Comunismul s-a bazat pe tipul infect. Mincinos, fariseu, slugarnic, intrigant, reptilian. Dej si Chisinevschi, Rautu si Mizil, Ceausescu si Dascalescu, Draghici si Postelnicu. Ba chiar si ”omul de bine”, sfantul Mitica Blajinu, eroul lui Baranga. Asa se reproducea sistemul, prin tipul infect. Nu avea importanta daca se numea Pacoste, Cenusa, Parjol, Carcei, Cocarla, Bondrea, Gadea, Clatici, Verdet, Patilinet ori Fasui. Lozincile se puteau scrie si rescrie: “De la reactor la tarla/ Cu tovarasul Cocarla”. „Vom manca numai nutret/Cu tovarasul Verdet”. „Pe tovarasul Mizil/Il cunoastem de copil”. Oare ce rimeaza cu Doncea? Tipul infect nu vorbeste normal, nu argumenteaza, el vitupereaza demagogic, scandeaza si bate nervos din picior.
Regimul a cultivat tipul infect prin toate mijloacele de care dispunea. Nimeni nu l-a descris mai bine decat Marin Preda intr-un nemuritor eseu publicat in volumul “Imposibila intoarcere” (Curtea Veche/Jurnalul National, 2010). Ceausescu era un tip infect, a se vedea reactia sa la actiunile disidente, la protestele anticomuniste, ori la discursul lui Constantin Parvulescu de la Congresul al XII-lea. Tipul infect a dominat discursul anti-anticomunist al ultimilor ani (fie ca venea si vine de la extrema dreapta ori de la la extrema stanga, de la canaliile bigote ori de le pedantiii sofisti, infratiti sub semnul nostalgiei totalitare). Cand Ion Iliescu acuza Comisia Prezidentiala ca a fost „un grup de scribalai” se compotra ca un tip infect. La fel, cand le multumea minerilor condusi de securisti pentru rolul lor in „salvarea democratiei”. Tipul infect comite fraude semantice, minte fara sa clipeasca.
Cand nu mai are solutii, tipul infect murdareste, spurca, recurge la reactii de dihor. Tipul infect n-a murit pe 22 decembrie 1989. S-a transformat in vajnic luptator pentru “neam si tara”, junalist infocat, patrihot inversunat. Scrie pe bloguri, este “hiper-civic”, isi cauta companie cotidiana unde poate. Si o gaseste, mai ales in zonele cu mult rumegus securist.
Tipul infect vede dusmani pretutindeni, comploturi malefice urzite de inamici din timpuri imemoriale. Este xenofob prin instinct, prin viscere, prin emotii si prin ideologie. Este grandoman, grafoman si grandilocvent. Tipul infect isi scrie numele cu cinci de r, doar-doar va convinge pe cineva ca este super-roman (ce ne facem cu rudele de pe peste mari si tari?). Tipul infect inventeaza, nascoceste, fabuleaza, delireaza, ataca imund. Il mai tineti minte pe Vadim in Parlament, pe 18 decembrie 2006? Iata concluzia eseului lui Marin Preda:
“… Era o lupta de copii, pe un camp plin de verdeata, idilic. Dar de-atunci mi-a ramas un reflex: nu mai pot intra intr-o lupta in care adversarul, la un moment dat, incepe sa dea semne ca inventivitatea lui in a ocoli infrangerea nu va ocoli nici maimutareala si, in ultima instanta (chiar daca nu in aer, ci pe hartie!), nici crearea unei atmosfere pestilentiale”.
PS (14 decembrie 2011) Am citit textul deopotriva amar si melancolic, revoltat si sceptic prin care Andrei Plesu anunta ca „isi ia o pauza” din scrisul la „Adevarul”. Ca si bunul meu prieten, de care ma leaga atatea amintiri, valori si idealuri comune, ca si H.-R. Patapievici, ca si Mircea Mihaies, ca si Mircea Cartarescu, m-am intalnit si eu, scriind saptamanal la ziare din tara, cu agresiuni verbale incalificabile. Una era sa scrii la „Europa Libera”, la BBC si la „Deutsche Welle”, cu totul altceva este sa intri in arena jurnalismului cotidian unde devii tinta variilor anonimi fericiti ca pot improsca cu noroi, fara urma de risc, nume cunoscute, autori de carti respectate, intelectuali democratici care isi asuma public identitatea si optiunile.
