Am aruncat o privire pe motivația Curții care a invalidat noul proiect de lege electorală (incluzând comasarea alegerilor). Am găsit 3 (trei) temeiuri valide enunțate pentru a respinge legea: interdicția de a candida și la locale și la parlamentare (nu comasarea!) restrânge în mod neconstituțional dreptul de a candida, constituirea comisiei parlamentare speciale care propune delimitarea colegiilor e în afara legii fundamentale (dar nu pe motivul din decizie), la fel și impunerea unui interval justiției pentru a rezolva anumite contestații. Sunt temeiuri valide pentru că sunt deduse în mod logic de la textul legii fundamentale. În rest… jale.
1. E citat codul electoral elaborat de Comisia de la Veneția, acesta recomandă ca modificări ale legii electorale să fie făcute cu mai mult de un an înainte de alegeri. Tot Curtea spune mai jos ceva de genul: sigur, nu e obligatoriu însă, citez: ”recomandările sale constituie cadrul pentru un scrutin democratic etc.” Deci e obligatoriu. Ce e mai rău nu e faptul că acest Cod chiar ar deveni literă de lege, ci faptul că judecătorii îl citează când și cum doresc. E ”uneori și oarecum obligatoriu”, se aplică atunci când îi taie pe ei capul. Vă reamintesc că în 2008 legea electorală a fost adoptată cu câteva luni înainte de alegeri și modificată și remodificată ulterior! Curtea a fost sesizată și resesizată și n-a zis nimic. Arbitrariul creat astfel nu este doar neconstituțional, ci vine direct împotriva rațiunii de a exista a legii, a Curții Constituționale și a oricărei Curți, de altfel. Dacă tot extind legea fundamentală în felul ăsta, măcar s-o respecte!
2. Prelungirea mandatelor primarilor ar încălca principiul neretroactivității legii. Aiurea. Constituția spune că legea prevede doar pentru viitor; interpretarea acestui principiu (făcută, de altfel, tot de CCR) spune că legea nouă nu poate nici să aducă atingere(nb!) drepturilor născute sub imperiul legii vechi. Nu e greu de înțeles de ce: în acest caz, chiar dacă legea ar fi pusă efectiv în aplicare în viitor, ea ar sancționa comportamentul din trecut. Simplificând masiv, dacă cineva a muncit pentru o sumă prevăzută de lege, statul nu poate ulterior să emită și să aplice, înainte de plată, o lege care să micșoreze suma respectivă. Chiar dacă aplicarea efectivă e în viitor, dreptul s-a născut în trecut, când legea nu exista. Or, e evident că raționamentul e valabil dacă legea micșorează suma, nu dacă o mărește! Cineva s-ar putea plânge că i-a fost afectat un drept dacă primește 50 RON în loc de 100, dar nu dacă primește 200! La fel și cu durata mandatelor. Un primar poate să zică, pe bună dreptate, că o lege care i-ar reduce mandatul s-ar aplica retroactiv: dacă ar fi știut că mandatul va fi mai scurt poate n-ar fi candidat. Se poate plânge că dreptul la 4 ani de mandat i-a fost atins dacă legea i-l reduce cu 6 luni. Dar nu se poate plânge de același lucru dacă legea i-l prelungește cu 6 luni. De altfel, exemplele date de Curte din jurisprudența proprie sunt de mandate reduse, sau de adăugare de condiții suplimentare pentru întreruperea lor.
3. Curtea Constituțională spune, apropo de comasare:
”Într-o bogată jurisprudenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, inclusiv sub aspectul stabilităţii acesteia, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe.”
Genul acesta de argument prin aruncare lejeră de decizii CEDO este inacceptabil. Care anume e principiul accesibilității și predictibilității legii? Care sunt reperele? Ce a spus efectiv CEDO în deciziile respective? De ce și cum s-ar aplica principiul enunțat de CEDO în cazul nostru? De ce ar fi interzisă modificarea? Șamd. Nimic. ”CEDO a dat niște decizii, bla bla bla, n-aveți voie, gata!” Ridicol.
Principiul accesibilității și predictibilității legii, așa cum a fost enunțat de Curtea de la Strasburg, spune că legea trebuie să fie formulată și modificată pe cât posibil într-o asemenea manieră încât subiecții ei, persoane sau instituții, să fie în orice situație capabili să determine dacă o anumită acțiune e sau nu conformă cu ea – statele se bucură oricum de o largă marjă de apreciere. Legea propusă de guvernul Boc încălca acest principiu într-un singur punct, în același punct în care îl încalcă și legea în vigoare: toate normele de trasare ale colegiilor dintr-o circumscripție se aplică ”de regulă”, fără să existe niciun fel de prevedere care să spună în ce condiții e admisă excepția. Prin urmare, fie orice trasare este legală (ceea ce e absurd), fie există trasări care ar fi ilegale, dar e imposibil de prevăzut care anume. Aici lucrurile ar fi cât se poate de clare, dar judecătorii n-au zis și nu zic nimic.
4. Cât despre comasare în sine, Curtea o interzice cu argumentul că încalcă dreptul la vot. Iată de ce:
„Astfel, prin organizarea concomitentă a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi a celor pentru autorităţile administraţiei publice locale cetăţenii vor avea de realizat o sarcină mult mai complexă – exprimarea opţiunii pe 6 buletine de vot -, ceea ce va presupune creşterea exponenţială a timpului necesar votării pentru fiecare cetăţean, luând în calcul în acest sens distribuirea buletinelor, timpul de vot în cabine, introducerea buletinelor de vot în cele 3 urne. Complexitatea operaţiunilor de vot poate avea ca efect excluderea de la vot a alegătorilor care, independent de voinţa lor, nu vor reuşi să voteze în perioada de timp afectată exercitării votului, până la închiderea urnelor.”
Fără îndoială că a avea de făcut șase opțiuni în loc de patru face votul mai complicat, și prelungește durata acestuia. Dar că aceasta va duce la excluderea de la vot a unor cetățeni, independent de voința lor – ei bine, asta e o pură speculație! Curtea își întemeiază argumentul pe o posibilitate seacă; pe logica asta se poate declara neconstituțional aproape orice. Doar în domeniul legii electorale, pe același tip de argumentație ar putea fi declarat neconstituțional votul pe listă: poate alegătorii vor sta să citească toți candidații, și cine știe cât timp le ia!; sau se pot înăspri arbitrar condițiile de participare la scrutin: dacă sunt mai mult de patru candidați votarea va dura prea mult și poate, cine știe, unora li se va interzice dreptul la vot…
Însă există un alt efect al acestei grabe oarbe a Curții de a bloca schimbarea legii electorale. Premierul tocmai a demisionat, există o posibilitate serioasă de alegeri anticipate, calendarul legal le-ar duce fix în perioada alegerilor locale. Opoziția e pentru această comasare, în iunie, în măsura în care majoritatea parlamentară ar fi de acord, ar fi cât se poate de normal să se întâmple așa… Doar că, între timp, comasarea a devenit neconstituțională. Argumentul de mai sus prezentat de Curte nu are nimic de a face cu prelungirea mandatelor primarilor, nu, spune doar că alegătorii nu pot vota de șase ori pentru că se încalcă dreptul la vot. Dacă ar fi atacată hotărârea de guvern prin care s-ar suprapune data alegerilor parlamentare anticipate cu cea a celor locale, Curtea ar fi pusă în situația fie de a o anula, fie de a se face complet de râs acceptând că dreptul la vot trebuie respectat în noiembrie, însă poate fi încălcat în iunie. Iar decalarea alegerilor cu câteva zile ar fi un moft costisitor – argumentul guvernului era un pretext, dar nu înseamnă că era fals! – și care, fără îndoială, ar reduce serios prezența la vot.
Repet apelul către judecătorii Curții Constituționale: sunt convins că, având în față o astfel de lege, aveți certitudinea că guvernul și majoritatea parlamentară fac o greșeală, că se schimbă ceva în rău. Pot înțelege convingerea asta, o pot împărtăși, are temeiuri destule. Dar rolul vostru este cel de a apăra supremația Constituției, și trebuie să o apărați în primul rând de voi înșivă. Aveți o putere extraordinară, deciziile Curții sunt obligatorii pentru toate instituțiile și fără drept de apel. Trebuie să le folosiți strict pentru a apăra legea fundamentală, și pentru nimic altceva.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte bine argumentat.
Cum am mai zis eu la 2 si 4 dau dreptate curtii. Dar argumentele pe care le folosesc ei sunt gresite.
La 2, se incalca dreptul alegatorului. Daca e sa folosim comparatia ta, care nu prea se potriveste dar nu am ceva mai bun acum. Cetateanul e patronul care il plateste pe primari din taxele lui. Guvernul/Parlamentul decide prelungirea contractului prin lege intre cei doi, desi a fost semnat acum 4 ani. Daca stiau ca se poate asa ceva, poate toti cetatenii ar fi ales optiunea sa nu se duca la vot in semn de protest.
La 4, legea trebuia sa aiba un studiu de impact legat de acest lucru. Considerentele practice conteaza. Acesta trebuia cerut de curte. Curtea a ales sa ceara un studiu de impact financiar. Binenteles daca asta era singura problema se putea schimba legea rapid, de exemplu sa se voteze doua zile la rand.
CTC,
Multumesc :-)
Apropo de 2; nu stiu cum definesti „dreptul alegatorului” in acest context. Exemplul pe care il dai nu este bun; daca am considera ca relatia intre un primar si alegatorii sai este cea dintr-un angajat fata de patroni, atunci notiunea de mandat ar deveni neconstitutionala – patronul ar avea dreptul sa isi dea afara angajatul cand doreste. In realitate, insa, caracterul … patronal :-) al electoratului, sau, cu termenul formal, suveranitatea, se exercita prin intermediul organelor reprezentative. In speta, parlamentul…
Ca sa putem spune ca e o lege retroactiva e necesar (nu suficient!) sa aratam ca un cetatean afectat de lege (alegator, ales) ar fi avut in mod rezonabil motiv sa procedeze altfel daca legea ar fi fost in vigoare in momentul in care a facut optiunea. Putem presupune in mod rezonabil ca electoratul ar fi ales un anume primar – de exemplu – pe patru ani, dar nu l-ar fi ales pe patru ani si sase luni? Nu cred…
In schimb, apropo de 4. iti dau dreptate in urmatoarea privinta: daca exista un studiu, un set de exemple, orice care sa dea un aspect concret posibilitatii incalcarii drepturilor electorale prin trecerea de la 4 voturi la 6, atunci Curtea ar fi avut temei pentru decizie. Ne-existand asa ceva, Curtea nu are temei. Insa, desigur, acest material trebuia cerut celor care au facut sesizarea! Si aici avem un alt abuz facut in mod curent de judecatori, si pe care nici nu l-am mai amintit: legea nu permite Curtii sa depaseasca limitele sesizarii. Exista niste articole atacate, pe anumite temeiuri. Curtea trebuie sa se rezume la a spune daca temeiurile respective sunt valide sau nu. Atat.
nu ar fi normal ca basescu sa intrebe usl pe cine doreste ca prim ministru? e prima forta politica a tarii si e inregistrata la tribunal,nu? parca asa ceva zicea…
Ca sa pot sa iti raspund trebuie sa stiu ce definitie dai tu termenului ”normal” in context :-) Definesti termenul prin raportare la enunturile presedintelui Basescu?
pai nu e asa …? nu el e jucator,arbitru si ce-o mai fi?
Atunci trebuie sa astepti urmatoarea pronuntare prezidentiala ca sa afli ce e normal :-) Bafta.
Si acum, sa revenim la subiectul articolului…
De ce ar fi normal ca Basescu sa intrebe USL? Atata vreme cat USL nu detine majoritatea absoluta, el trebuie sa se consulte cu TOATE partidele parlamentare. In urma consultarilor respective, se poate constata daca exista sau daca se poate forma o coalitie care sa sustina un guvern, tocmai pentru ca ideal e ca executivul sa fie validat „din prima”. Ori aceasta majoritate se pare ca exista: e aceeasi de pana acum. Si programul e acelasi, doar ca pomenile vor fi putin devansate.
Ha, ha, ha! Fain articol!
Îngrijorații din CCR s-or fi gândit la efectele crizei până la reducerea nemaipomenită a numărului de cabine de votare la una singură, mică și înghesuită. :)
(Legea prevede adaptarea numărului de cabine în număr suficient, necesar, proporțional cu numărul de alegători arondați fiecărei secții de votare).
Limitele sesizării au fost smulse din țâțâni și aruncate la gunoi. Hora decomasării judecătorilor CCR s-a dat în bătaie de joc curat-murdar constituțional. Sună ca o negociere a viitoarei legi electorale, ca țonțoroiul strigăturilor în mijlocul curții: „Care mai aveți ceva de băgat în motivare? Așa-i bre? Așa-i, așa-i!” .
Circul efectelor deciziei pentru viitor va fi amplificat nu de respectarea ei cât de lupta pentru identificarea considerentelor care nu-s musai de băgat în seamă.
Am vrut să zic că judecătorii CCR s-au aglomerat la pompat motivarea cu multiple oferte, în afara obiectului cererii primite spre soluționare, ca la creditul pentru orice, cu buletinul (de vot). Au insistat pe caracterul obligatoriu al considerentelor, dar , din cauza depășirii limitelor sesizării, nu toate îndeplinesc condiția de a se reflecta în dispozitiv. Atunci când considerentele nu susțin concluzia, din dispozitiv, riscă să compună o poveste frumoasă despre cai verzi pe pereții legislativului.
Intr-o snoava a sa, Agarbiceanu povesteste cum un apiscop ajunsese intr-un catun, unde, desi intampinat cu caldura de locuitori si preot, nu fura trase clopotele, conform traditiei. Suparat il intreba pe popa de ce. Acesta ii spuse ca are 27 motive sa n-o faca. Curios, episcopul se arata pregatit sa asculte, asa ca preotul incepu:
_Primul motiv e ca nu avem clopote.
_Iata o vorba care desluseste tot! exclama episcopul. Nu mai am nevoie sa cunosc celelalte motive.
Din pacate, snoava nu se potriveste ca exemplu. In cazul deciziilor CCR nu conteaza doar decizia finala, ci si fiecare din argumentele (motivele) de neconstitutionalitate. Tăăăte ălea 27.
Stiu, dar nu m-am putut abtine!
P.S. Te asigur ca am citit intregul articol: ca exercitiu de logica juridica e cat se poate de interesant.
Interesant articolul si asteptam cu interes sa vad cum argumenteaza CCR decizia luata.
Subscriu la apelul Dvs. adresat judecatorilor de la CCR – sa protejeze Constitutia, sa ii acorde o justa si clara intelegere.
Oare de ce intrebari simple, logice ridicate de Dvs. nu sunt puse? Sau poate sunt puse si exista raspunsuri la ele, raspunsuri care nu sunt intuite/gandite inca de toti muritorii…
Ar merita sa fie purtat un dialog/interviu cu magistratii de la CCR pentru a clarifica mai bine, pe intelesul publicului elemente care sunt importante pentru o democratie tanara – de exemplu alegerile, anticipate sau amanate… Sunt elemente care pot conduce la o intelegere mai profunda in societate…
Succes mai departe!