vineri, ianuarie 15, 2021

Aduceri aminte

Miercuri, la puțină vreme după anunțul decesului Regelui Mihai, dl. Ion Caramitru, una dintre puținele persoane publice cu autentice convingeri monarhiste, manifestate necondiționat și ferm încă din decembrie 1989, lansa un avertisment la care ar merita să luăm aminte. Acela referitor la neaveniții, la lupii înveșmântați în blană de oaie care vor cere, vor da din coate, se vor înghesui să spună pe la radiouri, televiziuni și în ziare câteva vorbe pretins, fals, simulat bine simțite, despre Regele Mihai. Aceasta în pofida faptului că în alte momente ale vieții lor, pe vremea când aveau în mână pâinea și cuțitul, s-au manifestat în cu totul alt registru.
Unul dintre primii vajnici comemoratori ai Regelui s-a dovedit a fi etern prezentul și neostenitul vorbete acad. Răzvan Theodorescu. A intrat repede-repejor pe ecranele României tv, post de televiziune care a trecut degrabă la îndeplinirea ordinului de a vorbi cât mai mult despre Rege fiindcă PSD a pus la cale planul de a anexa memoria celui pe care în vremea strpmoșilor lui- FSN-ului, a PDSR-ului, a tătucului său Ion Iliescu, a în veci iertatului Oliviu Gherman-, l-a hăituit, ponegrit și necinstit în cel mai josnic mod.
Dl. Theodorescu își face astăzi un titlu de glorie din faptul că, în 25 decembrie 1990, pe vremea când era președinte al Radioteleviziunii Române, ar fi obținut în mare grabă câteva zeci de secunde, cumpărate de la jurnaliștii străini. Secunde ce surprind umilința de care a avut parte Suveranul în orele în care a încercat să revină în patrie și să se reculeagă la mormântul strămoșilor Săi de la Curtea de Argeș. Dl. Theodorescu nu uită să povestească și cum l-a lămurit el, extrem de cuviincios, dar ferm, pe președintele Ion Iliescu că secvențele respective trebuie difuzate, că ele arată un om care a făcut istorie.
E adevărat. Îmi aduc perfect aminte că știrea venirii pe neașteptate a Regelui a fost dată de TVR în Telejurnalul de noapte. Nicolae Melinescu, cel care a citit-o, trăiește și poate că n-ar face tocmai rău să își dezvăluie amintirile legate de eroismele d-lui Theodorescu.
Care însă uită să spună cât i-a prigonit pe “monarhiștii” Marilena Rotaru, concediată din TVR prin decizia “binomului” pe care îl făcea cu Emanuel Valeriu (omul Securității) , Vartan Arachelian (care și-a spălat astfel păcatele de propagandist pe la Tânărul leninist și nu numai) sau Delia Budeanu.
În februarie 1992, noul prim-ministru Theodor Stolojan, l-a înlăturat, la cererea fermă a Opoziției, pe Emanuel Valeriu din postul de director general al TVR, instituția trecând o vreme în directa subordoni a d-lui Răzvan Theodorescu. Prin cine știe ce minune, una dintre primele decizii semnată de dl. Theodorescu a fost înlocuirea cuplului toxic Cornelius Roșiianu- Rodica Becleanu de la șefia redacției de Actualități interne. Conducerea acesteia fiindu-le încredințată lui Radu Coșarcă și Gabriel Giurgiu. Pe atunci lupi tineri, ziariști dornici ca TVR să devină o Televiziune demnă, neanexată PDSR. În aprilie 1992, Televiziunea publică a dat relatări ample despre istorica vizită a Regelui. A realizat și o ediție onestă a emisiunii de sinteză politică 7X7, în întregime consacrată vizitei regale. Câteva zile după aceea Radu Coșarcă și Gabriel Giurgiu au plătit cu funcțiile. Domnul Theodorescu a bâguit explicații care mai de care mai penibile.
Colecția revistei 22, ziarele independente ale vremii conțin mărturii de netăgăduit despre această ticăloșie născută din oportunismul academicianului care astăzi se dedă la triste, ridicole exerciții de retorică stearpă, mincinoasă.
Adevărul e numai unul, domnule RăzvanTheodorescu, și nu toți suntem defectivi de memorie!

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Dreptul la reevaluare, schimbare si evolutie il are fiecare dintre noi. Se eu, nascut in plin comunism si educat in spirit republican (evident!), am avut in anii ’90 o atitudine moderat critica fata de institutia monarhica a Romaniei, pentru ca, in timp, sa constat ca sunt intrunite mult mai multe elemente favorabile unui regim monarhic, decat unuia republican, in aceasta parte a Europei. Am citit, am discutat cu persoane (si personalitati) venerabile, am evaluat si comparat, ajungand azi un adept moderat-rezonabil al monarhismului in Romania. Si cred cu reala convingere ca, pentru specificul etno-socio-cultural si religios al acestei natiuni, asa cum este ea in prezent si cum tinde sa evolueze in perspectiva, o regalitate responsabila si „acreditata” de intreg spectrul monarhic activ din Europa, incl. UK, constituie o solutie mult mai sustenabila in Romania decat republicanismul.

    • Nu confunda/asemana monarhismul din „intreg spectrul monarhic activ din Europa, incl. UK”, cu monarhia din Romania.
      La noi nu se mai poate instaura. In fond cu cine? cu „principele consort” ciripitor la Secu, Duda?
      cu cei ce au dat mina cu Iliescu si Felix?

    • Haideți să nu confundăm, nu e un articol despre monarhie ci despre oameni fără caracter și fără onoare, acad. și alții.

  2. Sa (mai) vorbesti despre nemeritele unui individ de teapa lui Razvan Theodorescu e … jenant;
    e ca si cum ai spune ca Pol Pot era un om rau. Ca sa nu mai spunem ca atitudinile sale publice pro/anti monarhice sunt irelevante fata de ticalosiile criminale facute cu ocazia mineriadei, de care
    eu unul nu voi uita niciodata.
    Cat despre ‘tabloul general’, e o banalitate sa amintim ca orice personalitate vie si semnificativa (Coposu, Ratiu, Regele etc), simbol al unei Romanii de mult apuse, putea scapa de calomniile abjecte ale clicii de criminali comunisti intr-un singur fel: parasindu-ne pentru totdeauna. Si devenind, post mortem, obiect de necuviincioasa si fariseica ‘admiratie’…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

 Complicii

În zilele începutului de an, postul public „Radio România Cultural” (plătit din banii de la buget ai românilor) ne-a amintit pe site-ul său, la rubrica Portret, că se împlinesc 8 ani de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, „personalitate artistică de excepție”, „actor, scenarist, regizor, producător de film şi om politic”.

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

Ce reprezintă de fapt asediul Capitoliului ?

Asediul Capitoliului, simbol al democraţiei americane, a fost un eveniment istoric, de amploarea celui de la 11 septembrie. Nimeni nu s-ar fi...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.