Săptămâna trecută a fost publicat raportul de iarnă al Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pe justiție și anticorupție. Evenimentul a fost surclasat ca vizibilitate de demisia premierului Boc și de numirea noului guvern.
Deși nu a generat mari dezbateri în spațiul public, raportul pe justiţie al Comisiei Europene a fost în mod cert citit de politicienii români, care au făcut referiri repetate la acesta în cadrul discursurilor din parlament. Premierul Ungureanu a anunțat că reforma justiției și lupta împotriva corupției rămân prioritare pentru noul cabinet, iar ministrul Diaconescu speră ca raportul preponderent pozitiv pe MCV să ajute la îmblânzirea Olandei referitor la Schengen. Liderul PSD Victor Ponta, în discursul său de la învestirea noului cabinet, a pus întrebarea justă: „Ne dorim ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare? Justiţia noastră este în acest moment perfect funcţională la standarde europene sau dorim în continuare să realizăm o reformă aprofundată a justiţiei şi o reformă care să ducă la încrederea cetăţeanului în actul de justiţie? Ca şi economia, justiţia nu-i făcută pentru cifre sau pentru instituţii europene. E făcută pentru locuitorii acestei ţări. Dacă românii nu au încredere în justiţie, orice fel de raport european are o valoare secundară şi e important să gândiţi în acest sens. (…) Evident că astăzi corupţia în România reprezintă un flagel, conform ultimului raport al instituţiilor internaţionale, perceput de populaţia României ca fiind agravat în ultimii ani“.
Revenind la documentul CE, trebuie spus că rapoartele de iarnă sunt intermediare şi se mărginesc la a nota schimbările intervenite în ultima jumătate de an, lăsând în sarcina raportului din vară considerațiile politice. Anul acesta, raportul din vară va fi special, pentru că va analiza ultimii 5 ani în care MCV s-a aplicat României și Bulgariei. Importanța raportului și publicarea lui într-un an electoral sunt explicații plauzibile pentru interesul crescut pe care politicienii români îl manifestă față de acest subiect.
La puncte bune, raportul notează activitatea DNA și a ANI în combaterea corupției la nivel înalt, creșterea numărului de condamnări în cazurile DNA, intrarea în vigoare a Codului Civil, accelerarea proceselor de mare corupție la ÎCCJ, aprobarea unei noi proceduri pentru numirile la ÎCCJ și a modificărilor care vizează răspunderea disciplinară a magistraților. La puncte rele, raportul critică numirile netransparente la ÎCCJ din august 2011 și lipsa de reacție a CSM, care nu a demis-o pe doamna Bârsan din funcția de conducere de la ÎCCJ când DNA a început ancheta împotriva sa. Pedepsele mici și cu suspendare în cazurile de corupție, practica modestă a instanțelor în materia achizițiilor publice și lipsa unor experți calificați în această materie sunt motive de îngrijorare pentru CE.
Excluderea primarului Apostu din PDL în momentul declanșării anchetei DNA este o bună practică în asumarea răspunderii publice de către partidele politice, dar CE notează în contrapondere faptul că în acest moment există 6 parlamentari condamnați pentru corupție care participă activ la lucrările parlamentului. Prezența acestora în forul legislativ se explică prin faptul că instanțele i-au condamnat la pedepsele cu suspendare, care nu atrag după ele încetarea mandatului.
Deși apreciază activitatea ANI, CE este îngrijorată de complicațiile procedurale care apar în gestionarea dosarelor pe cale administrativă sau judiciară, de multiplele niveluri de decizie, care pot genera practică neunitară (mai ales în cazul controlului averilor nejustificate, unde comisiile de pe lângă Curțile de Apel acționează ca un filtru între ANI și instanțele de judecată), precum și de amenințările politice la adresa independenței juridice și instituționale a ANI.
Raportul atrage atenția asupra importanței motivării rapide a hotărârilor nedefinitive, pentru a permite exercitarea căilor de atac înainte de expirarea termenului de prescripție. Îngrijorarea CE este justificată de întârzierile apărute până acum în motivarea hotărârilor nedefinitive (uneori chiar peste 6 luni). Riscul prescrierii dosarelor crește, existând deja situații în care persoane condamnate în prima instanță au scăpat de pedeapsă pentru că termenul de prescripție a expirat înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
Iată că raportul CE, deși citit într-o notă pozitivă de către politicienii români, conţine multe puncte critice cu privire la evoluțiile din ultima jumătate de an. Dincolo de aceste rezultate de etapă, pentru România este esențial ca până la raportul din vară să îndeplinească condițiile enumerate în ultimul raport comprehensiv al CE din vara anului trecut. Multe dintre aceste condiții presupun demonstrarea unor bune practici constante în materie judiciară privind corupția la nivel înalt, confiscarea bunurilor nejustificate, spălarea banilor, conflictele de interese și altele. Analizând rezultatele de până în prezent, putem spune cel mult că au început să apară și decizii curajoase – dacă privim la condamnarea nedefinitivă a fostului premier Năstase (2 ani cu executare și interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales) sau la condamnarea definitivă a domnului Cutean, fost secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Revoluționari (5 ani cu executare) –, dar nicidecum că s-a format deja o practică judiciară constantă în sancționarea drastică a faptelor de corupție. //
Articol preluat din Revista 22
Sper ca MCV sa ramana pentru ca altfel judecatorii romani si CSM o sa-si bage picioarele in dreptate si o sa vanda legea infractorilor. Si sunt sigur ca Vantu si Adrian Nastase nu o sa stea la inchisoare pentru ca au prea multi bani ca sa nu-si cumpere libertatea pentru ca au furat enorm.
Daca insa justitia este cronic subfinantata si nu se iau masurile organizatorice necesare noilor Coduri de procedura nici acum, cu MCV aplicabil, oare cum o sa fie dupa ridicarea acestui mecanism?