Despre ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 23 August 1944, înainte și după aceea s-au scris sute, poate chiar mii de articole. În țară și în străinătate au apărut zeci, poate chiar sute de cărți. Unele de memorialistică, altele de cercetare istorică propriu-zisă. Însă cum evenimentele de atunci au avut o intensă, o puternică încărcătură politică, era aproape imposibil ca scrierile cercetătorilor să nu fie marcate de conotații de toate felurile. Care și-au pus amprenta și asupra relatării desfășurării faptelor, și asupra evaluării rolului și ponderii participanților, și asupra analizării consecințelor.
Evenimentele au primit prin ani diferite nume. De la neutrul cuvânt act la sintagma, refuzată constant de Regele Mihai, lovitură de stat, de la eliberarea României de sub jugul fascist la insurecție națională antifascistă, de la revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă la precizarea că atunci s-a desăvârșit procesul ale cărui origini trebuie căutate în Revoluțiile române de la 1848. Care și ele au fost întoarse, mai ales în anii ‘80, pe toate fețele. Despre 23 August s-au scris piese de teatru și s-au făcut filme. Celor de vârsta mea fiindu-le încă cunoscute producții precum Surorile Boga sau Al patrulea anotimp ale lui Horia Lovinescu, texte care păstrau un oarecare aer de onorabilitate, filmul Valurile Dunării ori, mai aproape de noi Serata, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență, serialul de televiziune Un august în flăcări și multe, multe altele.
Aparent, despre 23 August, s-a spus totul și s-au cam tras concluziile. Opinia a 16 istorici (Sorin Aparaschivei, Florian Banu, Vasile Buga, Ioan Chiper, Valentin Ciorbea, Constantin Corneanu, Viorel Domenico, Alexandru Ghișa, Constantin Hlihor, Petre Opriș, Petre Otu, Ioan Scurtu, Dan-Dragoș Sighicea, Alin Spânu, Ottmar Trașcă și Cătălin Turliuc. ) pare a fi cu totul alta de vreme ce sub coordonarea lui Gavriil Preda respectivii au scos o carte apărută la editura Corint, seria Istorie, colecția Autori români. Carte ce se cheamă 23 August 1944. 80 de ani de la evenimente și în care se reflectă stadiul cercetărilor românești asupra temei. Cartea este organizată în trei mari părți, părți denumite simplu și, după părerea mea, elocvent, Înainte de 23 August 1944, La 23 August 1944 și După 23 August 1944.
Aparent și nu doar aparent problemele rămân aceleași. Care era situația geopolitică a României în prima parte a anilor ‘40, cum s-a schimbat aceasta după Ultimatumul sovietic sau după căderea Stalingradului, cum a schimbat respectiva cădere esența raporturilor româno-germane, care era situația țării în primele opt luni ale anului 1944, care erau opțiunile aflate la dispoziția guvernanților conduși de mareșalul Antonescu, a Palatului și a Opoziției? A fost oare chiar foarte bine că încercările de rupere a alianței cu Germania nu au fost comune, că într-un fel au acționat Antoneștii și în cu totul alt fel reprezentanții Opoziției? A fost decizia Regelui Mihai justificată de realitatea disperată de pe front? A fost ea și constituțională de vreme ce mareșalul Ion Antonescu era conducătorul Statului? Ce se știa la Berlin despre ce se întâmpla la București, nu cumva deciziile militare ale Führerului au determinat catastrofele succesive de pe frontul româno-sovietic, nu tocmai fidel Führerului ? Cum s-a petrecut întrevederea Rege-generalul Antonescu, s-a rostit sau nu în cursul ei cuvântul demitere? A existat sau nu misterioasa telegramă de la Stockholm? Cât de riguros diplomatic și în conformitate cu realitatea faptică era textul Proclamației Regale difuzată la Radio în cursul serii de 23 August? Despre ce armistițiu era sau putea fi vorba? Nu cumva inexactitățile dovedite în timp a fi impardonabile din Proclamația cu pricina au fost de natură să dea false speranțe populației care aștepta pacea? Cum au reacționat după aceea nemții și rușii? De ce Armata Roșie a continuat ostilitățile? Opțiunile pentru generalul Sănătescu, numit premier, și pentru Grigore Niculescu-Buzești, desemnat ministru de Externe, au fost corecte? Era oare pregătit Niculescu-Buzești pentru greaua misiune încredințată? Ce piedici i-a pus acestuia Lucrețiu Pătrășcanu? De ce a durat atât până la semnarea armistițiului? De ce Pătrășcanu și delegația de negociatori a stat 12 zile degeaba? De ce România nu a primit statut de țară co-beligerantă? Care a fost rolul comuniștilor români având în vedere situația din PCdR? Cum a evaluat Gheorghiu-Dej faptele pornind de la o relatare a mareșalului Rodion Malinovski? Ce știau serviciile de informații străine despre ce se întâmplă în România? Care au fost consecințele evenimentului de la 23 August în privința forțelor militare maritime? Dar consecințele politice? A adus oare cu adevărat 23 August 1944 în România comunismul? De când au plănuit rușii comunizarea țării? Care au fost consecințele economice pe termen lung și mediu ale actului cu pricina? Cât de mare a fost raptul comis de ruși? Cum s-a reflectat acest rapt asupra dotărilor cinematografiei române? Ce documente cinematografice avem din epocă? Care a fost povestea diviziei Tudor Vladimirescu și cum și-a găsit aceasta reflectarea filmică? Ce au scris istoricii sovietici de-a lungul timpului despre 23 August? Cum a fost primit la Budapesta actul de la 23 August? Cât a influențat el schimbarea atitudinii sovietice și revenirea Nordului Ardealului la România?
Marele merit al majorității studiilor din consistentul volum coordonat de Gavriil Preda e că depășesc mai sus menționata aparență. Că aduc contribuții de substanță. Chiar dacă destul de adesea incomode. Sigur, unii dintre autori își disimulează cu greu atitudinea antimonarhică. Drastic exersată în anii comunismului dinastic. Dincolo de asta, socotesc cartea 23 August 1944– 80 de ani de la evenimente și interesantă, și utilă. O lucrare ce merită pe deplin a fi citită.
Gavriil Preda (coord)- 23 August 1944. 80 de ani de la evenimente. Editura Corint, Istorie, Autori români, București, 2024 .
Multumiri pentru prezentare.
Nu stiu daca aduce date noi, poate puncte de vedere noi.
Totusi, conducatortul statului nostru era Mihai I de Romania. Rege prin voia lui Dumnezeu.
Antonescu era doar prezidentul consiliului de ministri, „conducator” al statului.
În privința datelor/informațiilor inedite, vă pot confirma existența acestora în volumul recenzat de domnul Mircea Morariu. De exemplu, domnul Mircea-Dorel Suciu (consilier editorial al cărții) a propus cititorilor un studiu intitulat „Miercuri, 23 august 1944: două mărturii memorialistice”.
La rândul meu, am propus studiul „Operaţiunea „Iaşi-Chişinău”, relatată de mareşalul Rodion Malinovski la Academia Militară „Mihail V. Frunze” de la Moscova (1958)”. Pe scurt, Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit de la generalul Leontin Sălăjan textul unei cuvântări rostite de ministrul sovietic al Apărării în toamna anului 1958 și care a avut ca subiect principal obiectivele și modul de organizare și desfășurare a operaţiunii „Iaşi-Chişinău”. Gheorghiu-Dej a adnotat documentul primit de la generalul Sălăjan cu mai multe creioane colorate și și-a manifestat nemulțumirea față de ignorarea completă de către mareşalul Rodion Malinovski a complotiștilor români și a Actului/Loviturii de stat/Insurecției/Revoluției de la 23 August. Cuvântarea respectivă este complet inedită și am anexat-o la studiul pe care l-am publicat în cartea realizată și coordonată de dr. Gavriil Preda. Cuvântarea are 17 pagini dactilografiate în limba română.
Vă mulțumesc pentru precizările utile, stimate domnule Opriș!
Cu multă plăcere, stimate domnule Mircea Morariu.
Multumiri! Intereant.
Totusi, este o referire post factum la actul respectiv. Si mai ales la abordarea ruseasca a fenomenului.
Nu critic pe nimeni, dar lucrarea -trebuie s-o citesc neaparat, dupa o astfel de prezentare- nu cred ca aduce date noi pentru 23 august.
Vedem!
Numai bine tuturor.
Chiar dacă este neplăcut de acceptat, soarta României era deja pecetluită la Moscova unde Churchill și Stalin hotărâseră deja soarta țărilor din Europa de Est, conform acordului procentajelor, cu România în sfera de influență a URSS în proporție de 90% și influența Occidentului în proporție de 10%, cel mai rău procentaj dintre toate țările din Est. Acest șervețel este un document istoric. Deci, situația României era clară. Toate încercările lui Antonescu, Casei Regale, etc de a negocia cu Occidentul au primit același răspuns: negociați cu Rusia! Dar cum să negociezi cu URSS după 1940 și după agresiunea României din URSS( când România a făcut multe distrugeri și crime)? Situația era imposibilă și am negociat în genunchi.
Armistițiu? A fost o predare, o recunoaștere a înfrângerii. S-a acceptat aproape tot ce au impus rușii, inclusiv în politica internă, dar s-a obținut recuperarea Ardealului de Nord de la Hungaria, prin semnătura lui Stalin, care și-a respectat promisiunea.
Mai menționez că România NU a fost eliberată de ruși, s-a eliberat singură, mai ales că germanii nu au ripostat și au plecat de bunăvoie.
Mișcarea României a fost mana cerească pentru URSS care nu a mai trebuit să ia cu asalt Carpații și a putut intra ca în brânză spre Vest vreo 500 de km.
23 August 1944 a fost o zi fatidică pentru poporul român, fiindcă ne-a adus comunismul. Numai că, chiar dacă nu intram în război contra URSS, soarta României ar fi fost aceeași ( vezi Polonia și Cehoslovacia).
Găsiți în volumul respectiv mai multe informații despre modul în care liderii de atunci ai SUA, Marii Britanii și URSS au încercat să alcătuiască o lume postbelică în funcție de interesele naționale ale statelor pe care le conduceau. Cartea cuprinde un evantai de idei care circulau în epocă despre apărarea intereselor naționale și despre efectele acțiunilor de inducere în eroare a adversarilor, organizate în scopul desfășurării cu succes a operațiunii de debarcare a trupelor americane, britanice și canadiene pe țărmurile Normandiei.
@Lucifer – „soarta României era deja pecetluită la Moscova”
La 12 decembrie 1941, când România a declarat război Statelor Unite, atunci și-a pecetluit soarta. Kremlinul încearcă în prezent să prezinte România drept o victimă a Occidentului, dar declarația aceea de război nu mai poate fi ascunsă astăzi, cum era ascunsă pe vremea lui Ceaușescu.
URSS era aliată cu Statele Unite, iar România a declarat război Statelor Unite. Așa că a primit exact ”premiul” meritat. Numai rușii și cozile lor de topor mai sunt capabili să reîmpacheteze de fiecare dată minciunile în funcție de interesele lor de moment.
Am spus mai sus, Polonia a luptat alături de aliați tot războiul, dar la Yalta a fost trădată de Roosevelt pentru ca Stalin să intre în război contra Japoniei și să accepte înființarea ONU. Tot la Yalta a fost salvată Franța la propunerea lui Churchill și cu acceptul lui Roosevelt și, mai greu(!), al lui Stalin. Franța se predase lui Hitler și în război a făcut figurație, Polonia a luptat și contra lui Hitler și contra lui Stalin ( vezi Katyn). Apoi și Cehoslovacia a fost trădată, salvându-se Austria, Grecia, Finlanda și parțial Iugoslavia. Așa s-a scris Istoria celui mai ticălos secol din istoria Europei.
NB. România era comunizată în toate variantele din momentul în care SUA+UK s-au aliat cu URSS.
Polonia și Cehoslovacia erau în drumul rușilor spre Berlin, iar în 1944 drumul rușilor ducea obligatoriu la Berlin, la fel ca al americanilor și englezilor. Polonia și Cehoslovacia nu existau ca state independente decât începând din 1918. Până în 1918, toate teritoriile viitoarei Cehoslovacia fuseseră în Imperiul Austro-Ungar, iar teritoriile viitoarei Polonia erau împărțite între Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Țarist.
Era de așteptat ca rușii să vrea toată Polonia, după ce Ducatul Varșoviei le aparținuse timp de peste 140 de ani. Iar Cehoslovacia nu existase niciodată, a fost un stat artificial, inventat în 1918 și includea Rutenia, care astăzi e în Ucraina. Rutenii nu sunt nici cehi și nici slovaci.
România era stat suveran încă din 1878 și nu era în drumul rușilor spre Berlin. România putea să rămână ca Grecia sau ca Finlanda, dacă Antonescu nu trecea Nistrul, nu ocupa Odesa și nu declara război Statelor Unite. Dar Kremlinul te trimite astăzi pe tine să ne spui că România a fost trădată de Occident și să ne oferi citate din Karl Marx și din Vladimir Voronin. Spre ghinionul tău, pe internet nu se pierde nimic 😀
@Harald
„România [….] nu era în drumul rușilor spre Berlin. România putea să rămână ca Grecia sau ca Finlanda, dacă Antonescu nu trecea Nistrul, nu ocupa Odesa și nu declara război Statelor Unite.” Pai in situatia asta e de neinteles de ce BG nu a beneficiat de soarta fericita a Greciei&Finlandei ?!?
Si sa amintim ca Finlanda a devenit independenta DUPA revolutia bolshevica deci….URSS putea avea pretentii la reintegrarea FIN.
De ce IT, dupa razboi, a beneficiat de protectia aliatilor ca doar fusese aliata cu DE&JAP ?!?
Povestea cu trecerea Nistrului este desfiintata de orice privire serioasa asupra a cum se poarta razboiul.
Nowadays, acum sub ochii nostri, Zele a invadat RUS in regiunea Kursk. Conform celor sustinute de tine ar insemna ca automat UKR = tara agresoare. Nu ?!?
Numerosi si-au pus aceste intrebari. Dar am retinut ce a spus ministrul olandez (parca) al apararii: apararea UKR nu se limiteaza la teritoriul national……
„Iar Cehoslovacia nu existase niciodată, a fost un stat artificial, inventat în 1918”.
Asa e. Dar cum-necum „artificialitatea” supravietuieste in forma CZ&SK. Totusi nu am inteles legatura de cauzalitate intre artificialitatea statului si impunerea comunismului de catre URSS.
Teoriile tale nu au sustinerea faptica si beneficiaza doar de o logica cumva mecanica. Daca ai fi chiar o pers.neinformata as mai intelege, dar mi-e teama ca suferi de orbirea relei credinte.
Un stat artificial nu e beneficiază de legitimitate morală. De exemplu, nimeni nu consideră Suedia un stat artificial. Suedia e țara suedezilor. Un alt exemplu foarte bun e Ungaria de astăzi: e statul maghiarilor și are toată legitimitatea care derivă din asta. Ungaria de astăzi nu mai controlează teritorii unde alte etnii să fie majoritare.
Slovacia de astăzi e statul slovacilor. Care artificialitate? Cehia de astăzi e compusă din Boemia și Moravia, care artificialitate? În schimb, Cehoslovacia din 1918 era complet artificială, iar legiunile cehoslovace s-au implicat și în războiul civil din Rusia, până prin 1922.
După 1945, URSS a impus comunismul în țările pe care le controla și a luat teritorii din Polonia și din Cehoslovacia pe care le-a atașat la Ucraina și la Bielorusia. Pentru că Ucraina și Bielorusia erau chiar republici sovietice, în timp ce Polonia și și Cehoslovacia, nu.
În altă ordine de idei, unde am scris eu ceva de ”stat agresor”? Acum speli acțiunile Rusiei, după ce ani întregi ani ai spălat pe-aici acțiunile Angelei Merkel și acordurile de la Minsk? Folosești cu nonșalanță strawman și acuzi pe alții de rea credință?
Ai fost ani întregi postacul lui Merkel și comentariile care menționeau asta nu treceau de moderare, în timp ce tu rescriai istoria Germaniei. Ești ultima persoană îndreptățită să scrie despre rea credință.
@Harald
Mai Harald, trecerea anilor, maturizarea nu te inteleptesc. Cateodata observ o tresarire de bun simt (comun) si ma auto-amagesc in ceea ce te priveste.
Cat priveste „colaborarea” mea cu/serviciul meu in slujba lui Merkel. OMG ce bine ar fi fost sa fie asa. Pe bune!!! Ah, Merkel ce-ai pierdut….!?! :-))
Continui sa sustin ca acordurile de la Minsk erau, de departe, preferabile tragediei de astazi. N motive pe care le-am aratat de-atatea ori aici.
Dar ce ironic, mai Harald, ca Merkel, Hollande si Poroschenko afirma astazi ca acordurile de la Minsk au fost doar o operatiune de inducere in eroare a RUS ptr.ca UKR sa castige timp sa se inarmeze.
Aici ma despart de Merkel. Mi se pare ceva cu totul pernicios.
Acordurile au primit girul Consiliului de securitate ONU si faceau parte din dr.international. Teribil ptr. dr.international, ptr.credibilitatea si seriozitatea negocierilor si tratatelor. E un minus important in activitatea lui Merkel.
Mai citeste o data raspunsul meu la argumentul tau privind „trecerea Nistrului”:
„Povestea cu trecerea Nistrului este desfiintata de orice privire serioasa asupra a cum se poarta razboiul.
Nowadays, acum sub ochii nostri, Zele a invadat RUS in regiunea Kursk. […] Dar am retinut ce a spus ministrul olandez (parca) al apararii: apararea UKR nu se limiteaza la teritoriul national……” Este exact, dar exact, cazul trecerii Nistrului de catre armatele Ro.
„Ești ultima persoană îndreptățită să scrie despre rea credință.” Te rog, te rog nu ma baga in psihanaliza culpabilizanta de 2 lei ca nu tine. Ai exemple concrete mentioneaza-le!
URSS era aliată cu Statele Unite, iar România a declarat război Statelor Unite. Așa că a primit exact ”premiul” meritat.
Deh, greselile se platesc. Fara acea declaratie de razboi am fi fost scutiti de „premiu”. La fel ca polonezii si cehoslovacii.
Dar macar avem satisfactia ca inteleapta capitulare neconditionata in fata rusilor dupa 23 august 1944 ne-a ferit de soarta trista a Ungariei, care a mers cu Germania pina la capat, capitulind cu doar 3 luni inaintea acesteia din lipsa de gloante si petrol. In fata careia, de altfel, spre rusinea lor, ungurii au pierdut finala campionatului mondial de fotbal din Elvetia, peste doar 9 ani, desi aveau cea mai buna echipa de fotbal din lume. Se pare ca Truman nu a luat in serios sfatul lui Stalin, care i s-a adresat soptindu-i: „ce trebuie sa facem noi in viitor e sa-i impiedicam pe germani sa faca sport”.
Miza capitulării în fața rușilor (”evaporarea” de pe front, pentru câteva săptămâni, a peste 100.000 de militari care ar fi trebuit să lupte împotriva rușilor) a fost recuperarea Transilvaniei de Nord.
Astăzi e simplu să ne prostim aiurea, cu un anti-sovietism de operetă și un anti-americanism autentic, încurajat tocmai de Putin. Dar la 23 august 1944 realitatea era un pic mai sumbră: orașele Cluj, Oradea și Baia-Mare erau în Ungaria.
Ca si de alte dati in istorie, Romania s-a aflat in fata unor alegeri imposibile. Totusi cumva romanii au avut intelepciunea de a trece relativ bine peste niste cumpene foarte grele. Vina majora pt participarea Romaniei in razboi impotriva URSS a avut-o Antonescu, Garda de Fier (legionarii) si sustinatorii lor. Antonescu in marea lui prostie a pornit la razboi impotriva colosului rusesc si in afara Basarabiei, desi nemtii dadusera NV Romaniei (o buna parte din Transilvania) Ungariei.
Pt cineva cat de cat cu scauna la cap era clar ca o astfel de „aventura” nu se putea sfarsi bine pt Romania. Chiar presupunand prin absurd ca ar fi castigat nemtii, era de preferat sa avem Transilvania si orasele sale bogate Cluj, Oradea, etc, sau Basarabia care era destul de saraca.
Lovitura de palat data la 23 Aug 1944 de Regele Mihai impreuna cu cativa lideri politici si militari a fost exact ce trebuia Romaniei pt a evita catastrofa. Regele a facut foarte bine ca l-a arestat pe Antonescu si ca am intors armele impotriva nemtilor.
Oradea nu e in Transilvania.
Cand esti intr-o alianta mergi cu aliatii pana la capat – sau. pana rupi ALIANTA… daca iti permiti s-o faci!
(ceea ce ar fi fost IMPOSIBIL la data fiind aliati si cu UNGARIA&ITALIA, care ne-au pus DIKTATUL in fata, Finlanda, Norvegia…)
Nu stiu de ce unii tot incearca sa ne sugereze ca niste vagauni si fundaturi sarace, depopulate dintotdeauna, fara nicio resursa notabila… sunt mai de dorit decat toata MOLDOVA fara de care deveniti automan nefunctionali din toate pc de vedere ca stat din cauza vecinatatilor, iar TRANSILVANIA devine UNGARIA in secunda 2.
Voi intelegeti ce urmaresc ei, si nu de azi, de ieri?
Ii vezi peste tot cu arunca cu epitete si minciuni pe toate canalele in Moldova caracterizata de toti care au trecut pe acolo – de secole… – ca fiind frumoasa si manoasa.
(elucubratiile lor istoricoide le puteti citi oricand, oriunde vreti sa aflati ceva despre/ din Moldova – includ si false caracterizari CLIMATOLOGICE si geografice evidente, uneori venind pe canale OFICIALE)
Cum ati intrat voi in WW 1 renuntand din start la orice BESSARABIE?
@Richard
Dacă veţi citi volumul menţionat mai sus, veţi putea constata că există şi alte opinii. A fost bine sau a fost rău? Este foarte dificil să se răspundă la această întrebare şi veţi vedea în carte de ce nu se poate formula un răspuns tranşant care, nota bene!, să fie acceptat fără rezerve.
1. „Vina majora pt participarea Romaniei in razboi impotriva URSS a avut-o Antonescu, Garda de Fier (legionarii) si sustinatorii lor.”
1. A) si exista alta optiune, in afara intrari ij razboi,alaturi de Germania? Daca da, cu ce riscuri si costuri ?
1. B.) Garda de Fier, era ramura politică, paramilitară, a Legiunii …
1. B’) Mișcarea Legionară (Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și apoi Totul pentru Țară), a fost un partid …
2. „Antonescu in marea lui prostie (?) [N.P. nebun/scrantit (se z i c e ca a cazut in cap la o partida de calarie), probabil, dar prost, nu cred ca a fost] a pornit la razboi impotriva colosului rusesc (???) Pe bune?Hai,nu,serios,poate era I-a, sau a II-a, ori a III-a putere’n lume. Poate nu ai citit (statistic) de canibalismul din Ukraina, … de o groaza de atrocitati . Altfel, PIB mare, industire puternica si tarani care dupa seceris incingeau o Kalika sau o Katiusa … Tastati va rog „military american help, during second world war” si aprofundati sutele de pagini .
Nu-mi place personajul Antonescu, dar oricine ar fi venit, nu avea decat 2 optiuni : frontul rus sau frontul german (cu elementele tampon Ungaria, Cehia, Croatia, … si chiar o parte din Ucraina ostila (Bandera) (Viea nici nu mai conta dupa Anchluss). Deci dupa Diktat-ul de la Viena, scrieti ca trebuia luptat impotriva germanilor, nu ? Eroismul romanesc, contr tehnicii germane ? Cu cine alaturi? Cu o Rusie prabusita ? (Blyukher, Tukhachevsky, si Yegorov fusesera executati in Marea Epurare din 37’–38′). Aaaa, cu geniile militare Semyon Timoshenko, Boris Shaposhnikov, si Grigory Kulik bRAVOS aRMATA, HALAL SA ITI FIE !
@hotel. Rar am vazut un „comentariu” mai dezlanat, stupid si agramat ca al tau, plin de elucubratii si bazaconii. Esti sigur ca ti-ai luat medicamentele azi? Cica „cum ati intrat voi in WW1” – care voi, tu ce esti? Bessarabie? istoricoide? caracterizari climatologice?
Esti rusofon sau maghiarofon probabil. Cica „cand esti intr-o alianta mergi pana la capat”, adica cedarea NV Romaniei a fost ok fiindca eram in alianta ?! Si faptul ca Oradea tehnic e in Crisana, nu are nicio importanta pt discutie, numele Transilvania e folosit in sens mai larg de multe ori. Amesteci cu Moldova ca e …frumoasa si manoasa (cine a zis ca nu e), cu „automan”, cu Finlanda, Norvegia, etc… un ghiveci descreierat.
NU erati aliati cu Ei?
V-a obligat ceva/ cineva sa va aliati cu Ei?
NU puteati si voi sa dispareti oleaca din ISTORIE, cum cehii, slovacii, polonii… si mare parte dintre francezi – macar intr-o penumbra, daca nu in Zona Crepusculara pentru totdeauna!?
Au sarit rusii sa apere BUcureshtii in 1917, ca doar erati cei mai ALIATI cu ei!?
Daca luptati ca niste ucraineni (daca nu ca niste serbi/ polonezi…)
pentru Basarabia in 1940 si mai apoi pentru Bucovina,
credeti ca mai primeati vreodata DIKTAREA in urma caruia v-ati ALIAT exact cu cei care v-au DIKTAT?
@roland. Stai linistit, am citit multa istorie, si vorbesc in cunostiinta de cauza. Stiu de ajutorul militar american care a fost substantial. Dar rusii ar fi castigat si fara ajutorul american, poate mai greu dar ar fi castigat doar din cauza teritoriului urias si al rezervei nesfarsite de oameni-soldati. Faptul ca Antonescu a pornit alaturi de un scelerat (Hitler), sa starneasca rusia, a fost o imensa prostie. Nici nu l-a anuntat pe rege sau partidele politice, a luat hotararea de capul lui. Nu stiu ce trebuia facut dupa Diktatul de la Viena daca sa lupte impotriva nemtilor (poate, de ce nu?), de aceea am spus mai sus ca a fost un moment de cumpana foarte grav. In orice caz nu trebuia sa intre in uriasele stepe rusesti, alaturi de un dement nazist.
@petreopris. M-am uitat pe volumul respectiv, cati autori si cate carti, atatea pareri. Evident ca exista diverse pareri, e normal, si am spus mai sus ca a fost o situatie foarte grea, practic fara iesire. Orice am fi facut, eram distrusi. Chiar daca Romania nu facea nimic, tot ii erau smulse Basarabia de rusi si NV de nemti/unguri. Aproape ca in cazul POloniei.
DAR, decizia lui Antonescu de a trece peste capul regelui si al partidelor, si de a invada Rusia alaturi de un scelerat nazist (Hitler) a fost o imensa prostie. Sa nu uitam ca Antonescu a declarat razboi tuturor aliatilor facand asta, incl UK si USA! Cine zice altfel, ori e foarte limitat intelectual (prost), ori nu stie deloc istorie. Din mai multe motive decizia lui Antonescu a fost o imensa tampenie:
1) A bagat armata romana prost echipata in imensele stepe rusesti, fata cu un dusman care avea resurse umane nesfarsite, si in plus mai era si inarmat pana in dinti fiindca si-au mutat fabricile de armament dincolo de Urali (in plus aveau si ajutor american).
2) S-a aliat cu un dement nazist care avea o ideologie rasiala extremista si care vroia omorarea a aprox 30 milioane de slavi (plus milioane de evrei, etc) si transformarea celorlalti in sclavi… Avea impresia Antonescu ca Hitler ne considera mari „arieni” si ne cruta de la o astfel de soarta? in cel mai bun caz eram o tara semi-colonie a nemtilor, care ne-ar fi jefuit resursele. Atat nemtii cu ideologia lor nazista, cat si rusii cu ideologia comunista au fost 2 mari bestii in istorie.
3) Ce a facut Antonescu e ca si cum vine un mafiot si iti ia o treime din casa, te da afara, si apoi te pune sa vii sa-l mai si ajuti in razboiul lui cu alt mafiot… mai bine nu te bagi. Problema principala e ca Antonescu chiar il admira pe Hitler si aproba ideologia nazista.
@Richard, suntem amandoi de acord : a fost un mment de cumpana, de incertitudine de risc … care impunea o decizie . Decizia a fost luata („alea jacta..”). In alta ordine de idei nu puteai sa sa nu intri in stepele Ru, : „befehal isi befehl”, este forma frumoasa, literara a romanescului,,cand intri in rahat, intri de tot; nu numa’ pana la jenunchI”. As vrea sa nu ne cramponam in trecut si sa il avem in vedere, doar ca material didcactic . Sau ca literatura . Acum ani de zile, cand vizitam It, am mers la o manastire (nu conteaza care) . Ca un ortodox ce sunt, am luat 2 lumanari si m-am dus sa le aprind. Una in stg (la vii – banuiam eu)si cealalata in dr (la ceilalti – banuiam eu). Banuiam, fiindca nu scria nimic; nici de vii, nici de cei care nu mai erau intre noi Ca in cumpana o maicuta (se pare ca nu era la I-a confruntare cu ortodoxia), mi-a spus zambind ca stg rau comunsitii, dreapta erau fascistii … „Pai”, am banguit eu dezorientat, „la un loc” . „Da” a zis maicuta, ” fiindca si unii si altii au vrut o It mai buna” (si aici urmeaza o dizertaie a ei, pe tema cum arata It dupa I-ul razboi . „Pai, nici unii , nici ceilalti nu au reusit … ” zisei eu. „Asta istoria va hotar, nu dumneata (strianul deIt), nici eu”. Mult bine iti doresc @Richard, ca si tuturor celor de aici, indiferent de pareri. Sunt constructive .
Felicitari Maestrului Morariu !
Daca ieseati din alianta cu Germania nazista – adica va opreati ca magaru-n drum, inainte de a trece Nistrul – neavand MORCOVUL in fata, ci in alta parte -, ca nishte Morcowitzi – VIRTUAL ar fi fost posibil, de ce nu -, in secunda 2 Ungaria ocupa intreaga TRANSILVANIE + banatul pe care-l vedeti voi azi in TRANSILVANIA. Moldova si asa-zisa DOBRO G. deveneau regiuni speciale administrate de Reich, cum celelalte de dupa eliberarea lor… Iar toti cei care nu ar fi fost de acord cu toate astea ar fi fost deportati in sudul salbatic si… „duca-se pe pustii”, unde ar fi aparut subit LAGARE de EXTERMINARE in toata puterea cuvantului/ mitraliati in masa pe loc si ingropati in gropi comune URIASE.
https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/cum-a-fost-cucerit-bucurestiul-de-nemti-in-1916-1749434.html
Daca luptati cu sovieticii pentru Basarabia, asa cum ar fi fost normal, si nu va aliati militar nici cu nemtii desi ajutati de ei… (sunt o multime de scenarii… – da’ DOAR daca DICTATURA REGALA continua si Garda de Fier era NIMICITA pur si simplu)
@hoteltransylvania-alias@hotelzorab-alias@revenant. Baiete troll, daca iti tot schimbi nick-ul sa stii ca nu iti asumi alta identitate! esti acelasi mic rahatzel in drum cu doar un neuron functional (dar si ala da rateuri…!). Ghiveciul alandala pe care il tot debitezi pe aici dovedeste ca esti un nimeni indoctrinat de rusi, o papusa „comentatoare” fara gandire proprie care repeta aberatiile vazute pe la soloviov.
Mars de aici!
Prima condiție ca să fiți – să nu mai fiți ce sunteți – a fost, este și va fi – cea mai mare condiție – aceea ca voi să luptați, nu contează cum, pentru țara voastră așa cu au făcut-o și o fac toți ceilalți. Dacă nu ați făcut-o și nu o veți face veți cam dispărea.
Nu a fost nici o miza fiindca nu s-a negociat nimic. Toate tentativele diplomatiei romanesti de a negocia cu SUA & UK se loveau ca de un zid de replica standard de la ambasade: „vorbiti cu sovieticii”. Iar sovieticii stiau una si buna, fiindca asta era intelegerea la care ajunsesera aliatii: sa nu accepte, fiecare pe partea lui de front, nimic altceva decit capitulare fara conditii. Americanii au fost cei mai insistenti pentru capitulare neconditionata, in timp ce rusii au fost mai flexibili, ar fi acceptat si negocieri, paci separate etc. Dar au respectat intelegerea fara nici o exceptie pina la capat.
Am citit pe vremuri o carte (aparuta in Romania, banuiesc ca la putina vreme dupa razboi, cind inca se mai puteau publica astfel de lucruri), care continea intreaga corespondenta polemica (privata, evident) din timpul razboiului dintre Ion Antonescu – pe de o parte si Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, care il criticau sistematic, pe de alta parte. Majoritatea scrisorilor (citeva zeci, poate peste o suta) erau intre Antonescu si Maniu, care m-au uimit prin respectul reciproc, cultura, inteligenta si politetea argumentarilor, fara urma de politicianisme, ironii, insulte, flecareala etc. Ar fi fost doi forumisti exemplari si imbatabili in zilele noastre pe teme de istorie si cultura generala. Scrisorile lui Bratianu insa, foarte putine de altfel, erau de un politicianism rudimentar, respingator si tradau o lipsa totala de caracter, cultura si chiar inteligenta. Am amintit cartea asta fiindca aici am citit (sper ca nu ma tradeaza memoria) o replica a maresalului, repetata atunci cind era acuzat ca politica lui va duce la pierderea Ardealului de Nord: „am in tara un milion de soldati, de care Hitler nu stie nimic, pe care ii pastrez pentru rafuiala finala cu ungurii”.
Putin nu-si are locul in discutia asta.
@Pallidor – ”Americanii au fost cei mai insistenti pentru capitulare neconditionata,”
Și nu ți se pare normal? Chiar crezi că poți să declari război Statelor Unite și să nu suporți niște consecințe?
”Putin nu-si are locul in discutia asta.”
Atât timp cât îi vrei pe americani afară din Europa și apreciezi cât de binevoitori erau rușii, dacă n-ar fi fost intransigența americanilor, Putin își are pe deplin locul în discuția asta.
Nu-ți imagina că schimbarea frecventă a nickname-urilor îți schimbă și amprenta personală din comentarii. Nimeni nu e chiar atât de bun 😀
Harald,
Ai pretins ca soarta Romaniei a fost pecetluita in momentul declaratiei de razboi impotriva SUA.
Ti s-a explicat ca aceeasi soarta au avut-o si Polonia si Cehoslovacia, desi nu declarasera razboi SUA. Ti s-a explicat ca Ungaria a avut, si ea, aceeasi soarta ca Romania, Polonia si Cehoslovacia desi a luptat de aceeasi parte a baricadei pina in februarie 1945, fara sa tradeze, fara sa intoarca armele si fara sa colaboreze cu bolsevicii. Trebuie sa recunosc insa ca, prin comparatie, noi am beneficiat de un bonus consistent: gratie intelepciunii viteazului voievod, am pierdut 320.000 (340.000?) de soldati intre 23 august 1944 si 9 mai 1945, impinsi din spate de komisarii bolsevici in masina germana de tocat carne.
Degeaba. Schimbi vorba (strawman) aberind pe teritoriul istoriei de cafenea si snopesti in bataie niste oameni de paie pe care ti i-ai creat singur.
Ai pretins ca „Miza capitulării în fața rușilor a fost recuperarea Transilvaniei de Nord.”
Ti s-a explicat ca era vorba de o capitulare NECONDITIONATA, deci ne-negociata si fara nici o „miza” explicita. Prin urmare, recuperarea Transilvaniei de Nord nu a fost nici ceruta, nici promisa. Ti s-a explicat ca Antonescu, spre deosebire de comunistii regelui, macar avea un plan in privinta recuperarii Ardealului de Nord: milionul de soldati echipati si odihniti pe care i-a pastrat in tara special pentru „rafuiala finala cu ungurii”.
Degeaba. Schimbi vorba (iarasi strawman) aberind despre ce ti se pare tie normal si despre ce crezi tu ca ar crede altii.
Argumentele umorale, istoria de cafenea sau cintatul dupa ureche sint eufonii doar pentru urechile coanei Eftimiţa, coane Leonida!
Haraldino,
Ti-am raspuns, dar n-a trecut. Cineva, acolo sus, te… apreciaza. :)
Sa nu te mai plingi de cenzura! :)
Rege Harald, americanilor le trebuie aplicat același regim ca rușilor și chinezilor, nu sunt mai buni pe termen lung. A minimaliza toate prostiile făcute de americani nu îți aduce onoare.
Servetelul e document istoric? Unde il putem consulta? Sau poate documentele epocii prevedeau alegeri libere in statele ocupate oricum temporar( se preupunea). Deci iar rostogolim mizeria cu servetelul ridicat la rang de document istoric si implicit faptul ca Vestul, ne-a vandut? Dar oare Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia si Polonia au avut si ele servetelul lor? Sau nu?
Domnule, șervețelul de la Moscova cuprindea numai România, Grecia, Bulgaria, Hungaria și Iugoslavia. La Yalta s-a hotărât soarta Poloniei, Franței și Germaniei, iar la Potsdam s-au făcut ajustările finale cu Cehoslovacia, Austria, Finlanda.
Churchill a fost la Moscova in octombrie 1944; Yalta in februarie 1945 (cel putin asa zice Wiki); deci?
Noi am inceput sa tatonam SUA si UK la Cairo, inainte de 23 august.
Raspunsul a fost clar: tratati doar cu Stalin!
Cronologia asta, bat-o vina!
NU e o poveste Divizia „Todor VLAD i MIR escu.
NU vad ce ar noutati aduce…
(pare o compilatie de ziceri despre eveniment, din perioada RPR&RSR, regurgitate dupa aproape jumatate de secol; care pentru cei aparuti chiar si in deceniul 9 al secolului trecut pot parea NOUTATI – e multa maculatura de asta prin toate arhivele si bibliotecile)
Spune ceva despre Divizia Horia, Closca si Crisan?
A existat vreodata asa ceva, sub o forma oarecare, sub orice forma, fie si ca organizatie secreta?
Cati prizonieri au luat de fapt sovieticii dupa „intoarcerea armelor/ atitudinea de „non combat – mai ales, militari – si cati s-au mai intors intr-un final?
(nimeni nu stie EXACT, n-asa, la 80 de ani + de la evenimente, deoarece NU s-a vrut, nu a existat INTERES ca sa se vorbeasca despre astea!
Nimeni nu stie nici macar ca in 1944 v-ati aparat propriul teritoriu national aproape JUMATATE de an, inainte de a intoarce armele!
