Adam Smith consideră că indivizii sunt singurii care pot realmente să cunoască situația în care se află și valoarea pe care o atribuie bunurilor ce aparțin lor și altor persoane. De asemenea, ei știu cel mai bine care sunt acțiunile cele mai potrivite pentru a-și îmbunătăți soarta lor și a persoanelor care le sunt dragi. Un individ renunță la ceea ce prețuiește mai puțin, ținând seama de împrejurări, pentru a obține ceea ce consideră că are o valoare mai mare. El obține un anumit folos din schimb și este stimulat să producă bunurile pe care altcineva le dorește, deoarece acest schimb constituie mijlocul prin care obține de la partenerul său bunurile de care are nevoie.
Situația descrisă mai sus este posibilă ca urmare a existenței unui ansamblu de instituții morale și juridice, care orientează acțiunea fiecărui om. În primul rând, aceste instituții se bazează pe principiul că omul are dreptul la viață, că își stabilește liber scopurile și că ia liber deciziile cu privire la cele mai bune mijloace de a le realiza. În al doilea rând, instituțiile amintite se bazează pe principiul că relațiile umane se nasc în condițiile asocierii libere și schimbului voluntar. Cu alte cuvinte, instituțiile împiedică indivizii, atât în sens moral, cât și juridic, să ucidă, să fure sau să-i înșele pe semenii lor pentru a obține bunurile dorite.
În acest cadru instituțional, moral și juridic, nu rămâne decât o singură soluție pentru indivizii care, din diverse cauze, nu-și pot produce toate bunurile de care au nevoie. Ei trebuie să-și folosească înzestrările naturale, priceperile și cunoștințele pentru a găsi un loc în sistemul social de diviziune a muncii, care să le permită să se specializeze în producerea și vânzarea unor bunuri suficient de căutate de alți oameni, astfel încât să obțină prin schimb mijlocul de a cumpăra ei înșiși ceea ce-și doresc.
Faptul că schimbul este voluntar și necesită, deci, acordul părților înseamnă că orice alt om poate proceda în același mod și încerca, la rândul său, să ocupe un loc pe piață. Aceasta este ceea ce spune Smith când afirmă – în explicarea sistemului libertății naturale – că fiecare om este liber să-și utilizeze munca și capitalul în concurență cu alții.
Înseamnă că interesul personal al fiecărui om este orientat spre încercarea constantă de a produce bunuri de calitate, noi și ieftine, precum și de a câștiga noi clienți. În consecință, interesul personal și cadrul instituțional nonviolent acționează ca forțe motrice ale creșterii prosperității generale a umanității, în măsura în care succesul economic și nivelul de trai al unui om sunt legate de creșterea nivelului de trai al altora.
Adam Smith nu a spus niciodată că societatea, etica și instituțiile sale sunt produsul planificării sau al unei concepții guvernamentale. El a făcut parte dintr-un grup de gânditori scoțieni din secolul XVIII, care au pus accentul pe dezvoltarea evolutivă și „spontană” a ordinii sociale. Pentru ei, un factor important al îmbunătățirii situației materiale a umanității este sistemul de diviziune a muncii prin care fiecare individ tinde să se specializeze în ceea ce poate face mai bine decât alții și de unde se naște un sistem interdependent de comerț național și mondial.
Diviziunea muncii, la fel ca limba, tradițiile, moravurile, regulile de conduită și o întreagă serie de alte instituții sociale nu au fost create prin decret politic sau de către guverne. Ele au apărut în zorii civilizației umane, când oamenii au descoperit avantajele producerii unor bunuri într-o cantitate mai mare decât puteau utiliza ei înșiși, deoarece au constatat că alți indivizi sunt dispuși să primească o parte din aceste produse excedentare în schimbul bunurilor proprii pe care, la rândul lor, le oferă la schimb.
Concluzia generală este că interesul personal al fiecărui om constă în utilizarea muncii, resurselor și capitalului său într-un mod cât mai eficient. În modul acesta, fiecare individ își realizează nu doar propriile interese, ci și interesele tuturor celor pe care încearcă să-i satisfacă și să-i servească pe piață, deoarece, pentru a-și atinge scopurile, își orientează eforturile spre ceea ce crede că este cel mai util semenilor săi.
Smith nu a văzut nici un fel de rezultate pozitive ale schimburilor efectuate în condițiile în care oamenii urmăresc intenționat satisfacerea „interesului general”. El subliniază faptul că indivizii își cunosc propria situație și oportunitățile pe care le au mai bine decât deținătorii puterii politice, care, de regulă, nu știu nimic sau foarte puțin despre oamenii asupra cărora domnesc. Cu alte cuvinte, Smith avertizează împotriva pericolului constituit de faptul că guvernul controlează, organizează și conduce activitatea economică dintr-o țară. Cei care ajung cel mai adesea pe posturi de legislatori și planificatori sunt indivizii cei mai orgolioși și mai încrezători în sine și care nu ezită să-și impună proiectele restului societății; ei cred că știu ce trebuie făcut și că „planul” lor este mai bun decât faptul de a lăsa oamenii să hotărască liber cu privire la propria lor viață și la interacțiunile lor cu alți oameni. În „Teoria sentimentelor morale”, Smith numește acest inginer social sau planificator central „omul sistemului”.
Ceea ce atrage atenția în criticile lui Adam Smith la adresa restricțiilor comerciale impuse de guvern sub formă de taxe vamale și interdicții la import este avertismentul cu privire la pericolul unui guvern autoritar și intruziv. Nimeni nu produce pentru sine – spune el – ceea ce poate cumpăra mai ieftin de la alții. El plătește prin aceea că se specializează într-o activitate în care are un avantaj comercial mai mare decât concurenții săi. Iar acest lucru este valabil atât pentru fiecare locuitor al unei țări, cât pentru toți cetățenii țării respective. Tot ceea ce este necesar este ca indivizii să fie lăsați să-și urmărească propriile lor interese: producția și prosperitatea se vor produce în domeniile și sub formele cele mai avantajoase pentru toți membrii societății, a căror activitate economică este orientată de cerere și ofertă, interne sau externe.
Adam Smith nu este însă foarte optimist cu privire la posibilitatea ca argumentele sale în favoarea libertății economice și critica sa la adresa intervenției statului să declanșeze reformele necesare pentru instaurarea unei societăți libere. El consideră că există două forțe care fac ca această eventualitate să fie improbabilă: „prejudecățile publicului” și „puterea grupurilor de interese”.
Prin „prejudecățile publicului”, Smith înțelege dificultatea ca un cetățean obișnuit să urmărească raționamentele unui economist, care analizează științific modul în care piața funcționează fără intervenția statului. Ca urmare, este greu, dacă nu imposibil, ca omul de rând să înțeleagă că restricțiile și reglementările guvernamentale nu fac altceva decât să împiedice prosperitatea economică și îmbunătățirea generală a condiției umane – pe care libertatea le fac posibile.
„Puterea grupurilor de interese” se referă la diverse categorii sociale, mai mult sau mai puțin organizate, care trăiesc din diverse și variate favoruri și privilegii obținute din partea guvernului în defavoarea majorității populației. Ele fac tot posibilul pentru a împiedica diminuarea sau abolirea privilegiilor și favorurilor respective și încearcă pe toate căile se le sporească în detrimentul concurenților sau al contribuabililor. Criticile la adresa intervențiilor guvernamentale, care pun sub semnul întrebării monopolurile naționale, subvențiile, taxele vamale etc., sunt adesea condamnate și prezentate ca un pericol real pentru națiune de către cei care și-ar pierde privilegiile în cazul instaurării unei societăți de piață libere și deschise.
În pofida pesimismului lui Adam Smith, la mai puțin de o generație după moartea sa, concepția lui despre libertatea naturală a fost pusă în practică pe scară largă în Marea Britanie și Statele Unite. Alte țări au mers în aceiași direcție, deși nu la fel de hotărât și de departe. Aceasta nu înseamnă că libertatea activității economice a triumfat peste tot în lume. Însă, ideile lui Smith au transformat o mare parte a lumii occidentale, orientându-i evoluția istorică în direcția unei mai mari libertăți personale și economice, ceea ce a permis întregii umanități să iasă din sărăcie. De aceea, se poate spune că ideile și adevărurile cărora Adam Smith le-a consacrat întreaga viață pentru a le exprima și împărtăși contemporanilor săi constituie una din cele mai mari contribuții la înțelegerea și îmbunătățirea condiției umane. (Articolul a apărut inițial în revista timișoreană TIM7/Nr. 23)
A.S. a pus omul in centrul atentiei lui, pentru ca pe vremea aia nu existau o gramada de institute si institutii care sa se ocupe de binele general si chiar inividual.
Astea sunt creatii ale sec. XX, cand politicienii au inceput sa-si faca platforme electorale din visurile oamenilor. Intr-un fel, e si rezultatul votului universal.
Omul a fost indepartat de actul decizional in favoarea propagandistilor si activistilor nesimtiti, care se cocoata in functii bine platite. Si de acolo iau numai decizii gresite, invocand binele general.
Poate ca prima regula ce se desprinde din lectura lui A.S., este defrisarea aparatului bugetar! Si tinerea institutiilor partinice departe de actul de guvernare.
Liberalismul modern este departe de ideile lui, desi il invoca mereu. Pentru a aplica ideile lui, trebuie revenit la capitalismul primar, patriarhal, de sec. XVIII-XIX. Imposibil.
Adevaratii promotori ai ideilor lui sunt traditionalistii, nu liberalii.
Liberalii, din pacate, au incalcat Rubiconul politic, devenind frati fie cu socialistii (nu doar la noi), fie cu populistii. Devenind -ei insisi- un partid populist.
Dar lectura lui Adam Smith este intotdeauna instructiva.
Multumiri pentru prezentare!
S-au dus vremurile cind cineva ca Adam Smith, sau altii ca el, sau ca mine, gindeau si erau ascultati.
Astazi economia, politica e condusa de Greta, Ursula si altele, sau altii de aceeasi calibru.
Nice comment. Adam Smith si tu, sau mai degraba Adam Smith e cel care sta pe langa Neamtu Tiganu.
Ursula, Sorosistii, Greta, hastagistii nu stie dom`le ca viata e altfel. Hai sa mai ardem carbune aratand ce prosti sunt ceilalti si cum burta ta primeaza.
Micii la gratar de carbune sunt de o mie de ori mai buni decit cei copti la soare…ha, ha, ha..
Carbunele e un produs natural, s-a format de f mult timp, din natura. Carbunele a acumulat cindva codoiul din NATURA si atunci cind il arzi il dai de fapt inapoi. Nu e altceva decit o reciclare naturala.
Foarte frumos explicate simplu principiile de baza ale civilizatiei occidenatel anglosaxone protestante, cu bune si rele, asa cum o stim, si care e pe duca…
Principii care pot actiona si ca criterii de excludere din civilizatie pentru restul, incluziv cea romaneasca:” Situația descrisă mai sus este posibilă ca urmare a existenței unui ansamblu de instituții morale și juridice, care orientează acțiunea fiecărui om….Cu alte cuvinte, instituțiile împiedică indivizii, atât în sens moral, cât și juridic, să ucidă, să fure sau să-i înșele pe semenii lor pentru a obține bunurile dorite.” Ceea ce nu e cazul si nu a fost niciodata in istoria cunoscuta a formatiunilor statale romanesti.
Vom vedea rezultatele unui proces de liberalizare si reducere a rolului statului, proces care se desfasoara azi in Argentina. Primele rezultate sint foarte bune. Economistii si bancherii spun ca de obicei ca e riscant, ca e greu, ca sa vezi ca hir, ca mir. Ce sa zica si ei …
Din cele citeva interviuri cu Presedintele Milei (nu doar cel de la Davos) omul chiar e croit pe treaba. Vedem si cu catavencitatea politica (Osim’u’, va rog, trademark pe catavencitate :)))) ) dar si cu acceptabilitatea sociala, ca cica astea-s clou-urile. Or fi, de urmarit.
Pourvu que ca dure zice frantuzu’, ca orice socialist din nascare.
Daca tot umbla lumea cu tot soiu’ de indici privitori la vietile noastre ce-ar fi sa inventam „Indicele de Catavencitate” al unei societati sau al unui sistem politic? Cred ca ar fi distractiv.
Ideea mi-a fost inspirata de cintecul d-lui Andries. Nu atunci cind a fost inregistrat, am fost de fata, Costinesti, Teatrul de Vara, August 1982, ci acum. Ptru, ptru :)))
https://www.youtube.com/watch?v=FbpjqaFVrCQ&ab_channel=C%C4%83t%C4%83linIoni%C8%9B%C4%83
In fond, o pledoarie in favoarea statului minarhist, singurul care poate functiona relativ ok, daca il lasam si avem conceptul de „delayed gratification”.
In practica insa toti gandim pe termen scurt iar votul universal inseamna o patura consistenta de perdanti (nu neaparat din cauza greselilor proprii), care au puterea de a-si vota singuri pomeni. Iar politicienii desigur atat asteapta, pentru ca nu dau de la ei.
Concluzia: cei productivi, din economia reala, producatorii de plusvaloare vor fi jumuliti si mereu nemultumiti (ghinion, sunt minoritari), cei neproductivi + diversi bugetari pilosi nu au motive sa-si imbunatateasca conditia iar lantul acestei coruptii se mentine pana cand intreg sistemul face poc („revolutii”, inflatie, defaulturi, razboi, catastrofe economice, etc etc)
1.,,Averea Națiunilor” este lucrarea economică care pus ,,cap la cap” (și ordine în) ceeace au realizat predecesorii lui Adam S. , susținînd teoretic ,,prima revoluție industrială”!Ea este izvorul teoriei economice actuale, reprezentînd perioada clasică a capitalismului (anteglobalizat), față de care anumite ,,reguli” nu mai sînt valabile.
Societățile moderne n-ar putea exista, dacă contrar opiniei lui Adam Smith. statul n-ar ,,controla, organiza și conduce” activitatea economică.Așa cum scrie Mongolul, capitalismul patriarhal nu mai există, el disparînd odată cu a doua revoluție industrială.
2.Organizarea dezvoltarii economice este atributul de bazâ al statului modern optimal, fiind de reținut ca în epoca capitalismului clasic (anteglobalizare), dezvoltarea economică era realizată exclusiv pe baza resurselor interne (naționale).Dupa globalizarea economică, dezvoltarea economică a țărilor înapoiate economic ca Romania, lipsa resurselor interne de dezvoltare poate fi compensată prin atragerea și utilizarea resurselor straine de dezvoltare: capital, licențe, forță de muncă, cercetare tehnologică, invenție, etc.
Această acțiune nu este realizabilă daca Statul nu se implică activ, creind condiții accesului masiv al investitorilor străini industriali (majori), nu a celor care fabrică volane, sau cu montaj manual de echipamente electrice, cu salarii minime pe economie și valoare adaugata slabă…
Industria noastra din ultimii 10 ani este reprezentată de astfel de investiții minore, de ,,primă revoluție industrială” (manuală) bazată pe salarii mici, produse cu valoare adaugată slabă, încît UE nu pricepe de ce crește PIB-ul iar incasările la buget sînt slabe!
Dacă lucrările lui Adam Smith constituie una dintre cele mai importante contribuții la înțelegerea și îmbunătățirea condiției umane, înseamnă că n-am mai citit alte cărți! Că filosofii și marii romancieri au scris degeaba. Azi, când vedem că peste tot capitalismul pare mai mult înrudit cu Fabula albinelor a lui Mandeville decât venit din sentimentele morale ale lui Smith, când omul a devenit resursă, economiștii și bancherii din America încep să citească … Marx! (nu c-ar fi progresiști, cum zic niște cretini de la noi, care fac parte majoritatea din organizații discrete, prin natura lor PROGRESISTE, ci pentru că încearcă să înțeleagă)
Afirmația că o mare parte a Occidentului a fost schimbată de ideile lui Smith și că acestea au permis întregii umanități să iasă din sărăcie e absolut aiuritoare având în vedere că Africa, America de Sud și mare parte a Asiei n-au ieșit niciodată din sărăcie economică.
Aceeași idee că libertatea economică e Libertate, ba chiar că libertatea de a comersa atrage obligatoriu Libertatea, pe scurt, economism, adică mania economicului, adică încă un -ism.
”Azi, când vedem că peste tot capitalismul (…)”
Cine n-a înțeles că sistemul comunist reprezintă un capitalism monopolist de stat și că acest capitalism monopolist de stat este cel mai feroce capitalism posibil, a trăit degeaba. De asta plânge după Marx.
Problema cea mai gravă a capitalismului este tendința de a crea monopoluri. Însă a înlocui monopolurile private din diverse domenii cu monopolul generalizat al statului, în toate domeniile, generează probleme infinit mai grave. Așa ajunseseră românii în anii ’80 să aibă alimentele de bază pe cartelă, la fel ca în timpul războiului: tocmai ”datorită” capitalismului monopolist de stat, care nu era capabil să asigure nici măcar produsele de bază.
Daca “ Africa, America de Sud și mare parte a Asiei n-au ieșit niciodată din sărăcie economică.”, o afirmație generalizatoare si falsa (parti din acele zone sunt bine merci) nu putem spune nici ca au incercat vreodata, in corpore, sa schimbe macazul dinspre feudalism si alte isme spre un sistem economic si social de libertate economica si individuala.
Tarile care au incercat, reusind sa nu cada , post independenta sau schimbare, in capacana dictaturilor de stanga si de dreapta, sunt la ora actuala numiti tigrii asiatici etc: japonia, coreea de sud, singapore, taiwan, apoi peru, chile. In americi. Pana si exemplul chinez a avut succes cata vreme a liberalizat economia si incepe sa scartaie odata cu revirimentul autoritarismului absolut. Vietnamul se dezvolta doar prin liberalizare. Indonezia, malaezia au un mic issue religios, India e un pic prea rurala, mare si pornita cu intarziere fata de china pe calea dezvoltarii – dar contextul o ajuta sa vina din urma. Africa de sud e in recul puternic si prea fragmentata societal, brazilia la fel.
Si sa nu uitam Turcia : ce prabusire economica mareata o data cu cresterea autoritariamului si a fervorii religioase!
America de sud este oricum continentul hasta la revolucion siempre!, locul sincretismului crestin-marxist de succes (nici papa nu e departe).
Hmm, Brucan a omis din vedere faptul ca memoria intergenerationala este cam scurta, in zona orizontului de 30 de ani dat de el ca sa iasa comunismul din sangele celor care l-au trait. Ce nu a luat el in calcul e trasmigratia sufletului marxist si intruparea atat de rapida in noile generatii occidentale (si de la noi), noii 68zecisti.
Toata teoria lui Smith are o subrezenie ascunsa ,nu spune nimic de redistribuirea acumularii si cum face sa nu existe tensiuni intre clasele sociale . Keynes este mai tare ca el pt ca a vazut cum poate fi lovita acumularea care distorsioneaza piata. Mai ales in balcani nu poate functiona teoria lui Smith unde un antreprenor nu are respect pt forta de munca ce ii aduce profitul, capitalul nu se multiplica singur. Deci stakeholder capitalism este singura solutie pt a salva capitalismul de propriile lui defecte ce il vor duce la disparitie.