturor pãrţilor contractante orice acceptare sau respingere a amendamentului propus, precum şi orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacã numãrul total al respingerilor şi al cererilor primite în termenul de 12 luni este inferior unei treimi din numãrul total al pãrţilor contractante, secretarul general va înştiinţa pãrţile contractante ca amendamentul va intra în vigoare la 6 luni dupã expirarea termenului de 12 luni specificat la paragraful precedent pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia acelora care, în decursul termenului respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina.

b) Orice parte contractantã care, în decursul termenului de 12 luni, va respinge o propunere de amendament sau va cere convocarea unei conferinţe pentru a-l examina va putea, în orice moment dupã expirarea acestui termen, sa înştiinţeze secretarul general ca accepta amendamentul, iar secretarul general va comunica aceasta tuturor celorlalte pãrţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru pãrţile contractante care vor anunta acceptarea, la 6 luni dupã ce secretarul general va primi înştiinţarea lor.

3. Dacã un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacã, în termenul de 12 luni specificat la paragraful 1 al prezentului articol, mai puţin de jumãtate din numãrul total al pãrţilor contractante informeazã secretarul general ca resping amendamentul propus şi ca cel puţin o treime din numãrul total al pãrţilor contractante dar nu mai puţin de zece, îl informeazã ca accepta sau ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferinţa în vederea examinãrii amendamentului propus sau a oricãrei alte propuneri cu care va fi sesizat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol.

4. Dacã o conferinţa este convocatã conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita toate statele vizate la paragraful 1 al art. 45 al convenţiei. El va cere tututror statelor invitate la conferinţa sa-i prezinte, cel mai tirziu în 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere care ar dori sa fie examinata de aceasta conferinţa în afarã de amendamentul propus şi va comunica aceste propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferintei, tuturor statelor invitate la conferinţa.

5. a) Orice amendament la convenţie va fi considerat acceptat dacã a fost adoptat cu o majoritate de doua treimi a statelor reprezentate la conferinţa, cu condiţia ca aceasta majoritate sa reprezinte cel puţin doua treimi din numãrul pãrţilor contractante reprezentate la conferinţa. Secretarul general va incunostinta tuturor pãrţilor contractante despre adoptarea amendamentului şi acesta va intra în vigoare la 12 luni de la data acestei instiintari pentru toate pãrţile contractante, cu excepţia acelora care, înãuntrul acestui termen, vor înştiinţa secretarul general ca resping amendamentul.
b) Orice parte contractantã care va respinge un amendament în termenul de 12 luni va putea, în orice moment, sa înştiinţeze secretarul general ca îl accepta,iar secretarul general va comunica aceasta înştiinţare tuturor celorlalte pãrţi contractante.
Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantã care va înştiinţa acceptarea sa, la 6 luni dupã data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la sfîrşitul termenului de 12 luni, dacã data este posterioarã precedentei.

6. Dacã propunerea de amendament nu se considera acceptatã, conform paragrafului 2 al prezentului articol, şi dacã condiţiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi consideratã respinsã.

Cum România nu a comunicat Secretarului General al ONU că ar respinge amendamentul belgian la Convenţie sau că cere convocarea unei conferinţe pentru examinarea acestuia în termenul prevăzut mai sus, la 17 iulie 2018, când domnul Răzvan Ştefănescu a intrat în ţară cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare conţinând o expresie injurioasă la adresa PSD, noua formă a Convenţiei de la Viena asupra circulaţiei rutiere era în vigoare în România (şi este în continuare), astfel că numărul de înmatriculare compus exclusiv din litere, emis de Autoritatea de Transport din Suedia, era perfect valabil.

Să conchidem că şi sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (4) Cod penal, aceasta nu este realizată iar domnului Răzvan Ştefănescu i-ar trebui cerute scuze? Că ne aflăm poate în prezenţa unor alte infracţiuni, de data aceasta săvârşite de organele de cercetare penală, cum ar fi cercetarea abuzivă (art. 280 Cod penal), represiunea nedreaptă (art. 283 Cod penal), ori abuzul în serviciu (art. 297 Cod penal)? Mă tem că acestea sunt concluziile logice ale întregii poveşti.

Singura şansă a organelor de Poliţie de a îşi mai recupera ceva din onoarea pierdută prin declanşarea acestui caz la ceea ce arată ca şi cum ar fi ordinul politic al Ministrului de Interne, Guvernului şi conducerii PSD, ar fi să poată să susţină o nulitate a numerelor de înmatriculare conform legii suedeze, dacă cumva aceasta nu permite folosirea expresiilor injurioase în numerele de înmatriculare personalizate pe care le emite Autoritatea Suedeză de Transport, nulitate de care domnul Răzvan Ştefănescu să fi fost perfect conştient. În această ipoteză, domnul Ştefănescu ar fi profitat de necunoaşterea limbii române de către funcţionarul suedez care a emis numerele şi plăcuţele de înmatriculare şi ar fi condus dinadins pe drumurile publice din România un autoturism cu numere de înmatriculare despre care ştia că sunt, de fapt, nule. În această ipoteză şi doar în această ipoteză latura obiectivă şi latura subiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (4) Cod penal ar fi realizate şi ne-am afla în prezenţa unui caz penal.

Ei bine, am accesat website-ul Autorităţii pentru Transport din Suedia pentru a verifica această ultimă ipoteză. Am observat destul de rapid că se precizează foarte clar că nu se acordă numere de înmatriculare personalizate care pot fi percepute ca ofensatoare şi că nu se acceptă combinaţii de cuvinte care fac trimitere la consumul de droguri, sex, cuvinte ruşinoase, religie, boli epidemice, criminalitate sau politică. Pe de altă parte, Autoritatea Suedeză de Transport îşi ia o rezervă privind riscul ca o combinaţie de litere care nu este ofensatoare într-o limbă, să fie ofensatoare într-o altă limbă. Iar sancţiunea pentru înregistrarea unui număr de înmatriculare care se dovedeşte totuşi a fi ofensator nu este nulitatea acestuia, ci retragerea lui imediată.

Retragerea însă, oricât de imediată, nu are efectele nulităţii. Ea nu operează în sensul înlăturării efectelor deja produse, ca şi cum numărul de înmatriculare ofensator nu ar fi existat. Retragerea produce efecte numai pentru viitor. Aceasta înseamnă că, după clarificarea situaţiei sale, domnul Răzvan Ştefănescu se va întoarce în Suedia folosind numerele de înmatriculare normale, pe care le-a avut tot timpul asupra sa. Cele personalizate au fost deja retrase după izbucnirea scandalului din România la începutul săptămânii. Şi mai înseamnă că din 17 iulie, de când a intrat în ţară, şi până luni, 30 iulie 2018, domnul Ştefănescu a circulat pe drumurile publice din România fără să încalce nicio lege, darmite să comită vreo infracţiune.

Problema sentimentelor rănite ale liderilor Partidului Social Democrat nu sunt problema statului independent şi suveran numit România, încă democraţie şi stat de drept.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. asa se intimpla cind analfabetii cu caschete devin buricul tirgului. inutil de amintit ca orice regim cleptocrat se sprijina pe acesti neica nimeni. de la ultimul tablagiu si pina la cei carora nu le mai incap stelele pe epoleti, sint „hiper specializati’ : studii juridice, interes national, incununate cu privilegii, academii si scoli doctorale menite sa faca din ciomagari savanti ! cind gunoaiele astea docile si incovoiate detin prim planul, atunci societatea unde se manifesta si sint tolerati acesti trepadusi nu poate arata altfel decit Romania de azi.

  2. Banuiam mai toti ca lucrurile stau asa si ca, pe cod sau conventie, omul e OK.
    Totusi, sunt curios sa stiu daca acest numar ofensator putea fi incadrat si altfel, adica exista posibilitatea ca omul sa fie amendat, de ex, pentru „postarea” unor mesaje obscene, defaimatoare…in fond numaraul ala e ca un afis :P
    Daca-mi pun pe casa un afis ca ala, cu vedere spre ‘public”, pe un loc specificat in proiect ptr afisare, autorizat, (ca daca-l vad numai eu ma gandesc ca nu e nicio o problema) nu-mi confisca nimeni casa si nu-mi interzice sa locuiesc in ea, dar, cred, pot sa ma amendeze si sa ma oblige sa-l dau jos, nu? Desi e casa mea, proprietatea mea….
    Adica nu i se ia permisul, nu i se face dosar penal pe cod sau nu`s ce conventie , dar i se da amenda ptr ca incalcat o lege privind aia, aia…puteti detalia un pic acest scenariu? Putea fi penalizat pe alta lege.ca sa stim cum actionam, daca ne vin idei :P
    I se putea solicita retragerea „afisului” in baza altei legi, avand in vederea ca avea posibilitatea sa foloseasca doua numere? unul „normal” si altul ofensator? Sau nu se leaga una cu alta?
    Cum trebuiau sa procedeze politistii ptr a impaca si capra si varza…legal? In special cei de la vama, la intrare…cum ar trebui sa reactioneze ei, pe lege?

    • Problema dvs. e diferita. Daca aveti autorizatie, deci ati pus acel afis legal, nimeni nu va poate face nimic. Exact ca in cazul lui: avea numarul obtinut si pus pe masina legal. Daca insa il puneti ca asa vreti dvs, evident puteti lua amenda, dar iarasi, nu vi se poate confisca dreptul de a folosi casa, ca in cazul lui de a folosi masina.

    • Pai … desi s-a mai intamplat in trecut, e prima oara cand si-au pus problema. Iar cei mai intelepti dintre politisti au venit cu solutia respectiva, de loaze repetente. Practic, in momentul de fata, politistii habar n-au de capul lor iar juristii capabili nu au interes sa studieze asa ceva.

    • Plăcuţele de înmatriculare au regimul unui document emis legal, de o autoritate competentă, ca şi permisul de conducere. Nu li se aplică legislaţia referitoare la publicitate, @MirceaM

      • Multumesc pentru raspuns. Totusi…
        Inteleg ca omul nu putea fi penalizat cu nimic, nu puteau nici sa-i solicite schimbarea placutelor, nici sa-i interzica intrarea in tara, nici sa-l amendeze ptr mesaj indecent sau mai stiu eu ce.
        Singurul lucru legal era informarea suedezilor cum ca au aprobat un numar injurios, apoi suedezii retrag „documentul” Poiltia solicta schimbarea numarului ptr ca si-a pierdut valabilitatea, in caz ca omul nu a primit deja notificarea din Suedia.
        Asta era singura solutie legala? In acest caz situatia se poate repeta si catava zile tot se poate circula bine merci, pana suedezii (sau oricine altcineva) anuleaza etc.
        Am ceva dubii ca nu i se va cere soferului care va repeta figura schimbarea numarului la intrarea in tara, chiar daca numarul ala are statut de document legal. Document legal la vedere, cu mesaj insultator…parca ceva nu e in regula si, logic ar fi ca politia sa-i poata solicita schimbarea numarului, legal, civilizat, fara circ.
        Ar fi reo lege, tratat, care sa justifice asa ceva? sau scenariul descris este chiar singura modalitate legala?
        Exista cazuri similare prin alte tari? Cum s-a procedat acolo?
        Mda, cam multe intrebari…dar, daca tot discutam pe lege ar fi super sa ne lamuriti pana la capat.
        Mai ales ca e gratis :P

  3. Corecta analiza Dvs, insa indraznesc sa spun ca problema culpei nici nu se punea, atata vreme cat Codul Penal prevede ca fapta comisa din culpa constituie infractiune doar daca este prevazut expres acest lucru (nu este cazul pentru infractiunea in legatura cu care s-au facut cercetari).

    In plus, indaznesc sa duc un pic mai departe ideea Dvs. si sa (ma) intreb unde in Codul Penal s-ar incadra privarea (vadit nelegala) de dreptul de a conduce ori fortarea unui minor sa ramana in sediul Politiei si sa asiste la audieri.

    Toate cele bune.

    • Am sugerat în articol vreo 3 infracţiuni pentru care domnul Ştefănescu ar putea să le facă plângere penală poliţiştilor. Putem adăuga şi relele tratamente aplicate minorului.

  4. Frumos si concis scris.
    Dar domnule Surcel, ati putea face o analiza similara si asupra plangerii penale a domnului Stefanescu contra Politiei? Privind faptul ca i-au sechestrat practic copilul obligandu-l sa fie prezent la audierea tatalui sau.
    Chit ca inocenta varstei l-a impiedicat sa inteleaga intreaga enormitate a circului din jurul sau, e clar ca impactul acestor evenimente asupra minorului a fost foarte negativ si ca putea fi evitat foarte usor de politisti daca nu s-ar fi purtat ca niste caini asmutiti asupra prazii.

    • După cum am precizat într-un răspuns anterior, am inclusiv nişte elemente în acest sens în articol.

  5. In sfarsit o explicatie logica si sustinuta de lege. Deci e clar ca a fost un abuz, numerele erau perfect valabile si legale. Intrebarea mea este ce te faci daca masina era inmatriculata in SUA sau Canada? Aici nu exista doua tipuri de numere. Daca ai numar personalizat, asta e, nu mai ai altul. Si nici ei, ca si Suedia, nu verifica, si nici nu o pot face, daca numarul poate fi injurios sau mai stiu eu ce in toate limbile si dialectele pamantului. Asta desi si legile SUA si cele Canadiene spun ca numerele personalizate nu pot contine injurii, obscenitati, etc.

    • Cazul de faţă a avut implicaţii ţinând de legislaţia suedeză. Când vom avea o speţă privind autoturisme înmatriculate în SUA sau Canada, vom discuta. Dar posibilitatea mi se pare redusă, nefiind tocmai ieftin să-ţi transporţi maşina peste ocean.

      • Asta nu inseamna ca nu exista, foarte rar, dar am vazut. Si apoi, daca tot am dat de o problema, de ca sa nu o rezolvam complet si corect acum? Sa asteptam sa cada drobul de sare? Stiu ca nu e in obiceiul romanilor sa ceara legi complete, concise, clare si corecte, dar pana cand?

    • @ Liviu (03/08/2018 la 19:35)

      „Asta desi si legile SUA si cele Canadiene spun ca numerele personalizate nu pot contine injurii, obscenitati, etc.”

      Ati uitat un amanunt esential: limba engleza si/sau franceza ca referinta la numerel personalizate.

      Cred ca SUA si/sau Canada intr-o situatie similara, adica cu numere personalizate cu „injurii, obscenitati etc.” fara vreo semnificatie in limbile oficiale, dar cu semnificatie in limba si tara de origine a posesorului cu dubla cetatenie (nu ca in cazul de fata din cate mi-am dat seama) vor proceda la fel ca cele din Suedia (anularea).

      • Mi s-a parut evident, am spus de foarte multe ori ca nici o tara nu face verificarile in toate limbile si dialectele pamantului. Ca urmare nici nu cred ca ar retrage numerele, mai ales ca pentru cele personalizate se plateste mult mai mult. Si deci, o data aprobate, daca tot ei le retrag nu ar fi asa de simplu. Dar in privinta asta nu am date asa ca ma abtin sa fac afirmatii ferme. Poate doar ca si Suedia, din spirit de curtoazie…

  6. După cum am mai scris, plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului d-lui R Ștefănescu nu conțin nici un mesaj injurios. Sunt convins că textul care a fost scris într-o limbă străină, respectiv rroma, prin traducere și analogie transmite mai degrabă sensul pe care îl are expresia “ Shut up your mouth!” decât “F.ck your mouth!”. În limba română, „Gura, PSD!”

    Interpretarea peiorativă este data de cititori, în mod nejustificat. Eu înțeleg din text că se transmite PSD îndemnul ferm să înceteze declarațiile laudative fără justificare prin fapte. Cu alte cuvinte, “Tacă-ți fleanca, PSD!”. Este un text eliptic pentru că legea nu i-a permis proprietarului autoturismului să folosească mai mult de 7 caractere.

    • Haideţi să nu începem cu şmecherele din astea, nu suntem la piaţă, în Obor. Măcar dacă domnul Ştefănescu a ţinut să protesteze în acest fel, să-şi asume protestul până la capăt. :)

      • Și dacă în loc de rroma dl Ștefănescu ar fi utilizat limba suedeză, adică în loc de „mui” ar fi scris „mun”, schimbând o literă, ar fi fost acceptat textul, sau, precum în bancul cu iepurașul, orice referire la cuvâtul „gură” ar fi dus membrii PSD cu gândul la „sex” ?

        Dacă dumneavoastră vedeți în speța aceasta o atingere adusă dreptului unui cetățean de a exprima un protest, eu văd o atingere asupra dreptului de a se exprima în limba rroma.

  7. Exceptionala analiza, dar problema cu placutele e minora, intre timp s-a rezolvat si fara analiza docta din articol pe un subiect minor.

    Citind insa CV-ul Dv. constat ca am avut un parcurs similar incepand cu Piata Universitatii.

    Problemele majore sunt:

    1. Cum scapam repede de PSD?

    2. Ce lideri noi sa ne conduca , cei actuali din PSD sau PNL sunt compromisi. USR nu conteaza, Ciolos nu conteza, nu fac fata unui test electoral.

    • Nu inteleg, ce s-a rezolvat? Sau numiti faptul ca au dat inapoi rezolvare? Cum ramane cu timpul pierdut, sicanele la care a fost supus, imposibilitatea de a folosi masina, si mai ales problema copilului. Numiti asta rezolvare? Si cine garanteaza ca nu se va mai intampla?

    • E ingrijorator cand un membru al maselor declara ca nu exista alternative la psd. Inseamna ca in viitorul apropiat psd va ramane partid unic, fiindca masele nu au acces la informatie.

    • @mike_the_hunter, nu cred că are rost să pornim o discuţie plecând de la premisele pe care le propuneţi. Domnia voastră afirmaţi că „USR nu contează”, iar eu sunt membru USR. Este clar că vedem lucrurile foarte diferit, deşi simpatizăm PSD la fel de mult.

  8. Puteti detalia norma conform careia prevederile Conventiei sunt obligatorii pentru cetateni? Eu opinez ca sunt obligatorii numai pentru statele semnatare care trebuie sa le transpuna in legislatiile nationale.
    „ARTICOLUL 1
    1. Părțile contractante, părți în Convenția asupra circulației rutiere, deschisă semnării la Viena la 8 noiembrie 1968, vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulație în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce privește conținutul, conforme cu dispozițiile din anexa la prezentul acord…..”
    Revenind la art.334/4 CP, trebuie sa cautam norma care stabileste conditiile in care un vehicul înmatriculat în alt stat nu are drept de circulaţie în România. Si ajungem la Codul Rutier.

    „SECTIUNEA 6: Circulatia autovehiculelor in traficul international
    Articolul 82
    (2) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere si remorcile inmatriculate in alte state pot trece frontiera de stat si pot circula pe drumurile publice din Romania, daca indeplinesc conditiile tehnice prevazute in Conventia asupra circulatiei rutiere, incheiata la Viena la 8 noiembrie 1968 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cat sunt asigurate pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.”

    Conventia Viena 1968
    CAPITOLUL IIICondițiile pe care trebuie să le îndeplinească automobilele și
    remorcile pentru a fi admise în circulație internațională
    ARTICOLUL 35Înmatricularea
    ARTICOLUL 36Numărul de înmatriculare
    ARTICOLUL 37Semnul distinctiv al statului de înmatriculare
    ARTICOLUL 38Elemente de identificare
    ARTICOLUL 39Prevederi tehnice
    Orice automobil, remorcă și ansamblu de vehicule în circulație internațională trebuie să îndeplinească condițiile din anexa nr. 5 a convenției. Ele trebuie să fie în stare bună de funcționare.

    In Anexa 5 exista exclusiv prevederi referitoare la conditiile tehnice ( roti, frane, greutate, lumini, directie, etc. )
    In Conventie exista si prevederi referitoare la compunerea numerelor de inmatriculare, art. 36. Insa, asa cum se vede in Codul Rutier, legiuitorul roman nu a conditionat, printr-o prevedere legala, accesul pe teritoriul national al autovehiculelor care au o anumita compunere a numerelor de inmatriculare. Singura conditionalitate este cea referitoare la conditiile tehnice.

    • Evident că orice tratat internaţional semnat şi ratificat de un stat anume este obligatoriu pentru cetăţenii acelui stat, deoarece devine parte a legislaţiei interne, fie prin transpunere, fie în mod direct (vedeţi CEDO, Regulamentele UE, GDPR etc.). În plus, când avem elemente de extraneitate, cum este în cazul nostru situaţia unui cetăţean român care conduce un autoturism înmatriculat în altă ţară, tratatul internaţional ne spune ce se întâmplă şi cum trebuie făcute lucrurile.

  9. O perpectiva ingusta, mai curand….Inlocuirea PSD cu USR, PNL, etc…ar fi la fel de ofensatoare, provocatoare si de neacceptat. Intr-o perspectiva mai putin mioapa, opozitia la gigantul PSDA3LDE este slabita de asemenea manifestari. Cui prodest?

    • Corect, nici mie nu mi se pare că e cel mai inteligent mod de a protesta şi cred că am sugerat asta încă de la începutul articolului. Dar un protest vulgar nu este, automat, o infracţiune. Mai mult, libertatea de exprimare, în anumite situaţii, apără chiar şi înjurăturile.

      • Este mult mai grav decat o infractiune. Este demobilizarea adeptilor “revolutiei bunului simt”. Eu cred ca acestia sunt tinta.

  10. Imi permit sa zic ca singura mea legatura cu Răzvan Ştefănescu este faptul ca amandoi nu suntem juristi.
    Dar nici nu as paria pe inocenta lui – ma refer la partea „subiectiva”. Actiunea a fost premeditata si a avut in vedere un impact mediatic; a cautat sa provoace, ca sa se amuze. Dar riposta hotarata a „organelor”, sunt sigur ca i-a depasit asteptarile.
    Totusi, un om ajuns la varsta de 45 de ani si cu o situatie relativ prospera, nu poate fi asa un naiv. Explicatia cu DEX-ul a fost si ea pregatita dinainte, de ochii lumii. Stim cu totii (macar cei care nu am avut parte de guvernanta si pian in casa, sau educatie de pension) ca nu pe DEX s-a bazat optiunea lui pentru combinatia de litere.
    Răzvan Ştefănescu a mizat pe impunitate, in sensul ca nu exista un articol de lege care sa incrimineze in mod clar, explicit „fapta” iar in schimb va avea un turneu glorios prin Romania. Nu cred ca s-a gandit ca va fi arestat. Chiar si faptul ca la ora 5 dimineata se gasea in masina singur doar cu copilul pe care nu avea cui sa-l lase in grija, mi se pare cumva premeditat.
    Intr-un sens, l-a folosit pe cel mic ca pe un scut. Nici cel mai odios securist nu s-ar fi pretat la o arestare in prezenta copilului. Doar daca primea un ordin expres. Ordin care a venit, dar executarea a fost balbaita, din motive de incultura combinata cu frica de sefi.
    Asadar, printr-o mica provocare, de la un nemeserias in domeniu, PSD a avut ocazia si a muscat instantaneu momeala, sa se arate in toata splendoarea: un partid cu veleitati de partid stat, opresiv si atotputernic. Legea nu conteaza (desi se si straduiesc de aproape doi ani s-o schimbe astfel incat sa nu-i mai deranjeze chiar de loc) daca Partidul se simte atacat, lezat.
    PSD nu crede in scuze, asa ca vom avea, in cel mai bun caz o declaratie de gen „deficiente de comunicare,sau de intelegere”.
    Dar, oare cine trebuia sa vada si sa invete ceva din aceasta diversiune servita pe tava, o fi vazut si invatat ceva? Cat de vulnerabil este uriasul cu picioare de lut!

    • Intenţia domnului Ştefănescu trebuia să privească comiterea unei fapte incriminate de Codul penal, nu şmecheria şi nici teribilismul. Atât timp cât domnia sa era convins că nu încalcă legea, ci doar, cel mult, decenţa, nu discutăm de intenţie ca formă de vinovăţie în sens penal. Iar faptele au demonstrat că, oricât de indecentă şi de şmecherească, acţiunea lui nu a fost una infracţională.

    • donquijote, atât timp cât Dex oferă cuvântului „muie” înțelesul de gură, iar din context nu reiese alt înțeles, trebuie să interpretăm în favoarea persoanei.

      • Am spus același lucru ca și dumneavoastră, dar autorul articolului crede că dacă eu locuiesc în Colentina, este vorba în mod sigur despre o „șmecherea” :)

        Pur și simplu, nu este nimic obscen în textul scris în limba rroma. Dacă era scris în limba spaniolă, spre exemplu, „BOCAPSD” textul aflat pe plăcuțele de înmatriculare în discuție ar fi fost în regulă?

      • Leo
        Eu asa am si facut, dar nu pot sa ma ascund dupa deget si sa zic ca intentia ofensatoare nu a existat, adica ar fi avut in intentie un mesaj de sprijin pentru psd – dar nu asta conteaza. Daca ar fi insa sa fim saltati de pe strada numai dupa ce crede cineva ca credem despre el, ar cam ramane strazile mai pustii decat pe vremea impuscatului
        Cum am zis si mai sus, pseudo-pudibonzii (ca sa fie mai clar) pedaleaza pe directia obscenitatii alaturandu-se astfel psd-ului care a luat aceste placute drept in freza, uitand astfel elementul esential. Indiferent de intentia „smecherasului”, si de calitatea estetica si morala a protestului, sau a farsei, asupra lui s-a facut un abuz.
        Din pacate, avand autoritatile aceasta acoperire si din partea „taberei adverse”, nu vor mai gasi cu cale nici sa-si ceara scuz, nici sa mai penalizeze pe cei vinovati, legal.

  11. foarte faina expunerea. lasand la o parte cazul specific care deja mi se pare obositor, am inteles mai bine cum functioneaza sistemul juridic romanesc pe acest caz aplicat.

    daca nu as fi vazut justificarea, as fi fost tentat sa cred ca din perspectiva subiectiva intentia a existat cat se poate de clar, chiar daca nu neaparat de a cauza situatia eventual produsa.tocmai d-asta au sarit pe el, crezand ca le va fi usor sa justifice de ce au facut vreo eventuala „greseala”.

    as fi fost curios sa stiu cum s-ar fi desfasurat ostilitatile daca nu era modificata Conventia de la Venetia (sau daca existau mecanisme prin care Romania sa nu o aplice pana nu ratifica modificarile). ce se intampla daca exista un articol legal la care sa fie incadrat si restul situatiei ramanea la fel, ce se intampla daca legea romaneasca era evident incalcata in forma sa, desi intentia nu putea fi clar demonstrata si mai ales daca legea romaneasca respectiva incalca alte tratate internationale, specific dreptul la libera circulatie in Europa. Putea asta sa-l protejeze de urmarire penala?

    • @AdrianS, dacă Convenţia de la Viena nu ar fi fost modificată în 2016, sau România ar fi respins modificarea sau ar fi cerut examinarea ei într-o conferinţă ONU, potrivit procedurii din art. 49 din Convenţie, domnul Ştefănescu nu ar fi fost lăsat să intre în ţară cu numere de înmatriculare compuse exclusiv din litere. Anterior anului 2016 era obligatoriu să existe şi cifre în compunerea numărului.

      • Wow, un adevarat omagiu adus politistilor de frontiera, care evident (cum altfel???) ca tocmai discutasera la cafea despre ultimile modificari ale Conventiei de la Viena, si re-evident i-ar fi interzis intrarea un RO celebrului si simpaticului Razvan, daca nu ar fi fost perfect legal!
        Din pura pedagogie, deci, si tocmai ca sa popularizeze recentele schimbari, ei au fost primii care au postat pe FB fotografii „graitoare” :)
        Stiu ca e dificil de admis, dar TOTI oficialii romani implicati in aceasta poveste si-au dovedit incompetenta si impostura.

  12. Vai de capul militiei rpmane. Aia trei de i-au luat numarul, ar trebui condamnati cu suspenadre si dati afara din politie, pentru a servi drept exemplu si pentru alti prostoi care se vor gandi de doua ori sa incalce legea la indemnul srfilor.

    • Aia, saracii chiar n-au nicio vina.
      Le-au zis colegii cand au plecat in patrulare sa vina si cu cate ceva de-ale gurii pentru sefi.

  13. Observ ca multi comentatori insista pe obscenitate. Sa faca bine si sa mai puna mana pe dictionare ale l. romane. Nu de alta, dar, imprumutat din limba tiganeasca, inseamna gura. Ca niste obsedati sexul ii dau sens porno asta dovedeste doar incultura lor…

      • @Alexandru Cristian Surcel – problema e total diferită, iar faptul că Dvs. recurgeți la o astfel de formulă este până la urmă comunicare patologică.

        Nicio înjurătură nu are sens literal, ea nu este o amenințare în sensul Codului Penal, emitentul înjurăturii nu pune la cale un plan ca să treacă la fapte. Orice înjurătură are sensul de ”du-te și lasă-mă-n pace”, nu sensul de ”ai să vezi tu ce-am să-ți fac”.

        În lumea modernă infestată de neomarxism, exprimările au ajuns și ele să fie sancționate de parcă ar fi vorba de fapte în sine. În UK se fac 30 de zile închisoare pentru postări pe Facebook sau pe Twitter, dar asta nu înseamnă că așa e normal să fie. Vorbele rămân vorbe, nu devin fapte (până la proba contrarie). Desigur, ca membru USR, după cum vă lăudați, astea sunt lucruri mai greu de înțeles și de acceptat. Iar expresia pe care o folosiți chiar Dvs. spune mai multe decât v-ar plăcea să recunoașteți.

  14. În legătură cu latura subiectivă, cetățeanul este informat de autoritățile suedeze la primirea plăcuțelor personalizate despre cum să procedeze la călătoria în străinătate.
    1) să se informeze despre regulile din statul respectiv privind plăcuțele personalizate
    2) să își ia cu el plăcuțele standard (ceea ce respectivul domn a făcut, altminteri era într-o situație comic-complicată)

    Deasemenea, se știe foarte bine în Suedia că orice numere personalizate ofensatoare pentru oricine vor fi retrase. Asta nu știu dacă e scris undeva, dar este în natura non-conflictuală a suedezilor, e mai degrabă la nivel de bun-simț aici.

    Cred că este deasemenea relevant că Suedia nu e o țară ”legalistă” ca România sau Italia, adică nu se face exces pornografic de paragrafe și articole de lege la tot pasul, pe fiecare afiș. Ți se comunică în limbaj popular, ușor de înțeles, ce ai voie, ce nu ai voie și ce ar fi bine să faci. Asta se vede în orice domeniu, nu numai juridic, toți termenii folosiți sunt ușpr de dibuit de către orice neinițiat. În România e invers, scopul este de a-i exclude pe neinițiați și a păstra informația pentru un cerc restrâns.

    • ”natura neconflictuală” înseamnă în realitate dreptatea celui mai puternic, a celui mai agresiv. A statului atotputernic, în esență.

      Se pare că e cuvânt de ordine în Suedia natura asta neconflictuală, mai mulți comentatori au menționat-o în ultimele zile. Și după cum s-a discutat la un alt articol, are drept scop real castrarea psihologică. Formula ”natură neconflictuală” nu e decât o mostră de dublu limbaj din partea statului, care te poate trimite oricând la închisoare dacă nu înțelegi să te supui fără comentarii.

      • Natura neconflictuala nu inseamna ca se evita toate conflictele. Inseamna ca se intra numai in conflictele in care merita sa intri.

        Un conflict generat de un numar de inmatriculare personalizat nu e un conflict care merita mentinut din punctul de vedere al autoritatii drumurilor, pentru ca asta inseamna ca ei trebuie sa ia partea unuia sau altuia, si asta nu e treaba lor, ca se ocupa cu drumuri, cai ferate, …

        • Da, asa este, numai in conflictele in care trebuie musai sa intervii. Cum ar fi de exemplu conflictul in care „neconflictuala” politie suedeza impusca mortal un tanar care suferea de sindromul Down si care mergea pe strada cu un pistol de jucarie pe care il primise cadou.

  15. Problema respectiva este mai complexa, aparent, dar, paradoxal, s-ar putea sa devina mai simpla, dupa ce se analizeaza si celelalte laturi legale, care, din pacate, nu au fost anelizate de nimeni pina acum. Spun insa asta acum, du lamurirea relativa a faptelor.
    In primul (sau poate ultimul ?) rind, daca Suedia a anulat acum acele placate buclucase, si a gasit motive legale, inseamna ca acele placate nu trebuiau eliberate, in primul rind. Deci aici este o scapare (voluntara sau involuntara) a autoritatilor suedeze. Dar, o data eliberat oficial, acel numar a fost perfect legal in toata lumea.
    In al doilea rind, actiunea Politiei romane constituie un abuz in serviciu cras, imens, si revoltator, abuz in serviciu al tuturor politistilor implicati (da, intelegem, au facut-o la ordin), abuz in serviciu inca prevazut de lege, dar care se incearca a fi desfiintat chiar in timp ce avem aceste discutii.
    Nu stiu cum este in Suedia, dar in america de Nord, placutele cu numerele de circulatie sint proprietatea proprietarului vehiculului, pentru care acesta platesti la achizitie, si ramin tot timpul in proprietatea lui, putind sa le foloseasca in viitor la alt vehicul. Deci numai numarul virtual (textul) este proprietatea statului.
    In Suedia (si oriunde altundeva), placutele cu numerele de circulatie sint sau proprietatea proprietarului vehiculului, sau a statului. In oricare din cazuri, numarul respectiv nefiind fals, nu putea fi demontat si ridicat de politie, pentru ca acesta nu era proprietatea politiei, si astfel s-a comis o violare de proprietate. Singura actiune oarecum justificata a politiei asupra cetateanului respectiv ar fi fost o masura de limitare conditionate a utilizarii placutelor respective pe o anumita perioada care sa nu afecteze drepturile si libertatile cetateanului respectiv. Adica, mai concret, trebuia sa i se spuna acestuia: data viitoare nu mai poti intra in Romania cu aceste placate, din motivul cutare. Sau: ai termen de 12 ore pentru a schimba placutele acestea cu cele nepersonalizate.
    Deci, ceva de genul asta ar fi trebuit sa faca Politia romana, si nu sa reactioneze evident si total exagerat si in forta si cu amenintari de dosar si urmarire penala. Inca o data, modul cum s-a actionat denota un vadit abuz in serviciu, intentionat si organizat, si o totala rea vointa si ura impotriva cetateanului respectiv.
    Deci, ca sa fim total impartiali: se pare ca Politia romana avea motive de a se sesiza pentru ca numarul respectiv contine un text injurios, daca si in Suedia acest lucru este interzis. Este clara intentia cetateanului respectiv de a utliza textul respectiv. Dar reactia Politiei romane ramine total exagerata, ilegala, si rauvoitoare. Cazul respectiv a fost tratat ca unul politic, si nu ca unul tehnic, iar drepturile omului au fost incalcate, in mod repetat si terorist. Politia romana a facut mai mult decit greseli masive, a incercat sa faca o inscenare de caz penal, bazata pe afirmarea incompleta a unor legi international, pe care sau nu le-a cunoscut (greu de crezut, dupa 17 zile), sau le-a manipulat (cam asta reiese din fapte), lucru inacceptabil pentru oricare institutie, si mai ales pentru una insarcinata cu respectarea legii !

  16. (cont.)
    Deci, in concluzie: situatia privind placutele respective a fost destul de complexa, cu scapari din vedere din partea autoritatilor suedeze, si cu o actiune rea voitoare, razbunatoare, militienista, din partea autoritatilor romane. Reactia total gresita si exagerata a autoritatilor (Politiei) romane este insa explicabila in climatul politic prezent, total toxic si nociv, pentru toata societatea romana, climat care exista, sub o forma sau alta, de nu mai putin de 29 de ani, si care climat este o continuare directa a regimului comunist anterior. Pina nu se scapa de mentalitatile si obiceiurile comuniste, acest climat va continua, ducind Romania in jos, in loc de in sus, cum ar trebui si ar fi posibil si de dorit.

  17. Explicația este cât se poate de logică și completă; nu am ce comentarii să fac asupra ei și voi analiza doar, în urma unor afirmații făcute atât de autor cât și de o parte a comentatorilor, caracterul presupus injurios al sintagmei „muie partid politic”.

    Expresia „injurioasă” este expresia care (1) conține o injurie; (2) este batjocoritoare, jignitoare, insultătoare.

    1. Injuria este infracțiunea care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, (gesturi sau acte) jignitoare.

    În materie penală, infracțiunile de insultă și de calomnie au fost abrogate în România încă din 2006

    2. Legislația internațională acordă o toleranță foarte largă discursului public care poate fi considerat injurios (adică jignitor) dacă este adevărat (adică a-l numi infractor pe Fenechiu nu poate fi considerată jignire), dacă dezvăluie o chestiune de interes public („Clinton a dat o muie în biroul oval”), dacă reflectă o opinie („***, ***, aceeași mizerie”, „*** ne muiește” sau, firește „muie ***”) și în special dacă această opinie este de natură politică (în 2008, un cetățean francez care a afișat, cu referire la președintele francez, un mesaj care se traduce prin „dispari, bă labă tristă” a fost amendat cu 30 euro; în 2013 CEDO a stabilit că mesajul nu este injurios din niciun punct de vedere, pentru că reprezintă de fapt o satiră adresată unui personaj politic și nu are absolut nicio legătură cu viața privată sau cu onoarea persoanei președintelui; aceeași interpretare se aplică expresiei noastre „injurioase”: chiar dacă a folosit cuvântul „muie” cu înțelesul de „sex oral”, cetățeanul respectiv cu siguranță nu voia să transmită că membri partidului vizat trebuie să primească fiecare câte un sex oral, el avea o supărare de natură politică și a ales să și-o exprime printr-un pamflet).
    Devine deci foarte clar că existența unei insulte este determinată în mod exclusiv de intenția autorului mesajului, iar în acest caz ea nu există.

  18. (cont.)
    Dar, intr-o analiza finala, vina, atit morala, cit si materiala, pentru cele intimplate, si pentru faptul ca Romania a ajuns din nou in atentia (negativa a) mapamondului se datoreaza numai si numai pernicoiasei grupari PSDALDE, care face toate eforturile de a exaspera populatia normala, care nu mai stie ce actiune sa intreprinda, pentru a-si arata dezaprobarea fata de – iata deci, am ajuns si la asta – asuprirea acestei mafii securistice.

    • „Dar, intr-o analiza finala, vina, atit morala, cit si materiala, pentru cele intimplate, si pentru faptul ca Romania a ajuns din nou in atentia (negativa a) mapamondului se datoreaza numai si numai pernicoiasei grupari PSDALDE”

      O.K.
      Și lăsați să se înțeleagă că în acest context d-na prim-ministru își asumă responsabilitatea și își va da demisia?
      Iar alianța PSD-ALDE-UDMR va pleca de la guvernare?

      Întreb pentru că guvernul RM Ungureanu, format din persoane care se exprimau decent în limba maternă, a plecat de la conducerea țării după demonstrația a numai vreo 300 de cetățeni care nu știau nici ei prea bine ce căutau în Piața Universității !?!

      • D-le, nu las sa se inteleaga nimic. Am spus ce am avut de spus. Nu vad legatura cu guvernul Ungureanu. PSDALDEUDMR, evident, nu vor pleca de bunavoie. Mai nimeni nu ar face-o. Ei trebuie indepartati cit mai repede, prin toate mijloacele posibile (evident, legale, sau la marginea legii). RM Ungureanu era un alt tip de individ periculos pentru bunul mers al trebilor in Romania. Era extrem de infatuat, orgolios, prea tinar pentru o asemenea functie de raspundere, si avea si interese posibil dicergente (Romania-Israel). Nu are rost sa mai fie discutat prea mult, decit sa fie privit ca pe o gresala (nu foarte grava), dar care nu trebuie repetata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel este avocat şi cetăţean implicat. Reţinut la mineriada din februarie 1990, a participat la Fenomenul Piaţa Universităţii 1990, şi a practicat jurnalismul de opoziţie în anii studenţiei, în 1994-1996. Intrat în avocatură în 1999 şi definitiv din decembrie 2001, după un an 1998 petrecut în domeniul protecţiei copilului, Alexandru Cristian Surcel a avut o strânsă colaborare în anii 2004-2006 cu Asociaţia Pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (ADPARE), partener al Oficiului Român pentru Imigraţie (ORI) şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). În următorii câţiva ani (2007-2011) a fost martor participant al boom-ului imobiliar şi al crizei ulterioare ca legal services manager al grupului Blackpearl Property/Alchemy Development Management. Din anul 2012 s-a implicat constant în activismul civic, participând la principalele mişcări de protest- SMURD, Roşia Montană, votul din diaspora, #Colectiv, OUG 13-, dar şi la campanii precum oprirea proiectelor de exploatare a gazelor de şist prin fracturarea hidraulică de mare volum, Politica Fără Bariere, Stop TTIP&CETA România, Forumul Pădurilor, campania pentru reunificarea României şi a Republicii Moldova şi, în prezent, Fără Penali În Funcţii Publice. Este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei România Vie (din anul 2012), membru fondator al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), căreia i-a fost şi vicepreşedinte în ianuarie 2013-februarie 2015, şi voluntar al Asociaţiei Platforma Iniţiativa România (din ianuarie 2016). La 1 septembrie 2016 a devenit membru al Uniunii Salvaţi România (USR), unde deţine, de la 12 octombrie 2017, calitatea de vicepreşedinte al Filialei Sectorului 5. De asemenea, Alexandru Cristian Surcel participă la grupul tematic EUSR, think tank al USR dedicat problematicii Uniunii Europene şi conexe.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro