sâmbătă, octombrie 1, 2022

Acesti adolescenti care striga, dar nimeni nu sta sa-i asculte

Educatia este in suferinta. Dintre multele ei aspecte, voi retine acum unul care revine cu insistenta in mesajele pe care le primesc de la elevi, de la parinti, de la profesori. De aceasta data, nu este vorba de elevi standard, ci de cei foarte buni, asa numitii elevi de nota zece. S-a mers mereu pe ideea ca acesti copii nu-si cunosc nevoile si drepturile si ca revine adultilor menirea de a le exprima si revendica. Ne-am inselat.  De cele mai multe ori, parintii, profesorii, oamenii politici, factorii de putere si de decizie, sindicatele, gazetarii nu au manifestat disponibiltatea si capacitatea de a acorda atentie noilor generatii, de a asculta punctul lor de vedere, de a face publica vocea lor. Tot mai multi adolescenti inteligenti si sensibili traiesc aceasta frustrare  si isi striga in surdina nevoia lor de a se pregati pentru viata in deplina cunostinta de cauza.  Suntem in stare sa invatam sa-i intelegem, sa-i cunoastem? Ei nu pot fi tratati la gramada, ei sunt personalitati, au nevoie si au dreptul de a beneficia de o atentie personalizata. Regretabil, nu e inca timp de asa ceva in scoala romaneasca.  Ei sunt puternic marcati de globalizare, de internet, de telefon mobil, de jocuri  la calculator. Sa facem un efort de a intra in universul lor, care nu mai poate fi cel in care parintii si bunicii lor se aflau la varsta lor. Fara acest exercitiu, nu vom intelege care sunt problemele profunde ale educatiei, impasul dramatic in care aceasta se afla.

O eleva in clasa a VI-a, Iasmina Buse, din Drobeta-Turnu Severin, nedreptatita la un concurs: „Suntem doar niste copii, dar nimeni nu are dreptul sa se joace cu sentimentele noastre, in spatele prestatiei noastre se afla multa munca”, „copilul sa nu mai fie privit ca un recipient in care se toarna de-a valma cunostinte”.  Acest mesaj pune degetul pe o rana deschisa. Concursurile scolare nu-si ating scopul daca participantii nu afla care au fost derapajele si care reusitele in lucrarile lor. Un concurs, un examen daca nu -s insotite de o dezbatere de substanta privind prestatia candidatilor, ramane o actiune esuata educational. Numai rareori se intampla acest lucru si asa se face ca multi concurenti se simt nedreptatiti. Punem in schimb accentul pe festivitati de premiere, dar cat din ele rezista, daca sunt luate la bani marunti?

Baremurile pe baza carora se fac evaluarile sunt de multe ori ridicule. Prea vrem sa cuantificam totul, obsedati de ierarhii si note, dar cultura si implicit educatia nu se lasa prinse decat rareori in evaluari de acest fel. Sorina Cocolea, eleva in clasa a X-a din TgJiu: „Aceasta  dorinta a celor mari de a ne face sa memoram o cantitate cat mai mare de informatii ma extenueaza.  Sunt ca un robot care executa ordinele profesorilor, pentru a primi drept rasplata o nota mare. Mi-as dori totusi ca cei mari sa-si dea seama care sunt adevaratele valori, adevaratele lucruri care conteaza”. O alta eleva din clasa a X-a, tot dinTgJiu, Teodora Pirvulescu: „Am sacrificat totul de dragul unor note, sunt obsedata si spalata pe creier de aceasta idee de a fi cea mai buna. Sunt obosita, stresata, ma lipsesc de somn pentru a invata lucruri nesemnificative. Cand eram mica, nu intelegeam de ce e lumea stresata, dar acum, la 17 ani, inteleg. De ce nu pot invata de placere? Maine am un test la matematica, imi trebuie un 9 pentru a nu-mi strica media de 10. Vreau sa ma duc la bunica mea la tara, sa ma joc cu cateii pe strada,  sa vorbesc cu mama mea, vreau sa citesc, ah cat imi place sa citesc! Nu fac nimic pentru sufletul meu, ci totul pentru  o lauda, pentru respect. Cate intrebari ma macina, dar nu am pe nimeni sa ma ajute”.  Da, loviti de obligatia de a memora lucruri pe care sau nu le inteleg, sau nu le sesizeaza interesul, elevii simt ca programele si manualele scolare abunda in lucruri prea putin semnficative si sunt deficitare prin ignorarea altora, surse de adevarate bucurii spirituale, dar desigur ei nu pot intra explicit in detaliile acestui proces de eliminare si improspatare.

Iata acum ce-mi scrie Sorina Gramatovici, conf.univ dr la ASE, Departamentul de Informatica si Cibernetica economica, mama a unui elev in clasa a XI-a, multiplu medaliat cu aur la olimpiade internationale: „Li s-a cerut sa compuna un text de exact 6 pagini despre Luceafarul eminescian. Li s-a indicat ca bibliografie o lucrare cu pretentii de filosofie germana, cu termeni ca ataraxie stoica, naratiune heterodiegetica,  daimon, o adevarata schizofrenie. Nu va mai spun de matematica.” Ulterior, aceeasi mama mi-a scris ca baiatului nu-i prea mai arde sa se duca la scoala. A constatat ca la Literatura Romana obtii note mari nu daca scrii ceva personal, ci daca reproduci comentatori acreditati. Acesta este diagnosticul formulat de un elev exceptional, care a reprezentat cu cinste Romania in diverse  intreceri internationale.

Un alt mesaj, de la Yvonne Toader, arhitect, mama a unui baiat de 22 de ani, prezinta o situatie mai complicata, dar semnificativa pentru modul in care scoala devine tot mai putin convingatoare pentru noile generatii. Dupa un bacalaureat stralucit in 2011, baiatul a refuzat sa-si termine studiile universitare , acuzand obtuzitatea si lipsa de comunicare a cadrelor didactice. La insistenta mamei, a luat-o de la capat la o alta universitate, doar de dragul unei diplome, pe care nici nu are de gand s-o foloseasca. Dar si-a deschis o firma IT cu sucursala in Anglia, munceste mult si ii merge foarte bine.

Oana Moraru, fondator si manager al unui proiect educational, scrie, in cartea Romania noului val, Centrul de resurse pentru societatea civila, Bucuresti 2015: „Nu am avut aceeasi libertate la gimnaziu, pentru ca acolo Ministerul Educatiei impune deja un numar aberant de discipline si ore […]”. In aceeasi carte, Theodor Marcu, elev in clasa a XI-a din Bucuresti, considera ca „trebuie sa regandim de la zero modul de functionare a educatiei, astfel incat tinerii sa nu mai fie tratati, intro lume a informatiei omniprezente, ca niste serii de productie”.  Acelasi elev observa  ca  elevii „sunt bombardati cu informatii pe care nu pot decat sa le refuze, ba mai rau, informatii care sunt transmise  de multe ori de oameni neinteresati, care nu pun niciun pic de pasiune in ceea ce fac”.

Sa ne miram ca in aceste conditii starile de depresie si stres sunt tot mai frecvente printre elevi? Cum prind un elev mai bun, „de nota zece”, profesorii il atrag in competitii cat mai ambitioase, cu buna intentie de a-l stimula sa-si mareasca randamentul si sa se mentina la notele mari anterioare. Fiecare profesor trage de el, fara a se gandi ca si ceilalti trag de el.  Si, in plus, de prea multe ori acest efort este investit in alte directii decat acelea care pot da copiilor satisfactia implinirii nevoilor lor autentice de invatare. De aici pana la schizofrenie nu-i decat un pas. Avem atat de multe de invatat de la acesti copii a caror voce nu o aude nimeni. Sa fim deci purtatorii lor de cuvant.

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Domnule Solomon Marcus, in ciuda acestui articol se pare ca nu ati inteles esentialul.
    Asumati-va responsabilitatea inaltei recunoasteri de care va bucurati si implicati-va direct.
    Aveti inclusiv articole in Legea invatamantului care va pot ajuta.
    Sunteti parte a sistemului, aveti o imensa recunoastere a valorii personale in acest sistem si totusi nu faceti decat sa scrieti articole critice in loc sa va asumati resposabilitatea si sa schimbati acest sistem in care va bucurati de un loc de cinste.

    Este pacat de titlurile cu care va mandriti atat timp cat nu va faceti datoria in directia schimbarii. Aveti toate mijloacele la indemana, va lipseste doar dorinta, preferati confortul articolelor pricinoase.

    • Punctul pe i! E perfect adevărat ce spuneți, poate tocmai de aceea trecut sub tăcere. Articolul – bine scris, de altfel – provoacă, place, incită, pune pe gânduri etc. E ca un spectacol de operetă – cu scenariu actual și distribuție de excepție. Parafrazând un titlu shakespearian, face zgomot (mult, ca volum și rezonanță), dar nu propune absolut nimic (concret, realizabil). Tipic românesc, de altfel. În acest sens, a se vedea mai sus și răspunsul fooooarte frumos și elogios, conștiincios scris de d-na Mina Maria Rusu, din onor ministerul a cărui ocupațiune mintală ar trebui să fie școala.

  2. Avem nevoie de o astfel de voce, precum cea a Domnului Academician Solomon Marcus,
    care dupa un drum de exceptie in cultura si stiinta, de la o anumita inaltime,
    vede si simte atat de clar nevoile acestor copii si elevi si vine in intampinarea lor.

    Avem nevoie de astfel de dascali in scoli si universitati. Domnia sa pune
    accentul pe o problema esentiala in educatia de azi. Nu putem sa evaluam educatia
    dupa cantitate si sa uitam de calitate si de elementul sufletesc – care, pana la urma, i-a dat
    nastere si sta la baza ei. Daca sufletul educatiei moare, daca elemente precum dragostea
    de invatatura, curiozitatea, placerea de a studia pier, invatarea sanatoasa nu se poate produce si va lasa mai degraba rani si dezamagiri.

    Nu putem invata mai repede decat e ritmul nostru normal, natural. Poate putem exagera pentru o perioada scurta, dar nu asta e scopul invataturii, sa ne transforme in sprinteri care cu o noapte inainte de examen demonstram ca putem memora cantitati uriase, doar pentru a le uita peste cateva saptamani. Si nu oricum, ci cu adevarate traume care ar putea persista. Nu de multe ori, dupa sesiune, studentii nu mai vor sa auda de scoala o bucata buna de vreme. Or scoala ar trebui sa fie o experienta deosebita, o sarbatoare a cunoasterii, o bucurie a descoperirii, un alt taram, departe de zgomotul de moment al vietii. Daca vrem sa pregatim noi generatii atunci sa avem grija cum le pregatim. Intr-o gradina florile si pomii nu pot creste oricum, peste noapte, fara timpul, lumina si apa necesara. Si asta chiar si atunci când pamantul e bun. Responsabilitatea gradinarului este deosebita, iar modul in care planta raspunde la îngrijirea lui e un alt aspect fundamental. Cu cat procesul e mai natural si mai armonios, cu atat rezultatele vor fi mai sanatoase si mai de lunga durata. Sa nu uitam: avem doar 24 de ore intr-o zi si fiecare nevoie umana isi cere timpul ei. Daca nu avem grija de ele, s-ar putea sa ramanem si fara roade dar si fara gradina.

    Parerea mea este ca ar trebui sa reducem numarul de ore si de cerinte si ar trebui sa ne focusam pe cresterea timpului acordat fiecareia, tocmai pentru a creste nivelul calitatii si a da timp iubirii de invatatura sa prinda viata si apoi sa se dezvolte natural. Banii sunt putini oricum, dar pentru acelasi buget am putea face mai mult concentrandu-ne mai atent pe mai putin. Cu mai mult timp la dispozitie si o concentrare mai buna pe munca efectiva, fie ea de studiu aprofundat, sau de începerea si finalizarea unui proiect practic, am avea timp sa dezvoltam o intuitie mai buna, sa intram mai organic si mai rotund in lumea unui anumit domeniu. De asemenea, ne-ar da si sansa de a descoperi legaturi mai profunde cu alte domenii si lumea din jur.

    Daca începem sa fim obositi la nivel sufletesc de ceea ce invatam, daca începem sa avem senzatia ca memoram simboluri si concepte abstracte fara a mai sti „de ce” sau „ce inseamna, de fapt”, atunci începem sa avem o problema serioasa. Multi dintre noi am fost studenti si multi stim care e diferenta intre a invata cu drag sau a invata de frica. Multi stim care din cele doua au fost mai eficiente si poate recunoastem ca atunci când am invatat cu drag am si ramas cu ceva bun in suflet si am putut merge cu entuziasm mai departe. Poate multi am fi vrut sa fim auziti, sa putem scrie unui Academician de nivelul Domnului Profesor, care apoi sa ne ia in considerare durerea, oful si sa ne raspunda, sa incerce sa intre in lumea noastra.

    Avem nevoie de o astfel de comunicare peste generatii, avem nevoie de o astfel de deschidere, care sa treaca frontiere si sa aduca in prin plan probleme reale care sunt cat se poate de relevante pentru sanatatea generatiilor viitoare. Ma inchin in fata Domnului Profesor pentru timpul acordat celor mici, daca ar fi mai multi profesori asa sunt convins ca lucrurile s-ar misca intr-o directie buna mult mai repede.

  3. Programele [ex. limba romana , gimnaziu] sunt incarcate . „FABRICANTII” de manuale au depasit programele si au introdus notiuni care ar trebui studiate in clasele mai mari . Profesorii [multi] nu se deranjeaza sa studieze programa , ci urmeaza intocmai materia cuprinsa in aceste manuale haotice , un adevarat ghiveci cu informatii prea putin sistematizate . Iar altii , facand un exces de zel demn de o cauza mai buna , dicteaza cateva informatii teoretice , dicteaza exemple foarte sofisticate [ la gramatica] ,apoi se face rezolvarea frontala . Fara alta fixare , fara consolidare , in ora urmatoare se da un test pe care in urma cu aprox 15 ani trebuia sa il rezolve cei ce sustineau admiterea la Filologie sau la Drept. Problemele de literatura nu sunt adaptate particularitatilor de varsta ale elevilor , unele sunt greoaie , neinteresante , altele sunt ” creatii” poetice penibile ale sotilor autoarelor . In clasa a saptea este recomandata ca lectura suplimentara „Balada mortii” , etc. etc. COPIII NU AU TIMP SA RESPIRE , SA SE JOACE , SA CITEASCA . Acest cumplit mestesug de tampenie ii demoralizeaza si le creeaza , in fata parintilor , un sentiment de culpabilitate pentru faptul ca nu pot tine pasul chiar cu toate cerintele scolii . Am trei nepoti in Romania . Desi toti invata si au si meditatori PLATITI [caci parintilor nu le-ar ajunge timpul sa ii verifice , sa-i ajute] , la intrebarea daca le place la scoala , toti au raspuns imediat : NU!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Solomon Marcus
Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale s.a. A publicat peste 50 de volume în România, traduse în mai multe limbi și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. Nascut in anul 1925, 1 martie, la Bacau.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro