luni, iunie 15, 2026

Erdogan, Orban, Putin- asaltul împotriva democraţiei

Ceea ce se putea anticipa în urmă cu câţiva ani este, deja, realitatea documentabilă. Democraţiile iliberale, spre a relua formula clasică a lui Fareed Zakaria, sunt pe cale de a-şi stabili dominaţia, simbolică şi efectivă, în spaţii geografice diverse. În pofida iluziilor ce au urmat căderii comunismului,libertatea nu a învins în confruntarea cu arbitrariul şi violenţa etatică. Democraţia constituţională este, astăzi, mai mult ca oricând în deceniile recente, sub asediu. Valoarea ei este contestată, iar retorica anti- occidentală întăreşte această ostilitate mocnită.

Alegerea lui Recep Erdogan ca preşedinte al Turciei, în cadrul unui scrutin direct,este cel din urmă semn al unei mutaţii de profunzime. Primul şef de stat desemnat de electorat în mod nemediat este si cel care s-a asociat, direct şi programatic, cu un efort de lichidare al secularismului turc, limitând libertăţile şi reprimând criticile de stradă cu ferocitate. Mesajul acestui moment este limpede. O nouă formă de autoritarism plebiscitar se naşte în Turcia,iar Erdogan se alătură seriei de politicieni ce mobilizează pasiuni şi uri populare spre a îngenunchia democraţia. Corupţia, autocraţia, orientarea împotriva Vestului, resurecţia islamului politic, acestea sunt trăsăturile pe care ordinea lui Erdogan le expune. Validarea plebiscitară de duminică reconfirmă capacitatea acestui regim hibrid de a manipula, diviza şi cuceri societatea turcă.

Turcia, Ungaria, Rusia: coincidenţele nu sunt întâmplătoare. Un model se desenează sub ochii noştri. În maniere diferite, dar cu similitudini frapante, Erdogan, Orban şi Putin construiesc o arhitectură din care separaţia puterilor, pluralismul şi transparenţa sunt excluse, deliberat, în favoarea unei relaţii mesianice între naţiune şi Conducătorul ei. Manipularea identităţilor istorice, recursul la un trecut imperial şi confiscarea tradiţiilor locale sunt strategiile care oferă autocraţiilor de acum o aură de mistică democratică. Relativismul cultural este utilizat ca armă împotriva libertăţilor constituţionale. Încurajarea portului islamic în Turcia, deriva xenofobă şi autarhică din Ungaria, resurecţia unui ţarism sovietic în Rusia sunt chipurile locale pe care această tendinţă globală şi le asumă.

Inamicii acestei direcţii iliberale sunt cei detestaţi de mai toate curentele totalitare ale veacului trecut. Egalitatea în faţa legii, respectul procedurilor, justiţia indepedentă,critica robustă, pluralismul, sunt adversarii cu care noile autocraţii nu pot încheia un armistiţiu. Indiferent de camuflajul lor ideologic, dezvoltările din Turcia, Ungaria şi Rusia se reduc la legitimarea voinţei de control absolut a unui Conducător ce acţionează în numele unei clici, iar nu al naţiunii. În absenţa garanţiilor constituţionale, alegerile sunt reduse la postura unui exerciţiu parodic, iar stăpânirea dictatorilor plebiscitaţi se poate perpetua, fără ca limitele juridice să îi îngrădească în vreun fel.

Rolul lucidităţii democratice este esenţial în acest context al derivei şi involuţiei democratice. Distincţiile se cer formulate, apăsat.Autoritarismul plebiscitar şi tiranofil este incompatibil cu temeliile ordinii euro- atlantice. Scopul guvernământului este precis şi istoric definit- acela de a permite dezvoltarea individuală autonomă a cetăţenilor. Statul nu este niciodată un salvator. Dar statul, animat de voinţa populistă, poate deveni călăul libertăţilor noastre.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. observatii corecte. cum s a ajuns aici ? putem construi o casa de sus in jos ? inccepind cu acoperisul si terminind cu fundatia ? trebuia sa fim mari vizionari in anii 90 pentru a intui faptul ca sistemul securistic mentinut in toate structurile de putere (justitie, politie, partide, mass media) nu se putea reforma ci doar transforma intr un stat cleptocratic / mafiot ? magareata nehranita se va ridica acum miraculos si va trage la cotiga ? muribunzii tinuti in viata cu frimituri (cit sa poata vota) se vor insanatosi subit, recapatindu si spiritul civic ? vor deveni analfabetii de azi cu masterate si doctorate antreprenorii si vizionarii de miine ? cind un chirurg descopera tumora maligna avansata primul lucru pe care l face este sa puna mina pe bisturiu.

  2. „iliberalismul” e liberalismul din epoca internetului. Liberalismul clasic a evoluat, firesc, în pas cu vremurile…Dacă liberalismul era cea mai fertilă ideologie a ultimelor două secole, cea care a creat lumea tehnologiei de azi, prin valoarea individului în raport cu societatea în care se manifestă, acum, tehnologia crează valori colective care se pot exprima aproape instantaneu în orice domeniu al vieții sociale. Forța grupului format din indivizi de valori complementare e motorul lumii actuale, indivizii valoroși, singuri, nu mai au viitor decât pe…bloguri (un ex. Zoso).
    Democrația capătă aspecte noi. Nici în Germania numai e ce a fost.

