Felul cum Ion Iliescu a dobândit și și-a menținut puterea reprezintă o confirmare deprimantă a faptului că România continuă să fie victima unui progres întârziat sau a unei dezvoltări frânate. Un vârtej de schimbări a cuprins Europa de Est în urmă cu aproape patru decenii, iar soarta deloc de invidiat a României a fost aceea de a-l avea pe Iliescu drept arhitect al tranziției post-comuniste.
Acest comunist ortodox, supraviețuitor al stalinismului șovin promovat de Ceaușescu, a fost tulburat de noul peisaj european care se contura atunci, după încheierea Războiului Rece, în principal în termenii impuși de Occident. Era hotărât să împiedice ca noul model de schimbare democratică să contureze viitorul României. A pornit astfel să reducă scena politică la dimensiuni care să garanteze că România socialistă, organizată și rigidă, cu care el se simțea confortabil, nu va deveni o victimă a unui nedorit cutremur geopolitic.
Fiind o figură răbdătoare și stoică, Iliescu avea unele (dar nu toate) dintre calitățile necesare pentru ca această operațiune să aibă succes. Încă din anii ’70, a rămas o figură minoră și discretă a sistemului comunist instaurat după 1945, în faza sa dinastică. Nu a semnat „Scrisoarea celor Șase” din 6 martie 1989 – acel gest de revoltă venit în principal din partea unor foști lideri comuniști marginalizați de Ceaușescu.
Din mulțimea diversă de dizidenți comuniști și revoluționari ce se adunaseră la sediul televiziunii de stat asediat pe 22 decembrie, Iliescu a fost cel care a arătat cel mai mult calm și părea să gândească pe termen lung, nu doar să supraviețuiască luptelor armate izbucnite în urma vidului de putere creat brusc după ce cuplul Ceaușescu încercase să fugă din capitală, care devenise periculoasă pentru ei.
O sarcină cheie pentru grupul de putere aflat la început a fost ce să facă cu cuplul conducător după ce a fost capturat în apropiere de Târgoviște. Spre surprinderea multora, soții Ceaușescu au fost aduși în fața unei curți marțiale improvizate, după ce Iliescu, împreună cu Silviu Brucan, au preluat conducerea în stabilirea Tribunalului Militar Extraordinar, care a organizat un proces fulger în care Ceaușeștii au fost găsiți vinovați de genocid și alte crime.
Executarea lor, după ce doar cu patru zile în urmă dețineau o putere excepțională, a dat impresia unei rupturi clare cu trecutul. La fel și interzicerea Partidului Comunist Român, anunțată de Iliescu, dar nu fără rezervele unor apropiați ai lui, implicați în implementarea proiectului post-Ceaușescu.
Cum să potolească și să înăbușească apetitul popular din orașe pentru eliminarea în totalitate a comunismului a fost o altă provocare cu care s-a confruntat rapid Iliescu, după ce a fost numit lider interimar al Frontului Salvării Naționale (FSN). A simțit instinctiv că este necesară mobilizarea celor care aveau cele mai multe de pierdut în noua și amenințătoarea dimineață a României.
În ianuarie 1990, după decizia FSN de a se transforma într-un partid politic, guvernul provizoriu a descoperit arma recrutării minerilor din îndepărtata vale a Jiului pentru a intimida și dispersa demonstranții anti-comuniști. Tactica a luat proporții malefice după 11 iunie 1990, când guvernul lui Iliescu a organizat trenuri speciale pentru a transporta aproximativ 10.000 de mineri la București. Aceasta s-a întâmplat la trei săptămâni după ce FSN câștigase alegeri controversate și Iliescu fusese ales președinte. Tabăra „golanilor” din Piața Universității, cei care contestau dreptul lui Iliescu de a interpreta revoluția din decembrie 1989 ca pe o victorie a eurocomunismului, a fost ruptă violent în scene de o brutalitate extremă. Date oficiale contestate au indicat că șapte persoane au fost ucise și peste o mie rănite.
În așa-zisa etapă civică post-regim marxist-leninist, regimul succesor a arătat clar că este gata să folosească vechile metode pentru a-și consolida puterea. Dovezi incontestabile, recunoscute ulterior de autoritățile statului, arată că minerii fuseseră „însoțiți de gardieni care au fost ulterior în mod credibil identificați ca foști ofițeri ai Securității” și că timp de două zile această combinație mineri-ofițeri ai Securității a atacat protestatarii și alte ținte. Dependința lui Iliescu de Securitate a fost un dezastru de imagine publică, dar l-a împiedicat să fie înlăturat, după soarta altor foști comuniști ambigui din alte părți ale Europei de Est.
Recrutarea Securității pentru atribuții esențiale fusese deja confirmată în ochii multora de ciocnirile violente din orașul puternic etnic maghiar Târgu Mureș, din martie 1990. Țărani din sate românești îndepărtate au fost aduși cu autocarele după ce li s-a spus că un dușman istoric era pregătit să restaureze suveranitatea statului maghiar în Transilvania. (Și mai târziu, Iliescu nu a dezmințit că aceasta ar fi fost teamă valabilă.)
Aceste evenimente din procesul de consolidare a puterii pentru Iliescu și tovarășii săi au reprezentat o pată urâtă peste noua ordine presupus decentă, care era instaurată. Miron Cozma, liderul minerilor, a fost condamnat pentru rolul său în ultima incursiune a minerilor asupra Bucureștiului, în 1999. Arătând îndrăzneală, Iliescu l-a grațiat pe Cozma în 2004. Dar a fost nevoit să revoce decizia două zile mai târziu, confruntându-se cu indignarea multor români, precum și cu reacția negativă a presei și liderilor politici străini.
Acest lucru s-a întâmplat la finalul celui de-al treilea mandat al său de președinte. Iliescu a fost în afara puterii între 1996 și 2000, când opoziția de centru-dreapta a reușit să ocupe Președinția. În realitate, cedarea președinției unei opoziții nepregătite și divizate nu a fost o concesie majoră. Aceasta a conferit legitimitate unui FSN care avea să-și schimbe în curând numele în Partidul Social Democrat (PSD). În capitale occidentale importante, acest lucru a ajutat la ștergerea amintirilor privind metodele neplăcute folosite pentru a-și consolida controlul asupra României.
În prima jumătate a anilor 1990, Iliescu a jucat un rol istoric crucial în impunerea unui sistem hibrid, democratic la suprafață, dar nereprezentativ în practică. Constituția elaborată în grabă nu a beneficiat de susținerea partidelor de opoziție atunci când a fost supusă unui referendum în 1991. Aceasta a creat un edificiu al puterii, de la Curtea Constituțională (CCR) – cu un sistem judiciar aflat în mare parte sub un fel de control politic încă din 1989 – până la un parlament bicameral disfuncțional. Noua ordine creată de Iliescu părea concepută pentru a proteja elemente puternice și obscure, precum serviciile de informații supra-dimensionate, de orice control, a genera blocaje legislative și a împiedica ca loialii regimului, care jefuiau statul în diverse moduri, să fie trași vreodată la răspundere în mod corespunzător.
Eșecurile fragile ale aparatului constituțional au fost expuse în mod clar lumii în ultimele săptămâni din 2024, când CCR a luat decizii privind cine putea candida la președinție, cum erau numărate voturile și, cel mai grav, care era baza anulării unui scrutin în două tururi — un comportament care a expus inadecvările democrației din România în fața lumii întregi.
Majoritatea membrilor acestei curți erau foști politicieni legați de PSD, unii dintre ei ridicați în funcții sub patronajul lui Iliescu. În primii ani, cu trei decenii înainte, arhitectura sa constituțională dubioasă a permis instaurarea unei oligarhii a „capitaliștilor nomenklaturiști” care a apărut rapid sub patronajul lui Iliescu. Printre personajele implicate se numărau „milionarii de carton” care și-au folosit conexiunile politice pentru a pune mâna pe cel puțin două miliarde de dolari obținuți sub formă de credite de la cea mai mare bancă de stat, BANCOREX.
Practic, acea democrație de fațadă, aparținând oamenilor din al doilea eșalon ai epocii comuniste și unor noi recruți ai PSD care împărtășeau viziunea lui restrictivă asupra democrației, a fost în mare măsură opera lui Iliescu și a diferiților colaboratori ai săi.
La începutul anilor 1990, Ion Iliescu a jucat un rol important în perpetuarea întârzierii structurale a României. El a fost instrumentul prin care s-au pus bazele unei noi ordini politice ce le-a permis politicienilor să devină persoane privilegiate, cu averi necuvenite, obținute în mod necinstit, și să extindă beneficii de la stat către clienții lor, în timp ce cetățenii obișnuiți rămâneau constant excluși de pe lista beneficiarilor.
Este interesant că cei pe care s-a bazat pentru a țese o nouă formulă de putere, mai devreme sau mai târziu, s-au îndepărtat de el, uneori cu mari resentimente. Primul a fost Petre Roman, care a rezistat până în toamna anului 1991, apoi Virgil Măgureanu, care a supravegheat cu succes o reformă a serviciilor de informații, dar care s-a rupt de el la mijlocul anilor ’90, iar în final a fost servitorul asiduu al regimului Ceaușescu, Adrian Năstase, care i-a succedat lui Iliescu ca șef al PSD în 2001. Acesta din urmă a devenit din ce în ce mai resentimentar în calitate de prim-ministru între 2000 și 2004, din cauza refuzului lui Iliescu de a-și asuma un rol pur ceremonial.
Într-o societate mai puțin deformată și și mai puțin constrânsă de controlul totalitar, perioada lui Iliescu la putere ar fi fost cu mult mai scurtă. El a reușit să saboteze trecerea spre o societate democratică sănătoasă avînd sprijinul structurilor de putere doar parțial reformate, care proveneau din perioada comunistă. Bazându-se pe vechii membri de partid, pe managerii de fabrici venerați, pe o armată de operativi ai serviciilor de informații cu planuri ascunse și pe birocrați anti-reformă din ministere Ion Iliescu a asigurat înlocuirea unui regim totalitar opresiv cu un sistem capitalist diform, care a favorizat interese privilegiate ce au acumulat averi produse de alții.
Perspectivele unei democrații influențate de comunism au fost întărite de imaginea publică a lui Iliescu. Susținătorii săi din mass-media puneau mult accent pe stilul său de viață simplu, pe comportamentul său modest și pe vastul său orizont cultural. Îmi amintesc că am fost la un concert muzical la Ateneul Român în jurul anului 2007, când l-am observat stând într-un lojă, iar mulți din public l-au întâmpinat cu aplauze aprobatoare. Ascensiunea sa pe termen lung era reconfortantă pentru mulți nostalgici după comunismul din România, cel puțin așa cum fusese până în anii ’80.
Dar metoda sa de a dobândi puterea și de a o canaliza în moduri care au favorizat elemente care uneori au exploatat cu cruzime alți români, l-a transformat într-o figură detestată de foarte mulți oameni. De asemenea, a generat resentimente durabile prin modul în care a exploatat aspectele neplăcute ale naționalismului în scopurile sale de conservare a puterii. Poate că AUR și diferitele sale ramuri nu ar mai reprezenta astăzi o asemenea amenințare la adresa supraviețuirii libertății în România, dacă nu ar fi fost manipularea sistematică a politicii identitare de către Iliescu pentru scopuri lipsită de scrupule.
El și o întreagă cohortă de propagandiști din era comunistă au depus eforturi considerabile pentru a-i convinge pe românii impresionabili că, dacă nu votau cu PSD, România risca să înceteze să mai existe ca stat independent. Opoziția era caracterizată drept neloială și periculoasă, deoarece era dispusă să trateze minoritatea maghiară cel puțin cu un minim de respect. La diferite momente, Iliescu a făcut jocul ultra-naționaliștilor, precum Corneliu Vadim Tudor și Partidul România Mare, împrumutând o parte din retorica lor șovină atunci atunci când i-a fost convenabil. A preferat să țină extremiștii „în rezervă”, iar în alte situații era gata să afișeze o față cosmopolită către Occident.
Iliescu a evitat să provoace frontal învingătorii Războiului Rece, așa cum a făcut Slobodan Milošević în fosta Iugoslavie. A preferat o strategie a acomodării prudente, încrezător în tăcere că structura sa de putere de la București era suficient de hotărâtă și abilă pentru a goli de conținut normele impuse de Occident privind guvernanța și relațiile economice — norme care ar fi putut fi subversive pentru post-comunism.
După pensionarea sa incomodă din 2006, a cochetat pentru scurt timp cu ideea lansării unui partid de tip „Noua Stângă”. Un asemenea partid ar fi putut foarte bine să fie fondat chiar de Ceaușești, dacă nu ar fi fost sacrificați în 1989, tocmai pentru ca un comunism din umbră să le poată supraviețui. În acea perioadă, Iliescu era preocupat de succesele procurorilor anticorupție. Însă, odată cu criza economică din 2008, el a fost, poate, cel mai lipsit de rețineri dintre șefii PSD când a venit vorba de încheierea unei alianțe cu miliardarul liberal Dinu Patriciu.
Fiind un cameleon politic desăvârșit și un intrigant împătimit, este puțin probabil ca moartea lui Ion Iliescu să provoace o revărsare masivă de durere națională. Cele mai puternice rezerve vor fi exprimate de către cei care cunosc bine modul în care el a sabotat șansa României de a se integra în Occidentul democratic într-o manieră comparabilă cu cea a Poloniei sau a țărilor baltice.
Ultranaționaliștii din noul val, cum sunt cei din AUR, împreună cu suveraniștii pentru care Călin Georgescu este un paravan convenabil, vor rămâne probabil reținuți sau chiar critici față de omul care a ordonat execuția Conducătorului ce adusese România pe culmile zelului național-comunist. Însă tot datorită manipulării neobosite a lui Iliescu a fost creat, în anii ’90, un sistem politic cu structuri de putere, mentalități, peisaj mediatic și intelectual din care dușmanii libertății profită enorm și astăzi.
Nu uitati ca Iliescu nu a fost decat un executant.
De mare grad, dar executant. Altii ordonau.
Din pacate, disparitia lui nu inseamna si disparitia sistemului care l-a creat si mentinut.
Mai avem de luptat.
Luptăm din fotolii visând la ierarhia cerească de deasupra lui IL iescu.
pai in strada nu se mai poate iesi din cauza de agenti acoperiti care distrug manifestatiile; au invatat lectia din anii ’90;
prost sa fii sa iesi sa fii gazat, bastonat si inchis de tovarasii vigilenti, numiti special in organe foarte bine platite;
inca nu vreti sa recunoasteti ca suntem intr-o dictatura mascata; si intr-o dictatura nu faci nimic in strada;
si apoi… cuvintul bate mai tare ca orice; daca nu stiati, aflati acum
Oricum, am iesit si in strada, daca te intereseaza.
Vad ca esti adeptul luptei de strada, precum comunistii si fascistii…
prost sa fii sa iesi sa fii gazat, bastonat si inchis de tovarasii vigilenti, numiti special in organe foarte bine platite;
to’ar’sii au fost si la „mineriade”
in multe alte orase erau coloane de autobuze
care imbarcau „mineri” „supt” deviza: jos caposu
acum insa… pana si www este „strada”
Care ”alții”? Fiți mai puțin criptic, că doar dați impresia de cunoaștere, dacă nu o și împărtășiți altora.
Bubulii? Știți, nomazii ăia inventați de securistul Coruț, care vor pieirea țărișoarei noastre, Rrrrrommâ(rlă)nia!
alti nomazi, oplositi pe la rasarit si ajunsi fosta mare putere.
Parca nu se stie cine……
Funeraliile de stat, o mare victorie politică a PSD asupra PNL. Cu aportul lungului discurs al televiziunilor, va urca enorm în sondaje, încât liderul Grindeanu ar putea impune guvernului orice, până și, de pildă, denumirea „SNSPA Ion Iliescu”, calchiată după „Academia Ștefan Gheorghiu”, sau Calea Ion Iliescu în loc de Calea Dorobanți.
Da, dar e o victorie gaunoasa; nu le aduce nimic; ba chiar electoratul le devine ostil
Funeraliile de stat, o mare victorie politică a PSD asupra PNL.
N-as numi victorie adunatura de cateva sute (doua-trei) de milogi
care asteptau „pomana”…
app… m-a „disctrat” teribil farsa cu pungile mari
le-am facut niste castroane mari, din tabla, pentru lapte
nu le-au vazut pline niciodata… dar se bucurau ca sunt mari
Citind acest articol ma suna cineva si aflu ca Iliescu a murit.Tom Gallagher spune bine ce spune,dar toata aceasta istorie intunecata a Romaniei din anii 90 a fost traita de milioane si milioane de romani pe pilea lor ,nu de la University of Bradford ,UK, de aceea autorul e prea bland in acest Adio!. Nicaieri tranzitia de la comunism la capitalism nu s-a facut atat de greu , de urat, de corupt, de dur, schimband in rau viata a milioane de oameni. In 1993 inflatia a fost 256%…. in 2024 a fost 5.2%. si toata lumea se plangea pe la tv.Sigur , a aparut libertatea ,ocazie cu care am plecat mai toti anii 90 din Romania, si eu am stat putin in Romania de atunci.Mai bine…
Se putea mai bine? Sigur,dar aveam neocomunistii care au ajuns la putere in frunte cu Iliescu care s-a inteles cu armata si securitatea ca sa nu fie acuzate de crimele facute in timpul revolutiei din decembrie 1989 -o revoluitie furata de Iliescu si Co.
Si poate cel mai abject episod al puterii lui Iliescu si ai lui a fost mineriada din 1990 cand mii de oameni nevinovati au fost batuti nevinovati pe strada si unii inchisi in unitati militare cateva zile.De cine? De minerii si securistii adusi de Iliescu.Atunci Romania a piedut 10 ani de investitii,de prezenta internationala, caci la tv in intreaga lumea se vedea cum minerii bateau oameni pe strada cu topoare,furtunuri,ciocane. Am avut noroc atunci si am scapat…O barbarie in Europa dupa razboiul rece.Occidentul ne-a intors spatele mult timp, si bine a facut. Daca nu era razboiul din Iugoslavia din 1991-2001 si apoi 11 Septemnrie 2001,Romania era azi un fel de Serbia,nu era nici in UE ,nici in NATO. Occidentul avea nevoie de noi aliati, caci razboiul se extindea spre Est si azi razboiul a ajuns in Ucraina.Si Romania nu era ce este azi fara UE,care a schimbat destinul intunecat al acestei tari in bine. Si nu eram ocoliti de razboi , daca nu eram in NATO,si baze USA aici in tara.
Finale…istoaria are ironiile ei…se vor face funeralii de stat la un fost presedinte acuzat si azi de crime impotriva umanitatii caci cu asta s-a ocupat Ilescu si ai lui. Justitia a tergiversat totul 35 de ani ca sa nu fie judecat, Justitia cumparata salarii si mai ales cu pensii speciale uriase de la varsta de 48 deani.
Sunt perfect de acord cu dvs. Iliescu trebuie în primul rând condamnat, nu elogiat cu o zi de doliu național.
@Matrix,domnule Occidentul ca ne place nu ne place ne-a intors spatele inainte ca Iliescu sa-si faca aparitia pe 22 dec 89 la TVR,ca urmare a acordurilor de la Malta cind se preconiza dezmembrarea Iugoslaviei iar Romania si Bulgaria, ca bonus, urmau sa ramina in sfera de influenta a URSS. Adica cel putin la nivelul politichiei geostrategice privind schimbarile din Europa de Est jocurile erau facute,dar ce stiam noi, astia de rind atunci?
Trist si pt. cei care sperau la orientare spre vest in tragicul an 1990,la fel de tragic ca dec 89.
Eu cred personal ca Iliescu datorita represiunii ultra dure din 12/13 iunie impotriva pietei universitatii a fost luat cam pe nepregatite de zelul capilor din militie, armata si securitate care au condus represiunile si nu se astepta la reactia violenta a celor antiIliescu si anti FSN din ziua de 13 iunie.Am urmarit cu atentie filmarile oferite pe youtube din acea tragica zi si reactia fostilor „golani” din piata intaritati cu profesionism de agitatori a convenit de minune cailor respectivi care si-a dovedit loialitatea astfel.Desigur ca Iliescu intii surprins de amploarea evenimentelor a fost de acord cu zelul respectiv ,si s-a bucurat de ocazia de a lovi puternic in opozitie.Dorea asta Iliescu cu adev. atunci, pe 13 iunie?Raspunsul l-a luat cu el in mormint.
Oricum consider mineriada din sept.91 cel putin la fel de importanta, poate chiar mai importanta decit cea din iunie 90.De ce?Fiindca in iunie 90 era de asteptat o astfel de rafuiala fiindca Iliescu era constient de deciziile luate la Malta la inceputul lui dec.89 si se simtea liber sa actioneze pe masura si astfel sa se razbune cel putin pe citiva dntre liderii EXTRAORDINARULUI fenomen care a fost Piata Universitatii si sa puna la punct opozitia democratica pro occidentala pt. o perioada cit mai lunga.
De fapt pot sa acuz linistit Occidentul, cel putin axa Londra-Paris-Washington de o buna doza de IPOCRIZIE.Din moment ce profilul de bolsevic a lui Iliescu si modul mirsav in care si-a impus puterea in dec.89 (cu un anumit sprijin..extern,da nu insist acum pe tema asta) erau bine cunoscute in Vest, e o naivitate sa incerci sa convingi (elita occidentala la putere atunci) ca esti dezgustat de faptul ca liderul tarii de atunci si partidul de guvernamint sunt toxici si nefrecventabili de catre elita vestica,din moment ce TOT elita vestica occidentala a fost de acord cu intelegererea Bush Gorbaciov de la Malta.Mai ales ca-ti dais eama de ce sunt capabili ca sa mentina controlul puterii si sa submineze opozitia niste lideri bolsevici.(tilcul povestii cu bunul samaritean care salveaza un pui de sarpe veninos specie f agresiva).
Pe de alta parte totusi mineriada din sept. 91 imi pare CHIAR MAI IMPORTANTA decit cea din iunie 90 in contextul caderii URSS.P Roman, chiar daca a primit o educatie bolsevica,a facut si parte cel putin o vreme din nomenclatura ceausista (ca si Iliescu, stim asta) era totusi mai tinar, mai deschis spre vest cu toate pacatele lui de la revolutie si de la mineriadele anterioare si prinsese gustul puterii, al celebritatii, dorind sa apara ca un lider cit mai reformist si mai popular.De asemenea si-a dat seama in timpul scurs de la cistigarea puterii ca totusi ceva reforme esentiale sunt necesare.Momentul care ar fi fost de cotitura odata cu caderea URSS, in august 1991, cind si-a dat seama de caracterul toxic al vechii garzi bolsevice de care se inconjurase Iliescu si din moment ce URSS nu mai exista nu mai considera necesara obedienta absoluta a regimului Iliescu fata de Moscova, dorind chiar o apropiere de Vest.Intrind in conflict deschis cu Iliescu s-a trezit inlaturat in sept.91,adica destul de rapid.
Iar restul e istorie;oricum ramine de analizat ceea ce multi au uitat deja: perioada interesanta cind Stolojan (atit de laudat ulterior) a fost prim ministru.A fost Stolojan un reformator autentic sau a fost doar o frumoasa pacaleala?! (dupa ce Iliescu cistiga din nou urmind perioada Vacaroiu cind lucrurile sunt clare.)
Total de acord cu Dvs, la Malta s-au stabilit noile zone de influență între SUA și URSS. RDG, Polonia, Cehoslovacia și Hungaria intrau în zona occidentală, România și țările Balcanice rămâneau în zona de influență a URSS. Germania+Austria+Ungaria au atacat România la Tg. Mureș, dar Gorbaciov s-a opus( România ar fi trebuit să fie prima țară dezmembrată). Între timp s-a prăbușit URSS, și Germania+Austria+Hungaria s-au „ocupat” de Iugoslavia. Am avut un noroc chior. Apoi România s-a repliat cu ajutorul SUA, dar tripleta Germania+Austria+Hungaria tot ne-au făcut greutăți la accederea în UE, MCV, problema Moldovei, Schengen, etc,etc,etc. Chiar și neamțul KWI a înțeles că Germania+Austria+Hungaria poartă sâmbetele României și atunci a virat-o spre Franța. Numai ND se pare că nu înțelege nimic…
Cand vad citesc aceste ziceri despre intalnirea de la Malta, imi aduc aminte de teoriile de la revistele Pentru Patrie si Saptamana ale Securitatii, propagate si azi pe net, in diferite publicatii, de fel de fel de insi cu ochi albastrii urmasii bunicilor lor .
La Malta s-a discutat de relatiile SUA-URSS, de incetarea razboiului rece,de retragerea trupelor sovietice din Germania ,si Europa de Est., de reunificarea Germaniei.
Probleme mari,probleme grave, si despre Romania spre dezamagirea tuturor nu s-a discutat nimic. Asta spune un martor la acea intalnirea:
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/30-de-ani-de-la-intalnirea-care-a-schimbat-europa-1987000.html
De ce? Nu era importanta, fata de dimensiunile uriase a schimbarilor istorice din Europa.
De aceea revolutia a fost furata de fosti comunisti ,toti cu legaturi la kgb si gru,cu voie dela Moscova.S-au reorientat spre vest, cand URSS a cazut, nu a mai existat, si acodurile de la Malta ,desi nu s-a semnat nimic,au disparut de facto.
P.S. Romania ,azi membra in UE si NATO, e mai imprtanta. Aici e granita NATO si a UE, si nu se va schimba , asta nu intelege Ucraina, Rep.Moldova etc.
Si asta nu a stabilit intalnirea de la Malta!Ci evitarea cu orice pret unui nou razboi mondial.
Nicaieri tranzitia de la comunism la capitalism nu s-a facut atat de greu , de urat, de corupt, de dur, schimband in rau viata a milioane de oameni. In 1993 inflatia a fost 256%…
In realitate… n-a fost nici macar „tranzitie”…
„decat” s-a-nlocuit „portretul-ntr-o-ureche” c-o „icoana”
(si securistii cu umerase-de-sutana… ptiu… are si rima)
asa cum, in ’44… „legionarii”…
descopereau, peste noapte, „binefacerile” comui’smului
… „coincidentala” paralela cu alti legio-comu’istoizi
care, in 2009, s-au „sculat” „dreptaci” ref/vo’misti
Ion Iliescu a fost artizanul instaurării guvernării cleptocratice în România.
Eșuarea statului român, despre care avea să vorbească mai târziu președintele K Iohannis, a început odată cu deturnarea Revoluției și începutul Epocii Iliescu.
Articol interesant. Dar conform recensământului din 1992 la Târgu Mureș erau 51% maghiari și 48 % români. Asa ca expresia „puternic etnic maghiar” este puțin exagerata. De asemenea în localitate au venit și etnici români dar și maghiari dinafara zonei urbane propriu-zise.
În 1977 raportul era 65% maghiari respectiv 32% români (3% alții).
Ca să nu mai vorbim de anii 1950-1960.
@ Serban,domnule f bine ati punctat.Eu personal cred ca modul in care in final s-au calmat lucrurile a fost una dintre putinele lucruri pozitive ale epocii Iliescu( si ale unor generali).De asemenea avind in vedere scenariul izbucnirii revolutiei,cazul L Tokes (si modul ulterior in care a actionat acesta), ridicarea Timisoarei astfel incit Ceausescu in prostia lui sa declare deschiderea focului (si inceputul sfirsitului regimului sau),miscarileBudapestei din perioada respectiva (ce stia Belgradul la vremea respectiva) toate acestea dovedesc ca cel putin la nivel inalt dar si la nivel complotist au existat niste intelegeri (tabara Iliescu/Brucan/Militaru in cazul ca scenariul L Tokes are succes) referitoare la statutul postceausist al Transilvaniei, consfintite intii la Malta.
Iata alt secret luat de Iliescu cu el in mormint;NU sunt de acord cu cei care continua sa sustina ca toata miscarea din jurul lui Tokes inceputa prin 14 dec 89 a fost spontana.Au existat mai multe scenarii privind declansarea asa zisei revolutii (cel de la Iasi a esuat spre deosebire de cel de la Timisoara) plus era nevoie de victime.Interesant-apropo de dovezile privind faptul ca revolta celor adunati in jurul lui Tokes NU a fost spontana,ci organizata anume pt. a deveni scinteia declansarii miscarilor de strada din Timisoara- am citit acum citiva ani marturiile unui forumist din Timisoara,pe adevarul.ro.
Parintii lui ( tatal sirb,parca)se cunosteau cu fostul consul iugoslav la Timisoara din dec.89 si acesta, citiva ani mai tirziu, le-a marturisit sincer(desi oficial declarase contrariul) ca Belgradul l-a avertizat inainte de 14/15 decembrie sa paraseasca tara (cu mult timp inainte de debutul vacantei diplomatilor) dat fiind ca in oras „vor avea loc niste tulburari serioase”.O fi adevarat sau nu,deschiderea unor arhive la Belgrad ar fi binevenite,daca Serbia ia o turnura pro europeana si pro UE si NATO.
Dar scuze pt devierea de la subiect; in martie 90 s-a pus in aplicare scenariul ca urmare a intelegerilor anterioare: organizarea de actiuni provocatoare antiromanesti la Tg Mures ca sa determine reactia violenta a romanilor intii din oras si apoi din zona astfel incit cu sprijinul securist/militar tipic (in primul rind V Romaneasca creatie clara a securistilor „ultra patrioti”) sa fie adusi citi mai multi romani de pe V Gurghiului (zona cu maj absoluta romaneasca),din Reghinul vecin astfel incit spiritele infierbintate sa ajunga la ciocniri directe violente soldate cu victime cu etnicii maghiari.
Plan f bine pus in aplicare numai ca dupa momentul de apogeu (celebra scena din 20 martie cu M Cofariu identificat ca etnic maghiar batut de romanii maj.-strategia de intoxicare a functionat perfect) Iliescu ca si citiva dintre generalii ceva mai capabili au intervenit drastic dupa cum bine stim dupa ce au „lasat” ca evenimentele sa se desfasoare conform planului.
Intrebarile ramin insa:IN CE MASURA Iliescu (care era la curent cu faptul ca urma sa se intimple ..ceva in Transilvania) SI DE CE el si guvernul fsn-ist au intervenit (interesant, nu s-a pus atunci problema deplasarii minerilor-in maj romani- la Tg Mures era ceva mai complicat) pt. a calma lucrurile?
Personal cred ca Iliescu care prinsese gustul puterii a renuntat definitiv la pactul initial,cel care conditiona implicarea maghiara directa in declansarea asa zisei revolutii de „rezolvarea problemelor minoritatii maghiare din Transilvania”(adica mai corect urmau sa cistige o autonomie larga care sa duca la separarea de Romania ulterior) si datorita faptului ca fiind un animal politic versat si-a dat seama ca NU avea nevoie de un conflict interetnic in Ardeal ca sa duca chiar la razboi civil.Consolidarea puterii sale personale si a fsn-ului erau mult mai importante.
Pe de alta parte,domnule Serban, cred ca nici maghiari ardeleni nu erau pregatiti pt. un conflict de amploare;adica da, au existat citeva mii de maghiari din satele si comunele limitrofe Tg Muresului care au venit in oras pt. rafuieli DAR…Lucrurile puteau sa degenereze intr-un mod si mai cumplit care sa duca la mai multe victime daca pe 20 martie (nu mai retin exact data) Suto Andras (sau alt intelectual de marca,nu mai retin care) NU s-ar fi dus la Tirgu Secuiesc sau la Odorheiul Secuiesc unde erau deja strinsi in jur de 20.30.000 de oameni( in maj. absoluta barbati inarmati cu topoare, furci,cutite,etc) gata sa marsaluiasca spre Tg Mures si unde a facut o pleudoarie remarcabila pt. calmarea spiritelor, reusind sa impiedice deplasarea acestora spre Tg Mures.
Pina la urma atit actiunile puterii de dupa 20 martie 90 (cind parca s-a atins punctul culminant al doritului si regizatului confict interetnic) cit si apelul la abtinere de la Tg Secuiesc al lui S Andras au salvat situatia,cu ceva noroc.Dar dincolo de noroc cred ca f multi dintre radicalii maghiari de atunci si-au dat seama ca nu erau pregatiti pt. un astfel de conflict, iar romanii moderati au meritul nobil ca au reusit sa-i tina in friu pe radicali.Oricum,fiind din zona si liceean atunci,am realizat mai tirziu de ce putea sa se intimple.In liceul nostru aveam clase paralele si romane si maghiare iar ura mai ales dupa momentul de apogeu din 20 martie era imensa;pur si simplu (daca altadata discutam si glumeam fara probleme) evitam sa ne primim ca se ajungea la bataie.
Dar toate astea sunt istorie deja,ca si Iliescu..Doar o mica sansa pt ceva bun facut de el chiar daca tot din pur egoism…
Este indubitabilă acțiunea serviciilor secrete ungare(ca răzbunare pentru acțiunea României în revolta maghiară din 1956…), austriece și iugoslave la Timișoara, inclusiv cazul Tokes, inclusiv românii veniți din lagărele din Austria și Iugoslavia, inclusiv cazul de la Tg. Mureș. Era clar că troica Austria+Hungaria+Iugoslavia au acționat în comun pentru destabilizarea României. La tg.mures s-a vrut mai mult, preluarea unei părți din Transilvania, eventual și din Banat. Norocul nostru a fost Gorbaciov care nu a fost de acord cu maghiarii și care a permis lui Iliescu să acționeze militar.
Despre morți, numai de bine. Dumnezeu să-l ierte.
Vrem nu vrem, ne place nu ne place, Iliescu va intra în Istoria României. Care Istorie îl va judeca și îi va fixa locul în paginile ei. Nu cred că va avea statuie în piața publică, dar o pagină în cartea de Istorie va avea, probabil fără poză (…). Iliescu este ULTIMUL COMUNIST DIN GARDA VECHE și comunismul românesc se încheie o dată cu el.
L-am urât în anii ’90, am urât crimele, democrația originală și reforma graduală impuse de el. Practic și azi umbra lui Iliescu pândește deasupra României prin urmașul PSD, fost FSN, fost PCR.
În fine, mult prea târziu se închide ultima pagină a comunismului românesc. Veșnica lui ne-pomeniree, veșnica lui ne-pomenireee!….
Piei Satano ! Corect este nu ce spui mata – ci : De mortuis nihil sine veritas ! Daca crezi ca “va intra in istoria Romaniei” – va intra ca un jalnic tradator de Tara si neam – Asa cum vor fi judecati toata haita de communisti tradiatori Romani. Nu milioanele de “membri PCR” ai lui Ceausescu, care erau un sfert din populatia Romaniei !!!, dar erau doar “platitori” de Inca un imoozit = cotizatie ! Banditii care au terorizat Romani, care – sub organizarea KGB au format Securitate – Au ucis elitele tarii, dar si simpli cetateni – au trimis in incisors, lagare de exterminare. Au fost la fel de buni ca legionarii (sau mai rai ?) si ne-au last “mostenire” toata gloata neocomunista care a dud Tara la marasmul politic, economic, financial si moral de azi. NU – nu I-am dorit moarte (cum nu i-am dorit-o niciodata – nimanui) – dar nici sa-l plant nu pot. Prea a facut atat ray tarii si oamenilor !
Unii încă nu înțeleg perioada istorică prin care a trecut România după ’89 și până azi. NU exista altă soluție atunci decât tot cineva din interiorul PCR, opoziția politică nu exista în afară de vreo duzină de „dizidenți” fără putere politică. S-a văzut asta la alegerile din 1990 când Iliescu a luat 85%(!!!) iar opoziția anticomunistă și promonarhistă a luat vreo 10%(!!).
Ulterior s-a demonstrat că Opoziția era slabă, vezi catastrofa guvernării CDR din 1996-2000.
Asta e! Comunismul intrase în sufletul românesc prin „Omul nou” creat de Comunismul timp de aproape 50 de ani. Ăsta e poporul, și azi , după peste 35 de ani, PSD fost PCR este încă cel mai puternic partid politic din România.
@Lucifer
Vrăjeală!
N-am fost suficient de deștepți, în 89, încât să țnțelegem importanța Punctlui 8 din Proclamația de la Timișoara. Atunci, încă mai trăiau români care-și aminteau cum au ajuns comuniștii la putere (și ce-au făcut aceștia cu puterea), români care încă-i așteptau pe americani să vină. Iliescu și ai lui au avut grijă să compromită și să distrugă sistematic partidele istorice, să-l țină afară din țară pe Regele Mihai și să ne fluture permanent pe la nas gogorița cu „democrația originală”.
Spre deosebire de noi, Polonia a avut o Lege a Lustrației în 1997 (dar încă înainte de asta și-a epurat securiștii sovietici), a trecut fluierând prin criza din 2008, iar astăzi este o putere regională de netăgăduit și un pilon al lumii occidentale, în Europa.
Chiar crezi ca nu era alta solutie in’89 decat tot banditii de communisti ? Nu Diavole ! Era – dar S – A LUCRAT BINE SI CU COMADA SI SUPRAVEGHERE MOSKOVITA – KGB-ista ! Masele – populatia care au provocat caderea regimului Ceausescu A CERUT CLAR SCHIMBAREA RGIMULUI COMUNIST ! N-a fost sa fie ! Moskva veghea si … ne dorea ! Cum ne “dorrste” si azi tov. Putin – bolsevicul revopsit! Oare DE CE in celelalte tari communizate trecerea spre libertate si capitalism s-a facut PASNIC SI MULT MAI REPEDE, FARA MINIERI – carora le-a si multumit Ilici-Iliescu pentru teroarea si grozaviile “realizate” in Bucuresti, sub “inteleapta” conducera a Securitatii – integral pastrata si intarita de Ilici & Haita ! Concomitent Ilici incepe DISTRUGEREA ECONOMIEI SI INDUSTRIEI PRIN DESFINTAREA CENTRALELOR INDUSTRIALE (divide si”distruge” una cate una mai micile intreprinderi si uzine prin capusare, falimentare say “vanzare” pe “mai nimica” – dar … “cui trebui” ! Si ca distrigera sa mearga mai usor : IESIREA LA PENSIE ANTICIPATA A CELOR DE PESTE 50 de ani ! Pentru mine a fost ultima dovada ca era nu numai prostie, ci si o actiune ORDONATA (de la vechiul dusman, Moskva communista ! Si in August 1990 …. am plecat “de langa “noul tatuc” !
odios plan de distribute a economiei nationals
@Lucifer: Despre morți să știm totul. Nicidecum „numai de bine”.
Este o pretenție imposibilă, un om are aproape o infinitate de idei, parametri și acțiuni, nu există nimic care să-i poată memora viața și apoi să o prezinte tuturor.
Analiza atenta si obiectiva a istoriei recente. Se vede clar rolul nefast al acestui presedinte in evolutia catre modernizare si dezvoltare mai rapida a tarii. A tolerat prea mult coruptia si injustitia. Ponoasele le vom trage inca cateva generatii.
Dar cîte adevăruri scoase în evidență !
Marti, 5 august 2025
S-a stins o mare Lumina a Romaniei: Fostul Presedinte Ion Iliescu a trecut in Eternitate
Ion Iliescu (n. 1930 – d. 2025), fost presedinte al Romaniei (1990 – 1996, 2000 – 2024), a murit marti, in spital, in urma unui cancer pulmonar, in faza terminala. Doliu national pe 7 august.
Presedintele Iliescu a condus tara intr-o perioada extrem de framantata, de transformari din temelii a Romaniei, in urma revolutiei anticomuniste din decembrie 1989. Charismatic, uman si apropiat de oameni, Iliescu a fost preocupat fundamental de binele tarii si poporului sau, sa le asigure o evolutie sigura si ascendenta spre democratie, prosperitate si securitate. Iliescu a generat consens politic si majoritate electorala, fiind respectat si votat covarsitor de romani. Era distins si cuceritor in discursuri, ideile sale politice si nu in ultimul rand civice aveau substanta. Cu modestie a evidentiat repetat ca a fi domn e o intamplare, a fi om e lucru mare! Desigur, in pluralismul politic de dupa revolutie a fost perfect democratic ca presedintele Ion Iliescu sa aiba adversari si sa se confrunte cu critici, unele constructive, altele mai putin sau unele chiar oarbe, chestiuni care tin insa si de calitatea omului. O vorba inteleapta spune ca in democratie nu trebuie sa ne temem de idei sau de critici, ci de calitatea ideilor sau criticilor!
Ion Iliescu a realizat extraordinarul consens de la Snagov privind directia strategica a Romaniei postcomuniste, de integrare in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana. El a fost artizanul deschiderii largi spre Occident si spre SUA, printr-o relatie personala cu presedintele american George W Bush, care a venit la Bucuresti in timpul mandatului sau la Cotroceni. Presedintele Ion Iliescu este pe drept cuvant parintele Romaniei democratice postdecembriste. Daca azi beneficiem de libertatea de gandire si de exprimare, sa nu uitam un fapt cauzal esential, ca libertatea si democratia in Romania au fost restaurate de catre presedintele Ion Iliescu, iar din acest punct de vedere a fost un presedinte emerit. Inevitabil, i-au fost reprosate unele greseli, insa balanta a inclinat decisiv spre lucrurile bune si pozitive. Daca privim la liderii mondiali ai momentului din Orient si din Occident, vom intelege mai bine ca nimeni nu este fara greseala, dar ceea ce conteaza este ca bilantul sa fie pe plus. Sunt neintelegeri si certuri in familie, daramite la nivel de tara! Moartea fostului presedinte Ion Iliescu este o pierdere grea, dar trecerea lui in Eternitate trebuie sa ne tina uniti in jurul valorilor cardinale de libertate si democratie pentru care acesta a luptat cu determinare si pentru care patria si istoria ii vor fi in veci recunoscatoare. Sa-i pastram o memorie luminoasa, pe care o merita cu prisosinta.! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe fostul presedinte Ion Iliescu! El este deja adaugat la poporului sau, in Cartea Neamului!
@Exeget: Hai sa nu mai mintim poporu’ cu calculatoru’: Anul in in care e fost demarat procesul de integrare in NATO este 1997! (anul in care presedinte era Emil Constantinescu), cu ocazia summit-ului de la Madrid. Intrarea in NATO e a fost o oportunitate favorizata de acordul Romaniei de a permite survolarea spatiului aerian romanesc al aviatiei americane si NATO in 1999 (tot E Constantinescu era presedinte).
FSN, PSDR, PSD si toate sindikakatele coruptiei politice endemice aparute din spuma marii neobolsevice de dupa 89 s-au opus sistematic orientarii catre Occident si NU au nici un merit in integrarea Romaniei in structurile vestice, chiar daca si-l aroga nesimtit. Inceputul anilor 90, de trista amintire neocomunista, pastoriti de Ion Iliescu, au insemnat recesiune, inflatie galopanta, dezindustrializare si baronizare a economiei romanesti si a marcat inceputul exodului spre occidentul decadent al romanilor care stiau o meserie, scarbiti de impostura clasei politice.
@Exeget _ „S-a stins o mare Lumina a Romaniei…”
Permiteți-mi, vă rog o întrebare…Oare este scump ceea ce fumați dumneavoastră?”
@Exeget Umor negru, nu glumă! Pff!
Se dedica lui”exeget”:conferentiare sigur n-ai sarit peste medicatie?
„Exeget” iti faci de rusine nick-ul (daca stii ce inseamna) ridicand slavi unui comunist criminal, care a lasat urme oribile in istorie….!
S a impacat cu regele, a xenuntat capitalismul de cumetrie, am intrat in NATO cand era presedinte ( si chiar a facut multe pt. a se intampla acest lucru. A ajutat la intrarea Romaniei in UE.
Tony Blair a trimis mii de concetățeni la moarte sub pretext de arme chimice in Irak.
Eu inteleg ca unii sunt anticomunisti postfactum, dar excesul asta de zel deca arunca toate relele asupra unui om sau a unui singur partid ma conduce la concluzia ca dreapta incompetenta gaseste iar un moment de propaganda politica
@pnlizd _ „…excesul asta de zel deca arunca toate relele asupra unui om…”
Am auzit părerologi consacrați spunând la TV că nu este îngropat „omul Iliescu”, ci „președintele Iliescu”, ceea ce înseamnă că românii ar trebui să fie cutremurați de emoție.
Dacă urmăm logica aceasta, românii ar etrebui să-l plângă pe „președintele Ceușescu” și astfel să justifice aberațiile care se spun despre „nostalgiile totalitare”.
Nu „omul Ilescu” este cel care a blocat dezvoltarea României pentru cel puțin 10 ani, a adus țara în pragul unui război civil, a folosit minerii pentru a teroriza cetățenii Bucureștiului, mai ales pe cei cu barbă și ochelari, cu precădere studenți, conform lozincii „Noi muncim, nu gândim!”. Nu „omul Iliescu” a deturnat Revoluția și a instaurat cleptocrația de sorginte securisto-comunistă la guvernare. Nu „omul Iliescu” a determinat evenimentele de la Tg Mureș pentru a întări rolul serviciilor secrete în stat. Nu!…
Președintele Iliescu a fost acela care a făcut toate acestea.
>Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit marți după-amiază, la spitalul SRI Agrippa Ionescu
Spitalul SRI? Deci SRI e stat in stat in Romania…
Oare in Marea Britanie există Spitalul MI5? Poate Dl. Gallagher ne poate spune… Dar sincer ma indoiesc. In schimb la Moscova cu siguranta exista spitalul KGB sau GUS
Din toate cloacele de securism stătut le României, se ridică un cor de omagii: Iliescu ne-a scăpat de război și de pierderea Transilvaniei ! Precum croitorașul cel viteaz, Iliescu s-a opus forțelor geopolitice. În traducere liberă: Iliescu ne-a lăsat să ne îmbogățim în spatele perdelei de fum construite cu lașitatea, găunoșenia și ridicolul lui.
A vorbit toată viața de lucruri pe care nu le-a făcut niciodată și nici nu intenționa să le facă. Un copil etern al ideologiei, a cărui gură s-a hiperdezvoltat timpuriu în comparație cu creierul. I-a îmbrățișat pe cei care l-au votat și pe care i-a făcut și mai săraci, pe care i-a trimis la moarte înaintea lui (ori în brațele suveraniștilor). Nici n-a vândut țara. Au vândut-o ciracii lui.
„Marele om politic” a avut o viață lungă, spre finele căreia n-a găsit 5 minute să-și ceară scuze public pentru ce-a făcut României. Nu știu nici dacă a cerut iertare familiilor victimelor mineriadelor. Nu cred că s-a spovedit (în sens strict, unui preot). Sașa Bârlădeanu, de exemplu, a recunoscut spre sfârșitul vieții lui că Corneliu Coposu a avut mai multă dreptate decât el, Sașa. Iliescu nu, a rămas pe mai departe și în vecie un șmecher transparent care nu și-a putut călca pe orgoliu. Probabil se gândea că orgoliul îi va fi de mare folos acolo unde este acum. Poate reduce temperatura smoalei în cazan, cine știe… Unii tâmpiți din BOR au tras clopotele ieri, când a fost anunțată moartea lui. Dumnezeu să le ierte și să le deschidă ochii!
Ai uitat și că a scos cei 35000 de ruși din tara,după 1990..
In cazul de fata zicala „de morti numai de bine” nu isi are rostul. Trebuie spus clar ca iliescu si camarila lui au facut foarte mult rau Romaniei. A fost manat doar de setea de putere si de o ideologie nenorocita, comunismul, in care credea si in care fusese indoctrinat la rusi. Celelate tari comuniste (in afara de urss), tranzitia a fost mult mai rapida si fara atatea sincope si dureri ca la noi.
Iliescu prin continuarea ideologiei comuniste a pus germenii analfabetismului functional, extremismului, nostalgiei comunistoide si a cocalarismului de azi. Nu a fost total opac, a permis o oarecare democratizare, dar doar de fatada, superficiala. Roman, Magureanu si altii s-au indepartat de el in anii ’90, fiindca el ar fi vrut „comunism cu fata umana”; daca era dupa el, azi Romania ar fi fost un fel de Belarus.
Mineriadele au exprimat clar ce era in capul lui, nu dorea democratizare autentica, vroia sa pastreze puterea cu orice chip precum ceausescu, alt dement. Pt asta a scos brutele de mineri sa bata opozantii si studentii.
A manipulat, a mintit un popr intreg si cu Revolutia, a scos oamenii in strada ca sa fie impuscati pt a-i da lui legitimitate in ’89.
Regimul lui a insemnat coruptie uriasa, furt din resursele statului, privatizari paguboase si alandala pt romani, saracie, mite electorale, etc. Doar cu greu a acceptat ca Romania sa se desprinda de urss, si doar fiindca opinia publica era 90% cu Vestul.
…iliescu NU a aceptat desprinderea de urss. A acceptat ca urss a pierdut razboiul rece si s-a dizolvat sub presiunea occidentului. NATO a vrut consolidarea flancului estic si a extins alianta integrand fostele tari socialiste din care a facut parte, intamplator sau nu, Romania!
@doru. Citeste mai atent. Evident ca ilici in sinea lui vroia cu urss, a si facut tratat cu urss care ne impiedica sa ne aliem cu Vestul. Regimul lui care conducea Romania in acea vreme, a acceptat in final directia spre Vest fiindca urss era prabusita iar populatia la noi vroia in proportie de 90% cu Vestul.
Foarte bun articol!
Poate istoricii ne vor spune, vreodată, dacă Ion Ilici Iliescu a fost agent sovietic sau doar prorus. Nu va mai conta, noi, „golanii” din Piața Universității vom fii batrâni sau oale și ulcele, atunci. Nu va mai conta nici pentru tinerii de azi.
Nu am nicio îndoială că Ion Iliescu și camarila adusă la putere de el au frânat și au întârziat România cu cel puțin 15-20 de ani. În mod deliberat, onor-partidul PSD (cel ce se dă, astăzi, mireasă neprihănită) a sabotat drumul către democrație al României, a evitat să construiască și să modernizeze căi de comunicație strategice a distrus iremediabil educația și învățământul, a putrezit Justiția, a instituționalizat ticăloșia și corupția, a adus la putere non-valori, a ucis speranța. Astăzi, într-o Europă sfâșiată de un război de agresiune, nu poți să nu te întrebi al cui joc l-au făcut Iliescu și ai lui?…
Despre morți, numai de bine, se zice…
Dumnezeu să-l ierte, eu nu pot. Dumnezeu să mă ierte și pe mine, dacă greșesc!
@Decebal: Ehe, la putrezirea justiției, să ne aducem aminte că PNL, prin Valeriu Stoica a pus un umăr puternic și a ajutat la împuțiciunea justiției „UNICE” române.
@Lucian Nicolescu
Fără îndoială, PSD-Iliescu a setat un anumit model de politician și un anumit mod de a face politică, în România. După dispariția seniorilor (Coposu, Câmpeanu, Diacomescu, Rațiu ș.a.), toate partidele politice au aderat la modelele propuse de FSN-PDSR-PSD. Am pornit prost și am mers din rău în mai rău…
Pentru mine, e o mare uimire că Ilie Bolojan a reușit să acumuleze vechime, în PNL și în politica românească…
Nici un AdDio! Satan trage clopotele Iadului și vine să și-l ia!
N-avem noi clopote, am fost insa informati despre mult asteptata situatie. Locul in sectorul P*larai Umflati din Lumea Asta (P**A) i-l rezervasem personal acum 35 de ani. Baietii dracusori stagiari au inceput deja preincalzirea smoalei si le-am dat personal dispozitie sa fie suplimentat stocul de sulf pentru a asigura procedurile cuvenite marilor ticalosi.
@:) Eu marchez ziua doliului LOR național pentru acel scelerat cu AC/DC „Hells Bells” (vedeți versurile ultimei strofe!) și „Imnul golanilor”, pus la maxim în boxe, pentru tot cartierul!
Omagierea unui criminal, mort sau viu, reprezinta INFRACTIUNE si trebuie pedepsita penal, conform legii.
” o strategie a acomodării prudente, încrezător în tăcere că structura sa de putere de la București era suficient de hotărâtă și abilă pentru a goli de conținut normele impuse de Occident privind guvernanța și relațiile economice — norme care ar fi putut fi subversive pentru post-comunism”
foarte bine punctat
exact asta a făcut: a golit de conținut toate normele occidentale ale democrației, a maimuțărit democrația
și exact din acest motiv în România democrația este detestată acum – pentru că e confundată cu viziunea maimuțărită pe care Iliescu și gașca lui de securiști hulpavi au reușit să o impună la nivel național
ca totdeauna Sir Tom Gallagher (pe care l apreciez enorm), pune diagnosticul corect. despre apparatchikul bolshevic, ce a facut atita rau acestei natii, cuvintele sint de prisos. dorinta bolnavicioasa de putere (soarta oricarui sarantoc privat de o familie morala care sa l formeze ca om integru) l a facut sa se nconjoare de pleava inepta represiva (justitiari, apvisti, militieni si securisti) careia i a acordat puteri discretionare si care l a mentinut la putere. a distrus o natie dar el s a mentinut la putere iar clica a furat in voie. ce i mai trist este faptul ca individul a fost sustinut de 85% din alegatori. aia nu erau „cetateni” ci oportunisti carora trebuia sa li se dea si lor niscaiva firimituri pe degeaba. va imaginati ce au simtit acei 15% cind au vazut cu cine au de a face/convietuiesc?
Moartea geniului politic rău, a ,,anticapitalistului” Iliescu, marchează istoric ieșirea Romaniei din postcomunism!Să fie într-un ceas bun!
Sper să-l ,,sărbătorim” anual, ca pe una din catastrofele suferite de țara noastră, la fel ca ocupația sovietică…
Ion Iliescu așa cum nu l-a văzut nimeni.
„un cameleon politic desăvârșit” și „cedarea președinției [în 1996 – n.m] unei opoziții nepregătite și divizate … a conferit legitimitate unui FSN [corect: FDSN – n.m] care avea să-și schimbe în curând numele în Partidul Social Democrat (PSD). În capitale occidentale importante, acest lucru a ajutat la ștergerea amintirilor…” sunt două adevăruri pe care ni le servește T.G. dar cărora nu a ajuns să le pună „punctul pe i”. Căci Ion Iliescu a fost mai mult decît „cameleon”, a fost un „prădător politic”, unul mare și foarte inteligent (sau viclean?), care a învîrtit pe degete nu numai România ci și Occidentul (își amintește cineva de această zicere care umbla prin presa noastră a anilor ’90-’91 și era atribuită lui Gorbaciov: „omul ăsta [Ion Iliescu – n.m] e capabil să conducă toată Europa, nu numai România”?).
După 1992, Ion Iliescu și FDSN-ul său au fost, pentru lumea occidentală, cei care au confiscat revoluția, care au deturnat-o de pe drumul către democrație înspre dictatură. Picior de șef de stat n-a mai călcat în România. Postura de paria nu putea fi acceptată de orgoliosul, avidul de putere și ambițiosul Ion Iliescu – căci nu poți fi „șef” dacă restul șefilor nu te recunosc, „nu-i așa?” (asta era vorba lu’ Brucan). În 1995 Ion Iliescu, președintele României, a fost în vizită la Londra, invitat la… Conferința „The Economist”. Iar lui, Ion Iliescu, celui care l-a învins pe Ceaușescu-cel-plimbat-în-caleașca-regală-de-regină, nu numai că nu i-a ieșit regina în întîmpinare dar nici măcar un grăjdar nu i-a trimis. A fost o umiliță pe care Ion Iliescu nu a mai putut-o suporta. Și s-a lansat într-o luptă cu Occidentul pentru „recunoaștere” (și a cîștigat-o). Cameleon/animal politic, inteligent/viclean, Ion Iliescu a realizat că Occidentul nu cu comunismul în sine purta război (Mitterrand a venit la putere cu miniștri comuniști în guvern, italienii de asemenea avuseseră miniștri comuniști, partidele comuniste au funcționat „bine-mersi” în Portugalia, Spania, Franța, Italia etc) ci cu anti-democrația, iar singura lui șansă de a fi invitat la masa bogaților era să-i ducă de nas servindu-le democrația în România. În 1996 nu CDR + Emil Constantinescu au cîștigat și nu PDSR + Ion Iliescu au pierdut: ION ILIESCU A VRUT CA EL ȘI PDSR SĂ PIARDĂ ALEGERILE. A fost probabil cel mai cinic calcul politic din istoria noastră pentru că efectiv și-a bătut joc de întreg poporul român. Ușa nu mai putea rezista tuturor reformelor care băteau în ea cu berbecul (de ce să nu se spargă în capul alternanților?) plus că toate structurile statului erau ocupate de oamenii sistemului creat de el – viitorul îi va aparține, nu putea să fie altcumva, calcul exact, mers la sigur.
Și a venit anul 2000, și și-a luat Ion Iliescu jucăria înapoi, și a restituit proprietăți confiscate de regimul comunist, și i-a recunoscut Regelui Mihai unele drepturi, și… și… Alt Ion Iliescu? S-a schimbat el cu 180° în 4 ani de „opoziție”? Haida-de, nici vorbă! Și-a schimbat părul pentru a-și păstra năravurile: orgoliul, setea de putere și megalomania pe care cameleonic le-a disimulat sub zîmbatul său larg în care-au încăput toată sărăcia și cinstea neamului de votanți și admiratori iliescieni…
I remember how a huge majority of the electorate voted for lliescu in 1990. Last year 40% of the Romanian electorate voted for Calin Georgescu and only a huge mobilisation of the young people avoided a disaster. Romania’s economic progress since the revolution has been remarkable but the collectivist and nationalist mentality with roots in communist times is still thriving, regardless of Iliescu’s retirement from power or death. He was a curse for Romania but a blessing for most of us who started and lived a new and better life abroad.