I. Două filme americane
Mi-a rămas în minte, din nu știu ce film american, acest schimb de replici dintre un avocat vestit și un ziarist care îi cere un interviu. „Am auzit multă lume spunând că reușiți să nu pierdeți niciun proces recurgând la minciună.” – „Lumea se-nșală. Îmi țin minciunile pentru spațiul privat. În public nu mint niciodată.”
În alt film – de astă dată îmi aduc aminte care, un thriller politic în șase episoade, Zero Day – eroul, George Mullen, jucat de Robert de Niro, este fostul președinte al Statelor Unite care, după un prim mandat impecabil, renunță la o a doua candidatură. Noua președintă a țării, Mitchell, îi cere predecesorului său, învestit cu puteri neîngrădite, să conducă o comisie de investigare menită să descâlcească ițele unei conspirații care debutează cu un atac cibernetic devastator. Este afectată întreaga infrastructură electronică a țării, pagubele sunt pe măsură, mor mii de oameni, panica națională este enormă. Mullen află adevărul și îi comunică președintei Mitchell că rețeaua trimite la înalți demnitari, având la vârf pe președintele Camerei Reprezentanților din Congres și pe alți membri ai Congresului, printre care se află și fiica sa Alexandra.
Făcut public, acest rezultat al anchetei ar duce la clătinarea establishment-ului actual.
În discuțiaîntre patru ochi, în care Mullen îi comunică președintei teribilul rezultat al anchetei, schimbul de replici dintre cei doi atinge o problemă de principiu: pentru ca șocul public să nu fie prea mare, n-ar fi oare potrivit, întreabă președinta Mitchell, ca măcar o parte dintre complotiști să fie trecuți sub tăcere? Ce părere are Mullen? Poate că ar fi mai bine, sugerează ea, să nu fie spus tot adevărul.
„– Adevărul e adevărul, răspunde Mullen. – Adevărul e adevărul, dar nu întotdeauna e cel mai important. Mai sunt încă multe lucruri bune de făcut. Acesta e adevărul care primează pentru mine, spune președinta Mitchell. Și lucrurile acestea nu le voi putea face decât într-un al doilea mandat care, în lumina adevărului expus în toată urâțenia și vastitatea sa, va deveni discutabil. Binele pe care-l visez pentru anii următori se va realiza cu condiția ca acum, când trebuie recuperată încrederea unui întreg popor, să alegem calea unei minciuni prin omisiune: vom scoate în față un singur vinovat, creierul rețelei, și-i vom trece sub tăcere pe ceilalți. N-ar fi oare păcat să închidem calea binelui viitor de dragul unei rigori de principiu?”
Ce va face Mullen când, a doua zi, va trebui să comunice în fața Camerei rezultatul investigației sale? Cu atât mai mult cu cât fiica sa, părtașă la complot, riscă închisoarea pe viață. Poate fi ascuns adevărul? Poate oare un tată să-și sacrifice fiica de dragul adevărului? Există vreun caz în care omiterea spunerii adevărului – „jur să spun adevărul și numai adevărul” – este moralmente scuzabilă? Mullen lasă senzația că a doua zi va prezenta în Congres un discurs cosmetizat. Însă, după primele fraze, îl vedem cum pune hârtiile deoparte și începe să rostească, într-un discurs liber, tot adevărul.
II. Un thriller politic la scară românească
Recent, jurnalista Emilia Șercan a demonstrat că mai mult de jumătate din teza de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu, numit din partea PSD în actuala coaliție guvernamentală, reprezintă un plagiat. Prim-ministrul Ilie Bolojan, întrebat dacă urmează să-l demită pe Radu Marinescu, a dat următoarele declarații:
„Am avut o discuție în această dimineață cu domnul ministru. Lucrurile de care dânsul este acuzat nu s-au întâmplat în mandatul de ministru … Încerc să îmi evaluez colegii după ceea ce fac în mandatele de ministru.”
„Plagiatul este o formă de furt … dar nu am date să judec strict această situație. Sper că o entitate independentă va certifica dacă acest plagiat este real sau nu.”
„… nu am negat că aș cere demisia ministrului dacă o comisie academică va confirma plagiatul.”
Pe scurt, domnul prim-ministru a spus trei lucruri:
1. Lucrarea de doctorat are o vechime considerabilă care o face să nu se suprapună cu ministeriatul său. Evenimentele precedente mandatului de ministru nu au relevanță pentru perioada mandatului.
2. Da, plagiatul este „o formă de furt”.
3. Pentru a trage o concluzie în privința calificării lucrării ca plagiat e nevoie de „o entitate independentă”, recte de „o comisie academică”, verdictul dat de jurnalista Emilia Șercan neputând fi instituțional concludent.
La aceste declarații aș face următoarele obiecții:
1. Îmi e imposibil să detașez din biografia cuiva ca nesemnificative acele evenimente care califică, prin natura lor, întregul vieții sale și se rabat asupra lui. Plagiatul este unul dintre aceste „evenimente” și el ar trebui să închidă plagiatorului calea oricărei ascensiuni publice, mai ales la rangul de ministru (al Justiției!).
2. Dacă plagiatul este o formă de furt, atunci plagiatorul rămâne hoț pentru totdeauna. Iar un hoț este incompatibil în principiu cu funcția de ministru, iar când e vorba de un ministru al justiției, contradicția este, simbolic vorbind, flagrantă. Și e greu de imaginat că un astfel de hoț nu poate simți hoția dinlăuntrul propriei hoții.
În acest context, mi-am reamintit și declarația dată de ministrul nostru după investigația Recorder:
„Eu nu am primit nicio sesizare legată de corupție sau de altceva. Este foarte bine ca Raluca Moroșanu să prezinte dovezile. A făcut acuzații grave, a vorbit inclusiv despre fapte de corupție. Solicit să se ia măsuri ferme, să se prezinte probe, iar persoanele care ar comite aceste fapte să fie eliminate din sistem. Trebuie, deci, să tratăm cu seriozitate aceste chestiuni şi atunci când se afirmă că există corupţie în sistemul judiciar să venim cu elemente concrete. Și haideţi să-i sancţionăm pe cei care fac asemenea lucruri!”.
Uluitor! Cel chemat prin funcția sa să țină ordine în ograda Justiției se plânge că nimeni nu i-a spus cât de murdară e ograda. „Solicită” (cui?) „să se ia măsuri ferme” (dar nu el trebuie să le ia?), să-i sancționăm cu toții pe magistrații corupți (dar cine suntem noi ăștia, care să-i sancționăm pe autorii „faptelor de corupție”?). Interjecția „haideți”, devenită verb în gura ministrului, m-a făcut să tresar, căci mi-a sunat în urechi ca o chemare la luptă adresată întregului popor român căruia justiția română îi cere ajutorul: „Dragi cetățeni – pare să ne spună ministrul –, nu ne lăsați singuri cu mafioții, infractorii, tâlharii, hoții, corupții! Veniți și faceți și voi ceva! Împreună vom salva România!”
Haideți!, deci. Dar ce-ar fi să faceți dumneavoastră, domnule ministru, primul gest de salubrizare a justiției române? N-ați vrea să dăm un exemplu începând cu demisia dumneavoastră? „Haideți”, domnule ministru, ajutați-ne, dându-vă demisia ca ministru-hoț al Justiției, să salvăm România! A spus și prim-ministrul: plagiatul este „o formă de furt”. Sau dumneavoastră ați uitat ce-ați făcut în lucrarea din 2009 și așteptați verdictul unei „comisii academice” pentru a vă dumiri?
Și astfel ajungem la punctul 3. Din declarațiile domnului Ilie Bolojan rezultă că trebuie să așteptăm decizia unei comisii de etică universitare și pe cea a CNADCU ca instanță de apel. Aici, însă, cadrul discuției noastre merită lărgit, implicându-l pe ministrul plagiator doar ca persoană dotată cu o conștiință morală.
După cum bine știți, domnule ministru, după cum știm cu toții, investigațiile Emiliei Șercan în zona plagiatului nu se rezumă la o simplă investigație jurnalistică. Poziția ei academic-didactică (lector universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București), teza ei de doctorat, studiile și cărțile publicate pe tema doctoratelor și a integrității academice, analiza a peste 50 de teze de doctorat denunțate ca plagiate, publicată de-a lungul anilor în PressOne – toate acestea fac din doamna Șercan cea mai competentă cunoscătoare a mediului academic românesc.
De aceea, un verdict de plagiat al Emiliei Șercan, deși nu are valoare de aviz instituțional, echivalează cu un verdict fără drept de apel. În acest caz, nu verdictul unei „instanțe independente” intră în joc, ci, după cum spuneam, doar persoana dumneavoastră ca simplă entitate așezată în fața propriei conștiințe și a opiniei publice. Și asta pentru că, în orice societate, există oameni care, prin importanța lor socială și prin excepționalitatea muncii lor, devin oameni-instituție. Pe frontispiciul „Instituției Emilia Șercan” scrie: Adevărul și numai adevărul. Iar încrederea în instituția ei este, incontestabil, cu mult mai mare decât încrederea noastră în „comisiile academice” care i-au spălat pe bandă pe toți plagiatorii noștri: pe Victor Ponta, care a inaugurat șirul prim-miniștrilor plagiatori, urmat de prim-ministrul Mihai Tudose (actualmente europarlamentar) și de palidul, pierdut în peisaj, prim-ministru Nicolae Ciucă. Vin apoi nume ca Mircea Geoană (puteam avea, la o adică, în persoana lui, și-un președinte plagiator), Gabriel Vlase (vicepreședinte al Camerei Deputaților, director al SIE, plagiat după teza de doctorat a ministrului Apărării, Sorin Frunzăverde), Codruț Olaru (vicepreședinte al CSM, șef al DIICOT, adjunct al Parchetului General, pensionat la 49 de ani), Bogdan Despescu (secretar de stat în MAI), Bogdan Licu (judecător la CCR pentru un mandat de 9 ani).
Să mai spunem și că Sorin Cîmpeanu, ca ministru al Educației și președinte al Consiliului Rectorilor, a inițiat în 2022 o lege a educației care a fost votată în 2023, în mandatul Ligiei Deca, păstrându-se însă lucrurile dorite de Cîmpeanu în chestiunea doctoratelor în forma inițială. Prin această lege, verificarea plagiatelor a trecut de la un organism național (CNADCU – „Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare”) la comisiile de etică ale universităților, CNADCU transformându-se în „instanță de apel”. S-a creat astfel un conflict de interese explicit, în măsura în care, prin comisia de etică a universității în care s-a susținut doctoratul, Universitatea e chemată să-și judece propriul ei verdict. Lucru care se petrece acum și în cazul lui Radu Marinescu: comisia de etică a Universității Craiova, unde actualul ministru al Justiției și-a susținut doctoratul în drept în 2009, ar trebui să certifice sau să respingă rezultatul cercetării în urma căreia Emilia Șercan a stabilit că 140 de pagini din totalul de 247 de pagini (adică 56,68%) au fost plagiate.
O va face oare? Radu Marinescu s-a apărat prin deja tradiționalul răspuns de lemn al plagiatorilor noștri: el și-a elaborat lucrarea „în conformitate cu normele și standardele în vigoare la momentul respectiv”! Ca și cum în 2009 norma în vigoare era că poți plagia mai mult de jumătate din lucrare și că doar abia în anii din urmă plagiatul și-a căpătat conștiința de sine ca plagiat.
Acum, dacă instanța etică a Universității craiovene se va hotărî să verifice acuratețea investigației doamnei Șercan, există și riscul ca deznodământul să poată fi influențat în termeni politico-instituționali, și nu legislativi. Craiova este un fief al PSD-ului de peste 15 ani, în măsura în care Olguța Vasilescu a câștigat alegerile ca primar de patru ori la rând, începând din 2012, drept care urmează să rămână în funcție până în 2028, cu un Consiliu Local majoritar pesedist. Așadar, presiunile informale, ambientul politic local, în care sunt prinse și cadrele de vârf al Universității, tandrele mușamalizări sau tragerile dibace de timp pot, toate, duce la rezultatul dorit atât de plagiator, cât și de Universitate.
III. Ilie Bolojan între el însuși și omul politic
Închei, revenind pentru o clipă la declarațiile domnului prim-ministru. Nu fac parte dintre cei care, la televiziuni sau în cercuri de prieteni, știu mai bine ce-ar fi trebuit să facă domnul Ilie Bolojan și cu ce anume trebuia să înceapă. Și nici dintre cei care consideră că domnului Bolojan îi lipsește viziunea, însă fără ca ei să ne poată spune care anume este ea, acea unică viziune făcătoare de minuni, minunea fiind scoaterea țării, peste noapte, din groapa morală și bugetară în care-au aruncat-o anii de guvernare pesedist-USL-istă. Până una-alta, orice român pare să știe mai bine decât domnul Bolojan ce trebuie să facă domnul Bolojan.
Adevărul e că m-am întrebat și eu ce anume l-a împins pe domnul Ilie Bolojan – în a cărui onestitate și inteligență cred, cu disperare românească, – să facă acea incongruentă declarație care afirmă că evenimentele precedente mandatului de ministru nu au relevanță pentru perioada mandatului. Căci au!, și cred că domnul Bolojan știe asta la fel de bine ca și mine. Nu mergi la braț, nu stai la masă, în guvernul pe care-l conduci, cu un hoț.
Nu sunt singurul care intuiește ce anume l-a determinat pe domnul Bolojan să declare un lucru în care, nu mă îndoiesc, nu crede. Nu sunt singurul care și-a spus că, în mizerabila situație în care ne aflăm, prim-ministrul are nevoie de un guvern majoritar pentru a urni și a împinge înainte reformele de care depinde supraviețuirea României. Și, astfel, el se vede constrâns să accepte compromisurile de rigoare pentru a nu da un nou argument PSD-ului – prin eliminarea din guvern a unui ministru pesedist – de a se retrage din coaliție. Deși, după felul în care PSD-ul sabotează în mod recurent coaliția guvernamentală actuală, el știe foarte bine – cum între timp au aflat o grămadă de români – că rădăcina răului românesc postdecembrist a fost și continuă să fie PSD-ul căzut în 1990 (via FSN) din mantaua președintelui Iliescu, deci a comunismului și a Moscovei. Și-atunci, înseamnă că domnul prim-ministru se află în situația dramatică a celui care se bâlbâie între poziția președintei Mitchell din serialul Zero Day, și cea a lui Mullen.
Dar poate că, la noi, societatea este încă tare departe de a fi coaptă pentru momentul în care omul de la vârf să se comporte până la capăt după sloganul adevărul și numai adevărul. Poate că, deocamdată, e mai cuminte să lăsăm Emiliei Șercan rolul de erou moral. Și să-i lăsăm în continuare pe unii compatrioți să îi trimită mesaje prin care-și manifestă apriga dorință de a o lega de bara din spate a mașinii și de a mătura străzile Bucureștiului cu ea.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent, ca de obicei.
Da, ati corectat in text. Formula consacrata este
„Adevarul, tot adevarul si numai adevarul.”
Plagiatul nu este doar o forma de furt.
Este si o forma de impostura. Un individ (nici nu stiu cum sa-i spun) nepregatit, se preface ca este toba de carte si poate sa-si dea cu parerea intr-un domeniu sau altul.
Nu e prima data cand ne cofruntam cu astfel de probleme. Ba, pot zice ca este o situatie generala, la noi. (La PSD in primul rinda -vedeti si Olguta, Ponta etc-. Dar nu numai.)
Poate ca ar trebui sa limitam numarul celor ce se pot inscrie la doctorat: doar cercetatorii si mediul universitar. Nu agentii secreti, nu militarii, nu politrucii. Ei au alte criterii de evaluare.
Poate ca ar trebui sa limitam numarul centrelor universitare care pot acorda titlul de doctor.
Poate ca ar trebui sa desfiintam avantajele materiale si cadriste ce decurg din titlul de doctor.
Poate ca ar trebui sa anulam toate doctoratele din Romania. Cele dinainte de ’90 erau acordate de PCR, pe dosare beton (facute de Securitate), cele de dupa ’89 au fost acordate pe mita. Ramin doar doctoratele obtinute in afara.
Titlul de doctor este un borcan cu miere fara capac, la care trag toate mustele. Trebuie acoperit!
Desigur, subsemnnatul, cu un doctorat depus, dar nesustinut public (si neanuntat ca lucrarea nu ar fi de nivelul cerut) nu este in masura sa discute astfel de masuri. Sau s-ar crede ca sunt ranchiunos etc.
Totusi, ceva trebuie facut, pentru a corecta situatia. Mai ales ca legea impotriva plagiatului este incorecta. (Se amendeaza economic, doar , daca aduci atingere intereselor cuiva in viata si activitate. Daca cel plagiat e mort -sau retras din activitate-, nu exista sanctiuni. Este o lege care protejeaza artistii si compozitorii, nu o lege care normeaza activitatea academica.)
„In rest, sa dea Dumnezeu sa numai de bine!”
Stimate domn,.”Mongolul”, îmi permit să fac câteva precizări cu privire la un drept de proprietate intelectuală, denumit dreptul de autor.Este neplăcut să dau definiții recunoscute pe plan mondial si gestionate de către Organizația Mondială a Proprității Intelectuale-OMPI , cu sediu în Geneva,Elveția. Precizez că România este membră la această organizație încă din secolul XVIII.Am lucrat în domeniul Proprietății intelectuale timp de 30 de ani. Vreau doar un aspect să precizez. Dreptul de autor asupra unui text scris poate fi apreciat doar în justiție ca fiind plagiat și protecția artiștilor sau scriitorilor se judecă prin analiza contribuției personale a celui care secreți și pretenția lui de a fi autor, contribuție care trebuie să conțină ceva diferit decât ceea e există anterior . Autorul unui text, dintr-un anumit domeniu de știință, își prezintă contribuția sa la un anumit stadiu al cunoasterii si foloseste în acest scop, la începutul expunerii sale aceste cunoștințe și citează în subsol textului autorii și documentele scrise anterior.Această prezentare a „stadiului cunoscut” nu poate fi considerat o copiere a autorilor anteriori, ci doar o ” punere în temă a cititorului ” despre ce este cunoscut” la data când el a conceput ca util ceva care completează cunoștinele anterioare.O judecare corectă a unui text tiparit si publicat este de competența unor specialiști în domeniu textului scris. Nu cred că un jurnalist poate vorbi de „un plagiat” dacă în susținerea acestei acuzații susține doar copierea de texte din „stadiul știintei”. Plagiatul poate fi invocat doar pentru textul care cuprinde pretențiile autorului că aduce ceva deosebit decât stadiu cunoașterii de până la conceperea textului său. Se poate constata că jurnalistul a ignorat această parte din text deoarece nu avea competența să o înțeleagă!
Bine Wiorita, copy paste-ul a vreo 150 de pagini pe felii babane de zeci de pagini nu e plagiat. Dl. Radu e un tip nu doar corect ci si un adevarat wedic in stiintele juridice.
PS. Spalatorii si-au terwinat treaba. Acuw astept iwbalsawatorii psd.
Erata:
Formula de incheiere mi-a fost trunchiata de program. Am folosit caractere neacceptate . Parantezele in unghi, cum s-or chema. Asa ca mi-au scos cuvintul utilizat intre ele „citim’.
Fiind vorba de o parafrazare, am tinut sa subliniez acest lucru.
Prin urmare, reiau fraza, in formula acceptata de programele Contributors:
„Sa dea Dumnezeu sa citim numai de bine!”
Si am uitat de plagiatul de grad II.
Adica iei lucrarea publicata a cuiva, si o rescrii, folosind alte cuvinte. Sau pasaje la care nu faci trimitere, ci reformulezi.
In Romania nici nu se pomeneste de asa ceva.
Iar daca faci imprudenta sa faci trimiterile necesare, esti ridiculizat.
?!!!
Cand hotii si impostorii au ajuns in mediul academic, nu prea mai poti face nimic. Cei care au dorit sa ne transforme, au reusit. (Pentru comparatie vedeti ce materiale se dadeau pilotilor americani care zburau deasupra Romaniei. Cum era descrisi romanii. Puteti gasi in cartea „Bine ati venit in Infern” -I. Grigorescu.)
Exceptional!
Pasiunea ( cerinta de promovare?) pentru doctorate cu orice pret si industria de producere a doctoratelor prin plagiat.
Dar va dati seama ca acuma, de la cei mai mici, pana la cei mai mari, toti copieaza din AI.
Mega data ( in special cea bazata pe studii care au manipulat datele ca sa aiba rezultate publicabile sau in ton cu concluzia dorita) deci falsificate din start, si statistica falsifica adevarul omului din fata ta. Statistica falsifica adevarul ontologic.
Stiinta traditionala bazata pe cercetarea carteziana cauza- efect repetabil este abolita de mega data si statistica.
Realitatea este falsificata si spulberata in procente de posibilitati ceea ce cade ca o manusa pe ideologia de identificare. Un barbat care se simte femeie, nu este femeie, este transgender. Acesta este adevarul stiintific. Multi dintre transgenderi sunt oameni vulnerabili emotional, care au nevoie de suport si sa fie cu respect, pot fi adresati ca femei intre prieteni sau colegi dar asta nu inseamna falsificarea adevarului la nivel oficial, internarea in spital in sectiile de femei, anularea conceptului de femeie din obstretica si ginecologie, participarea la competitii sportive feminine.
Trebuie recunoscuti ca transgenderi, nu ca femei.
AI care pretind ca interpreteaza un text si se pretind critici literari sunt crap la nivel mediu iar daca o sa evolueze, o sa evolueze malefic.
Adevarul este in pericol de exterminare.
„copiaza”
Plagiatul este o infracțiune în formă continuată – deci nu contează când a fost comis, efectele lui sunt continue până când este sancționat.
Dl. Bolojan a dat-o cotită cu oiștea-n gard.
Chiar si cind dl. Bolojan admite, cam in derizoriu, ca „plagiatul este un furt”, dinsul nu pronunta decit o jumatate de adevar! Da, plagiatul este un furt, adica o frauda, comisa insa in forma continuata, deci masiv agravanta. In timp ce furtul unui mar nu are consecinte semnificative, plagiatul ii confera hotului avantaje (finalmente banesti), pe tot parcursul restului vietii sale)!!!
Adevarul, cu orice pret, este ca maxima Fiat iustitia, ruat coelum.
Nu, dl Bolojan nu trebuie clonat! (cum ați scris într-o postare). Am tras (cu plăcere) 5-6 ani de mi-au sărit capacele, ziua și noaptea, că aveam și normă întreagă la serviciu, iar teza mea devenită carte se află în mari biblioteci ale lumii, așa că dl Marinescu nu este coleg cu mine, el este „coleg” cu Bode, Ciucă, Ponta ejusdem farinae.
Iar dl Bolojan care pretinde că nu s-a întîmplat nimic, deoarece n-a fost în mandatul său, nu are nici o valoare în ochii mei. Nu sacrifici adevărul de dragul unei coaliții politice. Mă gîndesc la învățătura înțelepților din antichitate cum conducătorii răi smintesc poporul.
Ar fi pacat sa omitem o contributie prezidentiala romaneasca la complicata relatie dintre adevar si minciuna.
Desi sunt nenumarate exemple, exista unul aparut in presa ieri, intr-un articol al ziaristului Emilian Isaila, de la spotmedia.ro.
Articolul prezinta declaratii foarte clare, facute de Crin Bologa in cadrul unei dezbateri pe tema problemelor Justiției, organizata la Cluj-Napoca de Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană.
Fostul sef al DNA vorbeste despre adoptarea „ultimei forme a legilor Justiției, descrie cum a fost realizat textul acestora, cum au fost adoptate și cine este cel care a decis stoparea anchetelor de mare corupție”. Precum si „momentele principale care au dus la realizarea unui pact de neagresiune între puterea politică și puterea judecătorească, în detrimentul cetățenilor.”
Spune si cum, disperat de toate nelegiuirile ce se petreceau, de piedicile pe care le avea, Crin Bologa merge la presedintele tarii.
Cum, la fel ca si presedinta Mitchell, presedintele Iohannis a considerat ca adevarul nu este intotdeauna cel mai important. Mai precis: „mi s-a spus că oamenii politici au nevoie de liniște, indiferent ce se întâmplă…”
Dezvaluirile lui Crin Bologa sunt extrem de importante. Dar nu am vazut ca ele, sau altele care poate s-au mai spus la dezbaterea de la Cluj-Napoca a ICDE. din 16 ianuarie, sa produca reactiile de asteptat.
Acesta este raul cel mai mic din sistemul universitar din Romania, faptul ca nu sunt comisii de etica adevarate.
Dar ce va faceti cu cadre universitare care prin filiere de partid cumpara conducatori de doctorate din R.M. care le dau traduceri ale lucrarilor din limba rusa. Acolo ce comisii de etica mai lucreaza? (vedeti serialul „PLAHA” de pe Netflix)
Raul cel mai mare este ca cei care ar fi trebuit sa fie modele, calauze ale natiunii, nu au fost. Au existat si exista intelectuali minunati care si-au inteles misiunea, dar se impun impostorii.
Asa zisa revolutie a transferat din comunism in postcomunism parti ale fostei nomenclaturi comuniste, care a preluat puterea, perpetuand si amplificand obiceiuri ticaloase.
Cu lumea academica s-a intamplat latfel. Ttitluri doctorale date unor politicieni, titluri universitare pe criterii politice, pecuniare, nepotism, universitati de taraba, doctorate de turma.
Nu numai ca nu au fost modele, ca nu au condamnat si ca nu s-au opus derapajelor puterilor statului, dar sunt cei mai vinovati de decaderea scolii romanesti.
Metoda politicii românești este cea a vopsirii gardului sau a vitrinei de la stradă. Astfel, dl Bolojan e pus în față ca simbol al reformării, al căii drepte. În spate, însă, nu se face nicio reformă, nicio schimbare, nu se săvârșește niciun adevăr, ca să zic așa. Cred că avem de a face cu o pătură fanariotizată, o nomenclatură care nu ar mai putea fi reformată decât prin mișcări de stradă masive. E vorba de prădători primitivi, dar uniți și ar trebui să fim naivi să credem că se vor auto-reforma aceste coterii naționale de tot felul, de toate numele, rudeniile, de la cele mai vizibile până la cele mai neauzite și stranii „instituții” inventate. De fapt, singura putere permisă a dlui Bolojan este să pună taxe noi, calculul fiind că asta îl va distruge eventual pe el. În schimb, realmente nu era efectiv permisiunea să se atingă prin reformă reală de pătura privilegiată de care vorbeam.
Intreb ; Oare in cazul deciziei dlui Bolojan , in acest caz , nu functioneaza „morala de a doua instanata , folosirea cu virtuozitate a oricarui termen din recuzita raului in vederea atingerii binelui comun , avand ca scop biruinta , ca mijloc trisatul si trucul folosind pseude-minciuni” ? preluat din „Trei eseuri” de Gabriel Liiceanu
Adevărul și numai adevărul, nu? Am trimis un comentariu critic care nu era tocmai pe linie .
Nu s-a publicat. Cine detine adevarul? Dna Sercan, probabil. Asat nu inseamna ca dl Marinescu n-a plagiat.Dar nu dna Sercan judeca, ea propune numai o ipoteza, atat. CNADTCU, comisiile de etica judeca si pana la urma justitia.
Asa se face ca Ponta e doctor din nou- acesta este adevărul și numai adevărul si nu altul.
Doamna Șercan l-a pus pe două coloane – este o evidență, nu mai este „ipoteză”! Și Dv puteți judeca. Dacă nu știți, CNADTCU a validat așa-zisul „doctorat” al lui Marinescu (ca orice alt doctorat acordat de o universitate) – lucrul nu se mai poate întoarce -, iar jurisprudența a statuat în spețe anterioare că nu se mai poate face nimic împotriva „doctorilor” politici. Așadar, nu mai rămîne decît să fie demiși din funcțiile în care s-au cocoțat! Întrebarea este de ce vor „doctorat” niște semi-analfabeți? Ce înțeleg ei din lumea asta?
Fals. Cititi aici:
https://www.cnatdcu.ro/documente-utile/
si veti vedea ca cnadtcu impreuna cu Min. Educatiei retrage anual titluri de doctor acordate anterior.
Dupa asta impricinatii pot merge in justitie, care de la caz justitia valideaza sau nu decizia Min.Educatiei.
In cazul Gioana , unde dna Sercan a descoperit un plagiat dupa 30 de ani de la sustinere, tocmai atunci cand Gioana s-a decis sa candideze la functie de pres.al Romaniei ( ce intamplare,nu?) a fost un mare esec doamnei,Comisia de Etica a ASE a infirmat zicerile dnei Sercan. Dna nu s-a lasat ,l-a dat in judecata pe Adrian Cioroianu ca a spus public ce cercetaza dna in Biblioteca Nationala.
Asa ca daca va apasa subiectul,trebui sa stiti ca acum orice teza de doctorat poate fi consultata public on-line timp de 3 luni ,inainte de sustinere. Tezele pot fi consultate on-line si dupa 3 luni,oricand. Se pot face comentarii,observatii ,plangeri, deci la lucru domnilor avertizori de integritate! Dar cine sa stie care din astia va ajunge ministru?
Nu, domnule așa-zis „matrix”, nu mă „apasă subiectul”, ci mă revoltă impostura! Iar că unii sînt deranjați de dezvăluirile doamnei Șercan nu face decît să arate mizeria lor morală.
Impostorul ala de la Justitie trebuie sa plece!
E imoral pe postul de diruitor al Justitiei!
Noroc cu Emilia Sercan care a mai dovedit un impostor dupa Dr Ciucă!
Marele geneeal care nu si-a platit costul tablourilor cu care a inundat România educata a lui Werner!
Sa plece acest Marinescu si sa-l ia si pe impostorul Grindeanu!😵
Bolojan fii barbat deja Dan e fruntaș PSD!
Textele sunt pe două coloane colorate! Trebuiesc 5 minute pentru a constata. Atât! Bloc de text de 25 de pagini, cuvânt cu cuvânt, ce poți să verifici?? Acest Marinescu este un submediocru profesional și că teza este 100% plagiată.
Respect maxim Doamnei Șercan, peofesoară, dar și jurnalist, om de supercalitate.
Mulțumesc pentru articol Domnule Profesor Liiceanu.
Dl.Liiceanu il face hot pe ministrul justitiei! L-a facut hot si pe Ponta ,dar Ponta este iarasi doctor dupa decizia defitiva a ICCJ. Are diploma!Adevărul și numai adevărul il stabilesc comisiile de etica , CNADTCU si in cele din urma justitia! Si numai pe baza de probe!
Utimul caz Sercan: Mircea Gioana ,o teza de doctorat scrisa acum 30 de ani!Ce a facut Gioana? A indraznit sa fie candiadat la functia de pres a Romaniei! A fost min. de externe ,a fost pres PSD, adjunct secretar NATO. Si abia cand a vrut sa candideze …pac, plagiatul! A fost ,un mare fasssssss al dnei Sercan!
Nu va spune nimic, nimic ,istoria asta?
Restul,cenzurat , ca nu se publica!
Saracul Ponta, recunoscuse ca a furat, acceptase sa i se retraga titlul si cand colo, ce sa vezi, i-au spus altii de pe wargine ca de fapt nu a furat si atunci a actionat iar ICCJ i-a reconfirwat titlul de wedic in drept.
PS. Dar ce wulti iwbalsawatori are si Viorel1
Ce treabă are Bolojan cu plagiatul ministrului Justiției? Bolojan nu este judecător de doctorate. Hai să fim decenți. Vinovat este mediul academic care produce astfel de mârșăvii.
adevarul si numai adevarul. in 90 am pornit cu minciuna n frunte. pilonii dictaturii,justitia, militia/securitatea si armata sint tinerii pensionari si speciali de astazi (progeniturile tilharilor). manole a tiparit bani pentru fsn/psd si si a facut mosie pentru familie. cei mai harnici si inteligenti au fugit demult. speranta ramine n satrele mai vechi si altora ca ele de data recenta. lumea ce va sa vina
”Foamea” de titluri „nobiliare” intelectuale obținute ușor, cu orice preț, în cel mai scurt timp posibil, este virtutea politicii instaurate în capitalismul nostru de cumetrie cu diversele forme de afaceri pe piața de consum „intelectuală”.
Ce părea un început promițător prin 2015 a sfârșit cu un eșec lamentabil prin proiectul „România (re)educată”
https://hotnews.ro/klaus-iohannis-le-a-cerut-parlamentarilor-in-discursul-traditional-sa-renunte-la-modificarile-frecvente-ale-legislatiei-acesta-poate-fi-momentul-zero-pentru-recredibilizarea-legii-505739
Dl Liiceanu se aduga corului de critici ai dlui Bolojan ! Dl Liiceanu uita ca in lupta cu Raul este justificata „morala de a doua instanta care consta in utilizarea , cu virtuozitate , a oricarui termen din recuzita raului in vederea atingerii binelui comun. Scopul actiunii este biruinta , mijlocul este viclesugul , trisatul , trucul folosind pseude-minciuni.” Am preluat din cartea „Trei esesuri” de Gabriel Liiceanu ! Daca criticii , in numele obiectivitatii paguboase , au succes , cine isi asuma munca unuia ca dl Ilie Bolojan ?
pentru administaror ; sper sa nu stergeti aceasta opinie asa cum ati facut ieri !
AI is crap. Stop using it in humanities.
https://www.telegraph.co.uk/business/2026/01/20/ai-thinks-these-are-the-most-racist-places-in-the-uk/
Vă urez să îl înțelegeți
1) Din sânul breslei juriștilor / specialiștilor în drept, ați auzit vreo luare de poziție față de această hoție? S-a supărat vreun eminent jurist, decan al vreunei facultăți de drept, șef de barou etc. ???
2) Bolojan se face vinovat de complicitate prin declarația în care se referă la o „entitate independentă” (de parcă Emilia Șercan și-a pus reputația în joc scriind PĂRTINITOR și NE-OBIECTIV despre plagiatul lui Marinescu, ea fiind profesor de jurnalism!). Primul ministru se face că nu vede că avem de-a face cu un furt grosolan, vizibil în formă, iar nu un „împrumut” de idei. Ce-ți trebuie să constați o similitudine de formă (și implicit de idei): să vezi, adică să ai facultatea văzului, să cunoști alfabetul latin, limba română și să știi să citești. Atât. Nu trebuie să fii doctor în drept. Simularea confuziei între planuri este un truc ieftin folosit de Bolojan. Plus că nu i-a cerut nimeni să se pronunțe ca instanță de judecată, nici ca jurist expert. Pe de altă parte, Bolojan și-a asumat voios rolul de ministru al educației pentru a proceda la tăieri de fonduri, deși nu-i expert în managementul educației!
3) Dacă credeți cu disperare românească în onestitatea și inteligența dlui Bolojan, cred c-ar trebui să reveniți pe pozițiile filosofului: nici să râdeți, nici să plângeți, ci să înțelegeți. Ilie Bolojan este un bun administrator al unui oraș de provincie, un om ambițios, fără background intelectual, care dă semne că nu rămâne insensibil la cântecele sirenelor din Dâmbovița, care, foarte probabil, transpune în practică o foaie de parcurs primită de la creditorii României și … cam atât. O dovadă indubitabilă este chiar luarea lui de poziție în problema plagiatului lui Marinescu. Și mai are două tinichele de coadă: Moșteanu și șpăgarul-supraviețuitor (un bufon balcanic pe-al cărui nume l-am uitat).
Sigur, sigur, era mai bun Ciolacu. Sau ar fi mai bun Simion, că nu răspunde la comenzi din afară 😁
La câte „broaște râioase” trebuie să înghită Bolojan, de la „partenerii” de guvernare și de la „colegii” din partid, mă mir că mai are ficat și fiere.
Cât despre tot soiul de „lupi moraliști”, care-și dau cu părerea, incitați de „dezvâluiri” de plagiate vechi de zeci de ani, aș vrea să-i aud la fel de vocali când se prescriu dosare de mare corupție. A’propos, plagiatul nu se prescrie? 😊
Da, plagiatul e furt, da, nu prea poți avea încredere într-un ministru plagiator, da, plagiatorii trebuie să-și asume consecințele plagiatului, da, incompetența sau reaua-voința în funcție sunt motive reale pentru a schimba un ministru.
Pe de altă parte, stând strâmb și judecând drept, în spiritul adevărului, trebuie să luăm în considerare și că:
– să găsești oameni onești printre politicieni e foarte dificil (acesta e motivul pentru care TOȚI politicienii români îl urăsc pe Bolojan – nu e „modelul” lor și e periculos pentru că poate convinge, prin fapte, populația că se poate face politică și altfel);
– Ilie Bolojan face echilibristică pe o sărmă moale, în timp ce jonglează cu vreo 4 pepeni;
– pentru majoritatea electoratului, plagiatul nu e o infracțiune gravă;
– denunțul plagiatului nu a apărut la numirea în funcție a ministrului;
– jurnaliștii cu adevărat independenți sunt la fel de greu de găsit ca politicienii onești;
– peisajul politic românesc este infiltrat și dominat de diverse grupuri oculte, fiecare cu interesele și cu „trompetele” lui.
Dar îmi pare mie că nu mai trebuie să ne facem griji mult timp pentru integritatea politicienilor români. Se preconizează că, în următoarea legislatură, vin „suveraniștii” la putere, iar la ei numai români verzi, integri și de ispravă se găsesc. Adică, de la Murphy citire: „Bucură-te! mâine va fi și mai rău!” 😁
Domnule Liiceanu,
Regret enorm. Mi se pare că adresați prea mult „Apel catre lichele”. Prea delicat îi numiți. Ei nu sunt nici baroni, nici vătafi, nici grofi. Ei sunt arendașii României, cei ce biciuie la sânge un popor care s-a predat de bunăvoie în mâinile celor pe care tocmai îi urâseră până mai an (comuniștiii și securiștii, schingiuitorii lor, ai părinților și fraților lor de 45 ani).
Avem o cruce greu de purtat. Când lipsa caracterului, a bunului simț, a celor șapte ani de acasă, când tupeul, obrăznicia, mârlănia, trufia, delațiunea la vârful societății își dau mâna și acoperă cu umbra lor o țară nu cred că e cazul să mai avem așteptări.
Răul cel mai mare-inițial (20 mai 1990) ne pândește sub o mască poleită.
Pt că n-am știut atunci, avem azi și va fi distrus mâine.
A dus-o cândva bine acest popor? Dar a avut, măcar, și oameni cinstiți. Cândva.
Justitia este o doamna cu un cantar . acolo se pun dovezile pro si contra iar ea doamna Justitie stabileste verdictul. Dar daca in cantar am pune Situatia domnului ministru al justitei si lupta unor cetateni care doresc ca acesta sa plece si lipsa lor de zbucium in cazul unui alt cetatean care a ” furat” cu buna stiinta ducand in eroare milioane de oameni. Daca am pune in cantar ” furtul ” cu buna stiinta facut de Basescu prin declaratia depusa la dosarul de canditatura la presedintia Romaniei cand a scris cu mana lui ca nu a fost colaborator al securitati? Cand a ajuns presedinte al Romaniei prin ” furt” si prin alegerea lui a fost influnetata viata a 20 milioane de romani timp de 10 ani, asta nu este grav? Cand sub „domnia” lui a aparut binomul SRI DNA si au fost distruse vietiile a mii de romani cum e? Pe toata ” domnia” lui au fost acuzati ca a fost colaborator al securitati ati vazut din cei care se agita acum sa ii ceara demisia lui Basescu? S-a asteptat un verdict al justitiei care a stabilit ca Basescu a fost colaborator al securitati. Cum e domnilor? Nu trebuie si in cazul ministrului jusititie un verdict al justitiei? Pentru Basescu s-a asteptat pentru ministrul actual al justitiei nu se poate? Lui Basescu desi a fost privat de drepturile de fost presedinte si normal si etic trebuia sa ramana fara ele, acesta a primit prin justitie toate drepturile desi nu le merita pentru ‘ furaciunea” timp de 10 ani. Domnilor inchizitori cum e cu egalitatea in fata justitie? Pentru Basescu s-a aplicat in favoarea lui iar pentru actualul ministru al justitiei nu se asteapta un verdict , o ancheta…… Nimeni nu este profet iar doamna Sercan poate gresi si ea. Sunteti siguri ca ea are dreptate 100%. Daca nu are atunci ce veti face? Mergeti in piata publica si va puneti cenusa in cap? In rest pace ca avem nevoie de ea in societatea noastra.
Sistemul ,,academic” a banalizat,legalizat,incurajat furtul si minciuna.
Pentru ,,arginti” multii ,,academicieni” au pactizat cu minciuna.
N-am nicio simpatie pentru hoți. Furtul e infracțiunea cea mai banală, dar cea mai importantă dintr-un sistem de drept, pentru că toate celelalte infracțiuni au la bază furtul ca model și pot fi redefinite în funcție de acesta, ca forme speciale de furt – până la crimă, care este de fapt un furt de viață.
Acestea fiind spuse, pasajele encomiastice la adresa doamnei Șercan sunt mai mult decât supărătoare – ele vin să instituie o nedreptate. Un act de haiducie jurnalistică e pitoresc; mai multe – constituie o îndrăzneală; dar transformarea jurnalistică a haiduciei gazetărești într-o specializare cu caracter permanent, sau într-o metodă consacrată de a-i vâna sistematic pe hoți (cu scopul limpede de a-i fura) e deja o nesimțire. Cine ia dreptatea în propriile mâini sfârșește prin a se mânji nu nedreptatea unui astfel de demers.
În primul rând, cine o verifică pe această doamnă? Cine poate spune dacă renumele pe care și l-a creat i se cuvine sau nu? Dincolo de faptul că modul în care își auto-regizează și își prezintă anchetele de presă poate fi discutabil, rămâne întrebarea dacă teza dumneaei de doctorat este sau nu imaculată (pentru că, până acum, această „amazoană a doctoratelor” a găsit de cuviință să se protejeze de orice investigație la adresa sa).
Faptul că tărâmul doctoratelor autohtone reprezință un vast ținut al liberei autoserviri este îndeobște cunoscut. Cazurile în care un autor devine doctor în științe concepându-și teza prin muncă proprie și în manieră absolut originală sunt extrem de puține în România. În rest, pepiniera plagiatului este extrem de vastă, cu metode și tehnici dintre cele mai subtile, sofisticate și ingenioase – unele de-a dreptul originale, ceea ce e aproape un merit în sine. Nu orice plagiere e o dovadă de nemuncă și, aș risca să spun, nu întotdeauna plagiatul e un furt.
Dar asta ne duce la o altă speță ingrată – problema drepturilor de autor. E un autor proprietarul de drept (și singurul beneficiar) al ideilor sale? Pe acest front s-au dat numeroase bătălii, iar câștigător a fost proclamat „autorul”, cu toate că bătălia a fost ideologică, iar judecătorii n-au fost nici integri, nici imparțiali, pentru că și-au judecat propria miză. Unul din multele derapaje ale progresismului (curent toxic îndreptat împotriva progresului social și aliniat mereu – dar în secret – status-quo-ului împotriva căruia progresismul susține că luptă) ține exact de această spinoasă problemă a copyright-ului, un drept inventat pentru liniștea și clocirea minții.
Așadar, să ne mai slăbească numărătorii de cuvinte. Plagiatul nu se verifică cu abacul și nu ține nici de afișatul ghilimelelor, nici de tehnica citării. O întreagă carte poate fi îngropată în propriile sale note de subsol. Plagiatul este o formă de asumare a unor idei care nu-ți aparțin și despre care știi foarte bine că nu-ți aparțin. Exercițiul de onestitate poate fi uneori foarte clar (atunci când înșiri pagini după pagini care au mai văzut lumina tiparului, în exact aceeași formă cu mult înaintea ta), dar poate fi și absolut ambiguu (atunci când îți asumi paternitatea unor idei împrumutate de la alții).
Dar dacă textele n-ar avea paternitate? Cum ar fi dacă autorii s-ar defini prin ceea ce știu și nu prin ceea ce scriu? Cum ar fi dacă parcursul profesional al unui individ n-ar mai fi garantat de o simplă lucrare situată undeva în negura vremii? Poate că dacă n-ar mai fi doctorii boieri ar dispărea și haiducia asta pernicioasă anti-plagiat.
@neutrino: Boieri ziceți!? Doctori!?
Vă înșelați amarnic. Nu sunt decât niște oportuniști în foame de putere și bani. O fac fără sațietate.
Vai mama lor de distruși! Și a noastră de proști. Căci nu e prost cel ce fură ci cel care îndură să fie pus în jug.
Pe cale de consecinta poporul roman e un popor de prosti . Si pietrele spun aceasta .
cum iti poate demonstra un neispravit (politruc, jude, militian/sri st sau apv ist) competenta? printr un doctorat desigur. asa se insurubeaza si mai abitir, cu prestanta, cu leafa si pensie in sistemul bolshevic (de casta/clan) ce a nenorocit Romania. putine tari egaleaza aceast teritoriu al hotiei, neamprostiei si minciunii in contraselectia aplicata sistematic. iacata de ce nu functioneaza „statul”. avem acum un mathematician, doi daca l includem pe Bolojan, daca nu i elimina rapid pe prostii cu doctorat s ar putea sa nu si termine mandatele
Din păcate acest articol a determinat exprimarea unor frustrări personale și ale unor antipatii direcționate spre o snumită componenta a spectrului politic. Mesajul exemplificat prin intermediul unui film, este în fond foarte simplu, ce anume are prioritate într-o lume complexa ca cea romanească: adevărul care determină o satisfacție momentană fără efect reparatoriu, sau renunțarea la adevăr în favoarea unui obiectiv pragmatic cu efecte benefice societate, posibil generator de adevăr în viitor.
Timpul a sosit de mult, pentru a incepe extragerea si analiza barnei din ochi. Barna aste este Limbajul, Constiinta este conditionata si procesata doar prin Limbaj. Limbajul este Dualist, Recusiv, adica in bucla – saracul Heideger a incercat sa depaseasca aceasta recursivitate. Un autor roman l-a tradus, dar se pare ca timpul detectarii recursivitatii, inca nu venise. Facem analiza naratiunilor , de tot soiul, in momentul in care inteligenta umana nu mai este un criteriu de competitivitate? Adevarul, in primul rand este un Cuvant, apoi Concept ancorat in Constiinta, prin dresaj, intr-un anumit timp si spatiu. Asta, pana la o alta reactualizare conceptuala. Analizati comentul cu AI, iesiti dracului din vraja naratiunilor si in special a naratiunilor despre frici, si a atuturor ancorelor conceptuale a cuvantului Frica, Sens, Existenta etc.