Dacă e să ceri ceva realist actualului Guvern, atunci cred că nu e din categoria salariu minim la maximum posibil, buget 100% transparent, explicat și fundamentat pe priorități, mai mulți bani la investiții, reforma instituțiilor, ori … reindustrializarea țării. Nici măcar o absorbție mai mare a fondurilor europene! Desigur, sunt lucruri importante, dar mai degraba de stuctură, prinse într-un program de guvernare formal, a căror rezolvare nu se poate face peste noapte, de un executiv cu un mandat limitat.
Dar acest guvern poate face un lucru nemaifăcut până acum: să înceapă racordarea cu marile teme europene! Să pună Europa pe agenda publică internă, să mănânce Europa pe pâine, cum s-ar spune!
Dacă tot avem, în premieră, (cu premier cu tot) un guvern care înțelege limba tehnică bruxelleză (titulari de posturi cheie care au lucrat, dacă nu în, cel puțin pe lângă executivul european), de ce să nu profităm și să nu folosim acestă limbă pentru a ne articula o poziție, pentru a arăta că suntem stat-membru (într-o Uniune care, cel puțin oficial, încă nu a trecut la două viteze, cum amintea premierul executivului de la Bruxelles, domnul Juncker).
Mi se pare vital să facem acestă schimbare. Și de foarte mare actualitate.
Iată un caz concret: nu mai departe de ieri, 8 decembrie, s-a încheiat la Bruxelles, Consiliul de Afaceri Economice și Financiare. Miniștrii de resort din UE au venit cu o listă de concluzii care, ca să spunem așa, vor schimba multe din ipotezele privind business-ul în Europa. Nu vom reda aceste concluzii tehnice, pentru că sunt printre cele mai aride formulări pe care să vrea vreodată un om obișnuit să le descifreze. Și, totuși, e vorba de chestiuni tehnice atât de … politice, încât au un impact direct asupra economiilor naționale și, în final, asupra ficărui om obișnuit.
Am mai avut ocazia să vorbesc de munca dusă de OCDE, la cererea statelor puternice, de schimbare a cadrului fiscal global, pentru prevenirea acestui flagel global numit ”evitarea plății taxelor” (tax avoidance). Pentru că ”toți avem nevoie de bani”, statele vor să se asigure că tranzacțiile dintre grupuri, în special prin prețurile la care se încheie aceste tranzacții (prețuri de transfer) nu sunt folosite pentru erodarea bazei și mutare a profiturilor (base erosion and profit shifting – BEPS).
Așadar, ce se poate citi printre rândurile tehnice ale concluziilor reuniunii amintite din Consiliul UE?
Mai întâi că se va merge pe o abordare comună europeană, în ce privește implementarea măsurilor din pachetul BEPS de la OCDE . Când nu se vor da directive în acest sens, se va recurge la varianta soft law, a recomandărilor din Codul de Conduită în materie de impozitarea afacerilor.
S-a dat undă verde directivei care cere unui stat membru să transmită automat informații despre aranjamentele fiscale și acordurile privind prețurile de transfer pe care le încheie cu contribuabilii (în general companiile care fac investiții). Statul care se consideră afectat de aceste acorduri/aranjamente încheiate de alt stat poate să ceară informații suplimentare.
Ne așteptăm ca prin directivă să se impună acea obligativitate de maximă transparență, prin care companiile mari trebuie să raporteze, ”țară cu țară” ( adică acolo unde au filiale), indicatorii economici relevanți și impozitele plătite. Se poartă discuții privind conceptul de ”taxare minimă efectivă” care va fi impus companiilor europene, în cadrul rescrierii ”Directivei privind dobânzile și redevențele”. Și da, avem încă o dată confirmarea că este în lucru avansat introducerea ”bazei comune consolidate de impozitare a companiilor mari europene” (CCCTB). (aici un articol pe acestă temă) Adică acea măsură care merge radical spre construirea unei piețe unice și la nivel fiscal. Mai întâi, va fi bază comună în toată Europa, va exista un singur set de reguli referitoare la cum se calculează profitul și cum se taxează. Ulterior vine partea de consolidare: se adună profitul la nivelul grupului de companii și, în baza unui algoritm, se stabilește cum se alocă impozitele pe fiecare stat.
Mai recitiți – CCCTB, taxare minima efectivă, schimb de informații, obligații suplimentare de transparență și apoi încercați o întrebare: la cât de ”performanți” ne-am dovedit până acum în atragerea de investiții străine majore, cum va fi de-acum încolo? Cu ce avantaje o să mai defilăm? Rămânem tot cu veșnicul, fatidicul – ”avem cele mai mici salarii din Europa”? ( că argumentul cu ”rata mică, de 16%” deja și-a pierdut din atractivitate).
Poate în acest context să-nțelegem reținerea în ce privește creșterea salariului mimim? E clar însă că … avem nevoie de mai mult decât simpla precauție. E nevoie ca, măcar acum, să fim proactivi, acum când încă se mai poate discuta pe algoritmi și încă se mai caută cel mai mic numitor comun la nivel european.
Suntem în Europa pentru că așa vrem și așa e în folosul nostru, nu doar pentru a spune resemnați ”așa ne cere Europa”. Nu Europa ne cere să avem cele mai mici salarii ca să fim competitivi, tot așa cum, spre exemplu, nu Europa ne cere să ne războim cu grupurile de companii (vezi pachetul BEPS) pentru a crește încasările la buget.
Dar, cum spuneam, e nevoie cel puțin de punerea pe agenda publică a temelor europene de impact.
Că tot vine Moș Crăciun, îmi doresc de la acest Guvern ca, la încheierea mandatului său tehnocrat, să ne spună și noua – în ultimul an s-au discutat temele astea la Bruxelles, noi am avut poziția asta, acestea sunt implicațiile, iată ce ar trebui făcut etc. Pentru că sunt convins că, dincolo de problemele noastre de zi cu zi, dincolo de tarele noastre istorice, prezentul, dar mai ales viitorul ni se joacă la Bruxelles. Noi cum mai jucăm?
PS: O precizare – Bruxelles-ul anunță că închide consultările pe acestă temă pe… 8 ianuarie 2016. Poate ajută la ceva.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Totusi, trebuie sa jucam si acasa bine sau foarte bine; nu doar in deplasare.
Cind pierzi acasa catastrofal, un joc onorabil afara e „ehehe daca!”
„Noi” jucam prost si acasa si afara.
E doar o impresie personala sau Europa se transforma din ce in ce mai mult intr-un lagar de concentrare fiscala? „Arbeit macht frei” devine „plateste-ti taxele ca sa ramai liber”, iar ideea de taxare, scopul si rezultatele nu mai conteaza, doar plata.
Taxele au ca scop acoperirea cheltuielilor statului; daca statele europene se intrec in „cadouri” facute cetatenilor nu inseamna ca alea sunt cheltuielile statului, ci dezmatul statului, iar nota de plata de fiecare data cade pe umerii cui mai are cu ce plati – nu conteaza cine beneficiaza si de ce servicii beneficiaza, nazismul fiscal este „luam bani de la cei care au ca sa ii cheltuim cum dorim”.
Cred ca in aceste conditii statul nu mai este ceea ce trebuia sa fie si, conform lui Thomas Jefferson (“If a law is unjust, a man is not only right to disobey it, he is obligated to do so.”), evitarea taxarii va deveni o prioritate pentru orice om care mai are principii si o speranta de libertate.