Imi amintesc cum, la „Evenimentul Zilei”, in urma cu vreo doi ani, in noaptea de Revelion, m-am trezit cu un „ravas” forumist care ma dorea transformat in sapun. Am cerut sa se suspende comentariile la articolele mele. Libertatea de expresie nu presupune dreptul de a ameninta pe cineva cu moartea. Libertatea de expresie nu echivaleaza cu tolerarea pornografiei, a antisemitismului purulent, a oricarei forme de rasism, a obscenitatilor imunde. Pe de alta parte, cu foarte putine exceptii, de cand scriu aici, pe „Contributors”, am constatat ca exista un public serios, sincer dispus sa adanceasca analizele si sa cultive dialogul veritabil. Tipul infect nu este nici universal, nici etern. Mai ales, ma obstinez sa cred, nu este invincibil.
Aveti dreptate aici. E si chestie de educatie. Cu cat mai multa, cu atat esti mai usor de indoctrinat/prostit . Multi dintre romani nu-s in stare sa vada barna din capul altora(sau cel personal) si se leaga de paiul din ochii altora.A se vedea si cum sunt indoctrinati cei care urmaresc programele de stiri vuvuzele gen haznaua 3 si irealitatea.Noi votam doar ca sa nu mai iasa ciuma pesedinsta, nu avem alternative gen alba-ca-zapada care in politica este clar un mit.Din pacate lumea nu vede si uita , cum e posibil sa demiti un guvern cand acesta incearcasa mpuna standarde de cost? cand se dau drumu la dosare, cand lumea are curajul sa zica ce vrea si despre presedinte…as fi vrut sa vad asta pe vremea lui Nastase.Cunosc foarte multi tineri care nu cunosc/nu le pasa ce fel de vremuri au fost, nu realizeaza ca e o lupta acerba pt. modernizarea tarii si tot timpul opozitia incearca sa boicoteze pe cei care-s la putere si incearca sa implementeze reformele atat de vitale de care avem nevoie.Si cat despre problemele de mentalitate care le pune-ti pe tapet, diferente intre un comnist si un democrat is de la cer la pamant. Dar, repet, unii v-or profita inca de naivitatea acestui popor care nu are inca antrenament in ceea ce reprezinta democratia-si e foarte usor de manipulat pe criteriul” nu te uita aci ca noi suntem solutia, ai vazut ce pai are ala in ochiul chior? ala nu e bun!iti zic eu”
corectare:cu cat mai putina eductie, cu atat mai usor esti de prostit/indoctrinat/manipulat
Domnule Profesor,
Tipul infect este probabil cea mai vie mostenire a „civilizatiei” comuniste. Am intilnit jigodii peste tot in lumea civilizata, insa pe acolo tendinta normala a indivizilor de acest fel este sa se puna imediata in valoare (adica ii recunosti imediat) si mai ales sa fie in neta inferioritate. Pe aici, ei dau nota dominanta si inainteaza mascat, vorba celebra.
Ma si intreb uneori daca nu sinteti masochist pentru ca va livrati mereu ca o tinta perfecta prin tot ce faceti.
Este un motiv in plus de a va respecta!
Sarbatori fericite!
..”Oare ce rimeaza cu Doncea?”…
IL IMITA PE TOV. DONCEA ,
SI IL CHEAMA VICTOR RONCEA !
Este adevarat ca exista si este adevarat ca sunt greu de gasit, insa aceste persoane ne-infecte TREBUIE cautate. Fie si numai pentru ca merita sa nu se simta singuri in marea de murdarie.
Despre Doncea:
Prin anii 1950 si ceva Doncea era primarul Capitalei. Masina lui era cunoscuta, avea nr. 16. Toata lumea se ingrozea cand o vedea.
Copil fiind si locuind in cartierul Ferentari, asistam la daramarea caselor cu tancul, pentru largirea Caii Ferentarilor. Ce-i drept, a modernizat oarecum acea strada, dar cu ce metode!
Prin anii 70 l-am cunoscut pe fostul sef de cabinet al lui Doncea, unul Varlan, devenit apoi seful de cabinet al lui Stefan Voitec, la Marea Adunare Nationala. Imi arata cu mandrie o fotografie infatisandu-l pe Doncea calare pe un tanc si aratand spre o casa ce urma sa fie demolata.
Mai stiu ca in anii lui de glorie si dupa aceea Doncea a locuit in casa care acum este sediul PDL, pe Aleea Alexandru. Era un mare colectionar de tablouri scumpe, luate din casele „burghezilor”. Din cate stiu, casa a apartinut Elenei Lupescu (sau, ma rog, a fost data ei de Carol).