E deja de domeniul evidenței că nici unul dintre marile partide din România, nici PNL, nici PSD, nu va dispune, după alegerile parlamentare de duminică, 6 decembrie, de o majoritate clară. Nici vorbă despre guvern monocolor după aceste alegeri. Iar cum PNL comite în vremea din urmă greșeli în cascadă – cea legată de bâlbele de după anunțarea pripitei măsuri a închiderii piețelor ce funcționează în spații închise, decizie transformată la doar o zi după anunțarea ei într-un mizer joc de-a alba-neagra, este una de antologie și doar una dintr-o serie întreagă de dat în gropi- e aproape sigur că ecartul dintre el și PSD va fi neașteptat de mic. Doar câteva procente vor face diferența. Caii mari pe care se afla partidul condus de dl. Ludovic Orban la finele lunii decembrie a anului2019 sau în ianuarie anul acesta, între altele și ca urmare a victoriei urieșești la alegerile prezidențiale a d-lui Klaus Werner Iohannis, au cam dispărut odată cu pandemia. Cum țara nu își poate permite să fie pe mai departe condusă de un guvern minoritar, așa cum stau lucurile din noiembrie 2019 încoace, soluția nu poate fi decât aceea a unui guvern de coaliție.
Trec pentru moment peste faptul că, după 1989 și până astăzi, coalițiile nu au avut chiar foarte mare succes în România. Din perspectivă strict punctuală, marea problemă e cu cine se vor coaliza liberalii în clipa în care vor da curs invitației la Cotroceni a președintelui Iohannis. Fiindcă, așa după cum s-a putut observa pe tot parcursul acestei prime săptămâni de campanie, dincolo de faptul că PNL și USR-PLUS concurează unul cu celălalt și fiecare dintre părți este interesată să atragă de partea sa un număr cât mai mare de voturi ale electoratului din tabăra indecișilor, se amplifică starea de beligeranță dintre ele. Nu mi se pare deloc deplasată observația că cele două formațiuni dau semne că ar fi semnat actele de divorț chiar înainte de a fi încheiat contractul de căsătorie.
Nu mai departe decât marțea trecută, USR s-a situat ferm în defavoarea hotărârii guvernului liberal de închidere a piețelor agro-alimentare, calificând-o, prin vocea deputatului Cătălin Drulă, drept anticonstituțională.
Punerea în dificultate a guvernului, dar și a d-lui Klaus Iohannis care și-a asumat în urmă cu o săptămâna misiunea de a face anunțul referitor la noile restricții ce au intrat în vigoare odată cu începutul săptămânii în curs, o operațiune în care PSD și-a aflat un aliat aproape de nesperat în USR-PLUS, a venit la numai o zi după ce la o emisiune electorală difuzată pe TVR 1, candidatul Robert Sighiartău, om cu oarece funcție în PNL, a făcut greșeala de a spune că, din punctul lui de vedere, prima opțiune de partener la guvernare al PNL ar trebui să fie PMP-ul d-lui Traian Băsescu. Fapt oarecum suprinzător dacă ținem cont de ce părere are fostul președinte atât despre succesorul lui la Cotrocenu cât și despre guvernarea PNL în ansamblu. Spusele d-lui Sighiartău nu au rămas fără reacții din partea unor persoane din conducerea formațiunii conduse de domnii Dan Barna și Dacian Cioloș.
Când l-am auzit pe dl.Sighiartău scoțând pe gură ceea ce a scos, am avut impresia că avem dovada unei crase doze de infantilism din partea tânărului politician din Bistrița . Numai un infantil politic poate fi dispus să dea vrabia din mână, adică cele 15-20 de procente pe care le va avea în Parlament USR-PLUS, pe cioara din grad, adică pe preferința arătată PMP-ul care nu are garantată accederea în Parlament. Iată însă că la câteva zile după ce dl. Sighiartău s-a produs pe ecranele Televiziunii care încă are neobrăzarea de a se pretinde publică, opinia domniei-sale a fost reiterată de un alt vorbete al partidului, dl.Relu Fenechiu, ceea ce înseamnă că nu e chiar un zvon că PNL ar prefera să se însoțească cu PMP și chiar cu UDMR în viitoarea guvernare. Poate și pentru faptul că acestea vor emite pretenții ceva mai modeste atunci când se va trece la împărțirea fotoliilor guvernamentale. Decizia, pentru că despre decizie pare a fi vorba, e cel puțin bizară. Să fi uitat însă PNL cât de obedientă față de PSD s-a dovedit UDMR? Atât de obedientă încât UDMR-ului i se spunea PSD-ul unguresc. Să fi vrut oare PNL să complice și mai mult relația cu USR absentând de la ședința în plen a Senatului Românie de miercuri, ședință care ar fi urmat să dea ok-ului pentru referendumul în vederea votării Fără penali în funcții publice? Să fi ales oare PNL să facă ce a făcut știind că un referendum ce ar fi urmat să aibă loc odată cu alegerile parlamentarele ar fi fost de natură să mărească prezența la vot a simpatizanților USR-PLUS și, implicit, scorul electoral al alianței? Să fi făcut chiar USR un joc nu tocmai de cinstit pentru a se putea lamenta și a mai acumula simpatie din partea electoratului? Ca să nu mai vorbim că peste tot și peste toate s-a situat jocul politicianist al PSD.
E clar că dl. Cioloș nu va renunța fără a formula în compensație cerințe maximale la visul de a redeveni prim-ministru, iar dacă în cele trei săptămâni de campanie care au mai rămas până la votul din 6 decembrie PNL și USR-PLUS nu vor găsi formule ceva mai diplomatice, mai nuanțate de conduită politică în campanie, operațiunea de formare a noului guvern al României, guvern în care să nu mai fie nici urmă de PSD, riscă să devină o misiune cvasi-imposibilă. Își poate oare permite România asta? Ne putem oare îngădui o lungă perioadă de indecizie, de provizorat, de guverne care nu vor primi votul de învestitură?
Părerea mea e că dacă politicienilor, pe drept sau pe nedrept, percepuți ca situați în zona Dreptei, îi interesează cu adevărat soarta României și nu jocurile politice sterile și plasarea clientelei politice în tot felul de funcții (din păcate, PNL a cam făcut deja asta dovedind că a moștenit o bună parte dintre năravurile PSD) negocierile privind formarea noii formule guvernamentale ar trebui începute cât mai curând posibil.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este vremea sau poate chiar timpul sa diferentiem .politic, toate perioadele ce tin de precampanie , de campanie electorala si de intelegeri politice facute dupa alegerile ce vor avea loc pe 6 decembrie . Putem vedea cu usurinta , cum toate alegerile ce au avut loc din 2018 pina in prezent au fost cistigate de catre presedintele Iohannis si noul PNL-Orban . Disputele la zi se refera doar la partea politica ce cuprinde finalul dorit de orisicare partid ce este in competitie – Cistigarea alegerilor – Fara a cistiga nu existi . Din acest unic motiv vom mai asista la contre de tot felul . Presedintele Iohannis si premierul Orban au aratat deja cine le este dusmanul (politic nu de alt fel )si au lasat in acest fel portite de asociere cu celalalte partide dupa ce vor fi cunoscute rezultatele din alegerile parlamentare . USR a incercat in ultima vreme sa provoace un joc politicianist orientat impotriva PNL dar cele doua actiuni de imagine au fost anulate rapid de PNL-Orban . Cresterea in sondaje a PSD are loc doar datorita scaderii spre zero a PRO . Partea mai emancipata a votantilor PRO se indreapta spre USRPLUS iar restul revin la partidul mama PSD. Dupa redistribuiri PNL-Orban va acumula cel putin 38 de procente si presedintele va numi ,ca premier desemnat , tot pe Ludovic Orban . Automat si PMP (daca intra in parlament ) si UDMR (daca intra in parlament ) si USRPLUS vor dori sa fie la guvernare . Dupa ce vom afla procentele obtinute de fiecare ,in alegerile din 6 decembrie , vom stii exact cum va arata majoritatea din noul parlament , despre premier nu mai exista nici o indoiala . Asa cum bine vedeti, fiecare etapa are mizele ei , are interpretarile ei ,ca nuanta de joc politic, in vederea acumularii de voturi si totul ,dar absolut totul, trebuie citit in aceasta cheie : cistigi – existi – pierzi -nu existi .Dupa alegeri e alta treaba .
Daca e reala cresterea in sondaje a PSD este mai degraba deziluzia fata de PNL, care continua „politica” PSD (incompetenta, frauda si minciuni nerusinte) cu oamenii din PNL facand si mai multe imprumuturi pe care ei le cheltuiesc dar altii le vor plati
cum explica de exemplu Dl Presedinte faptul ca majoritatea banilor cheltuiti in numele „sigurantei nationale” in pandemie au fost pur si simplu furati?
https://recorder.ro/regele-pandemiei/
E de vazut cum vor evolua „cotele” PSD-ului si ale PNL-ului – pana una alta concurenti pentru locul intai in preferintele electoratului.
In timp ce PSD „isi rupe din carne”, ca sa creeze o imagine de partid curat, emancipat, recruteaza oameni de calitate, nu doar mult mai frecventabili decat cei cu care ne obisnuisera de la nastase incoace (pana cum vreo doua saptamani, chiar), se face ca (i) se rupe de trecut (odioasa epoca dragnea) pentru IMAGINE,
pe partea cealalta…
PNL recruteaza ORICE, fara multe mofturi despre moralitate. Pentru NUMAR, cu orice pret.
Intre timp, gafele inerente pe care le fac zi de zi sub presiunea evenimentelor dar si a adversarilor politici ii erodeaza vizibil.
E de vazut cine castiga procentele pierdute de PNL… eu ma tem ca PSD. Unora s-ar putea sa le placa mai mult noua imagine a PSD cu medici de elita – cap de lista fata de imaginea unui PNL disperat sa-si ingroase randurile cu imigranti, despre care nu se stie niciodata ce vor face la primavara.
Asadar, daca va castiga alegerile (in sensl ca va avea mai multe procente) diferenta va fi depate de a fi confortabila. In termeni reali PSD va avea majoritatea daca ii socotim si pe cei ce vor accede in parlament pe listele PNL…
Apoi, toate celelalte partide care vor depasi baremul, cu exceptia USR vor fi tot asa de usor tentate sa faca coalitie la guvernare si cu PSD, … deci o majoritate de guvernare se va putea realiza -teoretic- si in jurul PSD, in timp ce USRPLus va continua sa joace rolul de ingenua, ce nu vrea sa-si asocieze imaginea cu niste badarani…
Sansa ar fi ca printr-un efort extraordinar (dar destul de putin probabil) USRPLUS sa obtina un procent apropiat de celalte doua partide, ceea ce poate sa-i dea mai multa greutate chiar si in cazul in care ar continua sa pretinda nu vrea sa intre la guvernare. Presedintele va fi nevoit sa ia atitudine.
PS: UDMR nu are cum sa nu intre in Parlament (indiferent de scorul eventual mai slab pe care-l poate obtine. Pana una alta, prin lege, vine cu vreo 5% pe care le va atasa cui va dori.
PSD are drept de preemtiune ca de obicei. :-)
E foarte bine ca in urma alegerilor parlamentare sa nu castige un singur partid si sa avem guvern monocolor, care ar mai fi diferenta intre vremurile trecute si acum ? intr-o democratie europeana nu este de dorit o asemenea varianta. Spun voit democratie europeana pt evitarea discutiilor pe modelul american.
Partidul cu cele mai multe voturi va trebui sa-si caute aliati, parteneri intr-o viitoare alianta, nimic anormal, este foarte firesc in contextul sistemelor politice europene.
Cele afirmate de domnul Sighiartău in contextul acesta sunt corecte in contextul in care USR-Plus nu da semne ca doreste intradevar coalitia cu PNL-ul, din contra.
Acesta coalitie ar fi de dorit insa daca USR+Plus nu este dispus sa intre la guvernare si are obiective care nu sunt compatibile cu cele ale PNL-lui unde e problema, daca voturile UDMR+PMP+minoritati ajung pt formarea unei coalitii o pot face.
Asa functioneaza democratia dupa alegeri parlementare, inainte, normal fiecare partid doreste sa se pozitioneze, de regula pe pozitii maxime care nu pot fi indeplinite, votantul constient trebuind sa cunoasca aceste practici.
In Alemania au existat de mai multe ori coaliții intre marile partide adversare (nu indraznesc sa spun stanga-dreapta ca nu are sens in ziua de azi mai nicăieri) si lucrurile au mers bine.
La noi este clar imoral sa faci o coaliție cu PSD si in același timp un partid cu un minim de principii, USR-Plus, vede un compromis in a intra intr-o guvernare cu PNL, pe care-l vade aproape la fel de compromis ca si PSD. Este o situație imposibila si singura soluție pare sa fie cel mai mic numitor comun, adica sa se compromita toti.
Da, cu PSD este imoral pt are tinicheaua PCR legata de gat si de care nu vrea sau nu poate scapa. Pana atunci oricare alte coalitii din care PSD-ul nu face parte pot fi posibile.
Intre dorinta si putinta diferenta este mare dar compromisul sanatos trebuie gasit altfel nu va guverna nimeni. In Romania intradevar acest mod de a face politica nu are „traditii” , gandirea este in continuare alb-negru, politica insa este gri in functie de cum ies rezultatele la vot, ele fiind cele care obliga partidele la compromis si mai putin la compromitere.
Am sosit in Romania acum 10 zile din cauza unei împrejurări tragice din familie. Niciodată n-am văzut atâta disperare din noiembrie 1989 încoace. Nu este vorba de reaua voință a guvernanților, ci de incompetenta. Multe decizii justificate clar sau de loc, multa indecizie, amanari si paralizie cu urmări tragice.
Populatia isi aduce prinosul de contribuție la degringolada actuala, sunt unitati de alimentatie publica sau „terase” (un fel de încăperi complet închise in folie de plastic) care nu respecta norme elementare de protectie sanitara, cetățeni care le sfidează, etc. Nu înțeleg de ce o piață este mai periculoasă decât o cabina de vot sau un taxi in care șoferul nu poarta masca decat cand este apostrofat si masina nu este echipata cu un ecran protector ca in alte tari. Situatia este similara in Francia, văz azi pe TV5 ca 60% din cetățenii de acolo recunosc ca au încălcat regulile de izolare, la fel si in UK.
Propaganda anti guvernamentala este in plin avant, o groaza de canale TV private (dar si TVR1) care adapostesc zilnic doctori celebri care ar trebui sa fie in spitale sa trateze pacienți, dar care își găsesc timp sa dea inteview-uri sau sa stea pe ore întregi pe A3, Romania TV sau B1. Reprezentanții guvernului au pierdut bătălia propagandistică cu niște obraznici populiști de la PSD (precum fostul ministru de finanțe sau actualul lor sef, Colacu sau Ciolanul) care continua sa promita marea si sarea.
Inca un motiv in plus ca PSD-ul sa fie scos complet din carti si cat de importante sunt alegerile care vor urma.
VasiLickă Tassta Mannu…e timpool săăă….ĂĂăă…
Nu, băee…e timpul să „prin mii de baionete” ca să iasă USRul laa…40%.
La 50!
Altfel e aceeași bălăceală, în care-ți place de fapt, ia reeecooo…nooAAaa…șșșș….ște.
Nihil kalla ambiguu!
Iei lozzinssky…L-AI DOSSSIT!!!
Iei lozzinssky…L-AI DOSSSIT!!!
Toată lumea în mare eMOO….labballallație ca status quo-ul să nu se schimbe, să nu se taxxxeze mai tare.
În rest…..UEEEEEE!!!!
Săăăă muuun…ceaaa-ass-că-n veci proosst…toii-oolllllll………..
Tu să bei cafessittoh.
Zic toți mai mulți…se apropie criza, momentul în care ne phuttemm mummelle fără să ne mai UIităm.
Ținn-te bine.
„Alegeri, diplomație și interese politicianiste”
Îndrăznesc, cu permisiunea autorului, să fac câteva observații asupra „intereselor politicianiste”.
În lumea civilizată, prin această sintagmă se înțelege că partidele politice, fidele electoratului și programelor de guvernare proprii, caută prin mijloace diplomatice și negociere cu alte forțe politice, cu reprezentanții sociali, sindicate etc. să pună în operă politicile publice pe care le consideră a fi în folosul cetățenilor.
În România, de peste 30 de ani, statul a fost capturat de cleptocrația securisto-comunistă. Principalul ei obiectiv este menținerea la putere în vederea transferării, fraudulos, a unei părți cât mai consistente din avuția publică în proprietatea privată a câtorva. Interesele partidelor-marionetă ale cleptocrației nu au fost convergente cu binele public, ci dimpotrivă, au fost permanent contrare.
Prin urmare, din perspectiva occidentală, interesele despre care vorbește autorul sunt mai puțin politicianiste și mai mult de grup infracțional organizat. Asta a făcut ca tranziția postcomunistă în România să nu se încheie nici până astăzi, iar țara noastră să fie un stat parțial eșuat (apartenența la UE și NATO a făcut să nu fie mai rău).
OK. În aceste condiții, dar și pe fondul creșterii nivelului e trai (deși avem încă cei mai săraci cetățeni din UE, la mare diferență de media UE și cu o mare polarizare a veniturilor), a dezvoltării conștiinței sociale, a unui acces tot mai facil la informații (mai ales pentru o cincime din români, care au ales să trăiască și să muncească în ultimii 30 de ani într-un stat mai dezvoltat), schimbului de generații șamd., cetățenii români au într-o proporție tot mai mare opinia că este vremea să se încheie tranziția postcomunistă. Pentru asta este necesar ca cleptocrația să fie înlăturată, iar ineficiența din economie (furtul, adică) să dispară odată cu ea, pentru ca populația să prospere.
Or, a le spune hoților că este vremea fie să înceapă să muncească, fie să meargă a pușcărie generează o reacție puternică. Mass-media, instrumente de manipulare ale cleptocrației, atacă furibund partidele și alianțele care ar putea, odată ajunse la putere, să conducă România spre încheierea tranziției postcomuniste. În acest context, o probabilă alianță PNL/USRPLUS este privită cu teamă de cleptocrați și atacată de presă.
Unii membri ai PNL au rămas apropiați de foștii aliați din PSD (marioneta cletocrației) și spun că preferă conlucrarea cu PMP (apendicele PSD) și cu UDMR (numit adesea „un PSD al etnicilor maghiari”).
Eu, însă, cred că cetățenii români, la fel ca mine, s-au săturat să fie furați și consideră că este vremea ca tranziția postcomunistă în România să se încheie. O majoritate parlamentară PNL/USRPLUS poate revizui Constituția și poate alcătui un guvern de coaliție care să facă reformele necesare. Iar Președintele Republicii are un rol de jucat în acest sens.
„O majoritate parlamentară PNL/USRPLUS poate revizui Constituția și poate alcătui un guvern de coaliție care să facă reformele necesare. Iar Președintele Republicii are un rol de jucat în acest sens.”
Sper sa se implineasca speranțele dvs, dar luand un pic de contact cu România profunda, nu cu generațiile de profesionisti din marile orașe, nu vad sa se implineasca prea curand un astfel de proiect. Avem un număr mare de oameni in vârstă care cred in promisiuni mincinoase ale PSD, multi pensionari care vor pensii mari fără sa inteleaga ca vor fi imediat înghițite de inflație, o birocrație de stat si locala care se simte amenințată de reforme precum cea de la CJ Bihor si o mass media in majoritatea controlate de cleptocrația de care vorbiți. Cum spuneam mai sus guvernul actual pare sa fi pierdut bătălia propagandistică cu media cleptocratilor, vad miniștri lipsiți de charisma si logica care nu sunt in stare sa apere politică guvernului, decizii amanate care vin apoi sa se razbune in credibilitatea celor care guvernează tara.
In Franta Macron l-a pus in prima linie si sacrificat pe Jean Castex ca acesta sa preia toata nemulțumirea populației, la noi Iohannis a încercat sa-l protejeze pe Orban, președintele aparand in prima line, pentru ca stie ca poziția sa este sigura. Nu știu daca asta va functiona mai ales in fata unui electorat xenofob; avem un exemplu de greșeală politică majora, folosirea lui Arafat pentru a pune in practica masuri nepopulare.
Ar fi bine de stiu ce doreste autorul se exprime prin folosirea termenul de politicianist , politica si actiunile ei fiind cele care ne influenteaza vietile intr-o masura covarsitoare, atat in bine cat si rau.
Vom vedea in ce masura politica va mai putea fi in masura sa se impuna in fata provocarilor viitoare care nu mai tin cont de nimeni si nimic, politica cum e, buna sau mai putin efectiva ramanand singura posibilitate atata timp cat se mentine in limitele constitutionale ale unui stat de drept european, sa controleze efectele provocarilor care vor urma.
Sa fie oare termenul de politicianist folosit pt cele bune iar cel de politica pt cele bune ?
@Hans _ „Vom vedea in ce masura politica va mai putea fi in masura sa se impuna in fata provocarilor viitoare care nu mai tin cont de nimeni si nimic…”
Cam la fel am spus în anii 1990. Economiști care astăzi sunt considerați respectabili explicau cum că, în absența capitalului autohton, o nouă clasă de antreprenori se va putea constitui dacă societatea va trece cu vederea unele ilegalități. Altfel spus, „nu mă întreba cum am făcut primul milion”.
Jaful de proporții fabuloase făcut în averea publică de FPS nu a dus la crearea de capital și nu a generat investiții în economie. Banii furați au plecat în locuri exotice și paradisuri fiscale. Astfel „s-a impus politica în fața provocărilor viitoare”. Timp de un deceniu după Mineriadă investitorii străini n-au vrut să audă de România, iar cleptocrația securisto-comunistă și-a consolidat poziția.
Cu banii furați din averea publică au construit partide-marionetă și trusturi de presă prin care să manipuleze cetățenii pentru a le vota. Trăim de 30 de ani într-un continuu „Afacerea Est” al lui Igor Cobileanski, doar că România este un stat eșuat într-o măsură mai mică decât R Moldova, pentru că o conjunctură favorabilă a făcut să fie parte din UE și NATO.