  3. Lista e mai lunga. Lukashenko-Belarus. Si Ponta si-ar dori sa controleze tot si sa devina un conducator totalitar in Romania.
    In societatile mai inapoiate, cu institutiile statului nereformate, cu prea multi cetateni in categoriile de naivi, profitori, indiferenti, slugi, unde spiritul civic este prea firav, se manifesta o evolutie catre o societate controlata de oligarhie.
    Tehnologia a progresat f. mult dar si metodele de manipulare.
    Presa, cu „cainii de paza ai democratiei” e sau cumparata sau „tinuta in lant”.
    In Romania se da o lupta acerba intre sistemul ticalosit care vrea sa controleze tot inclusiv Justitia si cativa luptatori pentru libertate, dreptate, demnitate, prosperitate care ar face bine sa lase orgoliile si sa se uneasca in jurul unor principii.
    HOTII LA PUSCARIE, MONICA LA PRESEDENTIE!

  4. Tot ce vor face este sa-i impinga pe oamenii capabili sa emigreze spre tarile libere.

    Exodul creierelor continua accelerat si asa se adanceste prapastia intre tarile inapoiate si tarile avansate.

  5. Am sa intru putin in rolul avocatului divolului, dar democratia e vointa poporului. Nu scrie nicaieri ca poporul isi doreste implicit libertate, egalitate sau alte teluri nobile. Din cand in cand poporul isi doreste sa dispara vecinul mai instarit pentru ca asa considera el ca e mai bine. Alteori isi doreste cate un infractor afara din puscarie, ca lui nu-i mai are cine sa-i dea de pomana. Din pacate aspectele astea nu prea sunt dezbatute decat atunci cand subiectul se acutizeaza. Si daca nu se discuta, nici c-o sa scoatem acum vreo solutie miraculoasa din joben.

  6. Nu sunt de acord. Cum adik asalt impotriva democratiei? Pai mai mult decat democratic ajung indivizii astia sa-si faca mendrele. Eu cred ca mai degraba democratia e anti-democratica…pentru ca favorizeaza cantitatea in fata calitatii. Daca intr-un bloc ai 100 de fumatori si 10 nefumatori vei putea tu vreodata (democratic) sa impui reguli de ne-fumat? Nu, ceea ce inseamna ca democratia a invins…nu insa si ce e mai bine pentru om.
    Asadar, titlul e rau ales…paradoxul e ca nu e absolut nimic anti-democratic aici. Ai o masa critica de retarzi votanti care baga toata tara…democratic…in vrie.

    • Aveți o idee complet falsă despre democrație. Democrația nu înseamnă voința prostimii impusă prin vot, democrația înseamnă ca membrii corpului legislativ să fie aleși.

      Când Victor Ponta (sau Emil Boc, la fel de bine) emit ordonanțe de urgență, democrația e aruncată la coșul de gunoi, pentru rolul guvernului nu e să legifereze, dar în practică asta face. Dacă prostimea vrea mâine reintroducerea pedepsei capitale sau dezincriminarea violurilor, ce se întâmplă, rămâne cum vrea prostimea?

      Există un motiv pentru care democrația reprezentativă arată așa cum arată, un motiv pentru care prostimea este chemată să își aleagă reprezentanți care să legifereze în numele ei, dar nu este lăsată să legifereze ea însăși. Acel motiv este existența unor principii care sunt mai presus de lege și care nu trebuie încălcate în procesul legislativ. Tocmai de aceea există Constituție și Curte Constituțională, pentru a nu ajunge în situația ca totul să se rezume la voința prostimii.

      În concluzie, simplul fapt de a aduce prostimea la vot nu e democrație. E doar populism ieftin.

      • Nu cred ca prostimea ar vota dezincriminarea violul (cel putin in Romania).

        De asemenea, cred ca o problema a Romaniei este ca prostimea nu este lasata sa voteze (cel putin in ceea ce priveste chestiuni locale) si sa dea cu capul de pragul de sus. Vor invata si cei care au gresit si cei din jurul lor si nu vor face aceleasi prostii. Asa, totul se hotaraste la Bucuresti si suntem suparati ca prostimea nu intelege.

        Ne suparam cand prostimea nu voteaza ceea ce este logic, dar nici nu ii lasam sa experimenteze.

        Este ca si cum i-ai da voie unui copil sa alerge numai strada si cand alearga prima data pe teren denivelat (si va veni momentul acela!) te superi pe el ca se impiedica.

  7. Cand conducatorii unei tari se cred mesianici, fac greseli. Vorba lui Moromote: „cum o sa guverneze puterea fara opozitie?”

    Parerea mea este ca atat popoarele cat si Conducatorii trebuie lasati sa experimenteze si sa vada consecintele actiunilor lor. Iar popoarele ii vor lasa din brate cand vor apare primele probleme in economie.

  8. Degeaba e democratie daca e democratia spalatilor pe creier cum e la noi, ce conteaza e capacitatea liderilor de a putea mentine economic tara in vremurile astea grele si ei cu „dictatorii” lor se pare ca reusesc mai bine decat reusim noi cu „democratia”

  9. Vad multe similitudini cu ce se prefigureaza si la noi odata cu începerea campaniei de alegere a presedintelui: ingradirea libertatii presei, eventual selectând si sprijinind trusturile favorabile actaualei puteri, asaltul asupra institutiilor justitiei, a SRI, xenofobismul din discursurilr lui Ponta (si acesta selectiv, functie de interese, adica germani, prin Johannis vs unguri, folositori in parlament si guvernare), încurajarea si „sprijinirea” mediocritatii si inhibarea meritocratiei, crearea de falii adanci in rândul cetatenilor…
    Sunt chiar multe altele care duc spre autocratie. Nu degeaba am vrut noi sa fim „originali” in domeniul.
    Quo vadis Romania ?

    • Aha…alternativa. De parca cei care „nu au alternativa” nu se pot organiza intr-o „alternativa”. Dar e greu sa lupti pentru anumite rpincipii. Mai usor e sa te plangi si sa mergi la mici pe valea Tazlaului in ziua votului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro