Ieri, 9 mai, un spectacol regizat la Iași de un foarte cunoscut fost actor a fost suspendat pe motiv de …vreme nefavorabilă. Pe 5 mai, pe Facebook, actorul amenințase: „„turul II vine însă ca un val imens și veți ajunge în canal sau la canal”. Departe de a fi un necunoscut, actorul a avut celebritatea sa artistică, a fost și ministru al Culturii, deputat, plimbăreț pe la mai multe partide. Ca și alți câțiva actori renumiți (unii au și doctoratul!), ce ies din când în când în sfera publică violentând buna judecată, și acesta se simte pe „val”, valul urii împotriva celor care, în mintea sa, strică poporul, și vor valori europene, democrație consolidată, securitatea euroatlantică. Categoria aceasta de actori, susține de mai multă vreme un naționalism misticoid, prezent insidios în țesutul social românesc. E și „vitamina” care a augmentat, între altele, gălăgia lipsită de miez – dar nu de reacție brutală – a „suveranismului” de acum.
Amenințarea cu „canalul” a provocat reacții de câteva zile. Nu e prima dată când o astfel de amenințare pre-electorală e azvârlită precum sulița sălbaticului în necunoscutul îmbrăcat și vorbind ALTFEL. Reacția viscerală împotriva civilizației, a democrației, imperfecte cum este ea, nu e o noutate. Vedem și acum că ea prinde un contur tot mai amenințător cu – era de prevăzut, firește! – noul nazism rusofil ce îndoctrinează un popor. Ceea ce a spus pe 9 mai, la Moscova, Putin, nu e numai o blasfemie față de istoria ultimului război mondial, ci și o manipulare grosolană a adevărului istoric. E reacția majoră a unui sălbatic care vrea ca toată lumea să fie ca lumea sa. Și atunci, de la „denazificarea” Ucrainei la …”denazificarea” Europei, dar și a altor părți de lume nu e greu de imaginat ce urmează să se întâmple. Nu sunt istoric, dar am avut o perioadă în care m-am documentat în ce privește ascensiunea nazismului în Germania și modul în care artiștii, intelectualii, lumea academică – ca să nu mai zic de un întreg popor – au fost seduși, unii, însă, terorizați de noua retorică a sălbăticiei. Care a dus la zeci de milioane de morți. O retorică promovată într-o țară, Germania, cu un uriaș potențial economic, științific și de administrare a unor procese complexe. Toate au fost puse, în anii ’30 și după, în slujba managementului terorii, a morții. În 1945, țara era la pământ.
Faptul că promovarea urii, a anihilării celor care vor, gândesc, vorbesc ALTCEVA țâșnește și acum, după ce mersul bâlbâit, uneori redardat, al României pe calea majoră a îmbunătățirii performanței sale ca țară, a dat rezultate, nu miră, dar nici nu poate fi acceptat. Acești mici tirani jenați de valorile democrației și de drepturile omului au și ei (și ele) dreptul să vorbească. Dar când amenință, natura barbară a ființei lor iese la iveală. Ei nu vor să construiască Binele comun (asta e greu, deh!), ci vor să curgă sânge ca să elimine ce cred ei că e Răul. Când un om judecă astfel, el intră fără dubiu în subspecia sălbaticului. Unde se simte bine. Căci nu-i plac prea multe reguli. Și atunci, pentru el, canalul e soluția eliminării până la noua „curățenie” socială. Nu sovieticii îl învățaseră pe Gheorghiu Dej cum să scape de cei și cele care erau contra, erau altfel? Și aceștia au fost aruncați la Canal. Distruși. Ei și familiile lor.
Unui astfel de discurs, unor astfel de oameni trebuie să li se spună un NU hotărât. Iar artiștii nu au nevoie de „vremea nefavorabilă” pentru a reacționa în fața sălbăticiei. Ar putea să afirme valorile în care cred. Cum a făcut și încă face un actor. Victor Rebengiuc.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Imediat după Decembrie ’89 am putut ieși din țară și primul drum l-am făcut într-o suburbie pariziană unde locuia unul din unchii fugiți din România ceaușistă, unchi despre care se vorbea în șoaptă acasă, în neagra epocă de aur.
Unchiul Matei m-a primit cu brațele deschise, m-a scos puțin prin Parisul acelor ani și, pe scurt, m-a avertizat: Acum, că au scăpat de sub jugul sovietic, românii pot să revină la celălalt obicei criminal pe care-l aveau înainte: fascismul!
A zâmbit când mi-a văzut reacția uimită și a adăugat: Sper sincer ca eu să nu mai prind vremurile alea, dar tu, la 20 de ani, ai toate șansele să înțelegi pe propria piele ce spun.
Așa a fost.
Ni se tot spune ca mămăliga nu explodează, acum vedem clar ca poate face implozie…Sepuku de scena.
Excelent comentariu!
Păi, ar fi jucat singur în spectacol, sau există un motiv pentru care și ceilalți au fost pedepsiți? Mă întreb dacă Simion ar putea beneficia din această situație.
Hitler nu a castigat alegerile in Germania!
A avut doar aproximativ 37% din voturi.(Alegerile din 1932.)
Dar presedintele l-a numit cancelar, datorita sustinerii parlamentare. (Aliante parlamentare.)
NSDAP a fost un partid de nisa, fara importanta majora in Germania vremii. A devenit, dupa ce a pus mina pe putere. Asta e lucrul cel mai ingrijorator, care trebuie subliniat.
Ceausescu nu a trimis pe nimeni la canal. Dimpotriva, a desfiintat condamarile politice.
Dej a trimis la canal si a utilizat pe larg comdamnarile politice, la sugestia lui Stalin. Iar Securitatea lucra peste ordinul lui. La ordinul direct al Moscovei. Ceausescu a terminat cu povestea asta si l-au facut nationalist.
Este adevarat, disparitia condamnarilor politice a insemnat mistificarea dosarelor penale impotriva celor care ridicau mina (la propiru sau figurat) impotriva comunistilor si securistilor.
Nu sunt de acord nici cu Dej, nici cu Ceausescu, nici cu suveransitii de azi. (Nu mai vorbim de Hitler.) Dar discursul trebuie sa respecte adevarul istoric, altfel nu sunteti luat in serios.