Operetă și șiretlicuri

Pentru ca totul să se termine cu bine, pentru ca opoziția aprigei Cecilia să fie învinsă și Silvia să se poată căsători în ciuda diferențelor sociale și a prejudecăților de toate felurile cu prințul Edvin este nevoie de un număr consistent de șiretlicuri. Și precum odinioară în commedia dell’arte ori în piesele lui Molière și Marivaux, și în Silvia, celebra operetă a lui Kálman, scrisă mai întâi pe libretul lui Jenbach Bla și Stein Leo, revăzut de Békeffy István și Keller Dezsö, salvarea vine de la oamenii simpli. De la chelnerul Miska și de la fostul iubit abandonat al Ceciliei, Kerekes Ferkó. Aceștia vor plănui dezvăluirea trecutului de prințesă al csaradsului a intransigentei Cecilia. Îi vor reaminti în văzul lumii celebra arie Hajmási Péter, Hajmasi Pál. Miska le va cere spectatorilor să îl ajute, să își alăture vocile celor ale interpreților. Iar lucrurile chiar așa se întâmplă. Spectatorii de la reprezentația la care am luat eu parte se asociază cu artiștii Teatului Szigligeti din Oradea. O fac chiar și cei mai tineri care poate nu cunosc, asemenea celor mai în vârstă, chiar toate ariile. Care mai mult ca sigur că nu au prins-o în rolul Silviei pe, odinioară, atât de adorata Papp Mágda. Interpreta legendară a Silviei, varianta din anul 1955.

Atunci ce ar mai trebui să spună după asta cronicarul? Toate observațiile lui critice ar fi cu siguranță superflue. Până la urmă ceea ce contează e verdictul publicului. Care a fost unanim favorabil. Am avut loc lângă o doamnă de vârsta a treia. Care a venit la Teatru cum se venea pe vremuri. Elegantă. Înzestrată cu binoclu. Știa la perfecție toate ariile. Le murmura cu bucurie și emoție ca pe vremea tinereții. Am privit-o, am urmărit-o cu respect și admirație. Nu asta este bucuria teatrului?  Ce valoarea mai au atunci niște cuvinte?

 S-ar putea formula, firește, și câteva critici. Ca de pildă. Nu toate formulele de decor propuse de Fodor Viola pentru cele trei acte ale spectacolului sunt la fel de inspirate. Unele dintre costumele create de Bajkó Blanka Aliz nu mi s-au părut chiar foarte adecvate (îndeosebi cele pe care le poartă prințul Edvin), materialele din care sunt făcute nu sunt tocmai de cea mai bună calitate. Unele e clar că sunt făcute din existent. Poate că însuși interpretul lui Edvin (probabil Nagy László Zsolt, și spun probabil fiindcă spectacolul are dublă distribuție și nimeni dintre cei obligați, prin fișa postului, să facă asta nu a făcut, la data vizionării,  cele ce trebuiau făcut în astfel de cazuri- între timp a intervenit o îmbunătățire) s-ar fi cuvenit să renunțe la podoaba capilară nu tocmai potrivită rolului și timpurilor în care se petrece acțiunea Silviei. Altminteri, cu câteva mici excepții Nagy László Zsolt, dacă despre el este vorba, cântă bine, joacă și mai bine, cam aceleași lucruri putând fi spuse și despre interpreta Silviei. Széles Flora. Tânără, frumoasă, talentată. Interpretul lui Boni, foarte tânărul Ágoston Péter e, indubitabil, un foarte bun show man. Poate la început nițeluș cam prea caricaturală, mai încolo din ce în ce  mai bine, mi s-a părut a fi în rolul Stázi, , Ilyés Klaudia. Excelenți, savuroși,  câțiva dintre veteranii trupei. Actori cu un bun istoric în roluri de operetă și de music-hall.  E vorba despre Tóth Tünde, o plină de nerv prințesă Lippert-Weilersheim, Dimény Levente, excelent în Kerekes Ferkó, Kocsis Gyula, absolut fermecător în chelnerul Mișka. Bun Kovács Levente jr. în rolul Leopold Maria prințul Lippert-Weilersheim. Generalul, un fel de Încurcă Lume e jucat cu aplomb de Kiss Csaba. Dintre cei mai tineri componenți ai trupei i-am remarcat pe Totos Adam , pe Scurtu David, pe Tortelli Nadin. Necesare pete de culoare au adus Fodor Réka și Balogh Attila.

Regizoarea Novák Eszter a condus cu autoritate întreg ansamblul. Nu s-a aventurat în modernisme. A vrut să ne arate și să ne lase să vedem și să ascultăm opereta lui Kélman așa cum este. A făcut bine,  A exploatat beneficiile scenei turnante, a stabilit sarcini artistice suplimentare membrilor orchestrei conduse de Hermann Szabolcs, la fel a făcut și cu membrii corului dirijat de Brugos Aniko.  Mi-a plăcut coregrafia creată de Bóbis László.

Păcat că pagina de internet a spectacolului de pe site-ul Teatrului nu menționează numele dansatorilor. Respectiva pagină, în versiunea ei în limba română,  are multe, prea multe, nepermis de multe defecte. E făcută în lehamite.   Corepetitorul Dombi Dávid merită toate laudele.

Teatrul SZIGLIGETI din Oradea

SILVIA de Imre Kálmán

Libretul: Jenbach Bela, Stein Leo

Regia:Novak Eszter

Scenograf – costume: Bajko Blanka Aliz

Scenograf – decor: Fodor Viola

Dirijor: Hermann Szabolcs

Coregraf: Bobis Laszlo

Dirijor cor: Brugos Aniko

Corepetitor: Dombi David

Distribuția

Leopold Maria prințul Lippert-Weilersheim: Kovács Levente

Cecilia, soția lui: Toth Tunde

Edvin, fiul lor: Polak Ferenc, Nagy László Zsolt

Baronesa Stazi: Kocsis Anna, Ilyés Klaudia

Kerekes Ferkó: Dimeny Levente

Miska, chelnerul: Kocsis Gyula

Generalul: Kiss Csaba

Tonelli, Mac Grave- ambasador: Totos Adam

Mérő/ Merko: Scurtu David

 Arhiducele Ferdinand: Balogh Attila

Aranka, Contesa Leontine: Fodor Reka

Julis: Torteli Nadin

Silvia: Tasnadi Sahy Noemi,  Széles Flóra

Contele Bonifaciu von  Kánsciánu zis Boni: Sebestyen Hunor, Ágoston Péter

Își dau concursul:Ansamblul Nagyvárad, Corul Universității Partium