Aduceri aminte

Miercuri, la puțină vreme după anunțul decesului Regelui Mihai, dl. Ion Caramitru, una dintre puținele persoane publice cu autentice convingeri monarhiste, manifestate necondiționat și ferm încă din decembrie 1989, lansa un avertisment la care ar merita să luăm aminte. Acela referitor la neaveniții, la lupii înveșmântați în blană de oaie care vor cere, vor da din coate, se vor înghesui să spună pe la radiouri, televiziuni și în ziare câteva vorbe pretins, fals, simulat bine simțite, despre Regele Mihai. Aceasta în pofida faptului că în alte momente ale vieții lor, pe vremea când aveau în mână pâinea și cuțitul, s-au manifestat în cu totul alt registru.
Unul dintre primii vajnici comemoratori ai Regelui s-a dovedit a fi etern prezentul și neostenitul vorbete acad. Răzvan Theodorescu. A intrat repede-repejor pe ecranele României tv, post de televiziune care a trecut degrabă la îndeplinirea ordinului de a vorbi cât mai mult despre Rege fiindcă PSD a pus la cale planul de a anexa memoria celui pe care în vremea strpmoșilor lui- FSN-ului, a PDSR-ului, a tătucului său Ion Iliescu, a în veci iertatului Oliviu Gherman-, l-a hăituit, ponegrit și necinstit în cel mai josnic mod.
Dl. Theodorescu își face astăzi un titlu de glorie din faptul că, în 25 decembrie 1990, pe vremea când era președinte al Radioteleviziunii Române, ar fi obținut în mare grabă câteva zeci de secunde, cumpărate de la jurnaliștii străini. Secunde ce surprind umilința de care a avut parte Suveranul în orele în care a încercat să revină în patrie și să se reculeagă la mormântul strămoșilor Săi de la Curtea de Argeș. Dl. Theodorescu nu uită să povestească și cum l-a lămurit el, extrem de cuviincios, dar ferm, pe președintele Ion Iliescu că secvențele respective trebuie difuzate, că ele arată un om care a făcut istorie.
E adevărat. Îmi aduc perfect aminte că știrea venirii pe neașteptate a Regelui a fost dată de TVR în Telejurnalul de noapte. Nicolae Melinescu, cel care a citit-o, trăiește și poate că n-ar face tocmai rău să își dezvăluie amintirile legate de eroismele d-lui Theodorescu.
Care însă uită să spună cât i-a prigonit pe “monarhiștii” Marilena Rotaru, concediată din TVR prin decizia “binomului” pe care îl făcea cu Emanuel Valeriu (omul Securității) , Vartan Arachelian (care și-a spălat astfel păcatele de propagandist pe la Tânărul leninist și nu numai) sau Delia Budeanu.
În februarie 1992, noul prim-ministru Theodor Stolojan, l-a înlăturat, la cererea fermă a Opoziției, pe Emanuel Valeriu din postul de director general al TVR, instituția trecând o vreme în directa subordoni a d-lui Răzvan Theodorescu. Prin cine știe ce minune, una dintre primele decizii semnată de dl. Theodorescu a fost înlocuirea cuplului toxic Cornelius Roșiianu- Rodica Becleanu de la șefia redacției de Actualități interne. Conducerea acesteia fiindu-le încredințată lui Radu Coșarcă și Gabriel Giurgiu. Pe atunci lupi tineri, ziariști dornici ca TVR să devină o Televiziune demnă, neanexată PDSR. În aprilie 1992, Televiziunea publică a dat relatări ample despre istorica vizită a Regelui. A realizat și o ediție onestă a emisiunii de sinteză politică 7X7, în întregime consacrată vizitei regale. Câteva zile după aceea Radu Coșarcă și Gabriel Giurgiu au plătit cu funcțiile. Domnul Theodorescu a bâguit explicații care mai de care mai penibile.
Colecția revistei 22, ziarele independente ale vremii conțin mărturii de netăgăduit despre această ticăloșie născută din oportunismul academicianului care astăzi se dedă la triste, ridicole exerciții de retorică stearpă, mincinoasă.
Adevărul e numai unul, domnule RăzvanTheodorescu, și nu toți suntem defectivi de memorie!