luni, iunie 8, 2026

Cele două bănci pe care Ministrul Educației vrea să le adauge în fiecare sală de clasă pentru a salva astfel țara de la dezastrul economic

Când psihologul gândește ca un contabil

Sunt profesoară de mai bine de 25 de ani. Am spus mereu că am cea mai frumoasă meserie. Lucrez cu copii de gimnaziu și fiecare zi la clasă este pentru mine o bucurie și, deopotrivă, o provocare profesională, intelectuală și umană. Înțeleg că situația economică în care ne aflăm impune măsuri de austeritate. Unele sunt pe deplin justificate (echilibrarea sistemului de burse școlare, plata cu ora), altele forțate și inaplicabile în acest moment (mărirea normei didactice). Înțeleg și urgența. Ce nu pot însă pricepe este lipsa discernământului și a viziunii în a doza aceste măsuri. Cum să reduci totul doar la un calcul care pe termen scurt te scoate puțin din necaz, dar pe termen lung te îngroapă cu totul? Cum să mai pretinzi calitate în educație, când, scăzând și adunând, reduci omul la un număr. Și asta după ce ai afirmat că educația e „o problemă de securitate națională“.

De câteva zile nu reușesc să-mi scot din minte cele două bănci pe care Ministrul Educației vrea să le adauge în fiecare sală de clasă pentru a salva astfel țara de la dezastrul economic. Iată declarația sa: …practic, nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1 – 2 bănci mai mult în unele clase, considerând dificultățile existente.

Dar să primim puțin cifrele! În 2020, România avea o medie de 20,3 elevi la un învățător, comparativ cu media UE de 13,6. Eram, în această privință, pe primul loc la înghesuiala în clase. De aceea, una dintre prevederile noii legi a învățământului din 2023 a adus corecții necesare în această privință, reducând numărul de elevi la clasă, care variază acum astfel: la primar între 10-22, la gimnaziu între 10-26, la liceu între 15-26. Rămânem, așadar, în continuare peste media europeană.

Dar, dincolo de statistică, ceea ce m-a șocat în declarația ministrului a fost exprimarea eufemistică. Nu elevi, nu copii, nu ființe umane sunt adăugate într-o clasă, ci niște inofensive obiecte de mobilier. Niște bănci. Cu alte cuvinte totul se reduce la o mică ajustare de spațiu, la o mică schimbare de decor. Această jonglerie lingvistică scoate la lumină însă un mod de gândire foarte periculos care transformă ființa umană cea mai fragilă în obiect. Și, desigur, în număr. Este o gândire tipică de contabil. Șocant este că un psiholog poate gândi astfel. Oare nu știe domnul ministru cât de important este ca un profesor să poată lucra cu toți copiii care ocupă băncile dintr-o clasă? Oare nu știe ce înseamnă să lucrezi diferențiat cu elevii, în funcție de profilul fiecăruia? Oare nu știe că în clasele unde sunt integrați elevi cu CES (cerințe educaționale speciale) trebuie obligatoriu să lucreze individualizat? Oare nu știe ce presupune asta, ca timp și energie, pentru un profesor? Bineînțeles că știe. Măcar teoretic. Și atunci, mă întreb, cum poate să adauge cele două bănci cu atâta lejeritate?

Să fie vorba doar de disperare? De o soluție de urgență? Sau de nepăsare și de oarece cinism?

M-aș fi așteptat ca domnul ministru, care a fost rector într-o universitate de prestigiu și cunoaște atât de bine mediul universitar, să fi început cu măsuri severe și la acest nivel. O fi greu de calculat ce economie s-ar putea face la buget, dacă s-ar reduce numărul deșănțat de universități de stat? Sunt peste 50 de astfel de universități, de la Suceava până la Târgu-Jiu, dintre care nici despre jumătate nu se poate spune că se ridică la standardele minime de exigență academică. Celelalte sunt zone gri, surse, nu de mediocritate, ci de nulitate și impostură. Nu cunoaște oare domnul ministru problema școlilor doctorale în care s-au rafinat tehnicile plagiatului și nu cele ale cercetării?

Oare câte scaune comode, în care s-au instalat rinocerii de ieri și de azi, ar putea fi scoase din aceste clădiri care au uzurpat nu doar numele de universități, ci și demnitatea academică pe care o merită doar cele câteva unde, cum se spunea pe vremuri, chiar „se face carte“, domnule ministru? Nu cumva pe acelea le salvați, adăugând cele două bănci în clasele din preuniversitar?

 Dar poate fi și acesta un calcul, nu-i așa?

Distribuie acest articol

98 COMENTARII

  1. Felicitari, foarte bine punctat. Scoala nu se face cu turma. Mediul universitar poate fi reformat, prin desfiintarea tuturor facultatilor care nu se regasesc pe piata muncii. Bani tocati aiurea. Unele doar sa dea norma si salarii unor dinozauri universitari. In vremea dinainte de 1990, reforma universitara din 1977, a trimis cadre universitare sa predea in licee si scoli postliceale. S- a aplicat si dubla specializare.
    Desfiintarea liceelor fara un bac luat, ale inspectoratelor judetene si ar mai multe.

    • Si totusi cred ca ar trebui extinse facultatile de stiinta politica. As spune chiar ca fiecare cetatean ar trebuie sa fie obligat sa studieze aceasta importanta ramura a cunoasterii umane. Si desigur, ecologie.

      • Daaa, trebuie neaparat să avem și ceva ingineri de calculat amprenta de carbon, profesori de holocaust și LGBTQ, ingineri financiari și facultăți de tractoriști, la fel cum deja avem și o facultate de pompieri. Viața a devenit mai complexă, mai frumoasă și mai interesantă, tre’ să ținem pasul, să punem ban pe ban și să ne cumpărăm toți cîte un doctorat sau două că vine AI-ul peste noi cu roboții și ne ia mama dracu’!

        • ”trebuie neaparat să avem și ceva ingineri de calculat amprenta de carbon”

          Aici e problema, numai învățământul de stat poate asigura asta în România.

          O soluție corectă există, dar e împotriva ideologiei aflate la putere în Europa: dacă 25-30% dintre elevi ar învăța în școli private, pe banii părinților, pentru restul de 70-75% ar rămâne toate fondurile pe care le alocă statul român în prezent. Asta ar genera niște elite reale, iar statul român nu ar mai arunca bani pe educația unor elevi care oricum pleacă din țară.

          Numai că România e țara bugetarilor de lux, care vor ca statul să plătească copiii pentru simplul fapt că merg la școală. Așa s-a ajuns la generalizarea burselor.

    • Tocmai, ca se face cu turma, cel putin pana la un punct. Numai la noi este despre elitism si parvenire. Cand statul nu isi asuma nimic, pune pe umerii unui copil de clasa a 8-a de ex, vina ca nu a scos 2 sutimi in plus ca sa „prinda” unul din putinele licee „bune”. Cum se dimensioneaza acest numar la minister? De ce se vorbeste cu nonsalanta de licee bune si mai putin bune, chiar din interiorul sistemului? Cati profesori au fost dati afara pentru ca nu au rezultate la acesge evaluari?
      Ni se baga pe gat ca invatamantul e despre performanta, cand e de fapt despre un elitism care e acolo doar ca ascunda lipsa de performanta si subdimensionarea sistemului.
      In alte tari selectia nu se face la sutimi, de ex. intre 9.25 si 9.50. Oamenii se duc la cel mai apropiat liceu, cu convingetea sanatoasa ca depinde mai mult de ei decat de institutia de.invatamant ce se va intampla mak departe, stiind ca diferentele nu sunt atat de mari. Iar diferenta intre liceu si scoala profesionala se face undeva la o medie lejera, gen 7…8. Nu mai vorbesc ca elitismul asta gaunos ii va forma si urmari toata viata pe cei care „prind” un loc in fata si care vor ajunge sa fie decidenti cu privire la soarta copiilor noatri mai tarziu.

      • Se vede ca nu ati predat nicaieri si va treziti scriind vrute si nevrute. Scoala nu este elitism ci carte si educatie. Cu 16 copiil a o clasa iti cunosti elevii, stii ce poate fiecare, ce si cum a inteles din o lectie. Cu 30 -35 elevi la o clasa se alege praful de toti si de toate.

      • @Gigel: Ai perfecta dreptate. Cred ca o parte din probleme s-ar rezolva cu randomizarea, acolo unde se poate. Este inacceptabil sa se faca diferenta intre scoli-licee proaste si bune.

        Fireste ca n-are nicio treaba cu performanta, vezi selectia cadrele didactice. De altfel, ele sunt principalele vinovate pentru starea actuala, toti am vazut pe pielea noastra care le este nivelul, iar tot ce se aude sunt justificari, suport familial, financiar, inadecvare cu piata muncii etc. Nimeni nu incepe onest: profesorii sunt majoritatea foarte slabi si trebuie sa asteptam sa se pensioneze.

        • Ați evaluat toți profesorii din România? Aveți competente în acest sens? Comentați ca să va aflați în treaba sau nu aveți unde vă varsă veninul?

  2. Sau : „Cand psihologul dovedeste ca intervalul in care se incadreaza limitele gandirii sale tinde catre ZERO” – cred ca era mai potrivit.

    Nu-l acuz de interese obscure pe domnul ministru, ex si probabil viitor rector la UBB, nu-l acuz de interese privind tolerarea unor foarte multe institutii de invatamant superior sau preuniversitar care nu satisfac nici macar pe departe conditii minimale pentru a exista, ci-l acuz de neintelegerea problemelor reale ale educatiei in Romania, neintelegere cauzata de gandire limitata si inadecvata. Nu e nici pe departe un vizionar! Gandeste minimal si in sabloane! Atata poate!

  3. Si totusi dom ministru a fost tare dragut. Ar fi putut propune ca elevii sa stea in picioare. S-ar fi facut economie de spatiu. Se pare ca si unele companii aeriene incearca scaune in picioare.
    Sau de ce nu se extinde studiul de acasa, cum a fost in pandemie? Am auzit ca au fost mari succesuri.

    Doamna, va felicit ca va place meseria de profesor, chiar daca eu nu m-am dat in vint dupa materii „umane”.

    PS Ce ar fi daca s-ar desfiinta ministerul educatiei? Trump a facut asa ceva. S-ar face mari economii!
    E trist ca noul guvern in care s-au pus atitea sperante ajunge sa fie absolut meschin, ca de profesionalism nu poate fi vorba!

    • Noi ca popor avem obiceiul sa exageram. E modul de gandire de baza. Daca da spre alb, atunci e foarte alb. Daca are un pic de gri, atunci e negru. Adevarul e undeva la mijloc unde nu prea ajungem cu mintea. Noua ne place la extreme.

  4. eu doar imi amintesc că in liceu, eram in clasa 28 de elevi, iar liceul avea clase de la A-I, iar Liceul se numea Sf.Sava (fost N.Balcescu) sau invers si am intrat 90% dintre noi in facultăți diverse, în care astăzi, nu cred că ar mai intra 10% din absolventii liceelor de azi (dacă ar trece de bacalaureatul de atunci !!) , și daca ar da examene la acelasi nivel de exigenta cu al facultăților de atunci !

    Any comments please ?…ca să putem ”gini” revolutia in educatie…

    PS. tot respectul pt. Dna. prof. Cristina Cioaba

    • Miturile carora le sunteti prizonier sunt nu doar false, ci si periculoase, pentru ca permit instalarea unei atitudini de dispret generalizat fata de generatii intregi si fata de populatii intregi. Un soi de extremism fundamentalist, care nu serveste decat perpetuarii unui sistem dovedit catastrofal.

      Spre informarea dumneavoastra, „bacalaureatul de atunci” era banal in comparatie cu cel de acum. Scapai simplu, dupa doua examene de dificultate medie, pe care ti le corectau, cel mai adesea, profesorii cu care ai facut acele materii si care isi gratulau, promovandu-te, propria lor „activitate didactica”. Profesorul de romana se bucura ca isi vede comentariile reproduse mot-a-mot cu o obedienta care ii ungea pe suflet, si cam asta era.

      Generatiile noastre, mai „batrine”, nu au avut provocarile celor de acum si in niciun caz nu le sunt superioare. Bacalaureatul ii trece pe tineri prin foarte multe arii de studiu, munca pe care acesti tineri o depun, mai ales in ultimii ani de liceu, e asiduua si la un nivel net superior eforturilor pe care le faceau generatiile vechi. Iar nivelul de intelligenta al absolventilor care iau acum note la Bac de peste – sa zicem – 7 sau 8, e mult deasupra celui demonstrat, la vremea lor, de cei care ii dispretuiesc. In plus, imi pare rau sa va anunt, tinerii de azi nu ar fi avut nicio problema sa intre la faimoasele „facultati de atunci”, institutii mediocre ale caror roade se vad afirmate deplin in starea economica a unei Romanii conduse exact de faimoasele lor produse.

      Pe scurt, dispretul pe care il afisati va descalifica si e doar rodul unui narcisism sistemic sau generational, care duce orice incercare de a rationa, cu privire la temele importante, intr-un derizoriu de care, sincer vorbind, ne-am cam saturat.

      • Slice ! Nu stiu cand ai trecut prin scoala si ce ai interest “din”. Pentru lamurire pe vremea cand “au dat” baccalaureatul parintii mei – adica prin anii ‘920 – nu se “da” in localitatea unde au facut lively (cu exceptia Bucurestiului) si nici vorba de profesori ai liceului in composes de bac ! ISI Mai aduce aminte cineva de marile reforms ale invatamantului dupa 1944, pe care am avut ghinionul sa le support ? In ‘945 a fost primul atac asupra liceelor : s-a designate cursul inferior de 4ani si admirers inlocuindu-se cu Gimnaziul Unic de 3ani cu admitted libera. Noroc ca ramasesera vechii profesori, cel putin la Liceul Gh. Sincai unde am mers. ELevi in clasa…. Peste 30 ! Dar in 1948 a venit si Marea Reforma cu directiva Sovieto-communista de a se desfinta intellectualitatea desfintind liceele si inlocuindu-le cu scoli tehnice, care nu te scoteau nici cal, nici magar ! Nici muncitor bine calificat, nici vreun “telectual” ! Si mai grav : S-a “epurat” drastic corpul profesoral, inlocuindu-se by I profi cu tot felul de neispraviti, cam ca multi din suplinitorii de azi, dar cu stampila PCR ! Au ramas 4 sau 5 licee in Bucuresti, initial cu cate o clasa cu 36 – 40 elevi !! Ca s-au mai sugar ulterior una sau doua clase ….. politica pcr – pile, cunostinte, relatii (cunoasteti , ca s-a tot aplicat si se mai application) De calibrates procesului de invatamant …..: JALNIC ! In asa zisa clasa a VIII-a la lb. Romana am “studies” : un trimesttu Iliada si Odisea – un trimestru coronation (bine “epurati”). – si un ultimate trimestru literatura populara ! Daca as fi ramas cu ceace ni s-a predat ….. as fi fist until din veteranii regimului comunist : needucat, prost, puturos, plus restful de calitati ale “omului de tip nou”. Povestea cu “commentaries” invade “prderost” a apart mult mai tarziu. – pe vremea lui pingilica , adica in anii de liceu ai ficei mele. Alta imbecilitate “de partid” !

      • ah, ce-mi plac dezbaterile acestea pe teme din realitatea cotidiana si progresul vizibil al societatii noastre ca urmare a educatiei mereu mai bune si mai aplicate, iar dacă indrăzneste cineva sa arate altceva, astea nu sunt decit ”Miturile carora le sunteti prizonier sunt nu doar false, ci si periculoase, pentru ca permit instalarea unei atitudini de dispret generalizat fata de generatii intregi si fata de populatii intregi. Un soi de extremism fundamentalist, care nu serveste decat perpetuarii unui sistem dovedit catastrofal”.

        Acum, sa le luam pe rind, nu inainte de a va informa ca incepind din anii 60/75, am facut incontinuu, de-a lungul anilor, in plus, pina in prezent, cam 3 scoli elementare, 4 licee, 3 facultăți si ”ultimate achievement” – primele 3 clase cu ultimul nepoțel. Deci, aș indrazni să spun ca am un solid background educational, ”upgraded ”, de ” la firul ierbii”….nu stiu cum stați dvs. la acest capitol, dar, dpdv al exprimarii, pare că sunteți un umanist progresist asimptotic către ceva.. Dar revenim pe pămint:

        – las deoparte banuielile dvs. despre ”bacalaureatul de atunci” și nici nu știu ce liceu ați facut si pe unde, insă, sunt la fel de ingrozit ca si dvs. de disprețul arătat fața de (alte) generații si mitul in care trăiți dvs.,, tot un soi de fundamentalism extremist (sau pe dos, cum vreti) , care ”care va servi perpetuarii unui sistem care se va dovedi catastrofal” în viitor.

        – doar o mică remarcă: mă ingrozește disprețul dvs. față de profesorii ”de atunci”, afirmind asta de mai jos, ”informindu-mă” cine ?…dvs. ? că:
        ”Spre informarea dumneavoastra, „bacalaureatul de atunci” era banal in comparatie cu cel de acum. Scapai simplu, dupa doua examene de dificultate medie, pe care ti le corectau, cel mai adesea, profesorii cu care ai facut acele materii si care isi gratulau, promovandu-te, propria lor „activitate didactica”. Profesorul de romana se bucura ca isi vede comentariile reproduse mot-a-mot cu o obedienta care ii ungea pe suflet, si cam asta era…” . Eu personal, aș fi dezgustat despre mine insumi sa vorbesc și să gindesc in acesti termeni despre profesorii care ne-au invatat ceva ce ni se perpetueaza in minte si azi, cum ar fi prof. de franceza, care ne invata si ne spunea ca trebuie sa stim sa pronuntam corect Givenchy, ca mergem cu vreo fata sa-i cumparam parfumul și ride de noi cum citim si exprimam.

        O așa mare prostie și gugumănie n-am mai citit nicăieri !. Dacă ati fi facut liceul, ”acela”, bacalaureatul era cam o ”sinteza” a celor 4 ani de liceu (se combina si cu mediile anuale !), iar ce rezulta nu prea putea să fie ”off-line”…invatati de 5, cam 5 luai la bac, erai de 10, luai 10…nu puteai sa te contrazici, deci, ceea ce spuneți dvs ”nu ține”…In plus, fără a jigni pe vreunii dintre profesorii de azi, dar, dvs. habar n-aveți ce calitate de profesori am avut (generatiile noastre alea vechi care perpetuăm și azi un sistem catastrofal…incă si azi, culmea, peste ”noile generatii care au fost produse” intre timp, aparent, de unii ca dvs.).
        In plus, nu inteleg ce legatura are educatia, stiinta, cultura tehnologia cu politica in care se pare că vreti sa le amestecati in aceeasi ciorbă ?…vreti sa facem economie politica sau politica economica ?

        – să mergem mai departe: simt un mare amuzament citind asta de mai jos in care va pare rău ca ma anunțați cu duioșie o altă prostie:
        ”In plus, imi pare rau sa va anunt, tinerii de azi nu ar fi avut nicio problema sa intre la faimoasele „facultati de atunci”, institutii mediocre ale caror roade se vad afirmate deplin in starea economica a unei Romanii conduse exact de faimoasele lor produse…”

        Să va explic pe indelete:
        – datorita ”liceelor mediocre” făcute, eu (dar si multi alti colegi) am dat examen de admitere, la o facultate (cam de top) tehnică, la care s-au prezentat la examen cca 350 candidati pe 25 de locuri.
        Eu, spre rusinea mea, am intrat al 12-lea, cu o medie penibila de 6,7 după mintea unora de azi (sau cam pe aici, nu mai tin minte zecimalele), iar cel mai ”smecher! dintre noi, fuse unul cu 8 si ceva si restul in jos pina la mine. Ultimul intrat a fost cu 6 fix…..A, uitai…datorita ”educatiei proaste” din liceu, am fost nevoiti sa invatam timp de 2 ani, dupa cursuri scrise direct in lb engleza (nu s-au mai tradus)…si cursurile alea nu contineau chestii cu ”how are you” sau ”hei, bro, it,s cool”…
        Ce vreau să spun si, intaresc cele afirmate, in deplina cunostinta de cauza…nu cred nici pe departe ca absolventii de azi ai liceelor noastre, ar fi făcut fața la ”acele examene de admitere” (exceptind poate, exceptii ca presedintele nostru actual, nu ăla precedent). Iar rezultatele palpabile se vad !
        Dvs. ce rezultate palpabile ne dati, a ceva facut de generatiile actuale (sunt totusi 35 de ani !…mai lasati naibii comunismul și trecutul si mai uitati-va la urmatorii 10 ani…tu uiti in spate si dai in groapa din fata, dupa cum vedem).

        Dar, cel mai riscant pt. dvs., aprecierile si modul de gindire este că, nici un moment nu v-ați pus intrebarea că, poate și astăzi, am ținut/sau și niste cursuri despre ceva, la vreo universitate de ceva, pe undeva…iar asta e cam nasol, că, din nou, vin ”de la firul ierbii” ….cam stiu despre ce e vorba, i-am ”pipăit” pe studenți si imi pot sa seama in primele 3 minute, dupa cum se exprima, cam cu cine am de-a face….la fel ca si la politicienii si absolventii de nuș ce universitati particulare
        Aste devine foarte periculos pt, credibilitatea afirmațiilor dvs.

        Inchei apoteotic cu afirmația dvs. că :”faimoasele „facultati de atunci”, institutii mediocre ale caror roade se vad afirmate deplin in starea economica a unei Romanii conduse exact de faimoasele lor produse…”
        Dovediți o lipsa de logica stridenta:
        – institutiile alea mediocre au construit multe lucruri in tara asta, de care inca beneficiati si dvs. direct astăzi !
        – starea economica a României a ajuns asa cum e (adica ”junk”) se datoreaza, am impresia lui ”new generation” produse de sistemul educational, in ultimii 35 de ani , multimii de doctori in multime de universitati, samd

        Bottom line: ma chinui de vreo 2 ani (și nu sunt singurul !) sa angajez vreo 2 ingineri si proiectanți de ceva, si…nu exista !
        Stiu ce exista in licee, stiu ce exista in facultati, stiu ce exista in practica, dpdv. educational, așa ca…
        restul sunt pareri, iar eu, am si eu doar o parere

        PS. oricind ma pot intrece cu orice licean mediu, pe probleme de cultura generala, literatura, istorie, geografie, limbi straine (de la 2 in sus și neapărat lb. română, dar nu engleza), sau comportament si etica societala…și tare mi-e teama ca voi ciștiga, dacă nu ma baga prin ”last tune from Babasha”, sau ceva de prin Untold sau Vama Veche, nuș cine de pe Instagram sau FB…chestii d,astea

    • Poate pentru ca cei care predau la clasa se numeau si se comportau ca niste “dascali” termen care nu s-a mai auzit de multa vreme in mediul academic.
      Stiu ca era o vorba: Dascal poate fi orice profesor dar nu orice profesor poate fi dascal!

      • nea Sergiu, banuiesc ca nici matale nu prea intelegi ce vrei sa spui, dar-mite alții care citesc Să incerc io.
        ”Dascal”, in liceul in care am învațat, ne-au invațat cei de la catedra- zi-le matale cum vrei- ca este sinonim cu ori un invatator/profesor, ori vreun om de stiinta/incl inginer, ori vreun lider/creator de ideologii….de ex Marx, că tot il invocati p-aci, dar nuș daca ai citit ceva din el, …sau iaca MAGA
        Si tot ”dascal” este și cel din biserica, adica cel ce cinta, printre altele, dar și acesta, este un personaj extrem de educat,…surpinzator pt magtale, nu-i așa ?

        Tare ma tem ca te gindeai la Clopotari (adica ăia de bat toaca,,,sau clopotele) căci n-a auzit nimeni de ce stii matale ca ai auzit o vorba, dar, in mold sigur, in orice varianta, din cele de mai sus, Dascal poate fi orice profesor, dupa cum si invers, chiar orice profesor poate fi dascal….prin mediul academic, nu s-a prea mai auzit, din motive evidente…a scazut mult nivelul științific in RO, dar a crescut asimptotic numarul doctorilor…ca atunci cind intru prin vreo centrala electrica de stat, parca intru intr-o policlinica de citi doctori sunt afisati pe usi

        Ai făcut liceul recent, prin zilele noastre ? cu ce dascal ?

    • Si tot efortul asta si nici macar nu ne-ati produs o nucleara mica. Atata intelepciune irosita de ar rosi si Kant: sa te nasti cu abilitatea de-a sfarama atomul si sa ajungi sa zdrobesti ideile unor filisteni. Aici se simte maretia apusa a omului: nici n-are nevoie sa le vada figurile, e deasupra afectelor.

    • atat de bine ati facut pentru tara asta voi astia crescuti si educati in comunism, ca pruncii vostri au emigrat in masa iar cei care au ramas in tara merg la ‘Beach please’. Deci am vrea sa incercam si alte modele, in care nu s-a esuat ca la noi.

      • Nea Nicule, mai lasati naibii comunismul ăsta – chestie veche de 35 de ani si mai uitati-va la urmatorii 10 ani…te tot uiti inapoi si dai in groapa din față.
        Prea ne-am obișnuit să aruncam pe comunism, impotența noastra actuală…și vorbim in fapt de 45 de ani ! (căci pe cei nascuti intre 80-90, nu-i pun…nici nu stiau ce e aia comunism)
        Sunt totusi 2 generatii !…ce s-a produs concret ?

        PS. nu prea inteleg chestia cu ”atat de bine ati facut pentru tara asta voi astia crescuti si educati in comunism”…poți să elaborezi ?

    • Mă voi autocomenta singur, despre ce am vrut sa spun, sintetic, in comentariul meu, poate poate vor intelege ceva cei de mai jos de la alpeti2 la Nicu și mai jos:

      – ca practician, prin educație/invățamint inteleg lantul de la gradinița-universitate-cercetare-inovație-tehnologie-economie-dezvoltare…cu un scop anume, nu numai liceul si scoala elementara

      – daca cumva percepem asa lucrurile constatam, luind-o de la coada spre cap, că RO, din pacate este cam ultima prin clasamentele UE, iar in final, realist, suntem cam puțin cam ”junk”. Dar, mai rău, cum UE deja este pe la coada si in scadere fata de altii, (scaderea calitatii invatamintului este o boala extinsa nu numai la noi !..așa că consolati-vă, asta deja spune totul despre CALITATEA EDUCATIEI IN ULTIMII 35 DE ANI IN RO, REFLECTATA DIRECT, PRINTRE ALTELE IN GRADUL DE INOVATIE/CERCETARE/ENGINEERING/ETC.ETC.ETC/ECONOMIE IN FINAL (că d-aia trebuie sa ne educăm dupa cum zicea V.I.LENIN, pe care cei mentionați, nici macar pe ăsta nu l-au citit, darmite pe Lord Mandelsohn: invățați-invățați-invățați , adica multiplu de 3 !)

      – ce mai constatăm ? că in zilele de azi, societatea si statul român, se gindeste sa vindă active pentru diminuarea deficitului și salvarea țarii de junk , adică faliment. Si ce active crezi ca vrea sa vîndă nea Nicule și nea Gigix ?

      Să vă spuna Moșu: numai d-alea 100% construite inainte de 90, adica, acțiuni la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, OMV, și multe multe d,astea….de ce nu vinde din ce s-a construit in ultimii 35 de ani ?….pen,că nu s-a făcut nimic !….n-ai ce vinde daca n-ai produs decit mall-uri…de ce ? PRINTRE MULTE ALTELE INCLUSIV SI DIN CAUZA EDUCAȚIEI !
      In alte vremuri, aveam cercetare/inovatie/engineering/investitii – fiecare intreprindere AVEA SERVICIU DE INVESTITII !…nu stiu daca intelegeti pe deplin ce inseamna asta !?…iar asta, inseamna peste orice altceva ….EDUCATIE !!!…nu spun ca tot ceea ce s-a facut a fost bine, optim si corect, DAR a nega totul este o ineptie, dupa cum veti vedea si singuri…sper

      asa ca, mergeti ca cei ce au ramas in tara, la ‘Beach please’….si continuatși sa incercați alte modele, in care nu s-a esuat …ca la noi…ce tari sunteti !!!…păi nu zise nea Klaus exact asta…că suntem eșuați !? ce mai ziceți ?!…dar argumentat, nu statementuri….și mai lăsați prostiile ideologice alea cu comunismul și educația noastră, a ăstora mai vechi…si expirați.

      Eu am fost doar condescendent, nu disprețuitor !…nu v-ați prins

      • cu multe aveți dreptate dar când ziceți „statul vinde numai d-alea construite înainte de ’90” sunteți cam ca în Caragiale cu „nu e nici un negustor român și cu toate astea toți faliții sunt evrei”. Evident că o dată cu schimbarea regimului statul s-a retras din industrie, toate investițiile care s-au făcut au fost private (și sunt investiții mari, chiar dacă nu pare (că nu scrie în Scânteia de ele) , gândiți-vă doar la Vodafone sau RDS, nu mai zic de Dacia) așa că statul nu are cum să le vândă. Eu înțeleg nostalgia, și mie îmi e dor de anii tinereții, dar evident că trăim în altă lume și principalul motiv pentru care se întâmplă asta e fiindcă cea veche a dat faliment, nu a venit nimeni să o strice, s-a stricat de la sine …

        • Dl Badici, imi sunteti simpatic, ca intotdeuna, pentru că mă zgindăriți.
          Ce imi explicati mai sus dvs., sunt ”servicii” (cu exceptia Dacia…care face asamblare, nu productie) si mai tot ceea ce s-a facut bun…inclusiv Mall-uri…toate astea, oricum ”veneau” și la noi, ca peste tot in lume…din China-via Rusia pina in US (sau invers)

          Eu ma refeream la chestiile alea ”heavy” de productie
          Adica, in loc de wood-chips si potato-chips, să facem ceva de prin microchips, și, in general cam tot ce ne produce deficit comercial…că cam asta ar fi educație și elevație
          – energie (ca deja importam net si va creste !
          – alimente prelucrate
          – produse petrochimice
          – echimapmente heavy electrice
          – si,,,multe mlte altele, cum ar fi IA, biotehnologia, bioeconomia, economia circulara și alte smecherii d,astea…care șin și astea de o educatie superioara

          Foarte Important: NU SUNT NOSTALGIC !!!….nu-mi dau seama de ce eu proiectez o astfel de imagine ?!…sunt in business privat de 27 de ani (am fost la stat-și capitalist și comunist 22 de ani), dar, daca vreti, sunt cumva ”un nationalist economic”…asta poate da !
          Mă oftic cind resursele mele le prelucreaza altul si mi le da inapoi…și ma mai ia si de prost…iar exemple sunt asa de multe…cristal clear

          PS. acu 10 minute citii ceva de la statistica: datoria publica a trecut de 1000 de miliarde de lei (și va continua sa creasca și in ,26…cica pe la 65% din PIB)

          Lasati ca e bine asa rau cum e ! …să vedem cum om sfirși ?!
          Auziti, zice Bolo ca cheama privatii sa-i spuna ce trebuie să faca in economie ?!…du-te bre, și lasa-ne (nu privatii iți vor spune despre macroeconomie, politici, etc.)

          • da, bun, nu intenționez să lungesc discuția pe tema asta, observam doar faptul că statul nu poate să vândă firmele care au apărut după ’90 pentru că nu sunt ale lui deci programul de privatizare nu se poate referi decât la cele „vechi” că n-o să vândă prăvăliile noastre :) Despre restul, mă gândesc că poate ar fi potrivit să scriu un articol și comentăm acolo, aici nu prea e la temă … Chiar mi-ar face plăcere, numai să găsesc un pic de timp și mai ales stare de spirit … vremurile sunt cam agitate și tocmai pentru lucrurile care contează nu prea ne putem concentra…

      • Respect, putina lume se autocomenteaza atat de frumos. Eu cand ma uit peste propriile comentarii, rosesc si imi vine sa-mi schimb nickname-ul. Asta denota lipsa de caracter si o lipsa stringenta de pareri bine conturate. Ma simt nepotrivit si needucat, aceeasi impresie pe care mi-o lasa de fiecare data un zid de beton, facut la locul potrivit.
        Merg prin oras si sufletu-mi boceste, sunt nedemn de o asemnea catedrala daca nu stiu… of, la naiba cu nabla si… e prea mult.
        N-o sa avem niciodata piramidele noastre. Dar ma consoleaza ca în zilele următoare totul va fi uitat, și cum moare înțeleptul, așa moare și needucatul.

  5. Intr-o tara in care peste 60% din populatie ( inclusiv populatia scolara) nu indeplineste standarde minimale ( si acelea de nivel scazut) de competente si cunoastere la nivel de clasa a 6-a, sa vii si sa spui ca reformezi invatamantul aplicand fel si fej de ineptii, este o dovada de ignoranta crasa, de impostura la nivel inalt.

    Am sa mai spun inca o data ceea ce am tot spus ( inclusiv in cadru oficial la nivel de decidenti din ministerul educatiei, incepand cu 1999 si pana acum vreo 10 ani), si anume faptul ca principala boala a invatamantului romanesc este inadecvarea la realitate.

    O adevarata schimbare in bine nu poate fi facuta daca nu recunoastem public toate tarele, racilele, situatiile de impostura flagranta si multiplele defecte ale invatamantului romanesc la orice nivel. Dupa ce ca ne zbatem intr-o ineficienta totala, mai si fardam la modul cel mai strident posibil situatia reala din invatamant.

    Analizand la rece situatia, da, putem spune ca majoritatea banilor dati invatamantului sunt bani cheltuiti degeaba. Asa cum bine spune Agora, sunt finantate universitati „rurale” care nu satisfac criterii minimale, licee la care niciun absolvent nu promoveaza examenul de bacalaureat. Plus ca cel putin jumatate dintre cei ce promoveaza examenul de bacalaureat nu depasesc nivelul notei 2 la matematica si la exprimare corecta in limba romana, trecand peste examen prin ceea ce se numeste frauda organizata la nivel national, cu scopul de a se alimenta (pseudo)universitatile nasite de regimurile de sorginte comunistoida care ne bantuie de 35 de ani. Avem licentiati, absolventi de master si posesori de diplome de doctor semianalfabeti … si nu putini…..cred ca nu exagerez daca spun ca sunt chiar majoritari. Situatia este tragica! Afirm fara teama de a gresi ca educarea in spiritul incalcarii si eludarii ierarhiei corecte a valorilor, in spiritul impotrivirii contra promovarii pe merit se face in scoala incepand din clasele primare, elevii nu devin mai morali prin ceea ce dobandesc in scoala, ci invata sa fie imorali, sa fie profitori fara merite.

    Si tu ca ministru vii cu ineptii de genul ca aduci 2 banci in plus, ca modifici bac-ul ( in sens nesemnificativ), dar modificarea va incepe efectiv peste 5 ani, ca vii cu noi programe( mai mult ca sigur la fel de inadecvate ca si cele inca aplicate), ca tii profesorii 8 ore in spatiile si asa mult prea inghesuite din institutiile scolare! Ma scuzati pentru duritate, dar asta inseamna prostie in stare pura.

    Invatamantul trebuie reformat din temelii pe principiul „omul potrivit la locul potrivit”. Nu mai putem tolera ca pe banii bugetului sa obtina diplome nemeritate fel si fel de prostovani si de imbecili. Nu mai putem tolera stilul „scoala fara repetenti” pentru a umple pseudouniversitatile cu semianalfabeti. Fiecare trebuie sa primeasca prin scoala exact atat cat poate si cat merita.

    Sa renuntam in a incerca sa invatam zeci de mii de copii cu minte putina din fiecare promotie principiile analizei matematice, pentru ca acestia nu stiu si nu vor intelege niciodata nici macar ce inseamna un unghi drept. Sa incercam sa-i constientizam de propria valoare astfel incat fiecare sa faca exact cat poate …. si s-o faca bine. Respectul fata de munca, fata de valoare autentica, castigat in scoala romaneasca de astazi este exact ZERO. Asta ar trebui sa-l preocupe pe domnul psiholog, un habarnist ignorant de cea mai joasa speta…dar cu ifose!

    • @LS- mare adevăr ați spus: ”…principala boala a invatamantului romanesc este inadecvarea la realitate.”.

      Adică aș adăuga o mica idee- adecvarea la ”realitatea viitoare”…in care trebuie să ne pregatim copii și nepoții pentru, ce-i așteapta ! (pe ei, nu pe noi, care vom fi parasit aceasta lume):
      adică, IA, biotehnologia, bioeconomia, RES, și mai ales istoria nationala/arte/stiinte/politica samd, ca sa stie de unde vin și incotro se indrepta.

  6. Adică în opinia dumneavoastră, stimată doamnă, se poate tăia de peste tot atât timp cât profesorii sunt plătiți sa stea mai mult degeaba. Alții muncesc 40-45 ore/săptămână la un salariu mai mic. Și în orele pe care le au la dispoziție pentru a învăța elevii, profesorii ori nu vin la școală ori fac o treabă cel mult mediocră, de e nevoie că părinții să cumpere meditații in particular la centre private. Zilele trecute o colega îmi povestea cum profesorii își pasează elevii unii altora la meditații iar taxa este 200 lei/elev pentru o ședință de 3 ore IN GRUP DE 18 ELEVI.

    • Parintii nu au nevoie sa cumpere meditatii. Sa verifice cu atentie cum invata si fac lectiile odraslele lor. Cand ceva nu era clar, se colaborau si se consultau parintii intre ei, dar si colegii de clasa. Acum nu mai exista asa ceva, fiecare cu ale lui….Am dat Bac- ul si admiterea in facultate, fara meditatii inainte de 1990, doar o luna de verificare, de doua ori pe saptamana, cate 2 ore, inainte de facultate.

      • ”se colaborau”?!
        ”Am dat Bac- ul si admiterea in facultate,fara meditatii inainte de 1990, doar o luna de verificare, de doua ori pe saptamana, cate 2 ore, inainte de facultate.” – fara meditatii, dar cu meditatii.

    • De ce nu te angajezi în învățământ, dacă tot crezi că ai fi plătit „să stai mai mult degeaba” și ai lua salariu mai mare decât „alții” care „muncesc 40-45 ore/săptămână”?

    • …. De ceva timp se repetă această inepție „profesorii muncesc 18 ore’ – alții muncesc mai mult și sunt plătiți mai puțin…. Păi hai sa ii platim pe chirurgi doar orele in care operează, pe cei din armată doar când luptă, pe pompieri cât sting focul….. Profesorul ii învață pe elevi cum să învețe-nu e datoria lui să ii indese cu forța nici o știință in cap! Cei care vorbiți, ati verificat vreodată dacă s-au uitat pe notițe? Că temele sunt nocive…! Perioada de învățământ obligatoriu este perioada cand ei trebuie sa se pregătească pentru viața de adult! Ce faceti luandu-le toate sarcinile? Protejandu-i de orice efort? Le faceți vreun bine? Ca adulți, vor face ceea ce i-ati pregătit să facă – NIMIC. Și apoi vă mirați să îi vedeți oameni mari cu mâna întinsă sa le dați! Este grea munca…
      Nu este vina profesorului cu 30 de elevi in clasă ca odrasla e analfabet funcțional ci a parintelui care e prea ocupat cu rețelele de socializare ca să petreacă timp cu copilul!
      Profesprul este plătit( de fapt ar trebui…) pentru pregatirea lui, la fel ca alte categorii profesionale. Nu este bonă!

  7. Apreciez dedicarea doamnei profesoare, dar analiza prezentată, mai ales remarcile din mediul universitar sunt lipsite de cunoaștere.
    În primul rând unele măsuri de austeritate impuse de ministru în preuniversitar sunt exagerate: cum se plătește ora la PO, introducerea celor 2/4 ore în normă, creșterea nr de copii într-o clasă. Toate aceste măsuri sunt regăsite (absolut toate) și în mediul universitar, chiar mai decoltate.
    Prezența unei universități într-o zonă geografică este decisivă pentru susținerea economiei specifice zonei. Finanțarea unui student la licență este de 2000 euro cumulat pe cei patru ani, investiție foarte mică.Cu acești bani, foarte puțini, un absolvent ceva-ceva tot a învățat, iar alții au învățat mai mult, altfel societatea îl avea total neinstruit. Semne de întrebare apar la unele universități particulare.
    Revin la ,,devotamentul” ministrului de a tăia cu un curaj greu de explicat. Se poate vedea de departe dorința omului David de a ocupa demnități, de a vorbi mult, de a se lăuda…., toate ținând de caracter.S-a pus în slujba politicului de a distruge și cât mai este din învățământul românesc. Orice zi în plus a d-lui David la minister este un dezastru. În septembrie trebuie trimis acasă. Punct.

    • Din pacate nici in invatamantul superior de stat lucrurile nu stau prea bine. Ce scrie pe diploma de absolvire si ce stie sa faca absolventul, sunt doua lucruri destul de independente. La unii absolventi e legatura, la multi nu. Problema de multe ori incepe cu admiterea (pe baza de dosar, lolol), continua cu inchisul ochilor ca sa treaca cat mai multi si de fapt la baza e finantarea pe cap de elev/student si foamea de bani. De acolo vine lipsa selectiei. Universitatile de stat s-au „privatizat” desul de mult dupa modelul colegelor private. Parerea mea e ca mai bine mai putin dar mai bun si sa stea economia in coada dupa absolventi decat sa se inghesuie absolventii la fabrica si sa fie angajati ca tehnicieni la banda sau receptioniste.

  8. Din pacate, asta e gandire de contabil, nu de ministru al invatamantului. Invatamantul trebuie reformat din temelii dar cu un numar mai mic de banci , nu mai mare … Asta arata, inca o data, ca invatamantului nostru ii lipsesc oamenii cu o profunda intelegere a educatiei si cu viziune, chiar daca sunt ex si viitori rectori la UBB. Daca stau sa ma gandesc bine, nici invatamantul superior nu e lipsit de probleme dar nu e prapadenia de pina la el. Sistemul inspectoratelor a promovat si un model de profesor, care nu poate gandi dincolo de „mai puneti 2 banci in clasa”. Pina nu le desfiinteaza cineva si le inlocuieste cu un sistem coerent, nici o masura nu va avea succes in Romania.

  9. În clasa in care am învățat, am fost 36 de elevi la liceul LMK Vaslui promoția 1982 și aproape toți am făcut studii superioare.

  10. Felicitari! Total de acord! Sunt cadru didactic. Avem o misiune nobila , nu suntem noi cei care ,,destabilizam’’ bugetul tarii.

  11. Un punct pe „i”, stimată doamnă! Și pe mine m-a șocat vorbirea sa despre „bănci”. I-ați pus o oglindă în față. Să vedem cum se vede. Personal, analizandu-i faciesul, de la un timp îl vad cu sindromul impostorului. Nu mai e vreun ministru care să se simtă arăt de inadecvat în scaun. Scaune, bănci….așa se vorbește, nu? Omului nici nu îi place ministerul unde e si….nici nu e in stare să dea speranță, darmite soluții. Probabil la UBB trăia într-o bulă un pic altfel, in ceruri înalte dar realitatea educațiunii românești e ceva ce te lovește în plex, deh.

  12. Ce bine ca in afara de ministru, care conducea cea.mai importanta universitate din tara, este recunoscut ca si psiholog la nivel mondial cum gasesti unul dintr-o mie, toata lumea stie mai bine cum ar trebui facut ceea ce face dansul. Da, la carma tarii este nevoie de mai multa contabilitate decat de psihologie. Incearca sa le combina in mod optim intr-o perioada de criza. Sunt sigur ca i-ar fi convenit sa fie ministru intr-o perioada de belsug in care poate sa-si implementeze ideile pentru care s-a angajat in aceasta functie. Dar suntem intr-o perioada de austeritate si din senin cu totii ne-am descoperit minstrul invatamantului din noi.

    • Probabil faceti parte din echipa dlui ministru de il sustineti. Japonia dupa WW2 si cele doua bombe atomice primite de la SUA a investit circa 20 de ani in educatie f.mult. Unde este acum Japonia si unde suntem noi ?!!

  13. Foarte frumos textul, felicitari!
    Da, e multa tristete in educatie. Anul trecut imi exprimam pesimismul fata de ceea ce se intampla in educatie intr-o discutie, interlocutoarea mea imi oferea argumente pentru speranta in continuare si mi-am zis ca o fi varsta de vina la mine, ca am si eu 25 de ani in invatamant (iar in ultimii aproximativ 5 ani au inceput sa dispara predicatele din propozitiile studentilor in lucrarile de licenta… cu ortografia gresita ma obisnuisem deja…). Dar aceasta masura a fost picatura care m-a intors la pesimism: nu vad cum anume marind numarul de elevi vom reusi sa luptam impotriva analfabetismului functional si sa punem inapoi predicatele in propozitii de pilda. Cand in sfarsit se crease cadrul pentru a incepe sa scazi numarul de elevi, ca sa poti face educatie individualizata asa cum zice autoarea si asa cum sugereaza cei din psihologia educatiei, se ia aceasta masura motivata financiar. Parca nu erau deloc alte masuri…

  14. Da, cred cu tarie ca domnul ministru David ar trebui sa desfiinteze numeroasele facultati care scot analfabeti cu diploma, oameni care nu au habar sa scrie sau sa se exprime corect romaneste… Prosti cu diploma de facultate, asa a decazut invatamantul superior din România, din pacate. Chiar si la facultatile de medicina, unde pe vremuri era o concurenta acerba, nu mai e ce-a fost, intra de-a valma si copii buni, dar si slabi, care nu au ce cauta acolo. Sa nu mai vorbim si de facultatile particulare, infiintate doar pentru a se infiinta catedre pentru cat mai multi profi univeritari… Păcat ca s-a ajuns aici. Nicio apreciere pentru un asa sistem de invatamant! Trebuie reformat din radacini. Sa nu se mai intre la facultate doar cu diploma de bac, sa nu se mai intre la unele scoli postliceale chiar si fara diploma de bac. Rusine!

  15. Avem ce am votat, tovarăși!
    Campania electorală din școli și licee dă acum rezultate. Nu înțeleg de ce atâta jale…

  16. Am citit in ultima perioada o multime de articole si comentarii care ii arata ministrului David cat este de slab si ce rol nepotrivit joaca de o vreme incoace, rol de ministru al invatamantului. Consternarea este cu atat mai mare incat se simte frustrarea legata de multele ineptii care se pregatesc, si nu pare sa inteleaga sau macar sa arate ca are un proces serios de verificare. Ati punctat foarte bine o parte dintre ele, insa cea legata de cresterea numarului de ore de predare la directori, care sunt si asa foarte incarcati, comasarea scolilor in rural va fi o catastrofa. In rural sunt multi elevi care nu frecventeaza cursurile, asta duce la transformarea profesorilor si implicit a conducerii scolii in politisti cu anuntarea, verificarea, cautarea, inregistrarea tuturor acestora, in numar dublu. E clar ca omul nu pricepe nimic. Iar frustrarea noastra creste. Initial, cand a fost numit ministru, am spus, ok, tipul pare in regula, inteligent, rectorul de la Babes Bolyai, realizari, asta da. Insa dupa doua saptamani am observat ca ,,stie” tot, si avea pareri profunde, atunci mi-am dat seama ca e rupt de ce se intampla in preuniversitar. Cand am inceput sa scriu, initial m-am gandit sa nu o mai fac, pentru ca pare a nu-l misca nimic in a intelege ,,nimicul” pe care il castiga cu ,,economiile” si cat de mult se pierde pe alte parti. Foarte bine s-a punctat in articol: echilibrarea burselor si plata cu ora, la care s-ar putea face si limitari drastice la a nu se permite mai mult de 1-2 ore in plus. Aici erau intr-adevar unii care abuzau. Insa in rest, derapaj. Si sunt derapaje nu doar pe ,,marea economie” ci unele de principii. Insa nu intru acum aici, deoarece nu e cazul. Am decis totusi sa intervin amintindu-mi o vorba care spune ca pentru ca raul sa invinga, e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic.

  17. Problema este mai ampla. Ca mama a unor tineri care au terminat liceul anul trecut am vazut in 12 ani de scoala de toate: clase cu numar mare de elevi, clase cu numar mic de elevi, profesori care s-au ocupat de elevi la superlativ, asa si asa, dar si profesori care nu si-au facut deloc datoria fata de elevi. S-a facut preformanta si cu multi si cu putini copii in clasa. Performanta elevilor se datoreaza unui mix delicat de ingrediente din care nu lipsesc calitatile proprii ale elevului, conditiile din mediul familial, profesorii, colegii din clasa precum si interactiunea intre toti acesti factori. Long story short: doar numarul de banci nu este relevant, in opinia mea.

    • ” Performanta elevilor se datoreaza unui mix delicat de ingrediente…”

      Excelent comentariul la care adaug, unde e cazul, in preuniversitar:
      – transportul/distanta casa-scoala pentru profesori/educatori/invatatori si elevi
      – facilitatile de cazare si masa pentru elevi,
      – dotari specializate (vocational, profesional) si, in general, laboratoare.

  18. Despre ce nr de elevi în clasa vorbim? Realitatea este cu totul alta. Traim cu totii intr-o mare minciuna! Am predat și predau la clase intre 28-36 copii, incluzând in aceste colective si elevii cu CES, iar în astfel de cazuri ar trebui reduse, după lege…Însă, dacă se vor mai mari nr de elevi în clase, din toamna, pe unii profesori de Educație fizica îi va afecta și mai mult…Exista în tara românească situatii, când acești profesori, oropsiți ai sistemului, își țin orele în salite de sport improvizate, care au ca dimensiuni de genul: 5m/2,5m, 8m/4,5m, 9m/4m cu efectivele de mai sus menționate…Niste cutii de chibrituri…Oropsiți ai sistemului pt ca, România nu își permite să construiască și săli de sport, atunci cand ridica o școală. Cum e posibil ca să marginalizezi din start si definitiv profesorul de EFS și elevii, luandu-le spatiul special amenajat pentru educatie? …Este inuman faptul ca îți bați joc de tot sistemul de învățământ, prin aceste noi ,,noi reglementari”, nu doar anul acesta, dar și pe viitor, distrugând generații de copii…Dar chiar nu mai sunt specialiști în România, care să le deschidă mintea guvernanților noștri, sa nu ne extermine în acest hal? Doamneee, de ce trebuie să fim o nație atât de inapoiata???!!!…De ce noi nu putem mai mult???!!! :((((((((

  19. La ce mai trebuie minister al învățământului și un ministru psiholog care vrea să își păstreze „scaunul de ministru” adăugând câte 2 bănci în fiecare clasă pt. a „salva” tara din dezastrul economic…
    Desființați ministerul și plecați d-le ministru din acel scaun, care nu vi se potrivește!

  20. Un text patetic in contrast total cu starea generala a invatamintului. AM vazut recent o mica ancheta in care doar unul din cei multi intrebati nu a facut meditatii.
    N-am negat si nu neg valoarea unor profesori, munca lor si abnegatia lor. Eu sunt produsul unor astfel de oameni (Acum peste 40 de ani insa). Nu uit nici ca nu toti copiii sunt la fel de dotati si inteligenti. Dar sa ai un procent de peste 40% de analfabeti functionali, sa pierzi pe drum in 12 ani peste o treime, nu e chiar o mindrie.
    Nu numarul de diplome la olimpiade internationale, unele la discipline de care eu n-am auzit sa fie in programele scolare (astronomie e numai un exemplu) dau valoarea invatamintului, ci numarul celor medii ce sunt in stare sa citeasca si apoi sa povesteasca o carte sau un film, fara onomatopei. Sa scrie fii, stii si copii cu doi i.
    Da, aveti multi copii in clase, dar si scoli cu 3-4-5 copii. Ati facut greva pentru salarii, dar nu greva pentru ca aveti multi copii in clasa sau pentru ca nu s-au construit scoli noi.
    Nu ati facut greva pentru titularizari aranjate, sau pentru posturi blocate de politicieni.
    Nici ministrul nu o fi soi, dar nici cu sindicatele din invatamint nu mi-e rusine.
    Nu aveti salarii mari, dar nici calitate nu e si apoi mult prea multi va rotunjiti veniturile prin meditatii. La clasa vi se mai pun doua banci, dar la meditatii mai intra un copil in grupa asta si altul in cealalta…

    • partea cu salariile s-a mai rezolvat. 10 mii de lei net pentru un profesor de liceu, indiferent cati elevi promoveaza bacalaureatul, cum vi se pare?

  21. Nu am nici o remarcă. Bravo!
    O singură nelămurire: de ce se afișează la TV – cu incapatinare- anunțul că toți copiii cuCES trebuie să urmeze cursuri în scoli normale, daca profesioniștii afirma că trebuie lucrat cu fiecare în parte, ora de ora? Cine se va ocupa de copiii normali? Și cum vor fi priviți acești copii, de cei normali?
    Dar, de la o vreme nu mă mai mira nimic. Doar suntem în Rromanik, și politică e făcută de mass-media.

  22. Citind articolul mi-am amintit de volumul de aer necesar oricărei viețuitoare și cum în țară noastră a fost implementată o astfel de măsură în toate fermele, pe principiul nu îndeplinești condiția închizi șandramaua. Noi oamenii nu avem nevoie de un asemenea spatiu? Probabil că domnul ministru a învățat într-o clasă cu peste 40 de elevi și a constatat că se poate.

  23. Si totusi, in ultimii 35 de ani descresterea numarului mediu de elevi in clase nu a fost insotita de cresterea calitatii si cantitatii de cunostinte dobandite. Deci coralatia a fost negativa, iar cauzele scaderii scorurilor PISA,cat si a nivelului de cunostinte de culturala generala probabil se regasesc in cu totul alte locuri.
    La ora actuala, mediul din invatamant, pe partea profesorala, este unul foarte relaxat. Introducerea unor criterii de competenta mai stricte ar duce la rezultate educationale mult mai bune, chiar si in conditiile adaugarii a una sau doua banci in clase.
    Impactul emotional al apartitiei unor constrangeri de ordin bugetar in domeniul educational este, asa cum era de asteptat, puternic. Dar TOATE domeniile, inclusiv acesta, trebuie sa contribuie cumva la efortul de eficientizare a sectorului public. Daca incepem cu exceptiile, deschidem cutia Pandorei si iar ne blocam, ca de obicei.

  24. Si universitar și preuniversitar dacă ar fi acest minstru incompetenți care este ca un ghiocel, cu capul plecat,îndeplinind ordine sau mai grav dacă ar face el pe marele,, salvator al economiei țării ” , s-ar gândi măcar 5 minute, cu mintea lui ,, de găină ” la viitorul acestei țări si al acestor copii care vor ajunge, cu aceasta reformă niște,, unelte funcționale „, ușor de manevrat, in mâinile unor uzurpatori de tara , ce bine ar face !
    Păcat că aceste mesaje nu se citesc de cine trebuie!!!!

  25. Numarul de scaune e un aspect. Exista multe aspecte, zic eu.
    In primul rand, e contactul dintre stat si cetatean. E la baza tuturor relelor, nu numai in educatie. Pe scurt, statul iti ofera in mod generic „dreptul” la educatie, daca nu ma insel, stipulat vag undeva in Conatitutie, dar nu isi asuma nicio metrica a serviciului pe care il ofera. Ca si cum la internet ti se da „net”, dar fara o anumita viteza de transfer stipulata in contract.
    Cum s-ar spune, tu plateati impozite, altfel faci puscarie, iar statul iti da ce poate, cand poate, daca poate.
    Apoi e lipsa unei implicari a societatii in definirea finalitatii actului educational. Educatia e inca despre elitism ( ieftin de multe ori ) si despre parvenire. Purtam inca logica aia gaunoasa de taran : „Du-te mama la oras sa inveti carte. De ce? Ca sa nu ramai proat (ca noi)”. Sau: „Du-te tata la Paris sa faci facultate sa nu ramai un parvenit analfabet cu mosii si bani (ca noi)”. Ambele valabile si azi, evident nimeni nu se ingesuie sa isi constientizeze si sa iai recunoasca pozitia, e de multe ori imbracata in altceva. Dar o vedeti la Smaranda lui Creanga si cred ca comunismul a pus gaz pe foc.
    Acest elitism e scua perfecta penteu a nu oferi servicii de calitate. Vrei invatatoare buna, te dai peste cap, ca parinte. Vrei liceu bun? Distinctia se face la sutimi, dupa media de la evaluara nationala, ceea ce duce la meditatii si altele.. De ce in Bucuresti 9.50 la evaluarea nationala iti da sanse la un liceu decent, iar 9.00 e deja o nota mult prea slaba? Nu cumva din cauza elitismului ca scuza ca statul nu poate oferi educatie decenta copiilor destul de buni? Cum o fi in alte tari unde copiii merg linistiti la scoala/liceul cel mai apropiat, fara aceasta psihoza stiind ca diferentele intre scoli nu aunt atat de mari?
    Apoi e retorica solemna a cadrelor din invatamant. Noi facem aici ceva foarte important, dar auntem subfinantati. Asta se spune de cand ma stiu. Dar cand e vorba de metrici, nu primim nimic. Doar retorica. Toate anomaliile deapre care va spuneam nu prea sunt semnalate de cei din sistem, care sunt tabaciti pe acelasi elitism de 2 lei, cu exceptia poate a unor tineri inca ne-formatati.
    Sunt de acord ca avem prea multi copii in clasa, dar si asta e pentru ca nu scrie nicaieri in lege cat e maximul admisibil si ca nu se pot face exceptii.
    Astept si reforma administrativ-teritoriala, care in absenta unor principii de genul asta, poate fi un fiasco. Sunt multe scoli-fantoma la oras, dar si la sat, unde mentalitatea e „sa fie recunoscatori ca o au si pe asta, cu profesori necalificati ai zero metrici de calitate”. Un profesor care obtine conatant rezultate dezastruoase la evaluarea nationala da socoteala cuiva?
    Nu mai merge asa. Teoretic, pana la sfarsitul liceului educatia ar tfebui sa fie uniforma. Ceea ce era odata liceul, azi e facultatea si ce.e facultatea, azi e masterul/doctoratul. Sa lasam elitismele pentru aceste stagii finale si facultative si sa ne concentram pe calitatea, predictibilitatea si uniformitatea serviciilor, cel putin pana la bacalaureat.

    • trebuie intervenit si asupra inamovibilitatii conferite de statutul definitivarii pe post, prin reevaluari periodice ale rezultatelor concrete si, mai ales, a atitudinii fata de misiunea de profesor.

  26. Nu stiu de unde a-ti scos-o cu media europeana de 13.6 elevi/clasa…. Este o dezinformare cruda. Pana la urma in anii ’80 am fost 32 in clasa si suntem bine, sanatosi…

    • Da, de acord nu 13 elevi in o clasa, dar nici 30- 35 de elevi. Copii de azi nu sunt cei de dinainte de 1990, azi mai dinamici cu mult. Dar azi avem si 2- 4 copii cu CES care au alte cerinte. Inainte de 1990 erau scoli speciale, faceau carte mai putina, dar invatau o meserie. Din pacate, aceste lucruri se uita.

    • În anii 80 elevii nu aveau atitudinea pe care o au cei de astăzi, profesorii nu aveau obligația să trateze elevii individualizat, iar elevii cu CES nu erau integrați în învățământul de masă.

      • Foarte corect. In anii 80, elevii nu indrazneau sa intoarca vorbele sau observatia corecta al unui profesor. Daca o faceau erau adusi in discutie in toata cancelaria si apoi in careul din curte. Nota scazuta la purtare.

  27. Am gasit informatia. Conform http://www.euridyce.eu, media europeana pe cele 3 cicluri de invatamant este de 20 elevi/clasa. In sfarsit a venit un ministru al invatamantului care intentioneaza sa faca reforma si tremura tot sistemul de frica ca o sa-si piarda avantajele. Puneti mana si munciti, pentru ca eu am avut zile in care am muncit 15 ore, adica cat munciti dvs intr-o saptamana. Si nu tai cartoane, muncesc in sistemul sanitar. Adica acolo chiar mor oameni….

    • Dumneata desigur nu ai idee despre ce vorbesti. 18 ceasuri pe saptamana in care esti direct angajat, minut cu minut, in relatia cu persoanele educabile necesita incomparabil mai mult efort decat 15 ore pe zi intr-o munca fizica. Multi educatori, dupa cele 4-8 pe zi merg acasa si daca nu au de pregatit pentru a doua zi mai lucreaza cateva ore munca fizica pentru relaxare si deconectare. Daca dumneata consideri ca dascalul munceste prea putin pentru care are putine ore intr-o zi, pot sa te anunt ca, din cati dascali am cunoscut, in proportie de 90% au murit la mai putin de 5 ani dupa pensionare. Si am cunoscut o multime care au traiti toata viata din munca fizica si au mai trait o viata in pensie.

      • Toate ca toate, dar de ce ii numiti pe profesori „dascali”? Este o caracterizare aproape generala care se vrea plina de admiratie. Sunt profesor si asta ma supara foarte tare. Recititi-l pe Creanga, de la care se trage acest apelativ, despre cum faceau dascalii carte:
        „Ce‑a fi aceea, ducă‑se pe pustiiu! Unia dondăneau ca ne­bunii, pănă‑i apuca ameţeală; alţii o duceau numai într‑un muget, cetind pănă le perea vederea; la unia le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vre­mea, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă. Şi turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu mi s‑a mai dat a vedè; cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!”.
        Sau, mai concis pe Caragiale ( „dascalimea” ca peiorativ major in caracterizarea profesorilor). Si atunci, pana cand ne veti alinta cu peiorative?

  28. Evident ca aveti dreptate.

    Dar sa nu uitam ca majoritatea profesorilor faceau, cu doar putin timp in urma, o ferventa si agresiva campanie electorala, in fata elevilor, tocmai in favoarea tovarasilor care azi iau aceste masuri inteligente. Au primit exact ce au promovat. Felicitari!

    • ati gresit majoritatea. profesorii, cu unele exceptii, sunt o casta etatista si conservatoare. sindicatele din invatamant se agita imediat ce nu au ministru pesedist si nu le-ar displacea nici unul aurist.

      • Va inselati amarnic. In orasele mari, profesorii sunt la fel de radicali precum cei mai de seama activisti progresisti de pe „piata”. Desigur ca sunt etatisti, pentru ca etatismul e parte integranta a progresismului oficial postmodern (Renew etc), dar conservatori?… Nici pe departe.

        In liceele din orasul in care locuiesc, profesorii au dus o campanie electorala agresiva si fara niciun fel de perdea pentru cei care fac „reforme” acum. Exemplu concret, la o clasa de a XII-a a unuia dintre liceele „de elita”, doar un singur profesor nu a tinut cu elevii ore explicite de propaganda politica. A fost mai rau decat ce faceau fanii lui Iliescu in ani ’90.

        Acum, doamnele si domnii profesori culeg roadele activismului lor politic. Parca ii vad, in toamna, facand greve impotriva celor pentru care au luptat cu atata fervoare… Politica nu are ce cauta in scoala.

  29. Genetic,nu toti elevii sunt apti sa studieze. Legea il impinge la liceu, dar el abia s-a tarat si prin gimnaziu.El nu poate tine pasul, părintele pompeaza meditatie.Mai departe tot asa.De ce nu sunt școli profesionale dupa clasa a opta? Cei care nu pot studia, sa poata avea o” bratara de aur”.

  30. Fiecare guvern ori ministru vine cu ceva.
    De 35 de ani nimic nou ,doar tâmpenii și ciudățenii din cele mai bizare.
    Mă întreb dacă nu este nevoie de un examen psihologic la preluarea funcției de ministru…

  31. Prostii! Nu sunt doua banci decat in cazuri rare. Din ce am vazut eu, in general s-a mers pe 26 + 3 maxim-> ~ 29 de elevi in clasa. Cum cu noul regulament ar fi tot maxim 30 practic doar ocupi locul liber din clasa care oricum avea 15 banci (cele are sunt cu acest tip de banca. Va vaitati fara sa spuneti adevarul din clase.

  32. Am predat ani de zile. Mi-am făcut meseria cu pasiune și cu 40 de elevi în clasa și cu 30. Se pot spune multe și pro și contra. Nu pt a sprijini ministerul, ci pt că este o realitate, pun și eu o întrebare. Unde e calitatea învățământului și cum sunt feriți de multele probleme enumerate aici elevilor și profesorilor din clasele ce funcționează și acum peste nr maxim de elevi admis de lege, create la presiunile părinților? Părinții le solicită pt că ei vor un anumit învățător, profesor sau școală argumentând că sunt buni/bune. Dacă e așa de ce își mai trimit copii la meditații?

    • Exista destule scoli foarte bune, nu mai perpetuati mitul „fenomenalei” scoli de pe vremuri. Iar faptul ca unii profesori sunt mult mai buni decat altii e o realitate care a existat dintotdeauna. Scolile bune si profesorii buni trebuie promovate, iar cadrele incompetente sau agresive trebuie inlaturate din sistem. Parintii sunt perfect indreptatiti sa faca presiuni pentru ca profesorii buni sa fie la clasa, ei sunt beneficiarii directi ai serviciilor oferite de scoala si e normal sa ceara calitate. Sistemul incearca, inca de pe vremea comunistilor, sa impuna parintilor profesori care nu au nimic de-a face cu vocatia de dascal, protejand incompetenta. De ce ar sta pasivi parintii, acceptand ca oameni de slaba calitate profesionala si umana sa le distruga copiii?

  33. Ideea asta cu 2 banci in plus e… doar o idee, nu? Sau e pentru scolile care pot si obtin ceva cu asta? Pentru ca scoala parca incepe in vreo 2 luni. E timp de noi dotari? Are sens sa fie facuta peste tot? Adica scoala din Poplaca are 4 clase de a 7-a ca sa le comaseze in 3? Pentru ca asta s-ar urmari: comasare pentru reducerea cheltuielilor. Ceea ce probabil ca si scolile vor si probabil au facut deja ?!? Adica se poate comasa mai mult? Teoria e frumoasa, dar logistica ne omoara.

  34. În sfârșit se spune pe fața adevărul! Felicitări.Continuati să spuneți tuturor absurditatea legilor făcute nu în favoarea noastră sau a copiilor noștri,legi făcute de oameni care nu doar au uitat de ce sunt puși acolo dar mai și mimează înțelegerea și compasiunea.
    Eu nu am facultate pt că nu mi am permis dar cunosc oameni cu facultate care au limbajul atât de redus…care Doamne feri să trebuiască să scrie … și sunt mici -mari șefi….
    Aveți grijă de copii noștri căci ei ne vor conduce cândva domnilor învățători, domnilor profesori.
    Poate că noi, generațiile trecute,nu am reușit să facem România asta așa cum putea să fie,dar măcar voi nu o lăsați pradă unui sistem pt care un om,un copil e doar un număr.
    O seară frumoasă și vă doresc tot binele din lume!

  35. Poate e timpul sa vorbim si corect, fără cuvinte mari si emotii care afecteaza rationalitatea si abordarea responsabila.
    Nu e vorba de o banca sau mai multe ci e vorba de o diferenta intre 1 clasa cu 29 de elevi sau 2 clase (una de 14 si una de 15) cu tot ceea ce implica in termeni de norme, spatii, program in schimburi din cauza numarului mare de clase etc.
    Si inca ceva spus foarte putin in spatiul public. Numarul de elevi in clasa (nu numarul de banci) a scazut doar in ultimii ani. Sa intelegem ca inainte era de nelucrat si deodata revenirea la un numar de elevi (temporar si in conditii de austeritate maxima, solutie care poate salveaza salarii si pensii) este o afectare a tot si a toate?

  36. Bună seara, în primul rand îmi cer scuze că nu am avut răbdarea necesară să citesc toate aceste comentarii de până acum, dar cu această ocazie mi-am adus aminte că, în anii ’70-’80, când am absolvit învățământul primar și gimnazial, am fost – decretei ca generație- si câte 38-40 de elevi intr-o clasă. Poate că le era greu tuturor celor care ne-au adus pe drumul pe care suntem azi, poate că nu aveau cui, nu aveau „voie” să se plângă, dar eu, și nu numai eu, cred, nu am simțit niciodată că nu si-au făcut cu drag meseria. Cinste lor și as fi extrem de bucuros dacă ar putea cineva reda astăzi demnitatea, frumusețea și onoarea acestei meserii, așa cum am vazut-o eu odinioară, cu ochii mei de copil. Doamne-ajută!

    • @Dl. Cristescu
      Inteleg perfect ce doriți să spuneți !
      Aș merge un pic mai departe să vă redau situația generatiei mele.
      Am facut liceul in Bucuresti (unul bun !), in perioada 1965-1969, prima serie de 12 clase.
      Profesorii care ne-au invățat și si-au pus efectiv amprenta asupra educației noastre, asupra caracterului nostru in formare (și despre care toți, absolut toți din generatia noastra le suntem etern profund recunoscători) erau oameni in jurul a 40-50 de ani la acea vreme (deci, născuți la anii 1925-1935)….deci, profesori vechi, tot așa ”de dinainte”, dar, dinaintea ”dinaintelui”.

      Si acum imi amintesc de Doamnele Profesoare (pardon, tovarășa profesoara, dar, care tot Doamna era oricum), imbracatein taioare/deux-piece, negre, bleumarin sau gri, camasa, bluza alba sau bej, iar Domnii profesori numai la costume de acelelasi nuanțe, si cei mai multi, cravate asortate cu batista (numai 2 aveau papion). Vai cit respect ne impuneau, in mod firesc și ce carte ne-au învățat, dar, peste toate astea, maniere și respect, acceptat, nu impus. Sigur, făceam si noi o multime de prostioare, dar, incomparabil …ani lumina, față de ce vad si aud astăzi ”in new wave and generation”
      Cam asa era pe atunci…
      Duminica era ”ora de muzică” la TV, cu Leonard Bernstein, iar in liceu se distribuiau bilete la Ateneul Român-serii de piese clasice pe diverse teme muzicale…in vacante, in discotecile din Mamaia, Neptun , etc., fetele veneau de multe ori si in numar destul de mare, in rochii lungi de seara (o sa vi se pară că eram niste ”ciudati”…asa e !…noi eram f. ciudați…iar muzica era de obicei Beatles, Janis Joplin, Diana Ross, s.a.md…iarăsi, niste ciudătenii de muzică in care am crescut)
      iar uneori, mai venea de la Fac de Litere, Zoe-Dumitrescu-Busulenga (dacă știe cineva cine a fost) sa ne tina cite o prelegere generala, in sala de festivitati, in fata a 6-8 clase, despre literatura universala, filosofie indiana…etc., atiti cit sa ne intereseze, dar sa ne si ”spuna ceva”

      M-as bucura sa fie cineva pe aici prin acest site care ”să fi trecut prin așa ceva, așa grozăvii”, sau ceva asemănător, sau, să spuna, scurt ”fugi bă cu ursu d,aci că spui prostii”…dar mai intii, intrebati-va parintii si/sau bunicii și mai vorbim
      a bientot !

  37. Nu că faceți griji D- na Profesoara! Noi am fost 42 in clasa, nu era nici un fel de mediocritate,nu trebuia să se ocupe profesorul separat de fiecare.
    Am intrat pe baza de concurs,nu pe depunere de dosare.
    Ar trebui sa va ocupați de elevi să învețe,nu contează cîti sunt in clasa.
    Daca intra la liceu cu media 1-5 cum vreți să ia bacul cu 6 !

  38. Din nefericire, o gramada de puturosi vocali comenteaza masurile ce au un pic de logica, cu intentie de a face lucrurile mai bine.

    Daca niste cadre didactice puturoase, se plang ca vor fi obosite de cresterea numarului de elevi din clasa lor, atunci sa se gandeasca cati erau ei intr-o clasa cand au fost elevi. Atunci nu ii deranja, nu?

    Iar un numar mai mare de elevi intr-o clasa va face sa creasca competitia directa. Iar competitia duce la performanta.

    Sistemul actual de invatamant, cu elevi putini si norma didactica redusa, a contribuit sa ajungem ca in societatea din Idiocracy (2006).
    Pentru ca lenea de a pregati mai multi elevi, de fapt ascunde si lenea de a munci, de a-ti face treaba la catedra.

  39. Stimata doamna profesoara de limba romana, strigatul dumneavoastra de disperare impotriva unor masuri inadecvate este tardiv; era optim sa protestati vehement si vizibil atunci cand o buna parte din cei care se perinda prin functii de decizie sunt foarte straini nu doar de exprimarea corecta in limba romana (nu le pretinde nimeni sa il citeasca pe Dl Graur, dar nici sa faca gafe monumentale de exprimare). Monstruozitatile de exprimare sunt in concordanta nu doar cu educatia precara, ci si cu afrontul moral, profesional, logic, aduse concetatenilor cu obstinatele meschinarii politice (urmate de sustinerea masiva a extremistilor destructivi AUR), iar prin asta terfelesc constient si inconstient cel mai de pret tezaur national – limba romana – si se declara mari patrioti purtatori de straie traditionale rurale, in timp ce scuipa pe cei 40% din mediul rural.
    Legat insa de numarul de elevi dintr-o clasa am o observatie: asa cum scriu si alti comentatori, si eu am invatat in clase de peste 40 elevi pana in liceu, cand s-au redus la maxim 36; la fel ca majoritatea colegilor am facut cariere bune in multe domenii. Se poate spune deci ca numarul elevilor nu este indicatorul cel mai important, ci omogenitatea clasei (diferenta obiectiva intre media cea mai mica si cea mai mare). Cu legile actuale in care elevii cu CES trebuie integrati, trebuie mai degraba facute clase speciale in scoli, decat scoli speciale. In plus, pentru a tine pas cu cerintele globale, trebuie evaluati cu teste nationale similare PISA toti elevii incapand cu gimnaziu (clas VI-VII), si repartizati corespunzator in clase, si tot pe baza acestor teste sa se dea burse de merit simbolice la top 10% (mult mai putine decat azi), iar in schimb sa creasca substantial numarul si suma burselor sociale corelate cu frecventa la ore si rezultatele scolare la teste nationale.
    In fine, re-orientarea unor „universitati’ in scoli practice (la nivel de subingineri – electricieni, tehnicieni printare 3D, tehnicina cu competenta utilizare AI, para-legali, contabili ne-experti, etc) si de-politizarea inspectoratelor scolare; asta va fi cel mai greu de facut, dar poate cel mai important in afara de omogenizara claselor din pre-universitar. Fara o abordare onesta e imposibil de adus invatamantul la standarde EU si globale.

  40. Cand am spus ca ministrul David e ridicol cu cele 2 banci in plus in clasa, si cu deciziile ipocritite de austeritate, fiind un ins arivist luat pe sus de la Cluj si teleportat ca ministru la Bucurssti, mesajul meu a fost aruncat la cos. Delete! S-a dat o fatwa in presa ca guvernul nu poate fi criticat, ca daca il critici esti de la aur si putinist. Ok, sa adaugam la lista de auristi si putinisti pe prof. Mircea Miclea si pe prof. Radu Gologan, care spun ca deciziile ministrului David sunt gresite si i se cere demisia. Chiar si hotnews,un fel de ziar Scanteia al usr, a preluat o parte din interviul prof. Miclea de pe edupedu.
    Citind ce spun diversi, mandrii ca au fost coleg cu alti 39 de colegi in aceiasi clasa socialista, neicalzita bine si prost luminata, nu pot decat sa ma uit in jurul meu si sa spun doar atat: sunt la Stanford, nu in Romania si e ok.Delete!

  41. Dacă vrei să ai o țară, nu o populație pe un teritoriu, educația este elementul esențial „fără de care nu se poate” , cum ar zice nenea Iancu. Așa e construită civilizația umană.  Cu accentul pe cuvântul „civilizație”. Acesta este un adevăr  recunoscut de toate societățile umane,  antice sau contemporane, așa-zis primitive sau ultrasofisticate. Nu trebuie să facem apel, a n-a oară,  la experiența Finlandei. Este axiomatic, ca să vorbim pe limba premierului nostru, matematician și el.
    Odată stabilit acest lucru, ceea ce mă îngrozește pur și simplu este faptul că un număr foarte mare  de persoane cu statut profesional recunoscut,  care au absolvit la vremea lor facultăți, grele chiar,  demonstrează o incapacitate totală de a înțelege care este importanța educației într-o societate. Și că aceasta educație trebuie să fie una autentică, nu o simplă linie de producție la capătul căreia să obținem niște roboței executanți de sarcini, eficienți și adaptabili la „cerințele pieței muncii”. Pentru că acești roboței, lipsiți  de reperele unei educații reale,  cea care aduce cu sine simțul responsabilității, respectul față de ceilalți, empatia și căldura umană, înțelegerea reală a ceea ce este viața, vor fi niște  indivizi fără repere morale reale,  manipulabili, ușor de înregimentat în mișcări care, chiar  pretinzându-se ale unor elite intelectuale sau revendicând-se a avea rădăcini morale în religie sau teorii sociale incluzive , ascund în spate o violență primară și intoleranța fața de cei ce nu sunt asemenea.  Iar ceea ce vom avea nu va fi o țară civilizată, adică o societate în care fiecare trebuie să-și găsească locul și să trăiască pe cât posibil în armonie cu ceilalți, ci o junglă umană de tipul „care pe care”, chiar și în forma „elevată” a celebrei „competiții/concurențe profesionale”. 
    În al doilea rând, în calitate de decident in domeniul educației să nu știi că pentru a educa oamenii e nevoie de 3 lucruri esențiale:  timp, iubire (= înțelegere și răbdare și dragoste de oameni)  și un minim decent de resurse , este dovadă de  crasă prostie, nu de altceva,  mă scuzați.
    Pornind de la aceste premise toate așa-zisele politici ale educației din România  ultimilor 35 de ani mi se par niște jalnice examene de corigență. Inclusiv cele anunțate de actualul, vremelnic, ministru al învățământului, domnul Daniel David care, din punctul meu de vedere, și spre dezamăgirea și amărăciunea mea și cred a multor altora, se dovedește o simplă gogoașă umflată. 
    Se pare că în această țară suntem damnați să avem o mie de nepricepuți și nulități la un Spiru Haret sau la un Gheorghe Lazăr. 
    Iar in chip de concluzie să îl citam pe poetul evreu român  Ion Pribeagu în celebra sa „Odă proștilor”:
    „Cu prostul care n-are şcoală /Te lupţi puţin şi-ai câştigat. /Dar duci o luptă colosală/Cu prostul care are şcoală!”

    • Se vede ca „elita” de la Cluj este de aceiași calitate ca și cea bucureșteană. Doar ceva mai plimbata peste coclauri și cu mofturi de superintelectuali.
      Felicitări pentru acest comentariu.

    • Ma tem ca scoala nu poate sa te invete „respectul față de ceilalți, empatia și căldura umană, înțelegerea reală a ceea ce este viața”. Asta ar trebui sa fie, in principal, misiunea familiei si in secundar misiunea societatii in ansamblul ei. Scoala ar trebui sa ofere cunostinte si abilitati si a esuat in aceasta misiune, pana acum, dupa parerea mea. Nu cred ca e vorba de resurse, ar fi simplu de rezolvat, daca ar fi asa. Nu sunt decat un beneficiar al scolii, nu expert in educatie, nu indraznesc sa ofer solutii. Cred ca o parte dintre probleme sunt „din Romania”, altele sunt „de import”.

  42. Romania este o tara care are foarte mulți specialiști în educație,dar suntem praf la sistem și media rezultatelor !Altfel știu perfect să-i i critice pe cei de la ,”butoane” temporar,prof Miclea fiind campion la critica când a fost in funcție și la critici după!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro