marți, martie 19, 2024

Adevărul despre Revoluție

În anul 2004, pe ultimii zeci de metri ai ultimului mandat prezidențial al lui Ion Iliescu și ai guvernării PSD conduse de Adrian Năstase, Parlamentul României adopta Legea 556 ce prevedea înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Condus o bună bucată de vreme tot de oamenii lui Iliescu, recrutați  din rândul așa-numiților emanați ai Revoluției (recte de Gelu Voican Voiculescu), respectivul Institut nu a avut parte de ceea ce cheamă o presă bună. Principala lui misiune fiind percepută a consta în acreditarea acelui adevăr dorit de cei ce au preluat puterea la numai câteva ore de la fuga lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu.

În 2019, în vremea guvernării Orban, prin înțelegerea dintre PNL și USR,  s-a decis desființarea organismului a cărui soartă părea a fi atunci  definitiv pecetluită. Nu a fost să fie astfel, Curtea Constituțională decizând doi ani mai târziu cu totul altfel. Așa că IRRD a fost resuscitat, însă cu o nouă conducere ce l-a avut în frunte pe Andrei Ursu, nimeni altul decât fiul opozantului Gheorghe Ursu. IRRD dispunea până mai deunăzi de o nouă echipă de cercetători, de un nou Consiliu științific și are o susținută prezență în viața publică. Reflectată de prezența angajaților și colaboratorilor  săi la reuniuni științifice de specialitate sau de publicarea unor articole în reviste academice. Iată însă că la finele lui noiembrie Andrei Ursu a fost înlăturat din motive birocratice (și nu numai) de la conducere.

Aceasta în pofida faptului că apariția cartii Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare, editată în 2022 grație colaborării dintre Institut și editura ieșeană Polirom însemna un  consistent rezultat al muncii de cercetare a angajaților IRRD.

În Nota introductivă publicată în volum, notă semnată de, acum, fostul director Andrei Ursu și de cercetătorul american Roland Thomasson, coordonatorii cărții, sunt, între altele, expuse succint direcțiile activității prezente și viitoare a instituției. Nu se dorește doar cercetarea circumstanțelor, a episoadelor până acum neclare ori controversate din Revoluție ca și din dosarul juridic al acesteia despre care se spune că nu ar fi chiar onest întocmit, unde mai pui că e ba închis, ba redeschis în funcție de interese politice clare ale celor ce dețin la un moment dat puterea, ci și plasarea Revoluției române în contextul mai amplu al răsturnărilor regimurilor comuniste din Estul Europei în anul 1989.

Citim în capitolul În loc de concluzii următoarele: “La mai bine de trei decenii de la execuția marelui bărbat de stat și omul politic făuritor de istorie plantate de fosta poliție politică încă acoperă crime împotriva umanității ”. E vorba, între altele, despre pernicioasa, strania menținere în viață a teoriilor conspirației, a  poveștilor referitoare la un pretins amestec al așa-ziselor agenturi străine, idei puse în circulație între 16 și 22 decembrie 1989 de fostul dictator, despre istoriile cu teroriști de import, fie ei sovietici, fie arabi, despre numărul inexplicabil de mare de morți înregistrați atât în București cât și în alte orașe ale țării începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Și, mai ales, despre operațiunea de înnălbire a Securității și a mai marilor ei, în frunte cu ultimul ei șef, fostul general Iulian Vlad. Operațiune concretizată în articole de presă ori pretins științifice, în false, mincinoase monografii, în nenumărate talk-show-uri de radio ori de televiziune. Dacă Armata a fost consistent pusă la zid, cu totul alta a fost situația fostei poliții politice, despre care mai-mai că s-a acreditat legenda că ar fi fost principalul sprijinitor al revoluționarilor. Aceasta când, în realitate, așa cum o dovedesc cele 9 contribuții științifice semnate de Andrei Ursu, Roland Thomasson, Dumitru Lăcătușu, Andreea-Iuliana Bădilă, Luciana Marioara Jinga, Adrian Claudiu Stoica, Andrei Florin Sora, Mihai Dănilă, grupate în trei mari secvențe (I.România în 1989. Un popor sub teroarea Securității: opoziție, încercări de revoltă, represiune, disimulare, II. Lupta de rezistență a lui Nicolae Ceaușescu și Securității, Teatre de acțiune din București, III. Lupta de rezistență di alte orașe), lucrurile au stat cu totul altfel. Articole din revista cu circuit închis Securitatea  i-au pregătit și instruit pe angajații poliției politice să reziste în cazul în care s-ar fi înregistrat tentative de răsturnare a regimului dictatorial comunist, a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, rezistența concretizându-se nu doar în tentativele de salvare ale cuplului dictatorial, ci și în acțiuni cu vădit caracter terorist, criminal. Despre care au avut știință Iulian Vlad și acoliții săi și după ce își exprimaseră, formal, adeziunea la obiectivele Revoluției.

Care sunt, în opinia mea,  principalele atuuri ale cărții? Faptul că operează de la bun început distincția netă dintre disidenți și opozanți. Atenția acordată autenticității mișcării din 14 decembrie 1989 de la Iași a cărei anihilare de Securitate a făcut poliția politică să fie cumva prinsă pe picior greșit în momentul în care au început protestele de la Timișoara. Studiile din volum nu se limitează la elucidarea unor acțiuni cu caracter terorist, de război hibrid și de dezinformare,  ale Securității din București, ci și în câteva orașe din țară, precum Craiova și Brăila. Cercetarea arhivelor, a anchetelor uneori voit lacunare ale feluriților procurori, a mărturiilor unor participanți activi la evenimente le-au permis autorilor articolelor în chestiune să probeze jocul mizer al Securității și să demonteze mitul Securității patriotice.

Tocmai în zilele în care încheiam lectura cărții, președintele Klaus Iohannis a semnat un decret care va face ca Istoria Revoluției Române să devină disciplină de învățământ. Cercetări precum acestea pe care am încercat să le rezum în rândurile de mai sus permit și ca predarea disciplinei în chestiune să devină ceva mai riguroasă. Deparazitată de mituri, legende, mărturii în totală contradicție cu adevărl istoric.

Andrei Ursu, Roland O. Thomasson (coordonatori) – CĂDEREA UNUI DICTATOR. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției Române din 1989; Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 și Editura Polirom, Iași, 2022

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Va recomand si cartea „Tragatori si mistificatori”. Contrarevolutia Securitatii In Decembrie 1989 (Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, Madalin Hodor). Acolo sunt decrise in detaliu actiuni si evenimente din acele zile care indica foarte clar faptul ca a existat un plan bine pus la punct de catre Securitate pentru a impiedica prabusirea regimului. Chiar si pentru armata exista un plan, in cazul in care aceasta ar fi trecut de partea poporului, ceea ce s-a si intamplat dupa 21, deoarece Ceausescu nu avea incredere decat in Securitate. Ordinul a fost dat probabil de catre Ceausescu, de la casa lui din Primaverii unde a aterizat pentru o scurta perioada, dupa fuga cu elicopterul.

    • mike, tu chiar ai obiceiul sa crezi tot ceea ce aberează niște nătărăi teribil de fuduli?!
      De ce nu îi întrebi dacă au fost atunci la locul unde s-au infaptuit cele scrise în acea carte, care are scopul de a falsifica realitatea?
      Tu ai habar cine sint eu?
      De ce nu îi întrebi ce se afla pe foaia cu care a venit la mine criminalul comunist jos ilici iliescu, in seara de 22 12 1989, pe care m- a rugat sa o citesc și apoi să o completez, după care sa o aprob și să o semnez?
      Crez că știu ceva atît de important și de real, ce tine de istoria adevărată, făurită și trăită efectiv de mine?

  2. Deși habar nu aveți ce și cum a fost, cu adevărat, înainte și in timpul Revoluției și nici cui datorați măreață și rapidă să victorie, urmată de preluarea puterii de conducătorul acestei mărețe și nesperate realizări, care le-a fost dăruită românilor in mai puțin de 24 de ore de la declanșare ei,fapt unic in lume, niște zevzeci își propun să pervertească adevărul și să vire minciuna in creierele fragede ale unor elevi, ceea ce amintește de mentalitățile, de practicile și de metodele criminale ale bestiilor comuniste, intens folosite in vremurile de foarte tristă amintire.
    Sint curios sa aflu cum vor ajunge la cunoștințele mele, despre Revoluție, cei care vor fi puși să scrie manualul scolar pentru viitoarea disciplina, atît timp cît eu nu va voi transmite acele informații.
    Știu de mult că penalul Iohannis nu are multa minte, din lipsa de spatiu in căpățînă sa, care a fost invadata și ocupat de imensa sa ticăloșie, dar speram că după 32 de ani cît au trecut de la data cînd am scris și am depus la Procuratura Militara o plîngere penală împotriva criminalului comunist, alogen jos ilici iliescu și a găștii sale de criminali alogeni, care pe care i-am acuzat că au declanșat contrarevoluția, in timpul căreia au ucis peste 1600 de români și au ranit alți pestre 4000 fiind, plîngere nefinalizata încă, pentru că așa-zișii procurori nu au cum sa afle ce și cum a fost, cu adevărat, nici în timpul Revoluției, pe care eu am planuit-o, am declansat-o și am condus-o la victorie și nici în timpul contrarevolutiei, eu nedorind să împărtășesc încă cu niste prostălăi teribil de fuduli, infractori de drept, astfel de informații prețioase.
    In atari condiții, vă întreb ce adevăruri vor putea sa le transmită elevilor niște profesori habarnamisti, care nu au dovedit niciodată că ar iubi prea mult adevărul?
    Trăiască prostimea nepermis de fudula!
    Jos minciuna, penalii și impostorii!

    • Dl Leon, de ce nu spuneți varianta dvs (cine e tras, de ce, cine a ordonat, care a fost scopul)? Aș fi interesat să o aud. Altfel, degeaba îi mustrați pe cei care sunt de acord cu ce se scrie, dacă nu au fost acolo, doar caută să afle, iar asta ne este pus la dispoziție. Îmi puteți recomanda lectură?

  3. Am participat direct la Revoluție și am o parere personala si asumată despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. Nica Leon, vorbesti prostii, n-a fost deloc asa cum încerci tu sa spui. De Nicolae Militaru n-a nimic de zis?
    Ma mir ca inca n-au apărut și cei care laudă regimul comunist dinainte de 89. Nici acum situația nu e ideală, dar cel puțin nu mai ai probleme daca ai copii gay, cum e si cazul meu.

    • Niculae, de ce falsifici adevărul prin raspindirea unor minciun?
      Dar dacă te pretinzi a fi cunoscător, de ce nu scri aici conținutul discuției pe care am avut-o cu Militaru atunci?
      Te las pe tine sa precizezi cu înseamnă atunci, pentru că te pretinzi a fi participant și bun cunoscător a acelui eveniment istoric.

  4. Exhibarea relației biologice dintre dl. Ursu și tatăl său a devenit o calitate în sine, un soi de recomandare „în alb” pentru un om care, în mod legitim de altfel, și-a făcut din trauma sa personală un veritabil mobil existențial. Poate și de aceea rămân în umbră o serie de aspecte pe care nimeni nu pare dispus să le abordeze în mod critic-obiectiv. Cum ar fi, de pildă, posibilul conflict de interese între fundația sa personală care, ce să vezi, are exact același obiect de activitate cu IRRD-ul și institutul de la care tocmai fuse demis. Cu alte cuvinte, nu mai știi care și pentru cine lucrează. De asemenea, funcția de „director științific” (adică de coordonator al unei echipe de cercetători profesioniști) atribuită nu prin concurs ci, în primul rând, pentru calitatea de fiu al ilustrului disident asasinat de Securitate, unui ins care nici măcar istoric nu este, ar putea ridica probleme de integritate intelectuală și nu numai. Dl. Ursu este vânător de arhive, nu cercetător, deși această metodă de lucru este, mai nou, apreciată și pe această platformă, nu spui cine ca să nu fiu banat.

    Maniera în care dl. Ursu înțelege să-și utilizeze echipa de cercetare ca pe un instrument de redactat rechizitorii sau de analiză juridic-penală este, iarăși, un element debusolant. Apoi dl. Ursu pleacă de la niște certitudini pe care dorește să le impună, iar nu de la niște dubii sau ipoteze de lucru. De unde, inevitabil, apariția unor teorii fantasmagoric-hollywoodiene întemeiate mai multe pe supoziții și dovezi circumstanțiale decât pe surse directe. Ca să nu mai vorbim de zidul de impecabilitate pietistă pe care dl. Ursu îl instituie viguros în jurul propriei persoane, astfel încât cine îl contestă e declarat indubitabil securist.

    Nu în ultimul rând, afirmațiile năucitoare ale dlui Ursu, cum ar fi, de pildă că „Thomasson este cel mai bun cunoscător din lume al problematicii Securității” sunt ridicole, poate chiar amuzante, dacă n-ar fi profund penibile și imorale. Cu alte cuvinte, echipele de cercetători din CNSAS, IICCMER n-au realizat mare brânză, atâta vreme cât ilustrul necunoscut Thomasson, a cărui fulminantă contribuție științifică asupra problemei se concretizează în două cărți (și acelea în calitate de co-autor) îi umbrește pe aceștia, aruncând toată munca lor de mulți ani în deriziune.

    Știu că e greu, dar un pic de relaxare din partea autorului n-ar strica. Cât despre cross-examination, ce să mai vorbim?

    • Mă bucur că, în fine s-a găsit cineva care să spună aceste cuvinte simple: „exhibarea relației biologice dintre dl. Ursu și tatăl său a devenit o calitate în sine (…) ca să nu mai vorbim de zidul de impecabilitate pietistă pe care dl. Ursu îl instituie viguros în jurul propriei persoane, astfel încât cine îl contestă e declarat indubitabil securist”.

      Altminteri, cred că în momentul de față IRRD poate dispărea în liniște nu pentru că și-ar fi dus la bun sfârșit obiectivul declarat pentru care ar fi fost înființat, ci pentru că pot fi ușor identificate alte modalități de cercetare fără participarea unui aparat birocratic osificat și plin de partizanat politic.

      • Ar fi prea multe de scris despre defunctul Ursu Gh., fost angajat la I.S.L.G.C., ca inginer, in colectivul care se ocupa de calcularea rezistentei construcțiilor proiectate de acel institut. Din păcate, a murit atît de jalnic, pentru că fratii lui, care au impus și pe aceste blestemate și năpăstuite meleaguri inumana ideologie comunista, dar și pentru că a făcut mari greșeli înainte de a fi arestat.
        Pentru că rudele lui, de la postul de radio Europa Liberă, care se aflau acolo la ordinul criminalilor din tara, mi-au cenzurat scrisorile, in acea perioada, ceea ce a fost un mare dezavantaj pentru Ursu, care nu a putut afla metodele mele de lupta împotriva bestiior rosi.
        Faptul că a acceptat recent un post plătit cu bani publici, de la acei criminali comuniști, la I.R.R. din 1989, nu ii face cinste ursulețului, care nu avea cum sa afle de la terți ceea ce am făcut și cum am facut eu, pentru a le putea dărui românilor, in mai puțin de 24 de ore, fapt unic in lume, minunea numita de cunoscători Revoluția Romana, dovedind astfel, public, că nu prea e corespunzător mobilat la mansarda, spre nenorocul sau.
        Dacă … eternul dacă, ar fi putut pricepe că acea cloaca de infractori, plătiți nedrept și acum din bani publici, ar fi trebuit să se ocupe de cercetarea contra – revolutiei, pe care criminalii comuniști au declansat-o, după ce au înțeles că le luasem puterea și privilegii, nesperat de repede, dar nu a făcut-o, spre rușinea lui.
        ,

      • Dacă ai fi fost ceva mai atent, poate ai fi reușit să cunoști și să înțelegi cumplită și crunta realitate românească, care, deocamdată îmi dovedești că îți e străină și după 33 de ani de rușine!
        Dacă romanii nu s-ar fi dovedit a fi nepermis de prosti și teribil de fuduli, ar fi înțeles că trebuie finalizată revoluția pe care declansat-o in 21 Decembrie 1989, timp in care sa înființăm, de drept, statul român și apoi și instituțiile fundamentale in orice stat de drept care astăzi și t inexistente, adică ne infiintate, ceea ce le face a fi nule, fiind lovite și astăzi de nulitate absolută!
        Dacă ar fi fost înființate, de drept parchetele și instanțele de judecată, printre altele, toți criminalii comuniștiv vinovați și pentru crimele din gloriosul și rușinosul Decembrie 1989 ar fi fost cercetați, judecați și ar fi fost condamnați de mult.
        Acum nu decit figuranți care își fac nedrept și imoral si asemenea institute, pentru a împiedica să se adevărul complet, așa cum a fost, pricepi?
        Din aceste motive nu e bine să dispară, fara a fi cercetați penal, toți cei care au terfelit adevărul, au ascuns crimele și pe criminali, mulți contra cost, pentru a împiedica lumea sa afle adevărul.

  5. Am trait si eu evenimentele din acele zile, impreuna cu colegii, intr una dintre statiile de televiziune si radiodiufziune din reteaua care mai exista si acum. Nimeni nu a intrebat niciodata, nicaieri, cum a fost posibila difuzarea piesei de teatru „Revolutia in direct” pusa in scena si jucata in studiorile televiziuni nationale. Cum a fost posibil ca tot spectacolul sa ajunga in casele romanilor daca tehnic, era foarte simplu ca cei din celebrul studio 4 sa vorbeasca singuri, ei intre ei, fara sa i vada sau auda nimeni ? Nu a intrebat nimeni cine era seful acestei retele de statii, cand a fost numit in functie si unde a lucrat el inainte. Domnii de la institutul respectiv ar afla multe lucruri interesante.

    • Ai idee cine a fost cel care a ordonat să fie repusă, în funcțiune, transmisia de la T.V.R. și cu ce scop?
      Ști din al cui ordin a fost trimis, de îndată, carul de tv. Nr. 1 și cu ce misiune?
      Că după aceea, prostimea a permis să intre pina in studiouri puzderie de tembeli, de profitori, de securiști și de comuniști e și vina pulimii, cum îi alinta Oprescu, azi condamnat fugar, pe romani!

  6. A fost un plan cu siguranta sau paote mai multe. In palnurile de care vrobiti era prevazuta si transmiterea in direct a evenimentelor , cu un impact decisiv in deznodamantul actiunii respective ?

  7. Am participat la Revolutia Romana. Pregatirea militara (infanterie) obligatorie pe vremea aceea inainte de a incepe facultatea m-a ajutat. Altminteri, puteam sa fiu impuscat in seara zilei de 22 Decembrie in fata CC, si apoi in 23, 24 Decembrie langa TVR. Am scapat,au scapat si altii care erau cu mine si care au invatat la fata locului cum sa te tarasti,cum sa te adapostesti de focul inamicului.Care inamic?Cine?
    Nu stim cine a tras in noi nici azi ,cine a tras in zecile de mii de oameni aflati pe strazile Bucurestiului in zilele acelea. Si daca nu stim, la ce mai e bun acest institut?
    Nu am cerut niciodata nimic,diplome, recunoasteri etc. Libertatatea este celmai mare dar!
    La multi ani Romania!

    • @mike inca o data va recomand „Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii In Decembrie 1989″ (Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, Madalin Hodor). Acolo gasiti multe detalii despre trupele din securitate care au tras, despre zonele si cladirile unde trebuiau sa se duca in cazul „teritoriului vremelnic ocupat de inamic”, un plan activat ad hoc in acele zile impotriva armatei (care trecuse de partea poporului si oamenilor care toti reprezentau niste „teroristi” pentru regimul Ceausescu. Exista detalii privind acele guri de aerisire din curtea TVR prin care trageau aceste trupe ale securitatii. Apoi, blocurile din zona, semnalele de tragere trimise cu trasoare colorate intre aceste trupe care incepeau sa traga la intervale regulate. De asemenea, existau mai multe tipuri de arme in dotarea lor, arme care scoateau zgomote diferite atunci cand trageau, semn ca existau trupe diferite inarmate cu arme diferite de cele ale securistilor nostri. Poate stiti mai multe si poate ati recunoscut aceste zgomote de arma atunci, din moment ce ati facut armata (pusca cu luneta, pistol mitraliera de calibru diferit, etc).

      • @mike _ „Tragatori si mistificatori.”

        Cea mai mare parte dintre acuzațiile aduse Securității de autorii menționați de dumneavoastră sunt cel mai probabil reale, corect argumentate și documentate.

        Aș aminti, totuși că autorii sunt controversați, iar controversele asupra lor sunt publicate de presă, la fel de bine documentate, așadar nu zăbovesc.

        Reamintesc totuși poziția domnului Ursu față de Armată, pe care se străduiește să o disculpe pentru crimele Revoluției cu orice ocazie are la îndemână, ignorând faptele, mărturiile, documentele. Prin urmare, cred că opera domniei-sale este necesar să fie abordată cu serioase rezerve și multă prudență.

      • Am comandat cartea la sfatul tau. Luni o s-o am. Apoi…zgomotul armelor…multa lume nu auzise niciodata asa ceva.Ramaneau in picioare cand se tragea …si erau impuscati. Eu, tocmai terminasem armata la termen-redus,eram sergent si stiam ca trebuie sa te culci imediat la pamant si sa te adapostesti. Dar asta nu functiona intodeauna…am vazut oameni impuscati care veneau acasa cu troilebuzul,cu masina, si asupra carora s-a tras foc automat. S-au comis orori in Bucuresti de care nimeni nu mai pomeneste. Au trecut atatia ani,dar si azi ma mai intreb cum am scapat atunci. Fiind credincios,am un raspuns. Toti revolutionarii emanati dupa revolutie imi produc greata…cu exceptia celor raniti de care trebuie mereu sa avem grija. Despre cei morti…Oh, Domane ,nu isi mai aduce nimeni aminte de ei! Erau tineri ca mine atunci….

    • Nici nu ai avea dreptul legat sau moral să le ceri, pentru că din declarația ta tu ai ajutat contrarevoluționari, dujmai ai României, să își redobindeasca și să își sporească puterea!
      Tu ai tras atunci cu mitraliera din dotare?

  8. Am depus in doua randuri declaratii ca participant- si victima- in dosarul instrumentat de gen. Voinea- trecut ulterior in rezerva de L.C. Kovesi. Ce probleme are acel dosar, de se tot plimba de 30 de ani -din sertar in sertar- in loc sa fie trimis in judecata( sau, poate, inchis cu NUP!)? In loc, „judeca ” Revolutia tot felul de experti si comentatori.

    • Ai citit vreodată actele in temeiul cărora ar fi trebuit să se înființeze parchetele și instanțele de judecată, in Romania?
      Cînd le vei găsi, vei avea și raspunsul la întrebarea ta!

  9. Articolul, asemenea cărții domnului Ursu, se adresează celor care nu au fost acolo și nu au trăit evenimentele. Am fost la mitingul din 21 decembrie, noaptea am văzut cu ochii mei cum gloanțele „îl ocoleau” pe Dumitru Dincă aflat cu portavocea pe stâlpul Parking, dar i-au nimerit pe protestatarii de la Intercontinental, am fost în stradă pe 22 decembrie și zilele următoare, am fost acolo…

    Fără a fi neapărat de acord cu dl N Leon, este evident că Institutul Revoluției rămâne ceea ce a fost și va fi cel mai probabil ceea ce este, adică un instrument de a absolvi „emanații” de crimele pe care le-au înfăptuit pentru a se legitima la putere.

    Pe de altă parte, doar cei care nu au trăit evenimentele, nu înțeleg cum a funcționat dictatura ceaușistă și refuză lectura, pot crede că spontan milioane de români s-au revoltat, fără participarea altor state și a diverselor servicii secrete externe.

    În fine, domnul Ursu junior se urcă pe cadavrul tatălui domniei-sale pentru a ocupa diverse funcții și, mai important, deși acuză crimele Securității, pentru a absolvi de crime Armata. Las autorul articolului plăcerea și curiozitatea să cerceteze motivele pentru care dl Ursu promovează inocența Armatei din vremea Marii Revoluții din Decembrie…

  10. Gorbaciov a pus în 1989 în TOATE țările satelite la conducere, oamenii lui, deci pe Iliescu în România. De aici trebuie plecat! Revoluția populară a învins în România exact între fuga lui Ceaușescu și preluarea puterii de către Iliescu, adică vreo 5 ore. În aceste 5 ore s-au ținut la balconul CC, diferite discursuri, care acum au fost șterse chiar și de pe youtube, dar la care manifestanții strigau lozinca care l-a înspăimântat pe Iliescu: “fără comuniști!”. Ca să-i împrăștie s-a aplicat metoda teroriștii.

  11. N-am citit carte cu pricina dar vad mai sus un schimb de replici, pe alocuri mai puțin civilizat, dintre cei care, pe de o parte, cred fără rezerve in istorici si cei care au fost martori sau participanți la evenimentele din dec 1989.
    Asta îmi aduce aminte de o butada a scriitorului britanic W. Somerset Maugham, care suna cam așa: Istoricul este reporterul care n-a fost niciodată la locul faptei.

  12. Nick, nu Gorbi i-a pus la putere, prostimea i-a sustinut și i – a pus, chiar și prin vot, fără să in pese că așa-zisele alegeri au fost din start falsificate!
    Din păcate prostimea deși nu știe, are fermă convingere că ea are mereu dreptul să hotărască, pentru că după să se poată văicări duios și să poată să arunce vina sa mereu numai pe alții!
    Din păcate aceasta nenorocire face parte din tragedia românească, care face teribil de mult rău României!
    Îmi este greu sa pricep legătură între criminali, distrugători ai țării și dialogul civilizat!
    Tu ai cît de cît habar despre cumplită și crunta realitate românească?
    Ai aflat în acest scurt timp, numai 33 de ani, că eu atunci l-am arestat pe criminalul comunist jos ilici iliescu și grupul său de comuniști alogeni?
    Daca ar fi fost așa cum bănuiești tu, desigur, fără dovezi solide, de ce crezi ca am reușit eu o astfel de performanta, confirmata public încă de atunci., care a zdrobit efectiv pina și mitul emanației?

  13. Multumesc pentru articol, Mircea Morariu. Cititori pot judeca pentru ei insusi daca cercetarea noastra e bazata pe „supozitii sau dovezi circumstantiale” si „oameni care n-au fost acolo” sau „surse directe.” Pe saitul meu rolandothomasson.home.blog 93 de episoade cu documente originale (declaratii, procese verbal, note explicative, samd) din Dosarul Revolutiei care n-au fost niciodata publicate pana acum si sunt documente declasaficate ale CIA, US Department of State, British Foreign Affairs Office, Canadian External Affairs, samd.
    Va multumesc.

  14. Roland, am văzut, cu greu, citeva pagini aflate la adresa indicata de tine, unde te folosești de aberațiile unui bolnav mintal, acesta fiind motivul real pentru care Radulescu Iordan a fost dat afara din armata.
    Cu astfel de minciuni încerci tu acum să te faci credibil?
    Poți să redai aici motivele tale temeinice, pentru care ai tras concluzia, ca cei de al căror nume te folosești, ar fi participat la Revoluția despre care ai scris total aiurea?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro