O dată cu această nouă carte din seria de autor Dinu Pillat, profilul intelectual este completat cu efigia criticului şi eseistului. Asemeni unor N. Steinhardt, Alexandru Paleologu sau Al. George, Dinu Pillat este unul dintre acele spirite marginale şi excentrice în câmpul literar al României de după 1965, ducând mai departe, cu încăpăţânare, legatul epocii interbelice. Ceea ce a putut fi, în anii comunismului, un handicap simbolic devine, retrospectiv, un semn al libertăţii interioare niciodată abandonate.
“ Spectacolul rezonanţei. Eseuri, evocări,sinteze.” este expresia acestei polivalenţe dominate de bun gust şi de erudiţie care este marca scrisului lui Dinu Pillat. Participând la istoria ultimei generaţii post- maioresciene, Dinu Pillat este aceeeaşi voce echilibrată, melancolică şi precisă pe care o descoperim, acum, în textele epistolare şi în romanele salvate de la distrugere. În critica literară sau în istoria literară, Dinu Pillat expune unitatea profundă şi impresionantă a personalităţii, unitate întemeiată pe vocaţia cultivării demnităţii şi a moderaţiei. [1]
Examinat astăzi, cu beneficiul trecerii timpului, limbajul său critic postbelic este apropiat de cel care se cristalizase în anii straniului interludiu, 1944/ 1947. Nimic strident, nimic nepotrivit în modul în care Dinu Pillat îşi construieşte demonstraţiile. Ceea ce impresionează este sentimentul de viu , de organicitate şi de libertate. Un sentiment ce reabilitează însăşi ideea de judecată critică.
Există, în această selecţie imaginată de Monica Pillat şi prefaţată de acelaşi infatigabil George Ardeleanu, pagini memorabile, pagini în care putem recupera ceva din alcătuirea mecanismului de sensibilitate al lui Dinu Pillat. Textul despre Ionel Teodoreanu este, indiscutabil, cea mai temerară tentativă postbelică de a explora acel nucleu de autentică emoţie în jurul căruia se organizează imaginarul “ Medelenilor”. Scriind despre Teodoreanu, Dinu Pillat scrie, până la un punct, despre el însuşi, ca despre o punte între epoci, ca despre un spirit care îşi asumă misiunea de a duce mai departe moştenirea unui întreg univers. În alt registru, care este tot acel al sublimării memoriei culturale, ereditatea este pretextul de la care se porneşte în intinerariul de reconstituire al figurii paterne. Echilibrat şi emoţionant, portretul dedicat lui Ion Pillat este unul dintre acele fragmente de proză critică ce onorează o întreagă cultură.
Paginile lui Dinu Pillat fascinează şi prin capacitatea exegetului de a reda unor figuri doar aparent secundare semnificaţia originară pe care adevăraţii critici o intuiesc, întotdeauna. George Topârceanu sau Brătescu- Voineşti sunt, pentru Dinu Pillat, nu obiecte prăfuite de muzeu literar, ci repere ce pot fi reexaminate cu empatie şi rigoare. Ca şi N. Steinhardt, Dinu Pillat este fascinat de colţul în care se ascunde o parte din identitatea românească de dinainte de comunism.
Finalul volumului, dedicat dosarului de coresopondenţă, aduce la un loc voci ale timpului: întinse pe câteva decenii, scrisorile lui Dinu Pillat sunt parte din efortul de a da sens şi de a umaniza, prin eleganţă, un secol al suferinţelor. Redate cititorului de astăzi, ele au timbrul special şi emoţionant al vremurilor care au fost. Silueta discretă şi rafinată a lui Dinu Pillat se aşează la masa umbrelor, spre a-şi spune, la rândul său, povestea.
________________
[1] Dinu Pillat, “ Spectacolul rezonanţei. Eseuri, evocări, sinteze. “, ediţie îngrijită de Monica Pillat şi de George Ardeleanu,notă şi notă asupra ediţiei de Monica Pillat, prefaţă şi dosar de referinţe critice de George Ardeleanu, editura Humanitas, Bucureşţi, 2012.
