joi, martie 28, 2024

Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!

Art. 1, alin. 1, din legea de funcționare a Academiei Române (AR) (L752/2001) ne spune, fără drept de apel, că doar e lege: „Academia Română este cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, care reunește personalități din țară și străinătate cu realizări deosebite în științe, litere, arte și în alte domenii ale spiritului.

Contrar textului de lege noi constatăm că înaltul for știițific al țării tinde să devină o formă fără fond datorită infiltrării printre membri a multor cercetători pe care rezultatele științifice nu îi recomandă, în vădit contrast cu membrii de valoare științifică incontestabilă.

În prezent, sunt în derulare în România 193 de Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE), care constituie, alături de Proiectele Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), la crème de la crème a cerecetării românești actuale. Cu alte cuvinte, cei mai valoroși cercetători se bat într-o competiție națională pentru a primi un grant PCE, doar 2 din 10 fiind victorioși. Considerăm că printr-o comparație a calității științifice a celor 186* de câștigători PCE și respectiv a celor 165 de academicieni (membri titulari sau corespondenți) vom afla cât de „cel mai înalt” este forul național de consacrare științifică și culturală, Academia Română. Comparația este relevantă nu doar prin prisma numărului de cercetători comparați ci și prin prisma domeniilor în care aceștia activează, atât în cadrul competiției PCE cât și în cazul AR domeniile acoperind întregul palier dintre științele exacte și cele sociale și umaniste.

Principalul indice scientometric utilizat pentru a cuantifica impactul producției științifice a unui cercetător în plan mondial este indicele Hirsch (indice H)**. O valoare de 5, spre exemplu, înseamnă că respectivul cercetător a publicat cel puțin 5 studii științifice, iar fiecare din acestea a fost citat de cel puțin 5 alți cercetători; adică rezultatele prezentate acolo au folosit altor 5 cercetători, aceștia construind mai departe pe baza lor. Pentru a ajunge la un indice H = 6, nu este suficient ca cele 5 lucrări să aibă câte 6 citări, ci este nevoie de 6 lucrări cu câte 6 citări și tot așa.

Am comparat deci indicii H (folosind ca sursă baza de date Scopus) ai câștigătorilor de granturi PCE cu cei ai membrilor AR. Rezultatul ne permite să spunem că Academia Română nu are dreptul să-și aroge titulatura de „cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală” pentru simplul motiv că nu are cu ce! Astfel:

  • Media indicilor H ai câștigătorilor PCE este 14,8, comparativ cu doar 10 pentru membrii AR. Valoarea medianei conturează și mai bine diferența: 14 vs. 5,5. Valoarea medianei pentru AR confirmă faptul că printre academicieni se alfă unii cu un indice H foarte mare. Aceștia trag media în sus, dar chiar și așa aceasta tot este cu 33% mai mică decât cea a câștigătorilor PCE, un grup compact, reliefat de valorile similare ale mediei și medianei (Figura 1);
  • 29% din membrii AR nu apar în baza de date Scopus, sau indicele H este nul, comparativ cu doar 3,7% în dreptul câștigătorilor PCE;
  • Din cei 193 de câștigători PCE doar 7 sunt membri ai AR (din totalul de 165);
  • Cel puțin doi președinți de Secție, din cele 14 ale AR, nu ar fi putut măcar aplica pentru un proiect PCE, neîndeplinind criteriile minime de eligibilitate prevăzute în Pachetul de Informații. Nu am verificat eligibilitatea tuturor membrilor AR întrucât este un proces anevoios, dar din moment de șefii de secție nu trec pragul, putem specula asupra rezultatului.

Figura 1. Academicienii vs. câștigătorii PCE folosind indicii H ai acestora. Mediana este evidențiată în roșu.




Pe scurt:

  1. În România există la ora actuală cercetători net superiori membrilor Academiei Române prin prisma contribuțiilor și recunoașterii acestora în plan mondial.
  2. Majoritatea membrilor AR nu mai sunt competitivi nici măcar în plan național, valoarea operei științifice a unora dintre ei putând fi ușor contestată chiar de către un cercetător postdoctorand.
  3. Cu toate acestea aproape orice act normativ în domeniul educației și cercetării trebuie să treacă pe la AR, pentru un punct de vedere.Ca să nu mai zicem că prin recentele modificări legislative trebuie să fie emise puncte de vedere inclusiv de către Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), pe lângă cele de ramură. Pentru AOSR nici nu se pune problema să facem o analiză a calității membrilor, printre aceștia figurând și Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, sau Ecaterina Andronescu…Da, toți cei de mai sus au rente viagere plătite din banii contribuabilului român.
  4. Ce autoritate pot avea academicienii României în luarea unor decizii privind politica de cercetare națională, atâta timp cât d-lor sunt departe de ceea ce înseamnă cercetarea de vârf în lume?

Am mai spus-o și o repetăm: avem nevoie de o nouă lege de forma: „Articol unic: se abrogă Legea 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, aceasta urmând a se desființa și ulterior reînființa în baza unui nou statut, adaptat realităților prezente, inclusiv în privința resursei umane”.


* Doar 186 de câștigători întrucât 7 dintre câștigătoii PCE sunt membri ai AR.
** Nu spunem că un indice H mare este singurul
și cel mai bun predictor al calității muncii
unui cercetator și că garantează neapărat recunoașterea internațională a acestuia.
Există aparent și cercetători cu index H mare (bazat pe articole la care au muncit onest)
care nu cred in teoria evoluției și cărora li se pare mai logic ca noi
„să ne tragem“ dintr-o civilizație venită din viitor.
De asemenea, există cercetători care au un indice H foarte mare
datorită prezenței lor în colaborari internaționale mari fără să fi muncit aproape deloc
sau având o contribuție minimă,
dar culegând roadele articolelor științifice rezultate, citările.
Totuși, asta nu este cazul cel puțin pentru câștigatorii din cadrul competiției PCE,
acestora cerându-li-se conform pachetului de informații să aibă și articole ca prim-autor
sau autor corespondent.

