sâmbătă, iulie 20, 2024

Acum mai bine de 40 de ani, undeva în România

O lege datând din anul 2005, adică de pe vremea când regizorul Tudor Giurgiu era președinte-director general al instituției, obligă Televiziunea Română să vireze o parte din banii încasați din publicitate în conturile organismelor ce se ocupă cu producerea filmului românesc.

Mi se pare atunci mai mult decât firesc ca, în contrapartidă, TVR să aibă anumite facilități fiscale în vederea achiziționării și difuzării producțiilor astfel finanțate. Asta după ce, desigur, s-a scurs acea perioadă de timp în care se presupune că un anume film ar fi proiectat în cinematografe. Iar cum numărul respectivelor săli este tot mai mic și proprietarii lor se dovedesc a fi foarte puțin interesați de promovarea producțiilor autohtone, cred că TVR are chiar obligația să își asume sarcina difuzării.

A fost o vreme când a făcut-o, pe urmă a intervenit o lungă, o de neiertat sincopă. Așa că am tot văzut și revăzut filmele lui Sergiu Nicolaescu (și nu doar ale lui), mai nici una dintre conducerile trecătoare ale instituției din Calea Dorobanților nr. 191, nefiind defel deranjată de caracterul lor toxic. De faptul că cele mai multe dintre ele, chiar dacă aveau în distribuție mari actori, sacrificau, falsificau adevărul istoric în numele priorității propagandei și educației comuniste. Nu mai departe decât în ziua de 1 Decembrie 2022 pe TVR 2, s-a redifuzat Mihai Viteazul, asta în vreme ce pe TVR 1 s-a transmis o însăilare patriotardă, cu Irina Păcurariu și Toni Grecu la timonă, care mai mult ca sigur ar fi fost pe placul și al familiei dictatoriale, și pe acela al lui Dumitru Popescu-Dumnezeu. Sigur, în Mihai Viteazul, Amza Pellea a făcut un mare rol, tot la fel cum Toma Caragiu a fost absolut formidabil în Actorul și sălbaticii. Asta nu înseamnă însă că acele filme și nu numai ele făceau din istorie un fel de gumilastic întins așa și atât cât o dorea propaganda comunistă.

Numai că nu criticarea TVR și a conducerii sale haotice ce se manifestă ca atare și în mandatul d-lui Dan Cristian Turturică, un ins care recent a avut inspirația proastă de a și-o asocia la conducere pe nemuritoarea Carla Tompea, vreau să vorbesc în comentariul meu de astăzi. Intenționez, din contră, să dau seama despre o faptă bună cu speranța că diriguitorii Televiziuni publice vor face astfel încât să o permanentizeze in grila de programe a recent relansatului canal TVR Cultural.

Joia trecută s-a difuzat filmul Tipografic Majuscul, regizat de Radu Jude. Film al cărui scenariu a fost scris de același Radu Jude în colaborare cu Gianina Cărbunariu. Filmul e de dată relativ recentă (2020), a rulat nedrept de puțin în cinematografe așa că și eu, ca atâția alții, am avut parte de o premieră.

Cunoșteam dinainte în bună măsura povestea. Una strict autentică. Și aceasta fiindcă ea a fost scrisă și spusă de Gianina Cărbunariu într-o piesă pusă chiar de ea însăși  în scenă, în stagiunea 2013/2014, la Teatrul bucureștean Odeon. Gianina Cărbunariu aflase despre actul și singular, și exemplar al elevului botoșănean Mugur Călinescu dintr-o carte a istoricului Marius Oprea. Carte ce se cheamă Șase feluri de a muri. De altminteri, filmul la realizarea căruia Gianina Cărbunariu deține, cum spuneam, rolul de co-scenaristă (ea are și o apariție episodică pe peliculă) amintește pe alocuri de regia spectacolului de teatru, doi dintre actorii de atunci figurând și în această distribuție. E vorba despre Silvian Vâlcu (care îl juca în spectacol pe Mugur Călinescu) și de Alexandru Potocean.

În toamna anului 1981, Mugur Călinescu, elev al Liceului August Trebobiu Laurian, a pus pe jar întreg aparatul de Securitate al județului Botoșani. Cineva, o persoană neidentificată, scria, la adăpostul nopții, pe zidurile unor instituții publice, tipografic majuscul inscripții calificate drept neconforme. Dușmănoase la adresa regimului. A lui Nicolae Ceaușescu însuși. A dictaturii sale, a socialismului dinastic. S-a pus în mișcare un întreg angrenaj, s-au adunat și relaționat date, s-au căutat și-  hélas!- s-au găsit relativ repede informatori care au ajutat la descoperirea făptașului. Un  adolescent care scria despre foame, frig, frică, despre cenzurarea adevărului, despre exemplul polonez al Sindicatului Solidaritatea, despre SLOMR și cultul personalității. Despre lucruri pe care le cunoscuse pe piele proprie sau despre care a aflat de la Europa Liberă. Urmărind filmul, nu am putut să nu îmi aduc aminte cum în vara anului 1980, directorul de atunci al Departamentului românesc al Europei Libere, legendarul Noel Bernard, de la a cărui moarte se vor împlini foarte curând 41 de ani, relata seară de seară în deschiderea Programului politic despre ce se întâmplă în Polonia. Mediile de informare de la București păstrau în schimb tăcerea. Nu au mai putut-o face în septembrie 1980 când primul-secretar al comuniștilor polonezi, Edward Giereck, a fost înlocuit cu Stanislaw Kania. Cum începea știrea publicată în Scânteia? Cu celebrul după cum se știe. Ceea ce l-a făcut pe hâtrul N. C. Munteanu să își înceapă un comentariu afirmând că propaganda partidului admite că toată lumea ascultă Europa Liberă..

Mugur a fost prins, demascat, înfierat, pus la zid de colegi și profesori. A fost, cum se spunea pe atunci de lucrătorii Securității, influențat pozitiv. Și cu toate că nu a mai reprezentat o problemă, a fost urmărit până la sfârșitul vieții. Adică până în februarie 1985. Când a murit de leucemie în condiții ce ridică și azi multiple semne de întrebare. La înmormântarea lui a luat parte multă lume. Au fost prezenți și angajații poliției politice.

Regizorul Radu Jude a impus filmului o sobrietate riguros reglată. Tipografic Majuscul e ceea ce se cheamă o docu-dramă. Alternează secvențe de arhivă (arhiva TVR și arhiva Sahia Film) cu intervenții ale personajelor ce parcă și-ar citi de pe un imens prompter propria viață. În gramatica filmului alternează secvențe din emisiuni triumfaliste, mincinoase ale TVR. Semnate de Carmen Dumitrescu, Cornelia Rădulescu, Rodica Rarău, Anca Arion și atâția alții. Care au fost reporteri sau inchizitori? Nu, ei și-au făcut doar meseria. Imediat după 1989 unii dintre ei s-au prezentat drept eroi/ La fel cum și-au făcut-o și securiștii, încercările lor ticăloase de dezvinovățire, de re-acreditare a ideii Securității patriotice, omenoase, bune  fiind unul dintre cele mai bune, mai pline momente de tensiune ale filmului.

Mărturiile lui Mugur Călinescu (Șerban Lazarovici), ale mamei și tatălui acestuia (Ioana Iacob și Șerban Pavlu), ale unora dintre prietenii adolescentului defel eroizat în film (Șerban Lazarovici are vocația firescului) sunt filmate de Msrius Panduru în așa fel încât parcă ne-ar fi făcute nouă. Confruntările dintre doi sau mai mulți protagoniști se desfășoară pe un platou străjuit de un imens televizor. Decorul este gândit de Irina Moscu în vreme ce costumele strict autentice au fost concepute de Dorin Negrău. Securiștii cu căști la urechi și ne apar într-un spațiu dominat de un magnetofon. Pe care se înregistra totul. Din secvențele filmate vedem că Securitatea se servea de  magnetofoane marca Sony. Marfă bună, de import. Economia de valută nu viza, iată, operațiunile de supraveghere, de intimidare, de depersonalizare ale populației,  cu toate că Ceaușescu ordonase tăieri drastice ale achizițiilor plătite cu devize forte chiar în anul de grație 1981.  

TIPOGRAFIC MAJUSCUL

Regia: Radu Jude

Scenariul: Gianina Carbunariu și Radu Jude

Producători: Ada Solomon, Diana Păroiu, Valentin Rudolf

Imginea: Marius Panduru

Design de producție: Irina Moscu

Costume: Dorin Negrău

Sunet: Jean Umansky și Dana Bunescu

Cu: Serban Pavlu, Ioana Iacob, Șerban Lazarovici, Constantin Dogioiu, Alexandru Potocean, Doru Cătănescu, Bogdan Zamfir, Nicodin Ungureanu, Silvia Vâlcu

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Ce legătură are adevărul istoric cu opera artistică? Recunoașteți, totuși, că cei mai mari actori au făcut roluri epocale în acele filme.

    De când interesează pe cineva adevărul sau dimensiunea etică a operei artistice? Pornografia implicită a unor filme considerate mari opere de artă nu deranjează, pare-se, pe nici un intelectual român contemporan.

    • Exact, Mihai Viteazul e o capodopera, Jude e azi miine nu mai e..

      Nationalismul se intoarce, the Russians are coming, si romanii vor intoarce armele din nou… lmao

    • Oare credeși că un film are dreptul să falsifice in interesul politicienilor adevărul istoric? Sunteți absolvent de Stefan Gheorghiu?

      • Dle Morariu, nu mai „certati” aiurea pe aici pe cei care nu au exact aceleasi opinii. Ba ca unul nu stie gramatica (?), ba ca altul ar fi absolvent de St Gheorghiu, ba ca altul nu a inteles „maretele” dvs idei, etc. Faptul ca scrieti aici un articolas nu va face detinator al adevarului absolut. Vad ca in general la articolele dvs aveti f.putine comentarii (uneori chiar 0-2…), in comparatie cu alti autori de aici; deci lumea nu prea va baga in seama. In ce priveste pe Sergiu Nicolaescu si filmele lui, vad ca e o „moda” sa se arunce cu noroi, moda la care va raliati rapid… Nu toate filmele lui S.N sunt bune, DAR are incontestabil si filme f.bune. Lasati vrajeala cu „comanda politica”, nu mai preluati fara gandire diverse trend-uri. Niciun film istoric facut vreodata in lume nu e 100% historically accurate. Chiar si documentarele pot fi partinitoare. Totusi filme ca Mihai Viteazul, sau altele ale lui S.N, au fost si sunt filme bune, care au insuflat patriotism (de ce nu?!) si au respectat in buna masura adevarul istoric. Mihai Viteazul are nota f.buna pe imdb si a fost bine primit in multe tari. Nu zic ca ar fi o mare capodopera, dar e totusi unul din putinele filme romanesti bune. Ce comanda politica visati, apar comunisti in film?! Probabil aveti ceva si cu Pe aripile vantului sau Spartacus….

  2. „legendarul Noel Bernard, de la a cărui moarte se vor împlini foarte curând 41 de ani, relata seară de seară în deschidrea Programului politic despre ce se întâmplă în Polonia. Mediile de informare de la București păstrau în schimb tăcerea.”
    Eu imi amintesc ca, intr-o Duminica a lunii Decembrie 1981, la TVR, in buletinul lor de stiri de la ora 13:00, crainicul (George Marinescu sau Florin Mitu, nu mai tin minte) a anuntat ca in Polonia s-a instaurat Legea Martiala.

    • Da în 13 decembrie 1981. Tăcerea a fost păstrată în august 1980. Atunci când au avut loc marile greve de la șantierele navale. Citiți cu mai multa atenție.

      • In articol ati scris ca Stanislaw Kania l-a inlocuit pe Gierek (forma corecta) in Septembrie 1989. De fapt, Gierek a fost inlocuit de Kania in Septembrie 1980. Scrieti cu mai multa atentie.

  3. Stimate autor,

    Ma deranjeaza cind personalitati culturale (nu sinteti dv singurul, dl Plesu are aceleasi opinii) fac o critica politica a filmelor. Era odata o doamna critic de film care il facea de doi bani pe Nikita Mihalkov fiindca era (probabil inca mai e) nationalist si sustinator al lui Putin desi filmul de la care pornise discutia era Barbierul din Siberia, un film superb.

    Sa aiba „Mihai Viteazul” un caracter toxic fiindca nu respecta „adevarul istoric”? Nu cred ca gasim in istoria filmului vreun film istoric in care adevarul istoric sa fie respectat 100%. Devin filmele respective atunci „toxice”? Sa nu ne mai uitam la The Gladiator sau The sound of music fiindca sint „toxice”, nerespectind adevarul istoric, asa cum doriti dv? SN a facut unele filme extrem de proaste, in special dupa ’90, dar Mihai Viteazul nu e printre ele.

    • Orice film istoric cu o acțiune paralelă cu evenimentele perioadei modifică adevărurile (atât cât sunt ele cunoscute) istorice. Narațiunea filmului se folosește doar de perioadă, de personaje, de decor pentru a reda un anume scenariu. Un film dedicat însă anume relatării unor evenimente istorice și care le modifică într – un anumit sens este propagandă. Cu atât mai mult cu cât filmul în cauză face parte dintr-un fenomen generalizat care folosindu-se de personaje istorice reale a mutilat istoria făcând ca totul să pară o succesiune de evenimente glorioase ce au dus în mod firesc la înființarea pcr și la apariția conducătorului iubit în fruntea acestuia. Altfel, nu vom ști niciodată câte capodopere ar fi realizat și alți regizori dacă ar fi putut lucra liber, cu mijloacele și resursele nemăsurate de care a beneficiat regizorul ce din păcate, iată, a rămas în memoria acestui popor. Ne place sau nu, Jude și generația lui se fac cunoscuți în lume, noi rămânem cu Sergiu Nicolaescu, și asta și pentru că „capodoperele” lui ne-au învățat că suntem unici și geniali.

      • Daca si cu parca … Respectivii regizori au facut ce au facut in limitele impuse de cenzura comunista. Acum o sa-i injuram pe toti artistii ori regizorii ca s-au compromis in filme din perioada socialista, nu? Moartea lui Ipu, de ex, a fost foarte bun si neideologic. Cum ziceam, altele sint de criticat la SN, nu MV.

        Va legati de tenta nationalista a filmului (valabila de fapt pt toate filmele istorice romanesti) insa de fapt pt cinefilii si criticii occidentali MV a fost foarte apreciat in special pentru scenele de lupta. Jude a facut un film f bun (Aferim) si unul extrem de prost (Imi e indiferent …) care m-a facut sa cred ca si „babardeala” ulterioara ar fi o pierdere de timp.

        Orice s-ar spune SN a avut talent in a face filme de actiune, indiferent de politizarea subiectului (vezi seria Un comizar acuza). Filmele de atunci trebuie judecate in contextul epocii iar pt noi cei care am urit comunismul si am putut distinge propaganda, oricit de insidioasa ar fi fost ea, a ramas destul de mult de apreciat din multe din filmele lui (repet, cele dinainte de ’90). „Chistymi rukami” si „kommisar Moldovan/Miclovan”, imi spunea un prieten uzbek cu nostalgie pentru seria respectiva. Acum sintem in libertate de peste 30 ani. Ati vazut vreun film de actiune romanesc care sa fie peste Mihai Viteazul? Sau macar peste Cu miinile curate?

        Nu mai aduc vorba de istoriografia romaneasca, care ba ne scoate latini, ba daci, ba cumani … Asa ca sa lasam adevarul istoric deoparte cind vorbim de filme artistice, nu documentare.

        PS Am vazut pe vremuri Francois Villon la Biblioteca Franceza. Poate gasiti si la coproductia respectiva ceva de obiectat dpdv al adevarului istoric:)

  4. Asta-i buna! Ce-are anonimatul cu critica obiectiva? Si de ce anume ma protejeaza anonimatul? Sint pasibil de puscarie sau amenda fiindca nu cred ca Mihai Viteazul lui SN nu e „toxic”?
    Nu va insult, emit niste opinii suficient de argumentate (bine sau rau, asta e alta treaba) pe care le puteti combate cu argumente in caz ca nu sinteti de acord. La ce va foloseste sa stiti cum ma cheama?

    • Nu. Nu sunteți pasibil de pușcărie. Sunteți doar asemănător cu personajele lui Caragiale curajoase și expeditoare de misive anonime. Dacă v-ați scrie numele, ar afla prea multă lume că sunteți in nostalgic al comunismului și al Cântării României.

      • Nu stiu de unde le scoateti. Am urit si comunismul si Cintarea Romaniei ca si pe porcul de Paunescu si am si tradus carti interzise in samizdat. Am si parasit Romania cu prima ocazie, altfel decit toti intelectualii care primeau vize occidentale si se intorceau bine mersi in lagarul comunist. Cinstit si biblic vorbind dv sinteti ultimul care puteti vorbi de misive anonime:) Un pic de decenta si introspectie, va rog!

        PS Era mult mai simplu sa recunoasteti ca v-a scapat un adjectiv nepotrivit decit sa perseverati in greseala.

        • Nu știu ce și cât ati tradus. Fiind anonim,puteți pretinde ca ati tradus și Biblia jn greaca veche. Sunt însă sigur ca habar nu aveți de folosirea virgulele, de punctuație, de diferență între și virgula și și adverbial.

          • M. Morariu persista in certuri pe aici fara sens, lasati-l in pace.. Probabil alta distractie nu are, in afara de a vana virgule si adverbe prin comentarii… Iar cu filmele lui Sergiu Nicolaescu, nu inteleg de unde inversunarea asta aiuristica a lui Morariu…are lipsa de idei.. Mihai Viteazu e un film istoric bun, se vede si pe Imdb.com. Punct. F. bine ca e patriotic. Nu are nicio chestie cu comunism, sau cu ceausescu, deci e stupida chestia cu „comanda politica”. Mie de exp nu imi plac filmele de dupa ’90, cu f.rare exceptii (poate Filantropica). Nu cred ca Jude a un mare regizor, de fapt niciunul din regizorii de dupa ’90 nu e grozav. Premii la niste festivaluri nu prea conteaza, daca filmul respectiv nu are spectatori si nu ramane in constiinta. Alea sunt filme, mizeriile de „porno balamuc…” sau ” 9 luni,…”, sau „Eu daca vreau sa fluier…”, sau „Nu imi pasa…”?! sa fim seriosi…

          • V-as putea si eu raspunde ca nu stiti genitivul:) In realitate daca scrii in graba si nu pe un laptop mai scapa cite o neconcordanta, in special daca mai adaugi ceva la un text.

            Ce e stupefiant la dv e ca ati raspuns ofensiv si repetat ad personam fara a aduce un singur argument critic, dv care cica ati fi critic (fie el si de teatru, nu de cinema). Aportul dv la comentariile de mai sus e nul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro