Cum ar fi arătat o Românie din care teroarea comunistă să fi fost absentă? Care ar fi fost drumul unei naţiuni ale cărei temniţe să nu fi devenit mormântul unor Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Ion Mihalache? Şi care ar fi fost glasul unui popor care să se fi născut din glasurile în libertate ale unor Corneliu Coposu, Mihail Fărcăşanu sau Ion Raţiu?
Iată întrebările pe care nu le putem uita în clipa în care privim ocupaţia sovietică a României de după 1944 şi tot ceea a urmat : barbaria ei a lichidat nu doar un trecut al demnităţii, ci şi un viitor care se desenase, deja, în anii de fragilă speranţă de după 23 august. Iar figura lui Ion Raţiu, cel care revine în patria sa decenii mai târziu, spre a fi întâmpinat de ura compatrioţilor săi, este parte din această teribilă dramă a unei Românii care nu a fost să fie.
În exil, ca şi în ţara de după 1990, Ion Raţiu a ilustrat, cu tenacitate şi eleganţă, un fel de a fi care le era străin celor educaţi în fanatism. La răscrucea dintre conservatorismul englez şi creştin-democraţie, liberal clasic şi patriot român, Ion Raţiu a însemnat mai mult decât o emblemă a reinventării democratice. El a fost,mai presus de toate, asemeni lui Corneliu Coposu, un îndrumar de gândire : demnitatea umană şi libertatea au fost valorile pe care Ion Raţiu nu le-a tranzacţionat, niciodată.
Personalitatea sa, întregită prin monumentala ediţie a jurnalului său, nu poate fi completă decât dacă îi adăugăm dimensiunea de scriitor politic. Iar “ Moscova provoacă lumea,” cartea editată în nouă traducere românească a lui Radu Bărbulescu, revizuită de Mihnea Gafiţa , publicată cu sprijinul ICCMER, însoţită de cuvântul înainte al lui Nicolae C. Raţiu şi de prefaţa lui Dennis Deletant, este un autentic testament vizionar al lui Ion Raţiu.
După şaptezeci de ani de la conceperea ei,” Moscova provoacă lumea” îşi păstrează, intactă, calitatea ei de manifest antitotalitar. Gândită în epoca textului lui Orwell, “1984”, cartea lui Raţiu ajunge până la cei de azi ca întruchiparea unei inteligenţe politice ce-şi asumă maturitatea profetică. În anii agresiunii din Ucraina, volumul lui Ion Raţiu devine o lectură esenţială.
Mesianism şi imperialism
Ion Raţiu se situează, prin temperament şi viziune intelectuală, în contra unui curent pro-comunist ce domina intelighenţia occidentală. Mai mult decât un exilat, autorul cărţii este un occidental care-şi propune să identifice natura pericolului comunist. Raţiu este, în aceşti ani de formare şi de afirmare, un intelectual al războiului rece. Asemeni atâtor altor voci stigmatizate de stânga radicală, el crede în necesitatea apărării unei lumi ameninţate. Rusia trebuie înţeleasă şi Rusia trebuie înfruntată, iată cele două mesaje ale cărţii sale vizionare.
Recitită, acum, în epoca agresiunii ruse din Ucraina, cartea lui Ion Raţiu surprinde prin capacitatea de a trasa un tablou genealogic al statului rus şi al ambiţiilor sale. Stalinismul nu este un accident, ci culminaţia unui proces istoric de extindere imperială. Religia comunistă este marcată de elanul mesinic al culturii politice ruse.
În fapt, Ion Raţiu participă, prin cartea sa, la una dintre cele mai fecunde conversaţii intelectuale postbelice, legată de ereditatea regimului sovietic însuşi. Iar abordarea sa tinde să dezvăluie continuitatea unor factori responsabili pentru definirea unui tipar de agresivitate rusă : schimbările ideologice nu afectează coerenţa de conduită a Moscovei, ca stat şi imperiu.
În definitiv, ceea ce lectura lui Ion Raţiu reafirmă este judecata pe care atâţia dintre istoricii intelectuali au formulat-o, în secolul trecut. Ivită din matricea Moscovei, marcată de prăbuşirea kieveană şi de jugul mongol, locuită de o teamă de încercuirea externă, Rusia dezvoltă, în secolele ei de evoluţie, un tip de stat şi de societate ce se unesc sub dublul semn al mesianismului şi al imperialismului.
Imperiu eurasiatic ce nu acceptă libertatea supuşilor săi, Rusia se retopeşte în URSS păstrând nu doar instinctele de barbarie internă, ci şi vocaţia de creştere teritorială. De această dată, flamura rusă nu mai este aceea a triadei lui Uvarov din secolul XIX, ci steagul internaţionalismului marxist- leninist. Ferocitatea sovietică este hrănită de credinţa fanatică în ideea comunistă: cartea lui Ion Raţiu reafirmă relaţia fundamentală dintre practica sovietică şi dogma partidului unic .
Comunismul sovietic este, în acest moment de război rece, marea speranţă a umanităţii. Stânga radicală şi tovarăşii de drum elogiază stalinismul, iar teroarea este celebrată ca eliberare de sub jugul imperialist. Sfidarea Moscovei este cu atât mai insidioasă cu cât reţelele comuniste pătrund în societăţile occidentale, spre a le coloniza ideologic. Spionajul şi sabotajul sunt tacticile sovietice niciodată renegate. Trădătorii din spiţa lui Philby sunt soldaţii acestei armate comuniste universale.
Pătrunzătoare, analiza lui Ion Raţiu dezvăluie mecanismul de funcţionare al politicii externe totalitare sovietice. Ordinea internaţională este subminată, permanent, de acţiunea organelor a căror menire este stimularea contestării în sânul Occidentului însuşi. Ambiguitatea externă este înscrisă în identitatea sovietică . Pacea cu Vestul este o imposibilitate, de vreme ce ţinta finală este înfrângerea acestuia. Investită cu un mandat dialectic, URSS se angajează intr-o provocare globală. Subversiunea nu cunoaşte graniţe.
Cartea lui Ion Raţiu este nu doar vizionară, ci şi temerară, în măsura în care ea cuprinde şi temelia unei speranţe. În rezistenţa la mesianism şi la imperialism, în fidelitatea faţă de libertatea individuală şi libertatea naţiunilor, Ion Raţiu întrevede un program pentru cei ce se opun Uniunii Sovietice. Viziunea sa va triumfa, în cele din urmă. Nu destinderea,ci confruntarea curajoasă au provocat anul 1989 şi eliberarea Europei captive.
Ediţia de acum a cărţii lui Ion Raţiu oferă o cheie de interpretare a putinismului însuşi. Ca sinteză de ţarism şi de stalinism, putinismul se înscrie în logica excepţionalismului imperial rus. Anul 2022 este continuarea unui război cu Occidentul, întrerupt de armistiţiul ce urmează căderii URSS. Putin este un om al revanşei, iar naţiunea rusă aderă la pactul fondator al nostalgiei imperiale. De aici, sprijinul pentru acest război criminal.
Moscova provoacă lumea, iar cei ce ignoră ameninţarea ei sunt complici şi tovarăşi de drum. Testamentul lui Ion Raţiu este un manifest al rezistenţei-libertatea este conduita pe care nu o putem abandona. În faţa Moscovei, fermitatea este singurul drum de urmat.
Totalitarismul, fie el comunist sau de alta natura, este mai agil, in confruntari, decat orice sistem democratic. In plus, daca are ambitii globale si resurse pe masura, un regim totalitar poate usor exploata fisurile din orice sistem democratic.
Pentru Occident, eu nu intrevad ca fiind viabila alta directie decat ridicarea unei noi Cortine de Fier, inalta pana la cer, pe aliniamentul granitei legale de Est a Ucrainei (Ucraina care sa gazduiasca un scut antiracheta multistrat al Europei) si o asanare totala si radicala a „mlastinilor ideologice” din blocul occidental. Iar la „mastini” as incadra atat statele pro-ruse (Serbia, Ungaria, Austria), cat si organizatiile proruse infiltrate in stat pro-occidentale.
Pasiunea înnăscuta a mujicilor pentru totalitarism, entuziasmul lor pentru de a nu face nimic bun pentru tărâmul lor continuă și va continua să fie o maladie sănătoasă. Pentru ei, șerbi deveniți sclavi, patria imperialistă are dimensiunea lumii de dincolo, daca se poate aureolat, fiindcă asta ii ajuta să creadă că încă mai există undeva la Moscova un tătuc care se gândește zi și noapte la fiecare supus. Însă „tătucul” lor, conform tradiției, nu dă o rublă pe viața lor. Pentru că tatucii lor se nasc pe banda rulanta din „aspirațiile” lor sinonime cu disprețul și ura fata de civilizație. Ele vin de peste tot, se aduna in fluviu și da peste maluri. Ura e una dintre „moștenirile” seculare pe care liderul suprem actual o practică cu o competență inegalabilă. O ura imensă față de umanitate, față de progres. Tiranul o întreține cu strășnicie, pentru că are nevoie de ea, ca de reclamă promițătoare de viitor „luminos”, pentru a semăna frica și teroarea. Acum dispunem cu toții numai de certitudini și, din nefericire, ele sunt tragice, dovedind că Rusia are un apetit diabolic pentru cruzime. Sperăm in înfrângerea acestei ticăloșii abătute peste noi…
Infrangerea totala rusiei ar fi, fara indoiala, traumatizanta si costisitoare, pentru Occident. Izolarea (reala si ermetica) de rusia ar fi mai la indemana, zic eu si ar putea lasa China sa se ocupe de infrangere, eventual, in timp…
Ca o adăugire, Rusia dacă nu este agresivă, moare. Este de fapt constatarea lui Putin care a văzut că în condiții de pace Rusia se topește ca lumânarea. Și atunci a declarat război Occidentului renunțând la politica de 300 de ani a Rusiei europene. Este un moment ISTORIC:Rusia întoarce spatele Europei și o virează spre Asia aliindu-se cu China și Sudul Global contra Occidentului. Repet, această decizie istorică a fost luată din motive existențiale, în paradigma occidentală Rusia pierea pe termen mediu.
Va fi China salvarea Rusiei? Nu cred, ba dimpotrivă.
Ion Rațiu a fost o figură luminoasă a politicii românești de după ’89, alături de Coposu și Regele Mihai. Poporul român, castrat de 50 de ani de comunism, nu a știut să aleagă calea cea bună. Chestie care, vai, se perpetuează și azi. Comunismul a intrat în genetica sufletului românesc, dar nu în modul agresiv rusesc ci la modul mioritic-oriental.
Fiindcă, din nou vai, românii de azi nu mai au nicio idee cum va arăta Viitorul lor de popor și națiune. Gânduri de sinucidere statală bântuie creierii elitelor românești.
Occientul nu a mai vrut sa pornesca un nou razboi impotriva sovieticilor dupa 1945 si sa elibereze statele din estul Europei, fiind mai comod sa le cedeze URSS-ului, chiar daca liderii vestici stiau prea bine ce urmeaza pentru noi. Atunci cand traiesti zilnic cu tancurile rusesti la granita, ca-ntr-o puscarie pazita de gardieni feroce, nu poti sa faci mare lucru sau sa te eliberezi. „Sfidarea Moscovei este cu atât mai insidioasă cu cât reţelele comuniste pătrund în societăţile occidentale, spre a le coloniza ideologic.” Astazi, Occidentul este intesat de astfel de ideologii marxiste care se propaga rapid in tot spatiul occidental. Pentru a evita un razboi mondial si provocarea Rusiei, Europa a incercat dupa 1990 o relatie cu Moscova de tip „bunastare pentru pace”, insa aceasta politica n-a functionat, dimpotriva a imbogatit regimul de la Moscova si l-a inarmat pana-n dinti, provocand astazi un razboi in Ucraina si amenintand Vestul.
La atat s-a rezumat capacitatea de „intelegere” a Rusiei si a obiectivelor sale. Europa a facut ce stia ea mai bine: sa ofere bani in schimbul pacii si linistii, considerand ca oricine va fi atras mai mult de bunastare decat de razboi. Logica aceasta nu se potriveste in cazul rusilor.
„Occientul nu a mai vrut sa pornesca un nou razboi impotriva sovieticilor dupa 1945…”
A fost cel putin o voce controversata si cu oaresce greutate care a vrut – George S. Patton jr. – la cutite cu Dwight D. Eisenhower si nitel mort intr-un accident de masina, la scurt timp dupa conflictul deschis mentionat.
”Cum ar fi arătat o Românie din care teroarea comunistă să fi fost absentă?”
În cel mai bun caz, ar fi arătat ca Grecia, ceea ce nu e chiar nemaipomenit. Unele dintre problemele României țin de localizarea geografică, iar înapoierea economică face parte dintre ele.
La peste 30 de ani de la prăbușirea comunismului, e oarecum contraproductiv să ne mai lamentăm pentru atrocitățile din comunism. Ar fi mult mai util să discutăm deschis despre ce se întâmplă astăzi și despre motivele pentru care Moscova are un cuvânt atât de important de spus în politica europeană. Vladimir Putin promovează interesele Rusiei, așa cum le înțelege el. Dar politicienii europeni de ce promovează interesele Rusiei?
Nu e bine sa ne intrebam „Ce-ar fi fost daca…?”.
E de semnalat ca am intrat sub jugul rusesc. Si restul se subintelege. (Nu de alta, dar cine ar fi condus Romania? Mihai?Carol II? Republica ? Ce fel de republica?)
Jugul rusesc ne-a afectat economic, teritorial, si -mai ales- in formarea tinerelor generatii. Si acum ne chinuim cu otrava rusa, la nivelul serviciilor secrete, partidelor politice si al intelectualitatii.
Dar cea mai crunta mostenire o reprezinta emanciarea feminina, adusa pe tancuri. Si care s-a unit cu armazoanele de peste Garla. In nebunia progresismului si drepturilor femeilor. Nu ca nu ar avea voie sa aleaga, sa fie alese, sa munceasca sau sa aiba afaceri. (ETC.) Ci pentru ca sistemul secret e cladit in asa fel, incat femeile noastre sa fie o unealta in subjugarea societatii.
Din pacate, sistemul exista si in UE si SUA. Si vedem cum ridica pretentii absurde in interior, dar si pretentii absurde in politica externa (Gaza etc.)
Cred ca e timpul sa rezolvam nebunia asta. Cu ajutorul femeilor cinstite si al serviciilor corecte. Sper sa ma fie, pe aici.
Desigur ca mai sint! Si inca in ascensiune, cu port-drapele si indrumatori de constiinta influenti si zelosi ca a.u.r., lavric, neamtu, calistrat, nu-stiu-cum tomitanul, caraghiosii culturnici ai celei „de-a treia Rome”, talibanii de rit bizantin, „manels” pe care ii vedem in continuare, mai ales in Rasaritul de orice fel, dominind prezidii – stiintifice, politice, religioase, adunari literare, expozitii, decernari de premii, fabricind si purtind razboaie etc.
Ma mira ca un comentariu ca al dvs. – atit de ofensiv, suficient si, in fapt, plin de multe confuzii, unele probabil voite – exista, dar mai ales ca el a fost agreat aici. Sau poate ca…
gabriela
Inarmarea monstruoasa a Rusiei ca si continuare traditionala a politicii sale, transformarea intregii societati intr-o societate milianta si razboinica nu o va ajuta sa isi depaseasca conditia, dimpotriva . Respingerea dramatica a miinii intinse de catre societatile occidentale, datorata deciziei unui singur om ( care este in adevar exponentul desavirsit al Rusiei ) , coroborata cu politica inteligenta a Chinei, o va impinge spre dezintegrare sigura. Totul este schimbat in raport cu fosta balanta de putere de factorul nou care este China. Rusia nu poate face nimic bun pentru ea ca entitate statala cu armamentul sau; increderea sa bezmetica in forta militara isi va arata coltii mai tirziu; in fata fortei economice si a capitalului uman a vecinului sau, armamentul este doar o tara in plus. Mintile rationale din Rusia stiu ca sfirsitul Rusiei este iminent, iar China asteapta rabdatoare agonia ruseasca. Daca luam in calcul ridicarea rapida a unor noi societati , a noilor forte tehnologice, a imensului capital uman al Indiei, Indoneziei, Vietnamului, Nigeriei, zbaterile furibunde ale lui Putin ne apar in adevarata lor lumina: sfirsitul rusinos al unei societati cu o istorie malefica.
Nu am fost ca Grecia, am fi fost o putere regionala, in spatele doar a Frantei, Italiei, Germaniei,
Angliei si probabil a Spaniei. Pe undeva la egalitate cu Olanda, Belgia, Tarile Nordice,
mult peste Ungaria, Cehia, Grecia, Portugalia, Bulgaria. Uitati-va astazi la PIB raportat la puterea
de cumparare si adaugati 50 de ani pierduri intre 1950-2000.
”Uitati-va astazi la PIB raportat la puterea de cumparare si adaugati 50 de ani pierduri intre 1950-2000.”
PIB-ul României e o mare mistificare. Se construiesc autostrăzi la un preț per kilometru de 5 ori mai mare decât cel real, în teren rămân doar 100 de kilometri de autostradă în loc de 500, dar PIB-ul României crește până la cer 😀 Cu cât sunt facturile mai mari, cu-atât crește PIB-ul, chiar dacă nu rămâne nimic în urmă.
Când Ministerul Transporturilor plătește către Ministerul Agriculturii sau către Ministerul Apărării valoarea terenurilor expropriate pentru construcția de autostrăzi, asta asigură automat creșterea PIB-ului. Sunteți convins că viața dvs devine mai bună ca urmare a unor asemenea creșteri de PIB? 😀
În altă ordine de idei, România se află în medie la 1.000 de kilometri de Viena, care se află și ea la alți 500 de kilometri de ”Banana Albastră”, coloana vertebrală a Europei dezvoltate. Ce faceți cu marfa exportată de România care trebuie parcurgă (în medie) acești 1500 km? O teleportați gratis în Franța și Germania? Ce faceți cu importurile, care trebuie să parcurgă în sens invers acești 1500km? Le teleportați și pe ele gratis în România? Cu cât e nevoie de mai multe camioane ca să transporte marfa asta, cu-atât crește PIB-ul 😀
”România, putere regională” e o lozincă tipic politicianistă, goală de conținut. Indiferent dacă o enunță Ciolacu, Iohannis sau Drulă, nu are nicio acoperire în realitate. Comuniștii de ieri impun actuala fiscalitate în România? Sau marxiștii de azi?
Comunismul a picat in 19889 din motive economice. Este super clar ca sistemul stalinist de economie, in fata economiei + politica vestica a fost invins. Capitalismul de conjunctura a preluat din comunism partea sociala si atata vreme cat comunismul a reprezentat un rival, a tinut stafeta sus. Cand comunismul s-a prabusit, capitalismul a devenit rapace, lucru care in 35 de ani a dus la ceea ce traim astazi.
Revenind la 1989, URSS dupa 10 ani de fganistan si 3 ani de Cernobal , a facut implozie. ASta e motivul caderii imperiului sovietic. Au cazut si si-au luat mana de pe vasali. Vasalii au simtit imediat si cu ajutor vest s-au eliberat. Mai putin Romania, unde pana nu a dat KGB ul cu biciul, nu a cazut nea nicu’, care ar fi trait si murit de batranete daca nu era atat de dobitoc (vezi Castro in Cuba). Romania, pana in anul 2000, a fost inca sub umbrela Moscovei. Primul care a dus Romania din siajul imperiului a fost Basescu, continuat de Johanis. Nu ca as vrea sale aduc omagiu, deoarece ar fi deplasat asa ceva, insa meritul lor va ramane in istoria acestui neam , cat va mai fi el…Dl. Ratiu, ar fi fost liderul ideal in Romania post comunista, din pacate Securitatea si KGB ul au furat efectiv alegerile din 1990 si prin loviturile tipice „activaie meri” au pus pe tov. Iliescu ca un brav agent al lor. Dl. Ratiu ar fi fost exact ceea ce ar fi trebuit acestei tari si ar fi reprezentat un motiv de mandrie pentru noi daca am fi avut o conducere patronata de dumnealui. Din pacate, l-am avut pe Iliescu care pana nu a avut cele 4 mandate nu s-a lasat. Dac anu exista limitarea la 2 si astazi ar fi fost posibil sa fie in fruntea acestui neam slab…
Având un grad apropiat de rudenie cu triburile războinice din podișul mongol, Mosca atacă lumea cu metode și tactici de pe vremea Hoardei. Extazul neroziei mistice și extazul acaparării de noi teritorii se completează, de peste cinci secole, reciproc. Mesianismul moscal este o fațadă. Panslavismul Moscai este o formă brutală de cotropire. De îndobitocire, de înrobire, de pedepsire. Fiecare operație de „pedepsire” a „surorilor” sale este o formă de terorism. Mafia rusa este o alta sursă de terorism. Astfel, omenirea a aflat întregul adevăr despre rolul nefast al serviciilor de spionaj rusești în promovarea terorismului internațional. Merita sa amintim că puterea politică, economica, ideologică și diplomatică al acestui stat fatidic se bazează aproape integral pe furtul de știință și tehnologie. Spionajul industrial este considerat crucial, iar spionajul împotriva NATO, împotriva statelor vecine este considerat indispensabil pentru existența acestui stat-caine. Țintă predilectă a Colosului cu picioare de lut e sa se îngrașe în paguba ținuturilor vecine care au fugit de el. Abilitatea sa de a inventa „adevăruri” istorice și povești proaste, in care maștera Rusă este marea salvatoare, extraordinara eliberatoare nu mai prostește pe nimeni. Lumea nu mai vrea sa se lase stăpânită de elitele fasciste ale „lumii ruse”, o lume decadenta, mai câinoasă decât iadul. In consecință, conceptul rușilor de „popor ales” trebuie sa fie mânjit de toate abjecțiile unei pretinse superiorități. Rusia nu a exportat vreodată civilizație, pentru că este o tara neconverita la civilizație. Rusia, o tara tulbure, artificială, obeză și criminala, exportă doar barbarie.
Rusia o amenintare la adresa civilizatiei umane ….!. N.Iorga