  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Distribuie acest articol

    57 COMENTARII

      • Membru ASAS: CAMEN DORIN-DUMITRU
        https://www.usab-tm.ro/utilizatori/universitate/file/doctorat/2017/abilitare/camen%20dorin/Rezumatul%20Tezei%20de%20abilitare.pdf
        This report reflects citations to source items indexed within Web of Science Core Collection. Perform a Cited Reference Search to include citations to items not indexed within Web of Science Core Collection: h-index 1 (Sum of Times Cited 1; Without self citations 1), Results: 16 (in your subscription) View the articles authored by:CAMEN D. Also published as: CAMEN DORIN, Banat University of Agricultural Sciences & Veterinary Medicine
        si surpriza

        1. RETRACTION: STUDY REGARDING THE INFLUENCE OF FERTILIZATION ON SOME PHYSIOLOGICAL INDEX AND BIOCHEMICAL COMPOSITION OF PEPPERMINT OILS (Mentha piperita L.) (Retraction of, Vol 6, 2017) (Retraction of Vol 6, 2017)
        By: :Camen, D (Camen, Dorin) [decan]; Dragomir, C (Dragomir, Carmen) {posibil viitoare sotie decan ????}; Popescu, C (Popescu, Cosmin) [rector]; Iancu, T (Iancu, Tiberiu) [prorector dicactic si calitatea]; Stanciu, S (Stanciu, Sorin) [prorector cu studentii]; Luca, R (Luca, Roxana); Hadaruga, N (Hadaruga, Nicoleta) [prodecan cercetare]; Moatar, M (Moatar, Mihaela) [prodecan didactic]; Nistor, E (Nistor, Eleonora); Sala, F (Sala, Florin) AGROLIFE SCIENTIFIC JOURNAL Volume: 6 Issue: 2 Pages: 43-43 Published: DEC 2017

        2. RETRACTED: Studies Regarding the Heavy Metal Content of the Leaves and Soil in Betula Pendula Roth. in the Main Parks of Timisoara, Romania (Retracted Article)
        By: Posta, DS (Posta, Daniela Sabina conferentiar); Camen, D (Camen, Dorin)[decan] ; Radulov, I (Radulov, Isidora)[protector cu cercetarea] ; Berbecea, A (Berbecea, Adina)[responsabil cu calitatea actului educational] REVISTA DE CHIMIE Volume: 66 Issue: 11 Pages: 1857-1859 Published: NOV 2015, View Abstract (Leaf and soil were sampled from three parks where there are lots of visitors and lots of pollution because of the heavy traffic and large numbers of cars and because of atmospheric pollution caused by the large companies. In this study on the heavy metals accumulated in the leaves and soil we chose the species Betula pendula Roth. because it has been planted intensely both in groups and isolated in the three locations and because they fix heavy metals in areas polluted by both soil and air. ESTE UN ABSTRACT CARE SPUNE TOT …. LA FEL CA SI REZUMATUL TEZEI DE ABILITARE …. )
        Times Cited: 0 (from Web of Science Core Collection)

    1. Draga autori, nu fac parte din comunitatea stiintifica dar am activat destul in ea ca sa fie evident ca cine castiga sau nu PCE sau PCCF nu are legatura directa cu cercetarea propriu-zisa. Un profesor dupa 30 de ani de cercetare este un batran la peste 70 de ani, ori cred ca 70 e media de varsta in AR. Odata ajuns in AR este probabil sa nu mai cauti a lua granturi pe care nu mai ai energia sa le duci, ci a indruma altii spre asta.Daca in PCE si PCCF va masurati voi cercetarea atunci v-ati ales gresit metrica. De asemenea multe domenii din cercetarea nu isi gasesc neaparat locul in proiecte de cercetare, cap de lista fiind ingineriile si medicina, restul fiind in general evitate de proiecte sau granturi.
      Articolul este un atac la AR si nu contest ca in ultima vreme sau de cand sunt eu interesat, AR-ul nu isi are vreun scop in viata publica, dar sa nu uitam ca mai are un scop in cea academica.
      Daca doriti sa spargeti puterea care o are AR pentru a o acapara cat de cat, tin sa va anunt ca nu este deloc mare, la fel ca orice batalie dusa in academicul roman e dusa cu colti maximi pe oase de aripi (romantare intentionata).

      • articolul e tendentios. cercetarea romaneasca dupa 90 a fost subjugata de sindicalisti care au santajat toate guvernele post decembriste pentru a primi fonduri. asta se reflecta in rezultatele modeste (sau aproape inexistente) ale cercetarii romanesti din ultimii ani. Nici Academia nu mai e ce-a fost dar de aici pina a o inlocui mai e cale lunga.

        • @Dragos
          1. Să spui că cine câștigă un grant PCE sau PCCF nu are legătură directă cu cercetarea este greșit. Este destul doar să ne uităm la acronimele acestor competiții, din care reținem „cercetare exploratorie” în cazul PCE și „cercetare de frontieră” în cazul PCCF.
          2. Un academician trebuie să fie o personalitate în domeniu, și una activă „la frontieră”, tocmai pentru a putea îndruma pe alții. Aruncați o privire la academiile vestice și vedeți ce activitate au academicienii de acolo.
          3. Am ales PCE tocmai pentru că această competiție acoperă toate domeniile cunoașterii. A se vedea cele 11 domenii mari incluse în competiție, printre care „Sănătate” și „Științe inginerești”, că tot ați adus vorba de acestea, pe lângă altele precum „Biologie și Ecologie”, „Chimie”, „Științele Pământului”, sau „Științe umaniste”.
          4. Articolul nu este un atac, este descrierea realității și am dorit subliniera faptului că AR nu mai corespunde textului de lege (vezi art 1 citat) și prin urmare nu aceasta trebuie să fie cea care emite puncte de vedere în privința cercetării din România, și cu atât mai puțin AOSR.

          • Re: 1. Granturile se atribuie pe niste indicatori care o spun foarte clar ca nu au legatura cu cercetarea. Inteleg necesitatea indicatorilor dar in acelasi timp 90% din cei care primesc granturi sunt doar cei care stiu sa manipuleze indicatorii in favoarea lor, rezultand deobicei zero cercetare reala, toate rezultatele fiind pozitivizate si/sau falsificate. De asemenea in RO mai exista si pilele care inca nu au disparut si vor avea influenta mare si in viitor.
            2. Am avut parte de somitati in domeniu atat din tara cat si din afara, am ramas complet neimpresionat. Functiile si onorurile se dau atat aici cat si la altii pe orice altceva fata de competenta sau activitate stiintifica. Deobicei pe influenta, voturi interne si cati bani poti aduce din granturi si nu numai. Cercetarea conteaza doar daca grantul vine din partea privata, iar proiectele acelea sunt mult peste domeniul academic.
            3. Nu toate domeniile sunt egale, si asta este foarte bine cunoscut.
            4. Articolul este un atac, chiar daca nu este intentionat, cauta a transmite ideea ca AR nu mai corespunde menirii sale. Si cere modificare legislativa, oricum o privesti este un atac. Asumati-va asta cu mandrie pe munca si cercetarea voastra.

        • @sachei
          Cercetarea românească arată că dispune de cercetători mai valoroși decât academicienii. Atât.

          • Domnilor sunteți tendențioși.
            Când discutați despre cercetare, vă referiți strict la cercetarea fundamentală, care deține o importanță excepțională, dar este departe de a deține monopolul activității legate de progresul tehnologic (de unde vin finanțările reale).
            Prin comasarea (absurdă) a cercetării fundamentale cu cea tehnologică și subordonarea celei de-a doua, s-a ajuns în situația absurdă de a nu mai avea cercetare-proiectare destinate progresului tehnologic.

    2. Curentul actual în cercetare la nivel internațional este eliminarea (sau cel puțin reducerea) indicilor scientometrici. Iar voi…
      Ați greșit, pur și simplu. Și nu doar pentru construirea articolului în jurul scientometriei, ci și pentru că câștigătorii proiectelor PCE nu s-au stabilit pe criterii științifice, ci prin prisma a cât de mult au putut exagera numărul de noi posturi create pentru care primeau puncte bonus, peste cele acordate pentru criterii științifice (de s-a ajuns la proiecte cu un punctaj de 127, când maximul era 100…)

      • 1. Pentru competiția PCE nu s-a acordat bonus pentru numărul de posturi create. Puteți consulta Pachetul de Informații aici.
        2. Am subliniat că indicele H nu este unicul criteriu de ierarhizare a cercetătorilor, dar ne permite compararea a două grupuri de aprox 200 de cercetători fiecare.

          • Mulțumim că ne-ai ridicat mingea la fileu.
            Da, știm cum s-a făcut evaluarea la PCE/PCCF. Oare cum ar fi fost dacă ar fi fost și panelurile de evaluatori publice? Pentru că în cazul evaluărilor pentru PCE, evaluatorii au fost buni. Vezi analiza noastră. Întrebarea este dacă și cât de mult au fost modificate punctajele în cadrul panelurilor și ce impact a avut acest lucru asupra rezultatelor finale?

            • Hop! cum sare iepurașul din pălărie! Și la TE/PD s-au modificat evaluările în panel și/sau după contestații, deși în cazul contestațiilor nu era posibil așa ceva. Idem PCE/PCCF. Din ce am observat: cercetătorii buni/foarte buni, primesc finanțare, indiferent de evlautori etc, dar pe lângă ei, intră și ”prietenii prietenilor”

              • De adăugat că o diferență majoră între PCE și TE/PD este faptul că pentru primele au fost folosiți evaluatori internaționali, în timp ce pentru a doua aceștia au fost naționali, iar unii dintre ei nu îndeplineau criteriile minime de eligibilitate prevăzute în Pachetele de Informații.

      • @batranul
        De fapt nici nu conteaza ca noi comparam membrii AR cu castigatorii PCE. Ajunge ca am gasit un set de cercetatori romani si care activeaza in Romania care au rezultate stiintifice mai vizibile si nu sunt membri in AR pentru a demonstra ca cei din AR nu sunt cei mai buni. Daca nu ne credeti, puteti face o analiza detaliata pe domenii si cauta cercetatorii cei mai buni din respectivele domenii din Romania. Veti vedea ca in majoritatea cazurilor nu vor fi membri ai AR.

    3. In Academia Romana sunt si alte specialitati, care nu sunt in bazele de date zise „stiintifice” in sensul de matematica, fizica, chimie, biologie. Un istoric care specializat in istoria Romaniei nu are o revista de specialitate in asa- numita zona rosie, ( Q1) – sunt foarte putine reviste de istorie cotate ISI si mai ales in Q1 sunt specializate pe istoria Americii.
      Activitatea unui poet nu poate fi judecata dupa cate contracte de cercetare a castigat.

      • @Doina
        La fel și în cazul câștigătorilor PCE, unde 33 de cercetători sunt în domeniul „Științe umaniste”, spre exemplu. Chiar și așa, majoritatea dintre ei au indice H; dar suntem de acord că baza de date Scopus nu este cea mai bună pentru a analiza impactul muncii acestora. Spuneam însă în articol că indicele H permite compararea celor două grupuri de cecretători per anslamblu, în ambele existând poeți, istorici etc.

    4. Domnilor,

      Cateva observatii despre subiect:

      1. Nu-i nevoie de bibliometrica pentru concluzia articolului, pe cat de justa, pe atat de evidenta.
      E suficient sa ne amintim cum era alcatuita academia in ’90. Si faptul ca noii membri sunt alesi de cei care sunt deja academicieni. Mai e nevoie de ceva ?
      2. In domeniul meu de specialitate, celui mai bun reprezentant al sau in Ro (incontestabil) nu i s-a propus niciodata sa faca parte din academie. De altfel, cred ca ar fi refuzat…
      3. Doar a mentiona AOSR este deja o blasfemie …Sunteti oameni seriosi.

      Doua observatii pentru „Doi Mici si un Anc”:

      1. Schimbati acest nume cu „iz electoral” in „MMA”, ca sunteti, sper, „luptatori” :-))
      2. La blazonul pe care il aveti, recititi naibii textul inainte de a-l publica: membri vs.membrii apare de trei ori gresit :-((

    5. Dragi 2M+1A,

      Salut,

      Stiu ce ziceti si ce conditii au fost la PCE si PCCF. Am castigat un PCCF pe lista scurta,cea initiala, (nu aia care s-a mai dat dupa aia cu proiecte de rezerva ca sa intre cine trebuie si care s-a tot tanguit intreaga vara pe contributors despre saraca cercetare. … acum tace…e happy!)

      Situatia asta despre AR exista de ani de zile. Eu nu sunt membru AR.
      Ce ziceti voi :

      „Cel puțin doi președinți de Secție, din cele 14 ale AR, nu ar fi putut măcar aplica pentru un proiect PCE, neîndeplinind criteriile minime de eligibilitate prevăzute în Pachetul de Informații. Nu am verificat eligibilitatea tuturor membrilor AR întrucât este un proces anevoios, dar din moment de șefii de secție nu trec pragul, putem specula asupra rezultatului.”
      Eu va zic ca AR a avut si are academicieni cu H=3 , 5 ,8,10 cam cat se cere unui tanar sa fie asistent univ.,lector sau cercetator cel mult gradul 3..Merita sa investigati mai departe!

      Ce spuneti voi, eu stiu de ani buni. AR face parte din „statul paralel”, intra cine trebuie , cine are cunostiinte inalte etc. In general fosti rectori, directori generali, fosti consilieri ai diversilor presedinti , fosti sefi de agentii pe afara din perioada comunista , fosti ministrii…E o adunare stranie a fel de fel de belferi, cu niste venituri de va ia ameteala!
      Sigur, din cand in cand mai intra si oameni certa valoare , nu trebuie sa uitati asta, tocmai pentru a fi dati de exemplu la nevoie.

      Nu e nimic de facut , obisnuiti-va cu ideea ca in Romania scara valorilor este profund deformata si cam asa a fost tot timpul. Gandi-va numai cat de greu a intrat Lucian Blaga in Academia Romana, dupa care colegii l-au scos afara, dupa ce au batut palma cu PCR , bunicul PSD. Azi e cam la fel, merita sa vedeti cati din membri AR au avut si au treaba cu PSD. Veti gasi o multime…..

      Daca reusiti, rugati ca hornews sa va preia acest articol. Atunci va avea un impact mult mai mare.

      • Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte si Ingineresti, domeniu pentru care cred ca indicele H are totusi oarece relevanta privind impactul in comunitatea stiintifica a rezultatelor produse de un cercetator. In tabelul de mai jos sunt trecute cele 10 proiecte finantate, 5 de pe „lista scurta” dupa cum spune domnul respectiv, si cele 5 de pe lista de rezerva. Avand in vedere ca indicele Hirsch (H) al directorului de proiect si al responsabililor de echipa a jucat un rol foarte important in evaluare, mi-am permis sa fac ierarhizarea proiectelor dupa media indicelui H pentru director si responsabilii de echipa. Nota bene, valorile pentru indicele H au fost luate din sectiunile B2 si B3, care sunt publice pe site-ul UEFISCDI. Se constata o cu totul alta ierarhie fata de cea rezultata din punctajul acordat de catre cei 5 evaluatori. Mentionez ca propunerea de proiect avea o pondere de 50 % (deci maxim 50 de puncte) iar calitatea directorilor de proiect si a responsabililor de echipa reprezenta restul de 50 % din punctaj.

        Titlu proiect „Structuri ierarhizate şi funcţionalizate pe grafenă, prezentând proprietăţi magnetice, de adsorbţie şi catalitice”, nota 95.417, Hmediu 31

        Titlu proiect “Cercetări de Frontieră în Interacția Foton-Materie folosind Fascicule Extreme de Lumină Helicoidală”, nota 95, Hmediu 27.7

        Titlu proiect “Perceptie Vizuala Semantica si Control Integrat pentru Sisteme Autonome”, nota 96.250, Hmediu 26.5

        Titlu proiect “Noi metode de urmărire a modificărilor crustale regionale și globale utilizand geochimia rocilor magmatice si a sedimentelor derivate”, nota 93.750, Hmediu 25

        Titlu proiect “Controlul proprietatilor electronice in heterostructuri bazate pe perovskiti feroelectrici: de la teorie la aplicatii”, nota 90.416, Hmediu 23

        Titlu proiect “Dispozitive nanoelectronice avansate bazate pe heterostructuri grafena/ferroelectric”, nota 94.999, Hmediu 19.75

        Titlu proiect “Nanomateriale magnetoplasmonice multifunctionale pentru aplicatii de tip point of care”, nota 95, Hmediu 19

        Titlu proiect “Nanostructuri particulate de tip multistrat cu constanta dielectrica ridicata cu aplicatii pentru stocarea energiei si dispozitive nanoelectronice”, nota 91.249, Hmediu 17.75

        Titlu proiect “Nanosonde optice cu ţintire tumorală specifică pentru ghidarea în timp real a intervenţiilor chirurgicale în cancerul ovarian prin imagistica de contrast în domeniul infraroşu apropiat (NIR)”, nota 90, Hmediu 17

        Titlu proiect “Senzori stocastici bazaţi pe grafene pentru diagnosticul molecular al cancerului tractului gastrointestinal superior”, nota 93.750, Hmediu 15.3

        Din tabel rezulta ca, daca s-ar fi tinut cont de valoarea indicelui H, rezultatele competitiei ar fi putut fi altele. Fara alte comentarii.
        Un comentariu general: cand ai o parere pe care vrei sa o sustii corect ar fi sa te prezinti cu nume si prenume. Sunt suprins ca multi dintre cei care comenteaza diverse articole pe Contributors se asund in spatele unor pseudonime sau isi dau doar prenumele. Nu mi se pare corect si nici etic. Dar cine stie, poate ca au ceva de ascuns sau pur si simplu sunt lasi. Este mult mai simplu sa imposti cu noroi sub protectia anonimatului.

    6. Academia Română s-a remarcat prin absența din dezbaterea privind cercetarea românească, prin influențarea foarte puțină a lucrurilor în bine și prin netragerea de mânecă a politicienilor când aceștia au luat-o pe arătură (adică mai tot timpul). Pe de altă parte, Academia de azi este compusă din bătrânii de azi, care-au fost și ei lupii tineri (sau impostorii) de ieri.
      Pe de o altă parte, indicele H măsoară deopotrivă performanța și panurgismul științific. Academia Română e română, în primul rând. Poți lucra o viață la un dicționar (român – …) și să nu te citeze nici dracu’.
      Nu puteți face un studiu similar pentru „academiile de ramură”? Dar repede, fiindcă deja o mulțime de negri lucrează la indicele H al primatelor cu cel mai înalt grad de adaptabilitate (și capacitatea de a plăti negri)!

    7. Acum oarece vreme citeam un articol scris de un reputat filolog cu ttlul: „Taiati-i salariul lui Umberto Eco!” Era vorba despre faimosul indice Hirch, a carui nivel in cazul marelui romanier era foarte scazut. Autorul era contrariat ca se vorbea in Ministerul Educatiei de salarizarea cadrelor didactice universitare si dupa nivelul acestu indice. Si care, mai ales in cazul filologiei, este inexistent sau foarte scazut. Nu stiu cum au masurat autorii acestui articol lucrurile, dar se pare, ca nu e nimic noua sub soare. Incercam cu disperare sa masuram ceea ce nu se poate masura.
      Si iata si o gluma. In curtea unei Univesitati statea langa un catarg un student de la inginerie si se uita la catarg. Un student filolog il intreaba ce face. „Trebuie sa masor catagrul si nu stiu cum sa fac”, raspunde inginerul. Studentul filolog se opinteste, scoate catargul, il aseaza pe pamant si ii spune sa il masoare. Inginerul, sta pe ganduri, zicand in sinea lui: „Ce ti-e si cu filologii astia, eu trebui sa masor inaltimea, si el ma pune sa masor lungimea”.

      • Indicele H : cine il are mare se lauda, cine nu,nu. In realitate el exista pentru orice domeniu si reflecta destul de bine valoarea stiintifica :

        Cateva exemple pentru filologi …(H index de pe google scholars ) la dispozitia oricui:

        Jacques Derrida- H=199

        Noam Chomsky H =173

        In comparatie ,Albert Einstein are numai H =112

        si mai am n-exemple.

        Deci se poate si in stiintele umaniste ,in filologie, dar trebuie sa publici in reviste internationale, cartile sa iti fie traduse in limbi de mare circulatie ca engleza ,franceza. Daca publici in Romania Literara sau la Editura Humanitas ,Polirom, Trei sau a Academiei Romane, nu te stie nimeni la nivel international..Si ca sa se intample asta ,trebuie sa fii valoros, si asta e valabil in orice domeniu.
        Sigur , romancierii, poetii, pictorii, nu au H index ,dar asta e altceva….nu e stiinta, e arta. Ori AR se predinde cel mai inalt for stiintific din Romania. Chair daca H index nu se aplica peste tot, spune mult cand 30 % din membri si membri corspondenti AR au H=0!!! cum zic 2M+1A.

        • @Mike Este corect ce spuneti, cu o remarca: H-index-urile nu au aceeasi marime pentru toate domeniile. Sunt domenii in care se publica mult mai putin, se munceste mult la un articol serios si altele in care un articol are cateva saptamani de viata, poate cateva luni, se publica 6-7 articole pe an fara nici un efort.
          La exemplele date adaug ca John Nash, matematician si premiul Nobel in economie are un H-index de 27, Richard Feynmann – premiu Nobel in fizica are un H-index de 61, Ngô Bảo Châu medaliat Fields are un H-index de 16 iar G. Winter premiu Nobel in chimie in 2018 are un H-index de 95 ( pentru a se vedea diferentele intre domenii si pentru a nu isi imagina ca daca cineva are un H-index egal cu 20 este automat un geniu: depinde de domeniu.
          Dar evident, indiferent de domeniul de cercetare, un H-index scazut sau egal cu zero inseamna ca persoanele respective nu inseamna nimic in domeniul stiintific respectiv.

        • După cum este bine-cunoscut h-index are o mulțime de probleme (nu ține cont de contribuțiile cu mai mulți autori, poate fi păcălit prin auto-citări etc.) și în general scientometria. Bunăoară, una din cele mai citate lucrări ale lui Alan D. Sokal (fizician și matematician) este „Transgressing the boundaries: Toward a transformative hermeneutics of quantum gravity” (peste 1500 de citări pe Google Scholar!), care este un hoax. În general metricile astea nu țin cont de circumstanțele citării și mi se pare greșit argumentul că numărul de citări în sine este un criteriu solid, mai ales în comparații între discipline, unde apar diferențe importante în felul în care cercetarea se raportează la literatura existentă, Revenind la h-index, pe Google Scholar sunt mulți mari savanți fără profil deși sunt citați, de exemplu Theodor Mommsen (istoric, jurist), Fernard Braudel (istoric) sau Louis Robert (istoric, epigrafist) și totodată multe citări nu apar deloc. Și că tot am adus vorba de domenii umaniste, aici trebuie ținut cont și de faptul că nu se scrie doar în engleză, franceză și germană, ba și în italiană, spaniolă sau rusă, ba din când în când chiar și în latină. În plus, în unele câmpuri de cercetare au fost și încă sunt mai importante cărțile decât articolele. Marii istorici, de exemplu, scriu și articole, dar în general le sunt citate cărțile, lucrările de mare anvergură.

          • 1. Am mai supus-o, dar o repetăm: nu pretindem că indicele H este cel mai bun și nici unicul instrument pentru estimarea impactului avut de producția științifică a unui grup. Dar dacă în ambele grupuri comparate există istorici, lingviști, juriști etc, comparația este relevantă.
            2. De ce discutăm despre Google Scholar aici?! Acesta este irelevant, atâta timp cât agregă absolut orice revistă publicată în cel mai obscur loc al planetei. Indicele H calculat de Scopus este OK, dar nu la fel de bun ca cel al Clarivate, deoarece agregă și reviste care nu sunt cotate ISI. Deci mediile și medianele calculate pentru cele două grupuri de interes pentru noi ar fi fost seminificativ mai mici dacă am fi folosit indicele H al Clarivate.

            • 1. Nu este pentru că nu știți câți istorici, juriști, chimiști etc. sunt în fiecare grup, și nici ce fel de savanți sunt. Una este – bunăoară – fizica teoretică, alta este cea experimentală, nu?

              2. Problemele pe care le-am enumerat țin de scientometrie și de h-index în general. Căutați pe Scopus după autorii pe care i-am amintit și apoi verificați pe Google Books sau aiurea să vedeți cât au scris și mai ales cât de mult au fost și încă sunt citați și în general felul în care sunt apreciați. Din acest punct de vedere, Google Scholar este superior. Sunt o mulțime de periodice importante care fie nu există pe Scopus, fie sunt indexate cu N/A la toate rubricile.

              • 1. Nu stim si nici nu e nevoie sa stim. Academia Română acoperă toate domeniile cunoașterii, la fel ca in cazul proiectelor PCE, aceasta fiind o competitie de tip bottom-up, naționala, deschisa tuturor.
                2. Cum îți spuneam, atâta timp cât Google Scholar indexează TOT, nu e la fel calitativ cu Scopus sau Clarivate, ultimele două având filtre calitative asupra publicațiilor pe care le indexează. Nu are rost să mai insistăm pe exemple individuale, date de tine, ci trebuie să ne uităm la întreg: membri AR vs. câștigători PCE.

              • „Nu știm și nici nu trebuie să știm” este un motto foarte potrivit. Întregul demers poate fi rezumat astfel: nu contează metodele, contează doar că rezultatul este cel care trebuie („uitatul la întreg”). Foarte drăguț, doar că asta nu este știință, ci orice altceva. Faptul că Academia acoperă toate domeniile cunoașterii (fals, dar bănuiesc că nu contează) nu este un argument, așa cum am arătat-o mai sus: o medie calculată pentru 2 istorici și un 1 fizician nu poate fi comparată cu cea calculată pentru 3 istorici și 4 fizicieni. Este un principiu fundamental în orice rețetă: dacă schimbi proporția de mere și pere, gustul va fi diferit.

                Că Google Scholar indexează mai mult (căci nu indexează tot) ca Scopus sau Clarivate nu înseamnă nimic. Nu există dovada (sau studiul, dacă tot umblați cu o singură măsură) care să arate că o revistă care este nu indexată în Scopus sau chiar un volum cu actele unei conferințe (care nu este indexat niciunde) conține contribuții proaste, care nu sunt de „calitate” (whatever that means). Sunt mii de „exemple individuale” (și astfel acel procent de 29% devine irelevant) și de asemenea sunt sute dacă nu chiar mii de critici aduse scientometriei. Probabil ați auzit de dictonul garbage in, garbage out.

              • 1. Aici e lista academicienilor. Am preluat profesiile d-lor aici și am pus un „Da” în dreptul celor pentru care indicele H este relevant. Pentru câștigătorii PCE nu am avut înacadrarea lor pe profesii, dar am considerat că pentru cei care au aplicat la domeniul „Ştiinţe umaniste” nu este relevant indicele H (cu toate că marea majoritate a acestora au indice H – poate ne explici tu cum e posibil, fiind „umaniști”). Luând deci în considerare din ambele grupuri doar pe cei care activează în domenii unde indicele H are o anumită însemnătate sunt 71% în dreptul AR și respectiv 78% în dreptul câștigătorilor PCE. Ponderează dacă vrei aceste cifre cu diferența de mediană a celor două grupuri (5,5 vs 14) și tot nu schimbi rezultatul final, și anume că România dispune la ora actuală de oameni mult mai bine pregătiți decât academicienii și prin urmare aceștia nu mai reprezintă „cel mai înalt for de consacrare…”. Dacă ar fi cu adevărat astfel, orice indice și orice bază de date i-ar fi scos pe ei în față.
                2. Ești un critic al scientometriei, se vede asta. Însă aceasta rămâne larg acceptată în plan internațional, iar la noi în țară multe comisii CNATDCU utilizează criterii scientometrice în conceperea standardelor minimale pentru doctorat, CS 2/Conf, CS 1/Prof.

              • Ca idee, m-am uitat iute peste membrii Academiei, și dacă am numărat bine printre ei se numără și 8 filosofi, 1 compozitor, 2 poete, 2 scriitori șamd. Cum spune art. 1, alin. 1 din legea ei de funcționare, este vorba și de știință, dar și de cultură. Cultura măsurată cu indicele Hirsch, chiar că-i tare!

              • Nu ați înțeles ce am scris. Indicele Hirsch nu este criticat doar de cei din domenii umaniste. Nu există o discrepanță doar între fizică și istorie, ci și între fizică și agronomie sau între fizică teoretică și fizică experimentală sau chiar și în felul în care diverși cercetători aleg să publice. De exemplu https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5880859/
                „This shows how the h-index has a preference towards scholars who produce many moderately cited publications over those who prefer to produce a few high impact papers. These examples illustrate how the h-index, like essentially any other indicator, incorporates specific choices and preferences. This directly challenges the idea of the h-index as a general (objective) indicator of individual scientific performance, which seems to be a quite common widespread idea in research evaluation practices.”
                Din aceste motive (inclusiv cele enumerate anterior), media unor asemenea indici este un număr și mai lipsit de sens, pe care cred că îl scoateți în față doar pentru că validează o idee preconcepută (poate adevărată, poate falsă, dar în niciun caz demonstrată).

                În fine, faptul că acest indice este larg acceptat pe plan internațional (o variantă de argumentum ad populum) și detaliile procedurale de la noi din țară sunt observații fără valoare în discuția de față.

          • @Dragos,

            Daca considerati ca analiza noastra este gresita, va rugam sa gasiti/ne spuneti Dvs. o metrica, dar una care sa evalueze rezultate stiintifice, sa nu fie aplicabila doar local (adica sa fie aplicabila la cercetatori din toata lumea) si conform careia membrii AR sa fie mai performanti stiintific decat cei care au castigat proiecte PCE. Puteti sa ii alegeti si pe domenii daca doriti. Desigur, asteptarea noastra este ca folosind acea metrica sa si faceti o analiza comparativa detaliata a rezultatelor stiintifice a cercetaotrilor din cele doua grupuri. Asteptam sa dovediti ca gresim.
            Este atat de simplu!

            • Trebuie că am deranjat teribil dacă primesc atâta atenție :)

              În primul rând am demonstrat deja că greșiți. Și pentru a nu repeta ce am spus, mai adaug că ați demonstrat-o chiar voi. Articolul pe care îl comentăm aici nu este publicat într-o revistă peer-review indexată în Scopus (sau ISI sau știu-eu-unde), prin urmare, acceptând premizele demersului vostru, cercetarea nu este relevantă dpdv științific, nu este de calitate. În schimb, eu am citat un alt studiu publicat într-un jurnal peer-review (indexat și în Scopus) care ajunge la concluzia că indicele Hirsh nu este un indicator obiectiv pentru a măsura performanța științifică.

              În al doilea rând, faptul că greșiți nu înseamnă că puteți schimba burden of proof, să mă puneți pe mine să găsesc metrica pe care nu ați găsit-o voi. Mai ales că eu susțin altceva, și anume că o asemenea metrică nu există. Este ca și cum îi cereți unuia care contestă creaționismul biblic sau faptul că oamenii vin din viitor, să spună cine a creat omul.

              Și în fine, dat fiind că procesul științific trebuie să conducă la rezultate reproductibiel, credeți că prin metoda voastră putem afla odată și pentru totdeauna care for științific este superior, Oxford sau Cambridge?

              • Dragoș, nu deranjezi. Facem un schimb de opinii/argumente și încercăm să ne facem înțeleși.
                Toată discuția asta pe care o stârnești în jurul indicelui H este din punctul meu de vedere o fumigenă. Și-mi permit să spun că refuzi să vezi pădurea din cauza copacilor.

                În articolul citat de tine vei vedea că indicele H are lacune (și le acceptăm) în a ierarhiza cercetătorii individual. Adică „X” e mai bun decât „Y” pentru că are H-ul mai mare. Este greșit să faci asta, nicio obiecție aici. Dar nu e nicio problemă să compari grupuri, aici lucrând cu medii/mediane ale indicelui H. Și nu, nu vom afla odată pentru totdeauna că Oxford e mai bun decât Cambridge pentru simplul motiv că indicele H nu va avea rezoluția necesară; adică media și mediana vor fi dacă nu perfect egale atunci în marja de eroare.

                Dar diferențele dintre AR și PCE sunt frapante și nu le poți nega, la fel cum nu poți nega că cel puțin doi șefi de secții (din domeniul hard sciences, să ne înțelegem) nu ar fi fost eligibili să aplice în competiția PCE pentru simplul motiv că nu publicaseră în viața lor 3 (trei) articole ca și autor principal în reviste de top 50% din domeniu.

                Pentru a ne publica rezultatele din acest articol într-o revistă cotată ISI ar trebui să argumentăm ce noutăți aduce analiza noastră. Or, nu e nicio noutate că AR nu mai e ce-a fost o dată.

              • Dragoș, nu deranjezi. Facem un schimb de opinii/argumente și încercăm să ne facem înțeleși.
                Toată discuția asta pe care o stârnești în jurul indicelui H este din punctul meu de vedere o fumigenă. Și-mi permit să spun că refuzi să vezi pădurea din cauza copacilor.

                În articolul citat de tine vei vedea că indicele H are lacune (și le acceptăm) în a ierarhiza cercetătorii individual. Adică „X” e mai bun decât „Y” pentru că are H-ul mai mare. Este greșit să faci asta, nicio obiecție aici. Dar nu e nicio problemă să compari grupuri, aici lucrând cu medii/mediane ale indicelui H. Și nu, nu vom afla odată pentru totdeauna că Oxford e mai bun decât Cambridge pentru simplul motiv că indicele H nu va avea rezoluția necesară; adică media și mediana vor fi dacă nu perfect egale atunci în marja de eroare.

                Dar diferențele dintre AR și PCE sunt frapante și nu le poți nega, la fel cum nu poți nega că cel puțin doi șefi de secții (din domeniul hard sciences, să ne înțelegem) nu ar fi fost eligibili să aplice în competiția PCE pentru simplul motiv că nu publicaseră în viața lor 3 (trei) articole ca și autor principal în reviste de top 50% din domeniu.

                Pentru a ne publica rezultatele din acest articol într-o revistă cotată ISI ar trebui să argumentăm ce noutăți aduce analiza noastră. Or, nu e nicio noutate că AR nu mai e ce-a fost o dată.

                Mihai (unul din cei Doi Mici și un Anc)

              • Dacă acest indice „are lacune” (sic!) și nu determină valoarea reală a unui cercetător, atunci nici mediana nu va determina valoarea unui grup. Una este să enunți că poți compara grupuri, cu totul altceva este să demonstrezi asta. Dacă tu nu vezi o problemă, nu înseamnă că nu e. Și dacă metoda prezentată aici nu poate fi aplicată unor alte instituții (Oxford, Cambridge, dar și Harvard, Stanford, etc. sunt cu miile) atunci ea nu poate spune nimic nici despre AR.
                Noutatea articolului ar fi că ați descoperit o metodă de evaluare și de comparare a performanțelor științifice la nivel de instituție. De asemenea, dacă ați citit articole în reviste ISI, ați observat că destule cercetări confirmă ipoteze sau teorii mai vechi prin metode și experimente noi. Răspunsul mă face să cred că vă dați seama foarte bine că nicio revistă „de calitate” (după criteriile enunțate de voi) n-ar publica o asemenea … chestie.

                În fine, diferențele între medii sau mediane pot rezulta din zeci, poate sute de variabile pe care nu le-ați cercetat (vârsta, domeniile în care activează, felul în care publică etc.)

              • Legat de vârsta, am luat așa la întâmplare.

                Dumitru Dobrescu, farmacolog n. 1927 (h-index = 1) – chiar vă imaginați că publicațiile lui din revistele din România comunistă sunt indexate și/sau citate astăzi în reviste indexate?

              • V-am pus datele într-un Excel. Comentarii:
                1. Sunt 164 de academicieni, nu 165 cum tot spuneți în articol
                2. Media de 10.0548 și mediana de 5.5 reprezintă media și mediana tuturor indicilor, incluzând compozitori, poeți etc. (care majoritatea au un h-index de 0 – e.g. Ana Blandiana!). Sper că suntem de acord măcar cu faptul că h-index nu măsoară gradul de cultură. Iată și o primă explicație pentru rezultatul „studiului” (îmi pare rău, nu mai pot evita ghilimelele): valorile pentru AR sunt mici pentru că ați inclus personalități culturale, care nu produc cercetare!
                3. Nu am nici timp, nici chef pentru a investiga 164 de biografii. De dragul exemplului i-am eliminat pe toți cei cu h-index = 0 sau 1: și astfel media pe AR a devenit 15.892, iar mediana 12. Cu alte cuvinte, se poate juca oricine cu cifrele astea pentru a ajunge la orice concluzie. Depinde doar de „metodă”!

    8. Cu tot respectul si pentru mici si pentru anc, poate nu ar fi lipsit de interes ca autorii acestui material – cumva specialisti (si) in scientometrie? – sa citeasca putin mai mult despre indicatorii pe care ii folosesc pentru a sustine niste afirmatii menite sa „zguduie” lumea stiintifica romaneasca din temelii :).
      Sa vedem, de exemplu, ce zice Hirsch despre H Index in articolul sau din 2007:

      „… we do not wish to dwell on the controversial question of what is the optimal definition of scientific achievement. We are not interested in measuring THE PAST achievement of an individual, e.g., for the purpose of awarding a prize or for election to a prestigious academy, but rather in predicting FUTURE achievement.”

      J. E. Hirsch – Does the h index have predictive power?
      http://www.pnas.org/content/104/49/19193

      Cu alte cuvinte, chiar parintele acestui foarte „la moda” indicator scientometric – H Index – subliniaza ca acesta NU este de dorit sa fie folosit pentru comparatii de genul celor din materialul publicat mai sus.

      In rest, va asigur ca nici eu nu sunt deloc mandru de AR, asa cum arata si se manifesta ea in prezent! :))

      • Deci AR nu are niciun VIITOR. Corect. Fără o reformă profundă, nu are.

        În articol am menționat și noi că indicele H nu este „the optimal definition of scientific achievement”, dar rămân la ideea că acesta ne spune foarte mult despre valoarea membrilor AR comparativ cu ceilalți cercetători din România, în speță câștigătorii PCE. Acesta ne spune că academicianul X, cu indice H = 6, a publicat în viața lui 6 articole ce au folosit altor 6 cercetători, în timp ce câștigătorul PCE, cu indice H = 14, a publicat 14 lucrări folositoare altor 14 cercetători; ambii activează în același domeniu științific.

        Dacă ar fi să ceri un punct de vedere în politica științei (spre exemplu, modificarea OG57/2002 – legea cercetătrii), la care dintre ei te-ai duce prima dată?

      • Daca foloseam altceva decat indicele Hirsch nu puteam sa facem o sinteza pe doua pagini si in plus ne-ar fi luat mult mai mult timp, insa rezultatele erau similare. Puteam de exemplu sa luam articolele scrise ca prim autor/autor corespondent in reviste internationale bune (cu factor AIS in top 25% in respectivul domeniu). Obtineam o statistica similara. Lucrul acesta se vede si din faptul ca nici macar toti presedintii sectiilor de la AR nu se calificau sa aplice la proiecte PCE, unde una dintre cerintele din pachetul de informatii erau cateva astfel de articole.
        Cand motoarele de cautare cum ar fi Scopus si cel de pe Web of Science ne vor permite sa cautam in functie de Autor corespondent vom reface analiza. Altfel ar insemna sa luam fiecare articol al fiecarui autor si sa ne uitam cine este autorul corespondent.

    9. Haideți că astăzi domnul Z de la Măgurele este pomenit într-un articol pe HN. E că un ecou al valurilor dumneavoastră. :)

      • Ar fi util. Estimăm o echivalență a mediei si medianei între cele două grupuri, având în vedere că membrii NAS sunt dintre cei mai activi în domeniile lor.
        A se vedea și PNAS vs … care este publicația științifică principală a AR, că ne scapă numele?

          • Conform editiei JCR 2017 din iunie 2018, utilizată de UEFISCDI în prezent pentru premierea articolelor din Q1 și Q2, Proceedings of the Romanian Academy – series A este în Q3, nu Q2.
            Ne-am uitat la evoluția revistei și pare să fie pe un trend ascendent, chiar dacă includerea ei în Multidisciplinary Sciences nu reflectă realitatea, fiind totuși o revistă axată preponderent de matematică și fizică, judecând după revistele pe care autorii le citează. Iar pe domeniul matematică, EIS-ul o încadrează doar în Q4. Bordul editorial are nume demne de respect și sperăm ca revista să aibă un viitor mai luminos decât AR.

    10. Apropo de noul ministru al cercetării, când i-am văzut cv-ul am crezut că poate o fi ceva de capul lui in ciuda afilierii pesediste. Dar am citit intr-un comentariu in Ziarul de Iași-domnul e din Iași- că ar fi fost conducatorul de doctorat al propriului fiu.
      Dacă e asa, atunci nu e diferit de clica pesedista in ciuda cv-ului curățel.
      Aveți informații despre acest subiect?

      • Teza de doctorat a fost elaborată sub îndrumarea Prof Maria Lungu. Detalii aici.
        Este ciudat însă că din cele 4 articole pe care Vlad Hurduc le are pe Scopus și par a fi rezultatul tezei de doctorat, judecând după anul publicării, doar unul o are ca și coautor pe îndrumătoarea de doctorat.

        • Mulțumesc Doi Mici si un Anc. Indrumătoarea de doctorat M Lungu, pare a fi o doamnă pensionară acum, profesor consultant la facultatea domnului ministru. Ceilalți coautori ale articolelor fiului sunt colaboratori ai domnului ministru-tatăl. Arată ca o mică afacere de familie, dar sa nu dăm cu parul până nu e clar care este situația.

    11. Incredibil cat de jos poate fi nivelul membrilor AR, si o spun prin prisma faptului ca in urma scurtului periplu de numai 8 ani pe care l-am incheiat deja in cercetare academica, am un indice H de 7, mai mare decat majoritatea academicienilor. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Autor

    Doi Mici si un Anc
    Doi Mici si un Anc
    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

    Sprijiniți proiectul Contributors.ro

    Pagini

    Carti noi

     

    Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
    Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

    Carti noi

    În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
    Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

     

    Carti

    După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

     
    „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
    Cumpara cartea

     

     

    Esential HotNews

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro