Televiziunea Română a avut 12 președinți-directori generali plini din 1990, de când se definește ca televiziune publică: 7 numiți sau desemnați de PSD sau de partidele predecesoare și 5 de partidele de dreapta (PNL, PNȚ-CD). Riguros exact este că ultimii doi PDG au fost încălecați și pe stânga și pe dreapta, fiind susținuți de USL, o alianță conjuncturală, în contradicție cu logica politică matură și responsabilă. Chiar dacă ”stânga” și ”drepta” sunt denumiri convenționale, pe care lumea politică românească le-a mimat golindu-le de ideologie, ele continuă să fie utile pentru a defini tactic grupări politice active, operând cel mai adesea în afara interesului public. Niciunul dintre șefii SRTV nu și-a dus până la capăt mandatul, nici pe cele scurte dar neconturate ca misiune, nici pe cele de patru ani, așa cum prevede Legea 41/1994. Cea mai lungă șefie la vârful TVR a avut-o liberalul Cristian Hadjculea, 3 ani și 9 luni, iar cea mai scurtă Claudiu Săftoiu, care a stat 1 an și 4 luni. Fluctuațiile la conducerea TVR reflectă bătălia politică pentru controlul mediilor publice. În primii ani ai postrevoluției, controlul viza influența electorală, în condițiile de monopol al audienței naționale (SOTI, fondată în 1991, emitea doar câteva ore pe frecvența TVR2 și nu conta electoral), până în anii1993-1995 când au apărut primele televiziuni private cu oarecare audiență: Antena, Tele7 abc și, în fine PRO TV, care a schimbat fața și paradigma audiovizualului românesc. Până în 1997 TVR a fost dominată de forțele de stânga, de foștii comuniști convertiți la democrație, care i-au păstrat profilul unei televiziuni ”de stat” și au folosit-o cu spor în alegeri. Abia în 1997 este votat în Parlament primul PDG conform legii, în persoana regizorului Stere Gulea, susținut de PNȚ-CD. Una peste alta, televiziunea publică a stat timp de15 ani sub mâna PSD din sfertul de veac al declinului. După anul 2000, rolul de instrument electoral al TVR a devenit secundar, fiindcă audiența nu mai era covârșitoare într-o piață concurențială cu peste 600 de canale TV, locale, regionale și naționale. Politicienii au descoperit însă că televiziunea și radioul public sunt instituții ideale pentru a plasa clientelă politică și rubedenii. Mai mult, mediile publice au fost tratate ca sursă de afaceri personale și înavuțire. Cel mai iscusit s-a dovedit Valentin Nicolau, PDG între 2002 și 2005, autorul unui sistem de sifonare a banilor instituției în complicitate cu șeful de cabinet Truică al premierului Năstase, cel care aproba trimestrial rectificare specială de buget, pentru a astupa gaura TVR. Tăcerea a putut fi cumpărată în interior cu salarii babane și statut de vedetă acordate fidelilor. Dezastrul financiar era previzibil.Se adaugă reducerea sloturilor de reclamă printr-o decizie CNA, taxa mică și slaba colectare a taxei, nevoile de retehnologizare, dar mai ales povara salariilor care ajunsese la 55% din bugetul TVR la venirea lui Alexandru Lăzescu ca PDG în 2010, când datoriile istorice acumulate se ridicau la peste o sută de milioane de Euro.”TVR nu are soluţii pentru a-şi plăti datoria istorică. N-o pot face nici eu, nici alt manager, nici Dumnezeu“, spunea Lăzescu, citat de revista Capital în 2012. Până în 2014, când a poposit Stelian Tănase la cârma TVR, datoria aproape se dublase. S-a acumulat, colac peste pupăză, un credit angajat de cel mai nesăbuit șef al TVR, Claudiu Săftoiu. Deși sunt principalii responsabili de situație, politicienii, indiferent de culoarea in care s-au vopsit, au continuat să trateze televiziunea română ca pe o slujnică. În ultimii 10 ani, nici nu s-au mai străduit să salveze aparențele: au numit în consiliile de administrație oameni de casă fără nicio pricepere într-ale televiziunii, politruci, nepoți și amici în poziții executive. Managementul de criză s-a rezumat la tăieri de bugete la producție, creșteri salariale acordate privilegiaților și, la presiunea sindicatelor, conservarea drepturilor celorlalți angajați. La finele mandatului lui Stelian Tănase, TVR, o instituție cu peste 3300 de angajați, plătea eșalonat o datorie de 180 milioane Euro și funcționa organizatoric într-un ”coșmar operațional”. Cel de-al treisprezecelea președinte-director general care va urma interimatului actual găsește o instituție falimentară, demobilizată, cu jurnaliști dispuși la compromis, desconsiderată de politicieni și lipsită de simpatia publicului, care nu-i acordă șansa unor audiențe mari. Evoluând pe o piață audiovizuală globală, digitalizată și îndrăgostită de divertismentul senzaționalist, televiziunea publică, obligată prin lege să împace diferite segmente de public, se vede atacată pe toate flancurile. Pesediștii tocmai au depus un proiect de lege pentru anularea taxei tv, FRF i-a cerut insolvența, televiziunile private țopăie pe neputințele TVR, iar perspectivele financiare sunt descurajante. Parlamentul actual, cel mai nefericit dintre cele postdecembriste, dominat de penalii PSD-PC-UNPR-ALDE, nu va ceda niciun milimetru din supremația sa asupra mediilor publice. Fiorul de spaimă după tragedia de la ”Colectiv” a trecut. Soluțiile autentice pot fi ignorate. Adică: modificarea legii pentru a asigura depolitizarea, privilegierea competențelor pe baza unor concursuri netrucate, fixarea răspunderilor și sancționarea abaterilor, anularea datoriei istorice, creșterea taxei tv (în prezent cea mai mică din Europa, sub 1 Euro/lună), reorganizarea instituției și retehnologizarea în concordanță cu cerințele erei digitale. Se poate. Vrea cineva?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
TVR trebuie inchisa definitiv,personalul concediat in intregime. Concomitent sa fie actionati in judecata cei care au falimentat tvr-ul. Statul daca simte nevoia unei televiziuni de stiri si cultura poate infiinta un asemenea post cu sustinere de la bugetul statului. Nici-un cetatean nu mai trebuie sa plateasca in mod obligat,un serviciu pe care nu si-l doreste.
au mintit romanii in 89 si n anii care au urmat. institutia respectiva desi platita de cetatean, nu l servea, dimpotriva il dezinforma. cum lustratia n a fost posibila, tot asa nici acel odios aparat de propaganda si manipulare n a fost destructurat. astazi cind si a pierdut rolul de goarna politica, ramine utila doar miilor de neica nimeni care nu stiu sa faca nimic (odrasle de activisti , militieni si securisti) ce si incaseaza luna de luna lefurile nemeritate si probabil firmelor capusa (ale acelorasi progenituri) care mai mulg ce a mai ramas. jaf institutionalizat ca atitea altele petrecute sub ochii neputinciosi ai romanilor. daca vor sa se reinventeze, sa renunte la taxa luata cu japca, sa si plateasca chiria in cladirea in care vor sa functioneze si sa si vinda serviciile celor care vor sa le cumpere
Treceți foarte ușor peste episodul dublării datoriei TVR sub mandatul lui Alexandru Lăzescu, acoperind totul cu acel credit contractat de Claudiu Săftoiu, cel mai nesăbuit etc. Ok, așa o fi, dar cât de „săbuit ” a fost Lăzescu, totuși?
Sunt si informatii gresite in articol.
1 Hadjiculea nu a fost demis . La finalul mandatului sau a fost ales Nicolau. E unicul caz
2 Datoriile facute in mandatul lui Tudor Giurgiu au fost net mai mari decat cele facute de Nicolau
Evident , inainte de a se incepe discutiile despre alt consiliu de administratie la TVR trebuie facut un audit independent
Al 13-lea șef la TVR. Ce îl așteaptă este titlul postarii.
Cand veti publica o analiza care sa vorbeasca si despre ROMANII OBLIGATI PRIN LEGE SA PLATEASCA TAXE TVR. Ei nu au nici o optiune orice programe le-ar furniza si oricat li s-ar mari taxa, nu-i asa?