Nimeni nu stie daca a fost doar o simpla coincidenta/ doar hazardul… faptul ca ati fi intors armele pe 23 august 1944 si data de 23 august 1939 = ziua in care a fost parafat PAKTUL Ribbentrop-Molotov!
Daca despre ISTORIE vor scrie tot urmasii celor de dupa 1948, mai bine e sa ne intereseze ALTCEVA.
(iti poti inchipui faptul ca absolventii de liceu, cu bacul luat, aparuti dupa revolutie, habar NU au ca a avut loc vreun razboi pe aicisha la care a participat si ROMANIA in urma cu in jur de un secol si ceva +/-?!?
Va pronuntati fără să fi citit cartea.
Fie nu ați citit volumul menționat, fie ignorați cu desăvârșire mărturia mareșalului Rodion Malinovski (cel puțin) din motive care îmi scapă. Malinovski spune pe larg ce anume s-a întâmplat în perioada aprilie-august 1944 pe frontul românesc.
Totodată, bateți câmpii cu grație atunci când vă referiți la DTV, HCC și Pactul Ribbentrop-Molotov (pe care îl asociați intenționat cu evenimentele care au avut loc la 23 august 1944 pentru a produce confuzie și neîncredere în rândurile cititorilor). O teorie a conspirației în plină ofensivă!
Prima „Ofensivă Iași-Chișinău a avut loc între 8 aprilie și 6 iunie 1944, dupa stabilizarea frontului romanesc… in urma ofensivei generale sovietice de la inceputul lunii martie…
Bătălia de la Târgu Frumos
https://romania.mid.ru/ro/press-centre/arkhiv_novostey/opera_iunea_ia_i_chi_in_u_20_29_august_1944_ca_un_prolog_la_eliberarea_rom_niei/
Marog, puteau sa intoarca armele si sa faca INSURECTIARMATA imediat dupa intoarcerea lui Antonescu de la intalnirea cu Hitler si retragerea ultimelor blindate germane implicate in lupta, de ce au mai asteptat jumatate de luna/ doua saptamani +?
Daca, a „se pune baza (istorica)/ a constitui izvor istoric” (in contextul:”cERCETARILE ISTORICE (CACI SUNT MAI MULTE..”) ,este identic sau asemănător cu imaginarul meu îndemn că : „nu are rost să citim şi să analizăm discursurile lui..” m-am lămurit.. Lectura și analiza usoare, distinse domn ! Că le meritați
„Operaţiunea „Iaşi-Chişinău”, relatată de mareşalul Rodion Malinovski la Academia Militară „Mihail V. Frunze” de la Moscova (1958)”.
„nemulțumirea față de ignorarea completă de către mareşalul Rodion Malinovski a complotiștilor români și a Actului/Loviturii de stat/Insurecției/Revoluției de la 23 August.
„C u v â n t a r e a respectivă este complet inedită”
DLE. OPRIS, TOT RESPECTUL FATA DE CEEA CE FACETI , DAR CE NU INTRA INSFERA DVS. DE COMPETNETA, NU INCERCATI SA IMPNETI. cERCETARILE ISTORICE (CACI SUNT MAI MULTE0 AU REGULILEL LOR SI, NU DE PUTINE ORI, SE CONTRZIC.
Cuvantare exclude dezbatere, oponenta, contrazicerea, chiar banalul dialog si iintrebarile. Nu cre ca poate fi adevar istoric
Repet, domnule Roland: cuvântarea respectivă a fost adnotată de Gheorghe Gheorghiu-Dej și subliniată cu creioane colorate. Comentariile respective, scrise atât pe marginea cuvântării, cât și, uneori, pe spatele foilor, se situează deseori în contradicție cu ideile expuse pe larg de mareșalul Rodion Malinovski. Există o dezbatere de idei, chiar dacă Malinovski nu a citit ceea ce a scris Gheorghiu-Dej.
Toate adnotările respective le puteți găsi în notele de subsol din cartea recenzată de domnul Morariu.
Nu vreau sa va contrazic si, nici sa polemizez, insa o cuvantare (scrisa de 1 sovietic, in plina era comunist-sovietica), cu adnotari / comentarii ale unui alt comunist, nu poate sa creeze prezumtia unui inscris istoric, demn de luat in seama . In alta ordine de idei, nici adnotarile lui Gheorghiu Dej, chiar daca vin (deseori) în contradicție cu ideile expuse pe larg de mareșalul Rodion Malinovski, nu au nicio baza si niciun fundament istoric (niciun inscri istoric), care sa ii sustina adnotarile. Poate fi adevarat, dar mai probabil sa fie o parere a lui Dej … plina de subiectivism comunist .
Presupun ca Dvs credeti ca un subiectivism fascist ar fi mult mai obiectiv decat acesta :)
Oricum, istoria ca si oricare alta stiinta, nu stabileste adevarul si prezinta situatia existenta la un anumit moment pe baza izvoarelor scrise ori nescrise accesibile.
@Roland
1. Ignorarea unui document din motive ideologice este o mare prostie.
2. Spuneţi că nu doriţi să mă contraziceţi şi nici să polemizaţi, însă exact asta faceţi.
Nu despre ideologia fascista sau comunsita este vorba, ci de credibilitatea or, de subeictvismul ce caracterizeaza ambele ideologii, de neverosimilitatea celor continute in cuvantarile oamenilor reprezentativi (la cel mai inalt nivel) ai acestor ideologii, precum si imposibilitatea (ca aptitudine functionala) de a constitui adevar istoric, sau, eventual izvor istoric. Daca ar fi cum scrieti amandoi (dl. PO si dl. VO), as pune baza mai multa pe cuvantarile tovarasului Nicolae Ceausescu (in unul dintre ele, nu mai stiu care, fiind contrazis public, de catre St Voitec) .
In alta ordine de idei, formularea mea [” o cuvantare (scrisa de..”], era o constatare, nu o impunere .
N.R. Mergand pe logica amandoura, nu stiu de ce nu se pune baza (istorica) si pe discursurile (fara opozitie, fara intreruperi) a dlui. Putin :
– Russian President Vladimir Putin’s Full Speech at the Eastern … YouTube · The Economic Times 06.09.2024 1:59:56
Vladimir Putin LIVE: Russian President Vladimir Putin Delivers … YouTube · Firstpost 9:22:40
Vladimir Putin LIVE: Russian President Putin Delivers Keynote …YouTube · Firstpost 05.09.2024 11:55:00
LIVE: Vladimir Putin’s Full Speech at EEF 2024: Explosive …
YouTube · Oneindia News 06.09.2024
Cineva a reusit sa-l faca pe d-l Opris sa-si iasa din pepeni.
Nu-i de colea, ca performanta.
Poate sa-si treaca in CV …
@donquijote
:))) Comentariul precedent a avut şi punctul 3: „Sancta simplicitas!”, însă l-am șters înainte de a posta comentariul.
A mai fost un caz, însă vizibil doar pe FB, plecând de la întrebarea „Cum a calculat un ziarist francez, la 13 ianuarie 1946, pentru a ajunge la concluzia că Insurecţia (cu toate denumirile sale) de la 23 august 1944 a scurtat cu 6 luni de zile Al Doilea Război Mondial?”. De ce 6 luni sau 200 de zile (autori: Ilie Ceaușescu, Florin Constantiniu, Mihail Ionescu, Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, 1984) sau 101 (nu de dalmaţieni)? Deoarece „sună bine” din punct de vedere jurnalistic? Deoarece un asemenea „titlu” poate să vândă o poveste? Probabil.
Întrucât spaţiul editorial a fost limitat şi opiniile lui Dej despre relatarea lui Malinovski mi s-au părut mult mai interesante, nu m-am ocupat şi de subiectul discutat pe FB în volumul apărut recent la Editura Corint.
Revenind la cazul precedent, în argumentaţia care ni se serveşte public se susţine că nu are rost să citim şi să analizăm discursurile lui Vladimir Putin sau ale altor conducători politici deoarece persoana care a deschis discuţia nu are încredere în aceştia. Presupun că nici Vladimir Putin nu are încredere în persoana care a comentat, în cazul în care o cunoaşte, aşa că ambii sunt chit unul faţă de celălalt.
Dacă ar trebui să ţinem cont doar de frustările personale, ignorând documentele considerate incomode din motive sentimentale, nu am mai putea ajunge la dilema cu care s-a confruntat Hruşciov când a prezentat raportul privind crimele săvârşite de Stalin şi la concluzia generală de atunci: „Dragi tovarăşi, nu ne-a fost uşor!”.
„Ah, sărmane Yorick (!)”, daca,
– a „se pune baza (istorica)/ a constitui izvor istoric” (in contextul:”cERCETARILE ISTORICE (CACI SUNT MAI MULTE..”) ,
este identic sau asemănător cu
– imaginarul meu îndemn că : „nu are rost să citim şi să analizăm discursurile lui..”,
m-am lămurit.. Lectura și analiza usoare, distinse domn, că le meritați. Servetelul lui Churchill si scrisoarea de la Stockholm (fiind mentionata intr-o declaratie data in fata instantei de judecata de catre MANIU I., deci in conditii de contradictorialitate si dispozinibilitate – adica cu grad mare de credibilitate), sunt solide, din punct de vedere al adevarului istoric. P.S. Sunt sigur ca V. Putin va cunoaşte, ori, macar a auzit de dvs. …
Stejar – extremă urgență a aparut dupa arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944.Ordinul se presupune ca a fost dat de Regele Mihai I al României, care locuia în Vila Stejar.Astfel ni se aduce in fata începerea operațiunilor militare împotriva forțelor Wehrmachtului .Imensa povara atasata Comunismului sau in ultima sa faza a ceausismului inca bintuie politic si social Romania .Intotdeauna va fi asa .Romania este cu mult prea mica si uneori prea dezbinata spre a putea face fata singura evenimentelor planetare .Mereu va exista cite un Stejar -extrema urgenta .Asa este si acum .Cerintele actuale ale Rusiei, ce stapineau cindva intreg estul Europei ,ne pot arunca oricind in razboi .Clasa politica romanesca a avut mereu grija sa isi protejeze interesele si sa ofere natiunii tinere un plan ce cuprinde rezolvari diferite functie de cistigator .Nu avem de ales .Cei puternici nici nu uita si nici nu iarta .Acum omenirea este intr-un nou impas .Europa isi joaca cartea ei .In Romania zilelor noastre Presedintele Iohannis a reusit sa protejeze interesele fratilor de peste Prut si sa opreasca dezmatul politic numit Iliberalism sa ajute si Ucraina formind Trilaterala cu Rep .Moldova si sa aduca in tara banii din PNRR.Timpurile devin insa tulburi .Un cumul de necunoscute inca ne inconjoara .Partidele din Romania trag cind „Hais” cind „Cea” . Speram sa nu fim iar nevoiti sa intoarcem armele .Oare versurile „Bucurosi le-om duce toate De e pace ori razboi ”se mai potrivesc ele romanilor ?Viitorul ne va arata .
Precizare: Armata Romana nu a intors armele, ordinul din 23 Aug era sa inceteze lupta cu Armata Rosie.
Fortele germane din Romania au incercat o lovitura de stat la 24 Aug, inclusiv invazia si bombardarea Bucurestiului. Asa ca Armata Romana a raspuns hotarat si ulterior a luptat impreuna cu Armata invadatoare ca sa recucereasa teritoriile pierdute prin Diktatul de la Viena.
Deci putem spune ca armata germana a intors armele, asa cum a facut si cu armata italiana in Kefalonia si altele, impuscand toti militarii italieni prezenti acolo, numai pentru ca germanii erau aliatul cel mare si nu suportau contrazicere.
Intr-un interview cu un jurnalist francez Deng Xiaoping a fost întrebat ce crede despre revoluția franceza de la care trecuseră peste 200 de ani. Deng a spus ca e prea devreme sa ne pronunțam asupra unui eveniment asa de recent.
Cum de la 23 august 1944 au trecut doar 80 de ani cred ca remarca lui Deng se potrivește și mai bine. Si asta mai ales pentru ca urmașii direcți ai unor participanți directi incă trăiesc. Trebuie sa mai treacă o generație ca să putem aborda fără pasiune acest eveniment.
Voi cumpăra totusi cartea.
Deschiderea Chinei comuniste catre tipul de comunism pe care China il are astazi i se datoreaza in exclusivitate lui Deng Xiaoping. La putin timp dupa preluarea puterii in PCC de catre Deng, chinezii au putut pleca la studii in strainatate, industria chineza a putut beneficia de colaborari internationale, economia s-a remodelat, apoi saracia crunta si generalizata din perioada Mao a inceput incet incet sa se atenueze. De fapt, perioada Mao a durat pana la preluarea puterii de catre Deng, ale carui reforme au remodelat economia, urmand ani cu crestere economica semnificativa( de genul 8% in anume ani).
Cred ca se poate afirma fara riscul de a gresi ca China comunista a avut cel mai ridicat nivel de libertate( in limita a ceea ce poate inseamna libertate in comunism) in perioada in care Deng a fost la putere. Se poate spune ca, fara Deng, China ar fost azi un fel de Corea de Nord!
@Ali Pasa
Un oltean ar putea modifica vorbele lui Mao despre analiza istorică (mai întâi, el, apoi Deng) în felul următor:
1. Am tras o duşcă de zaibăr, dar nu mă dumiri.
2. Mai trăsăi o duşcă şi începui să plescăi uşor din limbă.
3. Mai trăsăi una ca să pun eticheta pe sticlă. (adaptare de la regretatul Amza Pellea)
Oricât de mult am dori, este foarte greu să înţelegem din primul moment ce anume se întâmplă în asemenea momente de cumpănă. Analiza istorică, la fel ca zaibărul, are nevoie de timp pentru a căpăta consistenţă, culoare, arome şi alte delicateţuri. Şi poate că tocmai de aceea vârsta autorilor studiilor din volumul recenzat de domnul Mircea Morariu este un indiciu relevant pentru cititorii care doresc să afle acum, după 80 de ani de la evenimentele respective, ce anume mai poate fi păstrat din relatările anterioare şi ce noutăţi s-au mai găsit prin arhive.
Spor la citit!
Observatie: in Republica nu este necesar sa disimulezi atitudinea anti monarhica, numai in monarhie…
Iar actul de la 23 August este integral hotararea MS Regelui Mihai, comandant, maresal si sef suprem al Armatei Regale a Romaniei, deci peste Seful Statului, maresalul Antonescu, care declarase razboi URSS (fara sa il consulte sau macar sa il anunte!) prin care Romania inceta actiunile de razboi contra URSS, motiv pt care Stalin l-a decorat pe Rege cu Ordinul Pobeda (Victoria). Este interesant de amintit ca guvernul roman (condus de Antonescu) incercase de mai multe ori sa iasa din razboi, dar fara succes. Realitatea este intotdeauna foarte complexa, daca nu te limitezi la ce scrie in presa).
Realitatea e simplă: un om onorabil își respectă promisiunea până la capăt.
Un om mai puțin onorabil dă o lovitură de stat, se predă și fuge în Elveția.
End of story!
Yes , Yes , Yes !!!
Stimate dle M. Morariu, textul dvs. este prima prezentare, prima recomandare – elogioasă, ceea ce, de ce să n-o spun, ne-a făcut, nouă, contributorilor la volum, plăcere – în spațiul public a cărții apărute grație exemplarei colaborări a unui grup de istorici profesioniști cu prestigioasa Editură Corint. La acest punct, este de menționat meritul în finalizarea proiectului editorial al dr. Florin-Răzvan Mihai, el însuși istoric consacrat, cercetător științific la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române (INST). Îi mulțumim și pe această cale. Cu voia dvs., îmi permit câteva precizări, utile – sper – celor interesați de cartea în discuție. Titlul ei cu adevărat este cel înscris pe pagina de titlu interioară – și singurul care se citează, conform normelor bibliografice: „23 august 1944. Adevăr și mistificare”. Înscrisul de pe coperta exterioară („80 de ani de la evenimente”) este o binevenită precizare de marketing editorial, dar… atât și nimic mai mult. Dvs. enumerați, alfabetic, 12 istorici-autori. În realitate, sunt 16 (mă rog, 18 cu totul, dacă la autorii studiilor propriu-zise, se adaugă numele inițiatorului și coordonatorului principal – semnatar al „Argumentului” din debutul lucrării -, dr. Gavriil Preda, și acela al subsemnatului, co-coordonator al acestui demers istoriografic, adnotator al celor două mărturii memorialistice incluse în „Anexă”). Așadar, celelalte patru nume care lipsesc din enumerarea dvs. sunt (tot alfabetic!) Dan-Dragoș Sighicea, Alin Spânu, Ottmar Trașcă și Cătălin Turliuc. Desigur, vă respect dreptul la opinie, dar am rezerve față de constatarea dvs. : „unii dintre autori își disimulează cu greu atitudinea antimonarhică”. Nu e locul, aici și acum, să aduc argumente extrase din surse de arhivă indubitabile referitoare la inițierea, coordonarea și înfăptuirea actului istoric în chestiune, care, fără dubiu, demonstrează altceva decât sugerați dvs. În schimb, vă asigur că niciunul dintre istoricii la care trimiteți – repet, profesioniști ai domeniului, fără simpatii sau aprehensiuni străine condiției de „meseriaș” – nu și-a „disimulat” vreo atitudine sau alta față de unul sau altul dintre actanții majori ai evenimentului crucial de acum opt decenii. Pur și simplu, și-au expus, onest (firesc, subiectivitatea nu poate fi exclusă cu totul din ancheta de specialitate), rezultatele investigației istoriografice personale (documente primare de arhivă, presă, memorialistică genuină, o imensă bibliografie – românească și străină – din domeniu și câte altele). Evident, nimeni nu are pretenția absurdă a formulării a ultimului cuvânt, a proclamării adevărului absolut despre o faptă sau alta din trecut. Asta și face atât de fascinantă cercetarea istorică, un efort intelectual – cu instrumentar specific, cu acel „utilaj” al profesiei de care vorbea un mare istoric francez – niciodată încheiat. Cunoașteți problema, nu e nevoie să insist. În fine, să-mi îngăduiți două informații: prima, cartea pe care ați avut gentilețea de a o recomanda publicului interesat de subiect este primul efort editorial girat de Clubul Istoricilor „Nicolae Bălcescu” – CINB (coagulat în februarie a. c.), căruia îi aparțin cei mai mulți dintre autorii reuniți în acest volum. Despre CINB, mai multe pe site-ul ce poate fi accesat pe net sub denumire proprie. A doua, vă anunț că, în curând, sub egida amintitului INST, urmează să apară o altă lucrare colectivă consacrată lui 23 august ’44, la Editura Cetatea de Scaun, din Târgoviște. Și noi, cei care am contribuit la volumul de la Corint, o asteptăm cu mare interes.
P.S. La un moment dat, amintiți filmul românesc „Departe de Tipperary” (1973, r. Manole Marcus, scenariști Titus Popovici și Petre Sălcudeanu). Nu se referă, în niciun fel, la actul de la 23 august ’44, ci – de o manieră destul de fantezistă, marcant propagandistică, în acord cu ideologia oficială a vremii în care s-a făcut – la episodul „Tămădău” (14 iulie 1947), tentativa de părăsire a țării a unui grup de fruntași ai PNȚ, fapt care avea să aibă consecințe tragice – arhicunoscute – asupra partidului lui Iuliu Maniu.
Actul de la 23 august 1944 a reprezentat doar un moment ,aflat ca particica dintr-o imensa eroare istorica , ce a condus in impartirea Europei de catre SUA si Rusia .Imensul deservicu facut de America natiunilor Europene atunci cind Rusia a preluat de facto aproape intreaga Europa de Est are si acum consecintele pe care le vedem cu totii .De 35 de ani Europa incerca sa isi refaca granitele si sa devina un intreg ca mare putere mondiala economica si militara .Suntem pe punctul de a reusi daca Trump pierde alegerile din SUA asa cum este de asteptat .SUA fie alege sa ramina partenerul nostru pentru inca o suta de ani fie va pleca cu coada intre picioare din Europa ce cindva prin nemuritoarea expertiza militaro- politica a Frantei le-a oferit independenta .Franta este cu ideile iar Germania cu banii ne zicea daunazi Macron .Separarea temporara de Rusia si chiar de America ar fi in beneficiul Europei ce s-ar putea rapid federaliza punind in practica si toate cutumele ce tin de aceasta imensa realizare .Faptele prin care 23 august 1944 ne-au facut sclavii Rusiei au ramas in trecut .Noi toti , cei 45ade milioane de cetateni , asteptam viitorul uniti .Am vazut cit de greu le este britanicilor sa vietuiasca dupa BREXIT. Europa isi reface in ritm accelerat granitele Imperiului .Sa ne bucuram ca suntem martorii acestor evenimente .
Unde au fost SUA și U.K. când România și celelalte state europene au pierdut teritorii în urma pactului de la Viena?
Cei care condamna armata română pt. că au trecut Nistrul alături de aliații germani, sper că în cazul alianței cu NATO nu aplică dubla măsură, și-n urma căreia România a trimis trupe mult mai departe de Nistru, tocmai prin Afganistan și Irak.
Un istoric ar trebui să prezinte evenimentele di faptele așa cum au fost, nu să dea verdicte.
„evenimentele și faptele așa cum au fost” – principiu al unuia dintre părinții pozitivismului în istoriografie, Leopold von Ranke (1795-1886). Aspirație a anchetei in materie, din păcate, imposibil de materializat, mai ales în contemporaneitate, când istoricul este literalmente copleșit de numărul și varietatea surselor ( in anumite situații) sau, dimpotrivă (in altele), lipsit de informații primare, credibile, validate prin critica de specialitate. Prin urmare, niciun istoric profesionist nu dă verdicte (istoricii nu sunt instanțe de judecată!), el, întotdeauna, dacă își respectă statutul și condiția, înfățișează un rezultat de etapă, extras din laborioasa examinare a unui material documentar care privește un eveniment istoric sau altul.
Ar fi interesant să scrieţi pe larg şi verdictele pe care le-aţi găsit în cartea pe care nu aţi citit-o. Din câte cunosc, volumul respectiv oferă mai multe concluzii formulate de istorici, iar domnul Mircea Morariu a scris o recenzie a cărţii respective, nu un rechizitoriu la adresa persoanelor implicate, de-o parte şi de alta, în evenimentele care au avut loc la 23 august 1944.
Apreciez faptul că dl M. M. a ținut cont de observațiile mele (bine intenționate), din 31/10/2024, la 12:31, și a modificat ceea ce era de modificat – și de eliminat, în cazul titlului unui film românesc fără nicio legătură explicită cu evenimentul discutat – în textul domniei sale. Am uitat, însă, în acel comentariu, să-i atrag atenția distinsului profesor orădean, că, în volumul colectiv pe care l-a comentat cu atâta căldură, noi, autorii, am folosit formula 23 august 1944, altfel spus, lunii in care s-a înregistrat evenimentul de acum opt decenii i-am redat denumirea cu „a”, întrucât cu majusculă („23 August”) a fost sacrosancta grafie impusă de către regimul socialist totalitar, care, fapt arhicunoscut, a consacrat acel moment istoric (pus exclusiv în zestrea de înfaptuiri epocale a PCR!) în Ziua Națională a RPR/RSR, Un detaliu de grafie, desigur, dar căruia, în carte, i s-a dat, din perspectivă istorică, importanța cuvenită.
„ale PCR”. Scuze!