Alegeri în Bulgaria. Meandrele proporționalului

            Astazi, duminică, 19 aprilie, vor avea loc noi alegeri parlamentare în Bulgaria, a șaptea oară în cinci ani și a opta oară în cinci ani și două săptămâni. Sondajele dau pe primul loc noua coaliție Bulgaria progresistă (BP), fondată de fost președinte Rumen Radev, despre care se spune că e un „Orbán moderat”¹, candidat la rolul de „perturbator-șef al UE”².

            Oricât și-ar dori Radev o majoritate parlamentară de 2/3, ca în Ungaria³, sistemul electoral nu i-o permite. În cel mai favorabil dintre sondaje, BP are 38% din intențiile de vot⁴, ceea ce i-ar aduce 105 mandate, adică aproape 44% din Narodno săbraniе. Cele mai multe sondaje arată coaliția la puțin peste 30%⁵ și în jur de 90 de mandate, deci sub 40%.

            Sistemul bulgar este în esență proporțional, perturbat doar de existența pragului electoral (4%). Dacă într-un sistem majoritar sau chiar mixt, cu o treime de voturi se poate câștiga majoritatea parlamentară, în Bulgaria, pentru asta, ar fi nevoie ca peste o treime din voturi să meargă la partide care nu ating pragul – iar pentru o majoritate de două treimi, mai mult de jumătate din voturi sub prag. Dar astea sunt fantezii. Potrivit sondajelor vor fi cel mult 15% sub prag. BP se va bucura de un bonus consistent, dar modest în raport cu ambițiile declarative ale liderului. Va fi mai puternică decât grupările care au „câștigat” alegerile în ultimii cinci ani, dar tot nu va putea guverna singură. În varianta cea mai „sumbră”, „se va confrunta cu aceleași dificultăți ca și nefericiții săi predecesori în construirea unei coaliții de guvernare stabile”⁶.

            Să nu ne uităm de sus la bulgari! Nu suntem în situația lor doar pentru că, la noi, dizolvarea parlamentului e, după Constituție, mult mai dificilă (la ei e obligatorie după trei încercări de formare a guvernului, fiecare cu termen de șapte zile). Electoral-parlamentar suntem pe aproape – nu știu exact cum e coaliția la ora la care citiți, dar sigur nu e bine. În plus, sistemul lor proporțional e, în unele privințe, superior. Deși cu destule hibe, pare ceva mai atent elaborat, aspectele tehnice fiind destul de mult discutate, din 1990 până astăzi, atât în plan politic, cât și în plan academic. Merită să aruncăm o privire.

            În primul rând numărul de mandate ale parlamentul unicameral bulgar este fixat prin lege⁷ la 240, spre deosebire de România unde, numărul de membri ai celor două camere trebuie (chiar dacă nu s-a făcut niciodată după 2016) recalculat înainte de fiecare alegeri la termen. Cei 240 de parlamentari bulgari sunt repartizați în 31 de circumscripții (cele 28 de oblastii, cu Sofia împărțită în trei și Plovdiv în două) prin metoda coeficientului natural cu cele mai mari resturi (numită în lege Hare-Niemeyer, ceea ce indică inspirația germană), care, chiar dacă lasă loc unor paradoxuri și e alterată de condiția a minim 4 mandate/circumscripție, asigură o relativă proporționalitate teritorială. În România, calculul pe baza unor norme de reprezentare stabilite arbitrar, cu rotunjiri în sus și în jos, produce inevitabil distorsiuni de reprezentare.

            Deși Bulgaria e împărțită în 31 de circumscripții, prima repartizare a mandatelor între formațiunile care trec pragul de 4% se realizează la nivel de țară, prin aceeași metodă Hare-Niemeyer (care tinde spre favorizarea grupărilor mici; de-a lungul vremii, a fost folosită și d’Hondt, care îi favorizează pe cei de la vârf). Practic, se calculează un coeficient național prin împărțirea totalului de voturi la 240, apoi voturile fiecărui partid se împart la coeficient, acordându-i-se un număr de mandate egal cu partea întreagă a rezultatului, iar eventualele mandate rămase se distribuie în ordinea descrescătoare a părților fracționare.

Tabelul 1. Repartizarea națională a mandatelor – Bulgaria, octombrie 2026 (variantă inițială)

* Q = t / 240 = 2.239.639 / 240 = 9.331,83

            O discuție despre (dis)proporționalitatea sistemului ar fi îndelungată. De principiu, o circumscripție unică atât de mare ar fi aproape de perfecțiune dacă nu ar exista pragul, dar, în practică, situația e doar ușor mai bună decât cea din România⁹. Ceea ce trebuie reținut este că alocarea națională a mandatelor către competitori rămâne bătută în cuie, ceea ce garantează monotonia. Altfel spus, e imposibilă răsturnarea rezultatelor, ca în România – unde prima alocare se face în județe, pe baza unor coeficienți de circumscripție, iar resturile de voturi și mandatele neocupate sunt însumate național pentru alocarea prin metoda d’Hondt. În Bulgaria, la nivel de țară, un partid cu mai puține voturi nu poate avea mai multe mandate.

            Numai că mandatele alocate național trebuie trimise, și la ei, ca și la noi, în teritoriu. Intenția legiutorului bulgar a fost de de menținere a proporționalității, de aceea pasul al doilea constă în alocarea mandatelor, prin aceeași metodă, la nivelul fiecărei circumscripții. Numai că astfel unele formațiuni ajung să aibă excedent, altele deficit de mandate în raport cu alocarea generală. Pentru echilibrare se trece la pasul al treilea, de retragere a mandatelor în plus (acolo unde respectivii competitori au resturi mici) și acordare a lor către cei cu minus (acolo unde au resturi mari), cu grija încadrării nu doar în totalurile naționale ale partidelor, ci și în totalurile circumscripțiilor. De aceea, în cazul sistemului electoral bulgar se vorbește de biproporționalitate¹⁰. Aceste bune intenții duc însî la rezultate similare celor din România, unde intențiile nu sunt deloc clare. La nivel local apar distorsiuni puternice ale rezultatelor. Adesea, nu se mai ține seama nici de ordinea, darămite de ponderea voturilor din circumscripție. În tabelul de mai jos, avem un exemplu extrem, dar deloc atipic, de la alegerile din noiembrie 2024. Nu are cum să nu trimită cu gândul la situația (și ea extremă, dar nu atipică) pe care o vedem la fiecare rând de alegeri în România: UDMR primind un mandat, pentru foarte puține voturi, într-un județ extracarpatic. Nu e întâmplător, pentru că și formațiunea bulgară beneficiară este susținătoarea drepturilor minorității turce (de facto, căci de jure în Bulgaria nu există minorități), deci are mare parte a voturilor concentrate geografic.

Tabelul 2. Voturi și mandate în circumscripția Vidin – octombrie 2024

* Q = t /4 = 27.524 / = 6.881

La Vidin, în octombrie 2024, calculând cu Hare-Niemeyer la nivel de circumscripție, s-a acordat un singur mandat din patru pe baza coeficientului (Tabel 2, coloana 5). Celelalte trei au fost alocate în etapa a doua, în ordinea descrescătoare a resturilor. În etapa a treia, un mandat din circumscripție a fost retras unui partid cu surplus la nivel național și atribuit altuia cu deficit. Astfel, s-a ajuns ca APS cu sub 1% din voturi la Vidin să primească un mandat, exact cât a primit formațiunea cu aproape 30% din voturi, în vreme ce forțe mult mai puternice local au rămas nereprezentate. Repet: situația este similară celei din România, chiar dacă determinată de cauze formal diferite.

Dincolo de factorul calcul (rezultatul calculului național nu e cu necesitate suma rezultatelor calculelor locale) și de piedica pragului (în plan local, după calcul, ar trebui să primească mandate și formațiuni care nu au atins pragul pe țară), o sursă de distorsiuni o reprezintă voturile din afara granițelor. Spre deosebire de România, ele nu formează o circumscripție. Sunt însumate și luate în calcul la nivel național pentru atribuirea mandatelor, determinând rezultate care nu pot fi reflectate la nivelul circumscripțiilor, deci sunt necesare modificări de genul celor de mai sus. În România, deși există o circumscripție pentru românii din diaspora, prin faptul că mandatele nu pot fi alocate în totalitate (la Senat, chiar deloc) la nivelul acelei circumscripții și voturile ajung la nivel național se produc efecte asemănătoare (ușor atenuate pentru că unele mandate ajung la final în circumscripția diasporei, dar continuă să le afecteze pe celelalte).

Constituirea unei circumscripții pentru bulgarii din străinătate a fost luată în discuție, dar abandonată pentru că nu există date exacte privind populația. Alocarea mandatelor a posteriori, pe baza numărului de votanți (în octombrie 2024 au fost aproximat 150.000, dintr-un total de peste 2,5 milioane), ar duce la circumscripții variabile ca magnitudine¹² (număr de mandate), variantă neagreată. În România, magnitudinea circumscripției diaspora a fost stabilită arbitrar, la nivel legal minim (4 deputați, 2 senatori), ceea ce o face subreprezentată și perturbatoare pentru rezultatele generale. În plus, deși, după lege, și în România circumscripțiile sunt fixe, ultimele alegeri au arătat că, prin imposibilitatea de alocare a unor mandate, ele au un maxim, dar nu și un minim

Cu toate problemele sale, sistemul electoral bulgar este mai coerent, prin folosirea aceleiași metode la toate calculele. Trebuie menționat că, în 1991, în dezbaterile privind legea electorală, a existat propunerea de distribuire a mandatelor ca în România (pe bază de coeficient la nivel local, cu resturile însumate național și împărțite prin dʼHondt), respinsă pe motiv că ar produce de fapt o variație a pragului electoral¹³, deci ar discrimina competitorii (practica ne arată că e așa).

În sfârșit, o diferență importantă între cele două sisteme este că în Bulgaria alegătorilor li se permite, din 2013, un vot preferențial.

Model de buletin de vot din Bulgaria (sursa: https://rik06.cik.bg/ns202604)

După cum se vede în figura de mai sus, alegătorul trebuie să bifeze un număr din lista formațiunilor politice (dreapta), dar poate bifa și un cerc (partea dreaptă sus), reprezentând numărul de pe lista de partid al candidatului căruia dorește să îi acorde un vot preferențial. Numerotarea începe de la 101 pentru a nu se confunda numărul listei de partid cu numărul candidatului de pe listă (101 reprezintă candidatul nr. 1 de pe lista cu numărul bifat în dreapta), ceea ce s-a întâmplat masiv la prima implementare. Preferențialul a fost introdus în urma unui compromis politic, având destui adversari, motiv pentru care și are o serie de limitări legale și practice¹⁴. În primul rând, un candidat trebuie să strângă cel puțin 7% din voturile liste pentru a beneficia de preferințe. Altfel, ordinea rămânea cea stabilită de partid, ca în România. În al doilea rând, observăm că numele candidaților individuali nu sunt înscrise pe buletinul de vot, deci alegătorul trebuie să se documenteze și să vină pregătit, ceea ce, în general, nu se întâmplă. Parcurgând procesele verbale publicate de Comisia electorală bulgară, se vede că preferențialul nu e generalizat. Încercările mele de a folosi inteligența artificială pentru numărătoare nu au dus la rezultate clare. Se pare că undeva între 25% și 40% din votanți au exprimat vot preferențial și doar aproximativ 10% din candidați au putut beneficia.

În Bulgaria, înscrierea numelor candidaților a fost respinsă pe motiv că buletinele ar deveni prea stufoase. La noi sunt deja stufoase, candidații sunt deja înscriși pe buletine, deci implementarea votului preferențial ar fi mult mai ușoară!

Asta când ne vom hotărî să ne preocupăm de sistemul electoral!

Note

1. Francesco Martino, „Elections in Bulgaria: Radev, a moderate Orbán”, 14.04.2026, https://www.balcanicaucaso.org/en/cp_article/elections-in-bulgaria-radev-a-moderate-orban/.
2. „Orbán is out. Who’s the EU’s next disruptor-in-chief?”, https://www.politico.eu/article/hungary-viktor-orban-out-who-eu-next-disruptor-in-chief/.
3. Nikolay Trifinov, Diana Dukovska, „Progressive Bulgaria Leader Rumen Radev: Next Parliament’s Top Priority Is to Form Majority to Replace Judicial Council, Clearing Way for Election of New Prosecutor General”, https://www.bta.bg/en/news/bulgaria/1087773-progressive-bulgaria-leader-rumen-radev-next-parliament-s-top-priority-is-to-fo.
4. „Обществено–политически нагласи”, Април 2026, https://www.marketlinks.bg/storage/MarketLINKS%20Public%20Opinion%20Poll%20Report%2004.2026.pdf.
5. „Politico Poll of Polls”, https://www.politico.eu/europe-poll-of-polls/bulgaria/.
6. „Fighter pilot Rumen Radev looks to break Bulgaria’s political deadlock”, https://www.politico.eu/article/bulgaria-election-fighter-pilot-rumen-radev-political-deadlock-coalition-struggle/.
7. „Bulgaria Electoral Code”, https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-REF(2017)024-e.
8. Rezultatele oficiale ale alegerilor din octombrie 2024: https://results.cik.bg/pe202410_ks/rezultati/05.html. În urma unei contestații, au urmat o renumărare și o recalculare care au adus o nouă formațiune politică în parlament. Am ales varianta inițială pentru simplitate. Calculele îmi aparțin. Eventualele mici erori nu afectează rezultatul general.
9. Vezi „Election indices”, https://www.tcd.ie/Political_Science/about/people/michael_gallagher/ElSystems/Docts/ElectionIndices.pdf.
10. Mihail Konstantinov, Galina Pelova, „Bulgarian 2013 Parliamentary Elections: Comparison of Three Bi-Proportional Methods”, Mathematics and Education in Mathematics. Procedeengs of the Forty Spring Conference of the Union of Bulgarian Mathematicians, Borovets, April 2-16, 2014, pp. 124- 131, https://buldml.math.bas.bg/en/v/6405.
11. Rezultatele oficiale ale alegerilor din octombrie 2024 din oblastia Vidin: https://results.cik.bg/pe202410_ks/rezultati/05.html. Datele locale nu au suferit modificări în urma renumărării/recalculării la care am făcut referire în nota 8.
12. Mihail Konstantinov, Galina Pelova, op. cit., pp. 126-127.
13. S. Birch, F. Millard, M. Popescu, K. Williams, Embodying Democracy. Electoral System Design in Post-Communist Europe, Palgrave MacMillan, New York, 2002, p. 122.
14. Velko Miloev, „Unexpected implications of the open lists and the parties’ drive to close them – the experience of two new democracies: Bulgaria, Bosnia and Herzegovina”, https://aceproject.org/ace-en/topics/es/annex/esy/unexpected-implications-of-the-open-lists-and-the/mobile_browsing/onePag.