Mi-a căzut sub ochi afișul unui spectacol „conceput de Andrei Păunescu, prezentat în parteneriat cu Rock FM”, „găzduit” la Sala Palatului duminică, 30 martie 2025, de la ora 18, prezentat ca „un eveniment cultural de excepție: premiera „Cenaclul Flacăra – O Istorie”. Din prezentare aflu că e vorba de o „incursiune captivantă în trecutul și prezentul celui mai important fenomen cultural românesc”, de un „eveniment care reconfirmă spiritul viu al Cenaclului Flacăra”, „fenomen care a schimbat cultura și societatea românească”.
În mai 2012, în grădina Icoanei din București, i s-a ridicat lui Adrian Păunescu, celui mai repugnant „curtean” din vremea lui Ceaușescu, un bust în bronz. Când am auzit, nu am crezut și m-am dus să văd cu ochii mei. Era acolo. Este acolo.
La Congresul PCR din 1979, acest creator al hiperbolei pestilențiale îi spunea lui Ceaușescu de la tribuna Sălii Palatului că „face parte din viața noastră așa cum fac parte munții Carpați din geografia României”.
Pe 6 februarie 1986, Ceaușescu ținea o cuvântare la Ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR. A doua zi, Păunescu îi adresa o scrisoare „de închinare” (vezi și Cotidianul, Weekend, 23-25 mai 2008), care se încheia cu „Să trăiți, Măria Voastră” și cu data: „noaptea din 7 spre 8 februarie”. Scrisoarea de patru pagini bătute la mașină începea prin jeluirea de seară a poetului odată ajuns acasă:
Trist și singur și umilit cum sunt, dat la o parte de forțe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzându-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi…
Ce se întâmplase de fapt? În iunie 1985, Cenaclul Flacăra fusese interzis: cinci tineri muriseră călcaţi în picioare pe Stadionul Petrolul din Ploieşti în timpul unui spectacol organizat de Păunescu. Poetul se alesese, pare-se, și cu un „vot de blam cu avertisment pe linie de partid”.
În noaptea de februarie amintită, trăind sub spectrul gândului că va fi tras „pe linie moartă”, lui Păunescu i-a venit ideea salvatoare a scrisorii către Ceaușescu. O șansă nesperată făcuse să afle de cuvântarea pe care o ținuse Tovarășul cu o zi înainte. O găsise după ce căutase un ziar „în toată capitala”. De cum a ajuns acasă, a citit-o. („Am avut marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.”)Și, citind-o, sufletul i s-a înseninat și i-a venit inima la loc! Mânat de o pornire irepresibilă, s-a așezat în miez de noapte la masa de scris și a compus, cutemurat de emoție, scrisoarea trimisă a doua zi lui Ceaușescu:
„Încep să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit.”
Așa stând lucrurile, poetului nu-i mai rămăsese nimic de făcut: „boceam cu capul în perne”!
Vreau să vă spun, tovarășe Nicolae Ceaușescu, clar și din tot sufletul meu, că dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aș face cerere de înscriere sau reînscriere. (…) …aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric…; …nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr…; …atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist… (…) Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară!
(…) Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine.”
Scrisoarea e urmată de un lung poem, Versurile de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986, care începe en fanfare: „Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou, / Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou”.
Poate oare pretinde altcineva că a împins atât de departe prostituarea cuvintelor și a minților? Am afirmat cândva că acest personaj inclasabil, dotat cu o formidabilă voioșie a ticăloșiei, a făcut rău României cât jumătate din întreaga Securitate. Spectacolele „Cenaclului Flacăra”, la care adolescenții erau momiți cu „muzică rock”, se încheiau cu sala ridicată de Păunescu în picioare și pusă să scandeze pe tonul dat de el „Ceaușescu! Partidul! România!”.
E poate de înțeles, își vor spune unii, ca, în mintea unui fiu iubitor, aceste spectacole să apară astăzi ca o nostalgică amintire duioasă a unui părinte prodigios. Dar Păunescu-junior le-ar fi putut revedea înregistrate în intimitatea familiei, cu decența omului matur care a înțeles totuși că un „cenaclu” de propagandă la curtea unui satrap comunist nu a fost nicicând „cel mai important fenomen cultural românesc”, „care a schimbat cultura și societatea românească”. Mulți dintre noi treceam atunci prin cea mai mutilantă perioadă a vieților noastre. Ceea ce azi e scos la lumină de către fiul iubitor pentru noi era pur și simplu o formă tragică de manipulare politică din epoca Ceaușescu.
Vindecându-se de spaima de a fi linșat la începutul anilor ’90, și forțând cinismul, Păunescu-tatăl a revenit sprințar la rampă într-o emisiune a TVR (din 17 iulie 1992) și s-a adresat unei doamne din popor care-l calificase drept porc: „Ei bine, doamnă, da, sunt porc, sunt un porc ordinar, sunt porcul dumneavoastră, doamnă“.
Cum se face că, în numele invocatului la tot pasul popor român, și umilindu-l, este repus acum în scenă la Sala Palatului un cenaclu al abjecției politice și al amăgirii colective?
PS Îmi e rușine să tac după ce am văzut ieri seară ce a văzut întreaga planetă în Biroul Oval.
Și-mi vine să spun: Ne-au furat America noastră. America bunicilor și părinților noștri, America simbolică și imaginară, care a făcut din libertate valoarea supremă a societății și care a apărat-o peste tot în lume, ne-a fost furată. Acea Americă din care, după 1947, românii îi așteptau pe americani „să vină” ca să ne scape de comuniști, ne-a fost furată. Mai întâi de democrații de dată recentă care au promovat religia woke, iar acum de o formațiune macho megalomano-insolentă care își spune „postliberalism” sau „Noua Dreaptă Americană”. Trump – spectacolul sinistru al inadecvației: un cartofor împărțind cărțile în altarul democrației.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iata, in sfarsit, un text care semnaleaza, ´cu subiect si predicat´, cea mai grava problema a acestor zile plicitisitoare : ´afisul unui spectacol conceput de Adrian Paunescu … ´
Ca sa nu mai zica cineva ca elitele … Ba nu, toate problemele acestor zile de acolo ni se trag, la ´atacurile´ unor mai tineri intelectuali ( ´progresisti´, se intelege, ´wokisti´ ) care trageau la raspundere elita postdecembrista si nostalgica, se raspunde in felul obisnuit, cu ce se poate fi gasit la indemana, afise etc. A propos, tot s-a publicat recent la Humanitas cartea aia cu ´religia woke´, ´wokismul´ e acum un sinonim pt. ´sorosism´. Religia woke.
In p.s. , ca sa nu mai fie urma de indoiala, se arata cauza si efectul : religia woke a democratilor e cauza iar ´Noua Dreapta Americana´ e efectul. Se cunoaste teoria, excesele extremei drepte au fost cauzate de Stanga ( care echivaleaza cu extrema stanga ). Religia woke mai e un sinonim si pt. ´bolsevismul cultural´ de odinioara. Teoria revizionista, de ex., a lui Nolte, care spunea ca nazismul a fost doar o ´reactie´ la marxism si comunism, o reactie mimetica. Deci abuzurile extremei drepte, care nici nu sunt de dreapta sau conservatoare, ci tot de stanga ! ( caci, se stie, fascismul e tot comunism ! ) sunt un raspuns ´inadecvat´, o ´inadecvatie´ la ´Stangism´. S-au saturat oamenii de progresism si au luat cu asalt Capitoliul liberalismului degenerat. Pt. ceea ce face Trump/Musk azi de vina e Obama, clar, care nici macar nu era crestin si nu avea buletin de american, ce sa mai, nu era, nu e alb. Pana una alta wokismul democratilor nu a pus la indoiala orientarea politicii externe a Statelor Unite, nu a tradat aliatii, nu a incalcat atatea drepturi in interiorul tarii, nu a avut proiecte expansioniste si anexioniste, de epurari si purificari etnice, nu a pactizat cu tiranii sangerosi …
Pt. ceea ce se intampla zilele astea, pt. rebeliunea legionara din anul 2025, de vina e Adrian Paunescu. Pesemne tocmai de aceea se tot bate moneda cu protocronismul ceausist, cand e cat se poate de clar ca ideologia georgista e fundamental una fascista si legionara. Ca sa nu zica cineva ca ar putea fi vreo cat de mica legatura cu cultivarea, cu cultul marii culturi interbelice, nu-i asa ?, prostimea nu citeste. Uitati, intru la nimereala pe un site din asta ortodoxist-legionaroid, sa zicem, pe ´Rost´ – care e totusi mai curatel, nu dau de Adrian Paunescu si nu gasesc nicio elogiere a ilegalistilor comunisti, ia te uita !, Cioran, Eliade, Nae Ionescu, Tutea, Vulcanescu, Noica ! De zici ca-i vreun supliment la Humanitasul anilor 90.
Dar, in sfarsit, intelectualii de varf au rupt tacerea, au iesit sa apare democratia romaneasca de religia woke, de afise criptoceausiste si alte inadecvatii …
„Cea mai grava problema afisul”?
Prostului când ii arăți luna vede degetul – spune un proverb chinezesc.
Exact !
De acord cu observațiile, dar fenomenul există și în sens contrar: extremiștii de stânga suferă de aceeași eroare de paralaxă, văzând la dreapta doar fasciști, naziști, misogini, rasiști, xenofobi, fundamentaliști, in general radicalizați in jurul unor teme ancestrale și demne de oprobiu. Iar tocmai din viziunea asta își extrag motivația existenței lor, ambele extreme condiționându-se reciproc într-o spirală ce tinde să se transforme în tornadă.
Corect, eu sunt de acord cu ceea ce se spune in articol. Intr-un comentariu, putin mai jos, compl. la acesta, tocmai asta spun, ca anticomunismul ideologic, de dreapta, corespunde antifascismului stangist postbelic, cu atat mai mult cu cat ambele erau sustinute de acelasi ´spirit´, existentialist, cu toate varietatile sale. E normal ca intelectualii sa aiba si alte preocupari si preferinte, sa nu se ocupe de problemele la zi, care ard. Totusi, cu alte ocazii erau mult mai prompti in a semnala ´derapajele´. Mi se pare aproape scandalos acest atac obsesiv asupra unei ´stangi´ sau ´progresism´ care la noi pur si simplu nu exista. Cum nu a existat nicio legatura intre national-ceausism si socialismul democratic european. Apoi, obsesia aceasta cu ´wokismul´. Sa admitem ca exista extrema stanga, exagerari, fundamentalisme, totusi, repet, acestea nu au provocat dezastrele pe care le provoaca MAGA iar extrema dreapta NU E O REACTIE la excesele stangii, cum fascismul nu era o reactie la comunism, cercetatorii cei mai respectabili o afirma categoric, Fascismul e ceva aparte, cu propria genealogie. In Statele Unite nu a existat Comunism, a existat totusi extrema dreapta, K.K.K. etc. Intelectualii nostri de elita se incapataneaza totusi sa repete platitudini ideologice despre Fascismul ´stangist´. Nu A. Paunescu a fost totusi inspiratorul noului legionarism, invesmantat cum e el in ceausism, ´Rost´ e nucleul actualei miscari neolegionare si acolo a fost cultivata, de multi ani, cultura de dreapta interbelica – ´profesorul´ , ideologul, a fost Nae Ionescu. Avem probleme nerezolvate cu comunismul, dar si cu legionarismul, sunt si taceri sau omisiuni elocvente.
va multumim d-le LIIceanu pt articol!
Gandurile d-stra despre America, pana mai ieri- simbolul natunilor oprimate!-sunt si gandurile noastre!
Stimate Gabriel Liiceanu, spectacolele Cenaclului Flacara m-au prins in plin liceu si apoi studentie. Multe din cantecele de la Cenaclu au facut cariera si circulau foarte mult in mediile „tineresti”. Paradoxul a fost in schimb altul. Cu o muzica placuta (nici nu existau multe alternative), cu un reviriment al „identitatii nationale” care umplea stadioane, Ceausescu nu se „lipea” de noi. Cum nu se lipea nici comunismul. In intimitate, toata lumea il injura pe Ceausescu. Paunescu a avut un caracter, daca l-a avut, infect. Sincer, nu-mi dau seama cum va ramane postum, ca poet. Eu nu am fost fan Paunescu, pe care l-am considerat un versificator talentat. De aceea pozitionarea unui bust, public, chiar si pe criterii de talent literar, este discutabil. In ceea ce priveste intalnirea dintre Trump si Zelenski, ceea ce ati spus, este ceea ce gandesc de cand Trump a preluat al doilea mandat. Ma gandesc la bunicul meu, care, in casa lui, dintr-un sat din Moldiva, in varf de deal, asculta Vocea Americii cu urechea lipita de difuzor, sa nu- „auda” vecinii, asteptandu-i pe americani. Luptase si fusese ranit la Cotul Donului. Si a sperat pana in ultima clipa ca americanii se vor intoarce si vor face „dreptate” si isi va vedea inapoi livada si via „cooperativizata” de comunisti. Ma bucur ca nu a apucat ziua acestei mari deziluzii numita, nu America, ci Trump, Vance si alti „postliberali” care fac ce vor „pentru ca pot” !
Aveți dreptate. Majoritatea acelor tineri se duceau pentru muzică, acolo au fost promovați cantautori talentați. Erau mulți ca dumneavoastră care în intimitatea sufletului îl disprețuiau pe Ceaușescu și familiile lor la fel. Cineva a aprobat ca acel bust să fie pus într-un loc public, un parc. Ar fi bine de știut cine a aprobat și din banii cui a fost plătit sculptorul
Stimate domn, greseala dvs e ca nu va puteți da un pas înapoi și sa judecați situația dincolo de experienta proprie. Poate pt. dvs. a fost o experienta plăcută. Și eu, prea tânăr ca să prind Cenaclul, am prins totusi Cântarea României și am fost învoit de la școală ca sa spun poezii patriotice, am participat la munci agricole și copilăria m-a făcut sa ma bucur de experientele astea oricum, ne jucam, ne inghionteam cu fetele, mai primeam un Cico daca recitam frumos, dar dincolo de experienta mea, toate au fost ceva grotesc, ce nu ar trebui sa i se întâmple unui copil. Cenaclul, chiar si „fără Ceausescu” era ceva la fel. Știu, intr-o lume gri, era ceva sa asculti folk, un rock „patriotic”, o găselniță a sistemului, cand rock ar trebui sa fie despre „bube, mucegaiuri si noroi”, despre cat e de rahat viata la o adica, noi cantam baliverne mai rau ca Georgescu azi. Pai nu era destulă Angela Similea, Mirabela Dauer sa ne cante „de bine” ? Dacă ati renunța la egoism și ați încerca sa vedeți situația în ansamblu ati vedea grotescul lucrurilor. Toti cei care găsesc scuze comunismului, dau dovada de un mare egoism. Am copilărit la țară și părinții mei erau destul de bine poziționați ca sa nu îmi lipsească ceva, ce „se gasea” pe la ferme. Vreau sa va spun ca erau copii care nu mâncau pepene decât dacă furau, caci ai lor nu aveau influenta ca aiba acces la furaciuni legale pe baza de trafic de influenta – doar cine trebuie putea (se spuna ca erau „luate” sau „gasite”), desi erau munți de pepeni care luau calea exportului în RDG. Ca sa nu vorbim de portocale, salam și altele la care multi copii nici nu visau. As putea sa spun ca „hai ca nu a fost asa de rău?”. Ca părinții acelor copii erau prosti ca erau prea cinstiți ca sa facă învârteli? Da, daca m-as gandi doar la mine. In schimb eu ma caiesc, si credeti-ma, nu prea am văzut mulți gandind așa.
Un al doilea aspect e ca, cu niste firave acte de „dizidenta”, gen ascultat Europa Libera sau mers la Cenaclu sau furtisaguri, unii chiar credeau ca se opun regimului, desi în final nu au fost decat pionii lui. Am văzut prea mulți care cred ca dacă au iesit la Revolutie sunt cei mai mari anticomuniști care nu primesc lectii de democratie de la nimeni, „noi nu ne vindem tara”. Desi pentru ei, fuga în direcția opusa comunismului a fost un mers pe cerc, care în final i-a dus de unde au plecat, votând Iliescu, PSD și alții. Atât sa stiti: uneori când crezi ca fugi de ceva, viata are o ironie și te face sa te întorci de fapt tot acolo. Mai ales ca parinte ( al unui copil, al unei idei, etc). Nu degeaba M Twain spunea ca istoria nu se repeta, dar are rimă.
si totusi cenaclul Flacara a fost ceva deosebit. Am fost si eu odata, m-a carat nefasta, au fost si chestii frumoase cu folchisti, cu poezii, dar la un moment dat Paunescu a urlat sa ne ridicam in picioare si sa recitam dupa el niste versuri omagiale. Eu n-am vrut sa ma ridic, spre panica nevestii, mai ales ca printre riduri umblau noste oameni de ordine. M-am scuöat si am plecat, le-am spus oamenilor de ordine ca-mi vine sa vomit.
Foarte bun articolul lui Liiceanu. La noi comunismul si promotorii lui, Paunescu in particular, nu au fost niciodata desfiintati public, nu am avut un proces al comunismului. Paunescu a fost un monstru de oportunism, parvenitism, jigodism, o hahalera. Cenaclul Flacara era o aiureala, doar buna de bagat comunismul mai usor in mintile oamenilor, cu un pic de rock, un pic de poezie, dar multa impostura si osanale lui Ceasca. Odele lui paunescu ridicate cizmarului incult sunt de o abjectie absoluta, la fel ca la vadim.
Evident ca dupa ’90 au venit la putere esalonul 2 si 3 din pcr, cu aceleasi metehne, impostura cat cuprinde, ticalosie, hotie, servilism. Chiar si acum sarlatanii extremisti si cozile lor de topor din presa, ceausismul e inca viu si s-a adaptat la noua dezordine internationala.
https://books.openedition.org/ugaeditions/2807
De ce intelectualii, unii intelectuali, se radicalizeaza ideologic ? ´Radicalism´ inseamna o viziune dualista, maniheista, impartire in ´prieteni´ si ´dusmani´, aceasta e politica existentialista. Ideologiile culturale sau ´metapolitice´ sunt chiar mai radicale decat acelea simplu politice in sens democratic. Tocmai acest ´politicianism marunt´ sau meschin e respins, in schimbul ´marii politici´, eroice, a spiritului. O impartire dualista intre ´progresisti´ si ´conservatori´, cu sacrificarea nuantelor. Sloganele se adreseaza infrarationalului, cuvinte de ordine, mobilizeaza, galvanizeaza, pun in miscare mituri politice. ´Religia woke´ e un indemn la lupta, un slogan ce se poate gasi zilele astea la manifestantii ´suveranisti´. Acest angajament ofera sau pare a oferi un sens, o ´cauza´, e revolutionar, revolutia interioara permanenta, in sens existentialist. Omul trebuie sa fie intr-un fel de transa, la cele mai inalte vibratii, in mijlocul evenimentelor, conectat, iesit-din-sine, intr-o lupta eshatologica. Cei care au trait astfel in razboaie, in revolutii, nu mai pot iesi din aceasta stare de alerta, depersonalizata, simt mereu nevoia de inlocuitori, de narcotice. ´Omul autentic´ e orientat, dar aceasta mistica politica are o baza nihilista, eufemizata ca ´realista´ : realista, intrucat dicteaza ca realitatea e amorfa, indiferenta, rece, tragica, e un desert unde ´Dezu a murit´. In aceste conditii, ceea ce ramane este vointa care sa plasmuiasca noul om, postnihilist, omul autentic, ´supraomul´, omul de elita. ´Nu conteaza pt. ce lupti, ci cum lupti´, decizionalism, angajamentul in sine, fidelitatea fata de propria alegere si ´lege interioara´, radicalism sau fundamentalism nihilist. Arta de dragul artei, lupta de dragul luptei, pana la ultimele consecinte, asa-zis ´eroic´, de fapt fanatic, oricat de absurde ar fi acestea. De aceea si un cult al barbatilor deistoinici din trecut, in special din interbelic – intotdeauna vechile modele trebuie sa fie superioare, trecerea timpului innobileaza – , ce seamana, oricat de departe, cu cultul legionar al martirilor si al mortilor, ca ´prezente reale´. E un esteticism fundamental sau, daca se prefera, ´ontologic´, vivere pericolosamente, viata ca opera de arta. Si, in sfarsit, cine a citit ´Fiinta si timp´, cu sein zum tode, angoasa, Sorge, alegerea traditiilor, rezolutia sau hotararea existentiala etc., intelege despre ce e vorba.
Cand te lupti treizeci de ani cu stangismul/progresismul etc. e greu sa mai accepti sau macar sa mai poti sa vezi ca acesta era o himera. Una necesara, vitala. E nevoie de un inamic puternic, pe masura, de un Dragon, cu atat mai perfid cu cat e mai insidios. Nu poti trai fara o ´cauza´, fara un crez, acesta iti ofera combustibilul vital, care sa alimenteze entuziasmul , flacara vietii superioare, autentice, a geniului nemuritor, oricat de evanescenta ar fi aceasta ´nemurire´ estetica. Situatia elitei postdecembriste e similara cu aceea a intelighentiei franceze de dupa eliberare. Sartre si ceilalti existentialisti nu erau structural marxisti sau comunisti, existentialismul e o filozofie subiectivista, aproape solipsista, esential diferita de ideologia marxista, materialist-dialectica si vulgara, un existentialism marxist e aproape un oximoron. Mult mai mult se apropie de voluntarismul si vitalismul fascist. Dar exista trauma ocupatiei naziste, tot asa cum a existat la noi aceea a Comunismului, deci era normal ca noua ideologie dominanta sa fie la stanga si anti-fascista. Complexati de o rezistenta cvasiinexistenta, acesti filozofi-ideologi au continuat sa vada o ocupatie si un ´fascism´ mai insidioase, acelea americane, nu ca americanii nu s-ar fi implicat, si atunci, destul de brutal in politica aliatilor europeni – de pilda in Grecia etc. Anti-fascismul a devenit aproape o religie, ´Cauza´. Anti-comunismul ideologic este in oglinda cu acest anti-fascism postbelic, de aceea nu poate muri, supravietuieste Comunismului real si isi plasmuieste noi chipuri ale unui inamic mitic si etern. Ba chiar devine si mai virulent in aceste conditii, anticomunismul fara comunisti care vede pretutindeni ´bolsevizati´, stangisti, etc., un totalitarism ´soft´ ( ceea ce e o contradictie, caci prin definitie totalitarismul trebuie sa fie ´tare´ ), un Comunism invizibil, difuz, atotinvaluitor, ce reclama o vigilenta si intransigenta cu atat mai mari. Defazarea si tragedia acestei intelighentii anticomuniste se vede atunci cand, in fata amenintarii mult mai mari a unui inamic actual se incapataneaza sa polemizeze literar cu vechii dusmanii imaginari, e si aceasta tot un fel de nostalgie.
Ușor cu pianul pe scări. Zelenski a mers acolo să semneze un acord negociat și convenit anterior. După care, cu tact, să deschidă discuția despre pace.
Nu te apuci să înjuri în biroul oval.
Mai ales că Trump tocmai prelungise starea de urgență care îi permitea să continue sancțiunile contra Rusiei și ajutoarele pentru Ucraina.
Și e bine să ne aducem aminte ca Trump a fost cel care a dat Ucrainei lansatoarele Javelin cu care au respins atacul rusesc asupra Kievului în februarie 2022. Nu cele 3000 de căști trimise de nemți. Iar când Scholz a zis ca trimite rachete dacă trimit și americanii. Americanii au trimis ATACMS dar neamțul a cam uitat de promisiune.
Nu te apuci să înjuri în biroul oval!
Cei care au făcut-o sunt Vance și Trump, acuzându-l pe Zelensky ca se joacă cu al treilea Război Mondial. Asta e o acuzație gravă, similară cu o înjurătură.
Ce trebuia să facă victima, dle Oprea?! Este cel atacat mișelește obligat să păstreze liniștea? Trebuie să se lase linșat doar pentru a nu vă deranja somnul de frumusețe? Nu cumva cel responsabil pentru orice escaladare este atacatorul? Ia mai gândiți și cu altceva decât cu portofelul!
PS. Trump a trimis javelin in 2019, când erau lupte în Donbas, dar nu a permis ucrainenilor să le utilizeze. Trump vorbea de 350 miliarde de dolari. Cât să fi costat javelins?
Da! Moralitate zero! Nu atat la fiul lui A. Paunescu, care probabil seamana mult din punct de vedere al caracterului cu tatal sau. Ci si la cei care au dat unda verde dand acces la Sala Palatului pentru desfasurarea acestei monstruozitati, sfidand memoria celor care au suferit enorm din cauza comunismului, sfidand memoria celor ucisi in dec 89 in lupta pentru daramarea lui Ceausescu si a comunismului. Rusine! Rusine tuturor romanilor colaborationisti cu raul, care prin votul lor mentin de 35 de ani impostori nascuti din mizeria comunisto-securista in multe institutii importante ale statului roman.
In ceea ce priveste ce au facut ieri cei doi maimutoi reprezentand asa zisa „dreapta americana postliberala”, este cumplit. Doi derbedei needucati, cel tanar de o proasta crestere remarcabila si de o obraznicie ce te tenteaza sa-l iei la palme, isi bat joc de aliatii USA, de memoria marilor presedinti americani care au sprijinit neconditionat libertatea si democratia pe mapamond, de eroii USA cazuti in lupta pentru libertatea popoarelor . Rusine maxima!
Si mie mi-a picat fața când am auzit reclama la rock fm.
Ca ascultator de rock fm, mi-e rusine de rusinea lor.
N-am cuvinte…
Rockul a reprezentat mereu spiritul rebel, nonconformist. Dar acum baietii astia ii incoloneaza pe rockeri ca sa ii cante o odă lui Paunescu si lui Ceausescu.
Dar nu e intamplator. Vedem ca este o restauratie pe toate planurile.
In instanta se incearca reabilitarea lui Ceausescu, de catre avocatii lui Georgescu.
Georgescu are cele mai mari sanse sa ajunga presedinte.
Iar pe plan mondial constatam ca nu mai este asa clara demarcatia intre democratie si umanism respectiv tiranie.
Sunt sigur ca impartirea sferelor de influenta deja a fost facuta iar noi suntem iar in zona de influenta ruseasca.
Prea se leaga toate in 2025. Nu cred in coincidente.
rock fm este platit de rusi prin antenele varanului. Te intoxica de nici nu-ti dai seama si apoi stai ca prostu si te intrebi ce ai patit de te-ai schimbat fara sa vrei. Toate, dar absolut toate posturile de radio din fm sunt de fapt posturi de reclama si intoxicare securistica. Ti-o spune unu care l-a ascultat pe Cornel Chiriac cu al sau „Metronom”
Şi totuşi ce legătură are, fie chiar ca şi PS, detestabilul Adrian Păunescu cu disputa dintre Trump şi Zelenski?
Trump şi Păunescu, bineînțeles, ambii mizerii de oameni.
Muncesc in RO de mai mult de 30 de ani si sunt foarte preocupata cind
vad ce s-intampla acum.
L-am conoscut pe Calin Georgescu acum 30 de ani cind era la Geneva. Era un copil dragut, deschis, intelligent si interesant. A cazut în maini complotistilor si a devenit un om extraodinar de periculos.
Romania are nevoi de schimbare, urgent. Dar nu asa …
Si s-intoarce Paunescu, alt manipulator puternic !
Dumnezeu sa octroteasca Romania 🙏
Care este institutia care poate organiza o asemenea porcarie ?
Să-ncep cu Păunescu: și un criminal poate fi poet foarte bun; îi voi citi versurile, dar nu-l voi urma! Și un criminal și un poet pot iubi sincer iar versurile lor să mă convingă. Fiecare cu destinul lui… Oricum, așa cum îl știam eu pe Păunescu (am fost un privilegiat din privința asta!) nu mi-aș îndemna copiii să-i recite versurile ”patriotice”, nu de la el are de învățat cum să fie patriot, nicidecum unul declarativ, sentimental, gongoric și de operetă… Este posibil ca Păunescu să-și fi plătit astfel, prin lingușeli ridicole, la concurență cu Dumitru Popescu-Dumnezeu, răsfățurile de care a avut parte în ”epoca de aur”. Știm prea bine (la fel ca și autorul textului comentat de mine), înainte de 89 ieșirile în Vest și, mai ales, în SUA se făceau doar cu voie de la Securitate și, nicidecum, nu pe gratis. Chiar permisiunea de a beneficia de o bursă pentru studii era ”plătită” către Securitate. Dar, probabil, vorbește invidia din mine!
Și pentru că amintisem de SUA: Da, evident, nu aceasta e America pe care o aștepta părinții noștri și care ne vânduse la un troc ordinar sovieticilor. Când știu cum a fost ”salvată” Austria din gheara Uniunii Sovietice în 1955, îmi dau seama că se putea găsi o cale și pentru noi. Ar fi fost scump dar infinit mai ieftin decât am plătit și am pătimit până la urmă… Da, America de astăzi ne trezește ca un duș rece dintr-o iluzie nutrită opt decenii și, dacă acestea sunt SUA cu adevărat, îmi pare rău să o spun, dar lumea liberă trăiește o dezamăgire mai mult decât amară. Trump își duce delirul resentimentar la o isterie planetară și, se pare, s-a înconjurat de sociopați care-i cântă în strună iar noi, cei care am avut experiența Ceaușescu, putem întrevedea deja sinistra zi de mâine.
Dar, cât să vă înveselesc în stilul meu, vă spun că în martie 1953, când s-a anunțat că a murit Stalin, bunicii și mama au început să plângă cu o jale greu de înțeles pentru copilul care eram. M-am refugiat la vecini unde un invalid de război, uitat pe mindirul lui de paie, făcea nori de praf sărind pe cioatele de picioare sprijinit în mâini și striga: URAA! URAA!
”Acea Americă din care, după 1947, românii îi așteptau pe americani „să vină” ca să ne scape de comuniști, ne-a fost furată.” – e un nonsens logic: acea America nu a venit sa-i scape de comunisti pe romanii ramasi cu ochii in soare, ceea ce demonstreaza clar ca a fost doar o fictiune in mintile lor. Deci nu avea cum sa ”ne fie furat” ceva ce n-a existat niciodata. Acea America este exact America de azi, pe care ucrainenii au asteptat-o „sa vina” ca sa-i scape de rusi. O simpla fictiune.
Toate pe aceasta lume au sau capătă un sfârșit.
Ceaușescu cel adulat a sfârșit o… America” e la sfârșit. Imperiul Roman a dispărut… Aceasta Europa va dispărea, la fel că Rusia.
Depinde doar de noi dacă vom avea vreun viitor după atâtea sfârșituri.
Păunescu avea curajul de a se ,,prostitua” politic, pentru a striga într-o sală cu mii de oamenii : Viața noastră unde e,
viața noastră ce-ați făcut cu ea…
sau : ce parinți,
niște oameni acolo și ei,
care știu dureros
ce-i suta de lei…
și multe altele…
Este de bun simț moral articolul și concluzia autorului, dar în anii respectivi Păunescu a declanșat și susținut un curent al ,,libertății riguroase”, încîntîndu-ne și azi talentele descoperite de el, așa că are dreptul de a mai saluta (din amestecul de slugărnicie interesată și talent literar autentic), generația (la pensie) atunci în adidași și blugi…
Puțină lume știe de seriile de articole elogioase la adresa dictatorului, dar o lume întreagă, ,,contemporană” cu el știa cîntecele lansate și cîntate de cenaclul Flacăra, așa că independent de opinia mea sau a autorului, Păunescu face ca poet, parte din averea națională, așa schimonosită cum este, de vremurile de dictatură comunistă.Fără el exista un gol imens în viețile și poezia noastră, iar dacă imi mai amintesc crîmpeie de muzică sau balade, ele trec și prin creațiile sale sau cenaclu : ,,Ce dacă vine primăvara,
atîta iarnă e în noi, că martie se poate duce, cu toți cocorii înapoi.
Să mă ierte autorul dacă am uitat cine-i Păunescu ,,comunistul”, și trăiesc și acum cuvintele sale.Dacă eu am reacția aceasta, ce ne miră la situația că fiul său l-a divinizat și ne reamintește că Păunescu a fost cel mai profund protestatar social și cultural, cu prețul de a cînta ode dictatorului.
Este absolut corect. Cenaclul a fost utilizat in scop ideologic, Libertinismul permis avea pretul slugarniciei de partid.
Trump este bebelusul lui putin, a daramat identitatea ideologica a SUA care era congruenta cu democratia.
Este controlat de rusia si face planurile pregandite ale unei noi ordini mondiale in care rusia va domina pe toate palierele.
Totusi, bomba nucleara a fost inventata de europeni. NO COMMENTS.
In perioada de dizgratie am avut surpriza sa-l intalnesc la Manastirea Ramet, jud. Alba. Intors la job, am povestit colegilor, care nu m-au crezut. Dar apoi si altii l-au intalnit si altii. N-am idee cat a stat acolo. Da, Cenaclul a fost ce a fost, dar in epoca aceea, de desert artistic si cultural, era singura ocazie sa mai asculti ceva muzica. Eu, care eram fan Metronom si By Request de la Radio Europa Libera, am mers pentru grupurile rock care se manifestau acolo (Iris, de ex.). O analiza lucida ar evidentia, dincolo de propaganda si arta „angajata”, expresia culturala a acelei epoci, „aspirata” si controlata” de Cenaclu. Privitor la PS, ma scuzati, dar v-as recomanda cartea lui George Fridman, „The next 100 years”. Probabil o stiti. Citind-o, acum am am o alta viziune a ceea ce se intampla, nimic nu e surprinzator din ce se intampla acum. – umila mea contributie.
Trezire din somnolență, după um vis urât care de fapt, s-a transformat în realitate.
Nu am avut niciodată vreo simpatie pentru Adrian Păunescu, dar nu mă deranjează absolut deloc faptul că numele lui poate fi evocat și personalitatea lui celebrată de admiratorii lui.
Mă deranjează, însă, că simpla pomenire a altor nume, ale unor personalități culturale adevărate, te poate plasa în postura neplăcută de infractor pe baza unor legi neconstituționale. Mă gândesc de mai mulți ani că, poate, aceste legi ar trebui atacate cumva la CCR și abrogate. Dar, după ce am văzut unanimitatea de nezdruncinat a celor 9 judecători în chestiunea alegerilor prezidențiale, am renunțat la iluzii.
Pe vremuri, caii de bătaie erau tovarășii oameni ai muncii care luau bacșiș: frizeri, ospătari etc. și hîrciogii – oameni speriați de sărăcie, care „ascundeau” prin debarale 2-3 litri de ulei sau 4-5 kg de zahăr. Acum e liber la dat în Păunescu, E. Barbu, Vadim și alți hîrciogi care luau bacșiș de la partidul și statul comunist.
Am simțit nevoia, zilele astea, să revăd Z (1969), filmul lui Costa-Gavras.
America bunicilor și părinților noștri a existat doar în imaginația lor. Cine nu mă crede, să citească “Freedom Betrayed: Herbert Hoover’s History of the Second World War and Its Aftermath” by George H. Nash (Editor). Veți vedea că japonezii au fost tratați de FDR incomparabil mai rău decît Zelensky de Trump. Dar strategia a fost aceeași.
Cred că asistăm la o nouă configurare de putere. Acum nu mai există hegemon monoputere, ci hegemoni binomiali și anume există 2 binoame: SUA -UE și China -Rusia. Trump vrea să schimbe binoamele astfel SUA-Rusia și China -UE. Primul binom este hegemon militar iar al doilea binom este hegemon economic. Trump ca suveranist preferă să fie hegemon militar iar Xi ca globalist preferă să fie hegemon economic. Vor fi și 2 ideologii: suveranista prin Trump și globalistă prin Xi. Noi am putea să fim în ambele tabere prin UE și prin SUA.
Ceea ce foarte multi nu inteleg este faptul ca in Romania, comunismul nu a disparut este inca f.viu in gandirea multora mai in varsta ori tineri. Aceasta pt ca nu am avut o lege a lustratiei, nu avem decat un capitalism de cumetrie, avem inca un f. bun sistem pile, cunostinte si relatii, un sistem de educatie neperformant, o cultura de fatada, un sistem de canale de tv care promoveaza idei vetuste, fara dezbateri economice, sociale ci doar politice. Peste toate, o coruptie la toate nivelurile societatii si fara meritocratie si reforme esentiale.
Curios ca „noua dreapta” ridica osanale lui Paunescu si Ceausescu.
Ceva pute rau pe Dimbovita!
Indiferent ce credeți,Adrian Păunescu este printre cei mai mari poeți români.Restul e can-can.Pentru Agora aș vrea să-i spun : in România nu a fost niciodată comunism.Acest tip de societate este o utopie.Iar, oficialitățile din perioada 1948-1989 au declarat 2 tipuri de regim: dictatura proletariatului și societatea socialistă multilateral dezvoltată.Restul este doar propaganda pentru proști.
Comunism are două sensuri: pe de o parte este un sistem social, politic și economic, pe de altă este ideologia care susține implementarea acestui sistem. Agora, cred, se referea la cel de-al doilea.
6 morți și peste 100 de răniți e can-can?
@Petru
Revolutia m a prins cu o camera video Panasonic si 2 acumulatoare vechi descarcate .
Fel de fel de lucruri interesante am filmat , printre care si momentul in care Paunescu a avut ideaa sa vina in fata la Intercontinental si sa recite poezii , le a recitat prost toata viata dar in acel moment nici daca era de premiul Oscar nu l ar fi ajutat pentru ca la 5 minute dupa ce a inceput oamenii l au luat la fluierat , apoi la inghiontit , si foarte rapid a ajuns lipit de gardul de la ambasada americana alb la fata si primind picioare unde se nimerea .
A fost acolo un tanar slab si scund care l a salvat aparandu l cu trupul lui …impresionat curajul acelei persoane , nu stiu cine a fost , dar a reusit sa tine piept zecilor de oameni furiosi .
A rasunat o rafala de mitraliera de dupa colt , oamenii s au aruncat pe burta , cineva a strigat teroristii trag din hotel …si asa omul a scapat
Relativ curand a devenit apoi senator , asa ca e clar ca omul avea talent de supravietuitor
Nu i de colea ce a reusit , un gras megaloman si complet lipsit de simtul ridicolului…cam ca Trump as zice ca tot l a pomenit cineva mai sus
Comuniștii nu au dispărut, vedeți biografiile conducătorilor, toți au fost comunnisti sau fii lor,asa că nu nu avem nici o speranță.vezi cartea lui Boia care nu e academician ca și Cartarescu.Adio democrtie….
Băi, ăstora care-l lăudați pă porc, poate nu știați da’ pe malul sârbesc al Dunării este un cimitir cu românii morți in timp ce încercau sa scape din raiul comunist. Nici o oficialitate post decembristă nu s-a deplasat pt. a depune măcar o jerbă de flori…
O fostă călăuză, prins la graniță și grațiat datorită evenimentelor din dec.’89, povestea că cel mai sigur se trecea graniță de vest joia seara când se difuza la radio ,,cenaclul porcului”, iar asta din cauză că grănicerii ascultau emisiunea.
Mult-lăudații și marii clasici francezi : Corneille sur Racine Boileau à La Fontaine Molière.
Corneille – elogiu regelui : https://www.poesie-francaise.fr/pierre-corneille/poeme-au-roi.php
Racine – elogiu istoric al regelui : https://www.persee.fr/doc/simon_0409-8846_2000_num_28_1_1315_t1_0081_0000_1
Boileau – elogiu regelui : https://www.poesie-francaise.fr/nicolas-boileau/poeme-au-roi.php
Oare Jean de La Fontaine se gândea cu ură la confrații săi când scria aceste rânduri ironice?
„Maître Corbeau, sur un arbre pérché, tenait dans son bec un fromâge.
Maitre Renard, par l’odeur aléché, lui tint á peu près ce langage:
Que vous me semblez beau…
Si votre ramage se rapporte á votre plumage vous êtes le phoenix des hôtes de ce bois.
Maître Corbeau, ne se sentant plus de joie, ouvrit un large bec, laissant tomber sa proie.
Tout flateur vit au dépens de celui qui l’écoute. Cette leçon vaut bien un fromâge sans doute…”
Ca observație – în vremea aceea, avocații purtau robe negre și erau numiți „Maître” – ironia nu putea fi adresată regelui chiar dacă sugestia nu lipsește… spre amuzamentul curtenilor care serveau aparatul de stat. De asemenea, Robespierre, Danton și ceilalți care au făcut revoluția franceză erau avocați!
De Molière o să zic doar că își prezenta operele în premieră la curtea regelui…
Regele aici este Ludovic al XIV-lea – monarh absolut al Franței. Cine nu îi făcea elogii nu merita numele de poet. Cine îl înjura nu putea spera să scape cu viață decât dacă avea avocați buni și mai erau locuri libere la Bastilia. O analiză a situației e aici : https://books.openedition.org/ugaeditions/2807
Părerea mea e că Adrian Păunescu merită o amintire mai bună…
Puunescu si alti pupincuristi au tinut in viata dictatura criminalului care ne-a mancat vietile 25 de ani. Servilismul se manifesta acum si in SUA la adresa lui trump, cel care a initiat atacul asupra Congresului american.
O sa vedem in urmatorii 4 ani ce dictator va deveni trump, sustinut de paunestii din SUA.
Ce usor se nasc monstrii, nici putin nu ar fi devenit ce este fara alti paunesti rusi.
Toate versurile scrise de paunescu, nu-i spala acestuia faptul ca a sustinut un dictator, principiile lui morale erau principiile porcului, asa cum a recunoscut ca a fost.
După ce citești ce a scris Păunescu despre/lui Ceaușescu nu mai e nimic de dezbătut.
Comentariile nu își mai au rostul , totul e clar pentru orice om întreg la minte și la suflet.
O pace se obține întotdeauna prin sacrificii. Nu există pace în urma căreia cineva să câștige totul. Probabil ca Trump, in mintea lui creata, s-ar fi așteptat ca Zelensky însuși sa ceară pacea și sa aprecieze ca președintele american este dispus să discute cu Putin despre pace. Prin urmare, Trump s-ar fi așteptat să-i fie aduse mulțumiri însoțite de plecăciuni, la fel cum proceda și Păunescu față de Ceaușescu. Poate ca Zelensky ar fi trebuit să-i scrie vreun poem lui Trump, să-i dedice vreo odă sau să-i facă un cadou scump ca să arate recunoștință. Apoi, nici măcar nu era îmbrăcat la costum (Tom Ford sau măcar Brioni), lumea uitând ca vine dintr-un buncăr în care-și petrece mai tot timpul cu familia lui și alți consilieri. Adică, să ne înțelegem, la vizita europenilor de acum câteva zile la Kiev, Rusia a ridicat câteva bombardiere spre Kiev care ar fi putut lovi zona unde se desfășura întâlnirea. Asta arată o Europa “varză” (de Bruxelles) în ce privește apărarea. Atât politicile stângiste woke, cât și cele de dreapta au reușit să pună pe butuci libertățile și democrația. Astăzi nici nu mai contează care ideologii au apărut primele sau care le-au declanșat pe celelalte. Important este rezultatul: America, așa cum o știam noi, nu mai există. Sau poate ca exista, dar s-a “pensionat” și s-a retras în croaziere prin lume, mai ales ca acum “copiii” ei sunt mari și ar trebui să se descurce singuri. Și, ar trebui să nu uităm nicicând să ne punem întrebarea:”ce mai e de făcut, atunci când nimic nu mai e de făcut?”
În 1982, Cornel Diaconu a fost chemat la studiourile din Buftea, unde a primit sarcina de a realiza un film despre Cenaclul Flacăra. Timp de nouă luni l-a însoțit pe Adrian Păunescu la 120 de spectacole.
…
„Ultima filmare a fost la Galaţi. Am vrut să filmez cu cinci ore înainte de începerea spectacolului, să prind cum se umple stadionul. Însă cu cinci ore înainte stadionul era plin! Atunci a fost cel mai lung spectacol. A început la opt seara şi a ţinut până la şase dimineaţa” – Cornel Diaconu.
Pe vremea când Păunescu scria ode lui Ceaușescu, eu îl înjuram pe Tovarășul în toate împrejurările, în autobuzele cu transport în comun, din cauza înghesuielii, în căminul studențesc din cauza frigului și uneori a lipsei luminii, în cantina studențească din cauza mâncării proaste. Eram un tânăr student dobitoc. Uitam că sunt acolo datorită sistemului și a lui Ceaușescu. Aveam cazare gratuită, mâncarea era gratuită, școala era gratuită. Dar eram un revoluționar înflăcărat. În loc să fiu modest și să mulțumesc tovarășului și partidului pentru condițiile create, ca eu să ajung un inginer util societății, înjuram și mușcam mâna care mă hrănea. Abia după 50 de ani m-au luat mustrările de conștiință și în urma a ceea ce am citit, toate stenogramele discuțiilor oficiale ale lui Ceaușescu cu reprezentanții Partidului Comunist al URSS-ului, am început să mă căiesc de nemernicia de care am dat dovadă în tinerețe.
Da, Păunescu a fost și rămâne un mare poet al României și al românilor și chiar a avut dreptate în ceea ce i-a scris lui Ceaușescu. Și eu i-aș scrie și i-aș mulțumii azi, că numai datorită sistemului de atunci am putut ajunge eu atât de departe. Dacă aș fi azi în aceleași condiții de atunci, mi-ar fi practic imposibil să reușesc din poziția în care eram. Nu am de ce să-l condamne pe Păunescu și mai repede mă condamn pe mine pentru proastă calitate de care am dat dovadă în anii studenției. Calul de dar nu se caută în gură. Așa cum a fost, pe mine m-a ajutat enorm să-mi depășesc condiția de țăran, cu munca pământului, fără nicio șansă să evoluez.
Cineva vrea sa faca niste bani din cenusa C. Flacara. Asa, si? La Sala Palatului? Misto, la cit de prost suna sala aia e locul potrivit. Si da, reclama de la RockFM e idioata.
Ca au fost citeva muzici misto pe-acolo e cit se poate de adevarat. Dar putine si inecate intr-un ocean de zdranganeli si de osanale Marelui Cirmaci. Do Fa Sol si niste versificatii. Sau tristeturi: la minor, re minor, mi septim. Nu, mersi, tine-ti ohtaturile pentru tine.
Cind a fost C. Flacara la noi a fost mare agitatiune mare prin pustimea urbei si se mormaia ca fara osanalele alea ar fi mult mai misto dar poate ca „doar asa-i dau voie”. Naivitati. Spre dupa amiaza am vazut parcat Mertanu’ lu’ Paunescu. Era o kestie sa ai Mertan. Greu m-au lasat ai mei sa merg in schimbul promisiunii ca voi fi acasa la 10. Tata nici nu-i pronunta numele si din porc si escroc nu-l scotea.
Am fost si student fiind. In afara de citiva artisti de valoare era plicticos. (Pittis & gang nu mai erau pe-acolo). Stadion, zgomot mare, instalatia de sunet era buna, m-am strecurat cumva linga sunetist si mai apoi in spate. Am stat de vorba cu chitaristul trupei cenaclului, era foarte bun tipul, Alexandru Zarnescu si cu Nicolae Enache. (Cu citiva ani inainte il vazusem pe scena pe Nicolae Enache cu Marele Dan Andrei Aldea in turneu cu Zalmoxe si-am fost foarte impresionat. Mare pacat ca nu exista inregistrari cu concertele alea).
Am plecat cind a inceput ceva cintecel cu Lancea lui Horea parca. Lautarie patriotarda. Pare rau, nu gustam nici atunci nombrilisme lacramoase. Cum ca noi sintem romani. Ihi. Desi pare ca unii trebuie continuu sa-si aduca aminte si sa le repete intr-una si altora ca nu sint malgasi.
” Unde este multă lumină , este și multă umbră !” Ce a sporit după ’89 ? Cui și cât ? În % nu în vorbe !
AP are distinctia de a fi singurul poet roman asociat cu moartea a 5 tineri (antiteza Nicolae Labis); ca nivel literar este comparabil cu George Toparceanu, iar ca versificator il prefer pe Gyuri Pascu oricand.
Problema cea mai mare este ca dupa evenimentul nefericit in care au murit 5 tineri, fara remuscari si redres corespunzator, a considerat ca este mult mai important sa continue pe acelasi drum (nu conteaza victimele) iar versificarile i-au adus buzele spre orificiile necurate ale unor personaje condamnate de romani si de istorie…
In fine, este graitor faptul ca a considerat neimportanta recunoasterea faptului ca prin acest lucru s-a instrainat de conditia umana metarfomozandu-se in animal; mai important pentru el era sa fie acceptat ca atare si sa i se da dreptul sa manance resturi ..”sunt porcul dumneavoastra”
ATENTIE insa! cei care au vazut porci in habitatul natural (sau macar filmul cu Hanibal Lecter) stiu ca atunci cand sunt flamanzi porcii ataca si mananca orice, inclusiv copiii stapanilor…
Paunescu a fost un porc si a murit ca un porc. La cenaclu cred ca am fost o singura data, bineinteles ca stiu ce se cinta in general dar printre pleava populara si folkista erau si Aldea, Stanculescu, Vintila, Sterian, M. Florian, etc. Unii dintre muzicieni mi-au spus ca desi erau dezgustati de „Traiasca-n liberate cirmaciul tarii noastre” ori de mojicia trumpiana a lui Paunescu, care daca nu-i dadeai pass de gol la fotbal te scotea de pe afis, pentru ei erau un mod de a cinta si cistiga niste bani f buni.
Atat de rau ma simt cand intru in sectiunea de comentarii de la contributors. Doar cand arunci un ochi dedesubtul oricarui articol te apuca vertijul. si la articolul asta e la fel. Oricare cititor onest vede cum marea majoritatea a comentariilor sunt niste buruieni de care tie frica sa te atingi, numai ambrozie si scaieti, fara absolut nicio legatura cu articolul in cauza.
Nu sunt de acord, de aceasta data, cu domnul Liiceanu. Mi se pare ca esenta e legata de cele doua fete ale monedei, calitatea operei si biografia.
Daca eu nu suport alcoolul, inseamna asta ca nu citesc Morometii, deoarece lui Marin Preda ii placea sa bea? Pe principiul acesta nu ai voie sa citesti Groapa pentru ca Eugen Barbu a fost o persoana toxica. Nu doar ca am citit Groapa, dar tin minte ca mi-a si placut, si daca n-ar fi atatea carti bune de citit, as mai citi o o data. Cum ar fi sa nu vrei sa-l citesti pe Liiceanu pentru ca esti o persoana religioasa sau sa nu-l citesti pe Plesu pentru ca nu esti deloc religios?
Asa si cu Paunescu, multa lume nu poate sa separe intre om si poet. Oricine merita sa citeasca cateva poezii de Paunescu in ciuda faptului ca a ridicat osanale lui Ceausescu.
Am fost la multe concerte folk de la Sala Palatului dupa covid si o sa ma mai duc la multe care vor mai fi. Muzica folk bucura sufletul in cel mai inalt grad, chiar daca multe dintre cantece sunt pe versurile lui Paunescu.
Cat de contorsionata sa aiba cineva mintea incat sa-i fuga automat la Ceausescu in timp ce-i asculta pe Vintila sau Imre, nu mai zic de ceilalti folkisti care au plecat in stele sau peste hotare.
Cum ar fi sa nu mai ascult cantecele folk care imi sunt atat de dragi, si nu doar mie, pentru ca Paunescu a fost poet de curte a lui Ceausescu?!
Publicul de folk iubeste muzica in sine si nu-l intereseaza ca cel care a scris unele versuri a fost obedient lui Ceausescu.
La fel ca si astă toamna este vorba de un prilej de a aduna la un loc mai multi folkisti cu state vechi si nu e nicidecum vreo efuziune in onoarea lui Paunescu. Cel mult a fost faptul ca Andrei Paunescu a subliniat la un moment dat ca versurile cantecului care urma fusesera scrise de tatal lui.
Păunescu a fost dpdv literar un versificator mediocru.
Prefera poeziile cu rimă, a la secolul al XIX lea. Un fel de Coşbuc ceauşisto-bolşevic.
Un versificator nu foarte sofisticat dar cu priză la public, în primul rând datorită accesibilității scrierilor lui, ele însele un fel de nursery rhymes.